Fiecare perioadă de 365 de zile este un etalon pentru evoluţia umanităţii, istoriei, economiei, artei etc. – implicit şi a evoluţiei personale. Mai mult sau mai puţin conştient, fiecare dintre noi construim un mic itinerariu de realizări atinse în ultimul an – însă dacă suntem realişti, coloana eşecurilor este mult mai… extinsă.
Fie că este vorba de idei din start greşite sau pur şi simplu neşansa, eşecul predomină în majoritatea anilor vieţii – şi nu, asta nu dă nimănui dreptul să apară la Acces Direct. M-am gândit puţin la acest aspect. Nu pot să spun că sunt cel mai tragic caz însă discutând cu nişte prieteni, am ajuns la concluzia că există o tendinţă generală spre eşec. Aşa că v-aş ruga să enumeraţi cel puţin cinci factori, neşanse, probleme, piedici, psihoze – etc. etc. – care au adus eşec în 2012.
Ca să încălzesc puţin apele o să scriu câte ceva din viaţa mea.
Realizări
I . Mi-am limitat cariera ideală la mai puţin de zece slujbe.
II. Am reuşit să am prieteni care mă plac pentru ceea ce sunt cu adevărat.
III. Mi-am deschis cu chiu cu vai… Facebook.
IV. Am semi-învăţat să conduc o maşină cu cutie manuală.
V. Sunt şomer.
Eşecuri
I. Anxietate – all new high.
II. Sunt şomer.
III. Am degenerat.
IV. Minim şase luni de băut zilnic.
V. Mi-am deschis Twitter.
Voi?
Domn’e, io zic să aruncăm la gunoi coșul cu idealuri, să ne debarasăm definitiv de orice scopuri, să nu facem absolut nimic din ceea ce putem face și să ne îndreptăm atenția numai înspre acele lucruri pe care chiar nu le putem evita. Avem ce căuta doar dacă n-avem de ales. Dacă n-avem încotro s-o apucăm, am ajuns exact acolo unde trebuie să ajungem.
Nu eșecul e prețul realizărilor noastre, ci timpul pierdut cu evitarea nerealizărilor. Numim “realizare” lucrul pentru care tot timpul din lume nu-i de ajuns pentru a-l evita. Cu alte cuvinte, nu-i deloc un eșec să avem eșecuri. Dimpotrivă.
Ne place să credem că valoarea unei statui stă în frumusețea blocului de marmură sculptat, însă realitatea e că mărturia mormanului de praf și rocă îndepărtată e mult mai importantă. Acolo se ascunde rațiunea frumuseții sale și povestea de succes a autorului. Realizarea constă în a ști întotdeauna ce și cât să dai la o parte din calea ta. Numai cine cunoaște secretul prisosului se poate bucura de rezultatul muncii sale. Cât din ce rămâne e doar balast? Dar cine știe cu adevărat care “realizări” ne sunt de prisos?
😎
Oh. Sunt prea beat ca sa extind ideea mea. Revin 🙂
Nu stiu de ce, insa nu retin niciodata cand a inceput anul si cand s-a sfarsit. Tin minte cate o bucata de vara si ca la un moment dat a fost ziua mea de nastere.
realizari?! – luat licenta – admis la un master – primii bani facuti la un job care-mi place – mai reflexiv asupra identitatii mele
esecuri?! – am devenit excesiv de activ pe FB – la fel de speriat de bombe – neinspirat – prea timid –
… cam atat.
Esecuri- am imbatranit cu inca un an.
. – nu mi se mai scoala non stop.
. – am folosit pentru prima data in viata viagra,
. – si am adormit cu ea, sculata.
. – am citit comentariul lui Grid, si m-am rusinat.
Reusite – am trecut peste rusine, citind comentariul lui Smog.
. – reusita numarul doi este intima.
. – reusita numarul trei, mai trebuie s-o analizez.
. – reusita numarul patru, inca nu este dar poate apare.
Eu o sa fiu putin mai evaziv… (Cristy…(that was hot))
Am reusit sa renunt la Cola/Pepsi, carbogazoase, orice suc in principiu, de asemenea intr-o zi am varsat de doua ori consecutiv sare, am pierdut cardul partenerului… cred ca pe undeva prin mall cand m-a trimis sa cumpar ceva si sa renunt la…tananaaaaa… tigari! Dap! Le-am inlocuit cu tigara electronica, ceea ce imi va usura portofelul cu peste 200 de lei lunar, si va fi si mai bine la sanatate. 🙂
Am fost nevoit sa imi prezint demisia la inceputul anului de la fostul loc de munca deoarece facusem o greseala stupida, o neatentie, oarecum minora care nu a afectat pe nimeni, dar astea erau regulile! Mai tarziu aflasem cum e cu codul muncii, ca puteam sa refuz semnarea preavizului caci in final firma avea de pierdut ( in cazul in care ma dadeau ei afara trebuia sa inghete postul pe perioada de 6 luni), dar in fine.
Hai ca pana la urma n-am fost atat de evaziv 🙂
Acum ca s-a tras linia am ajuns la concluzia ca este mult mai important cat de impacat de simti cu viata ta decat numarul de succese inregistrate. Insa in lumina evenimentelor din noaptea ce a trecut am realizat ca linia asta poate sa mearga destul de departe.
Acum nici cateva ore am vomitat pe un om, am fost prea beat ca sa imi amintesc ceea ce am facut, m-am trezit in boxeri in baia unui strain ud si sunt aproape cert ca a urinat cineva pe mine. Eram furios ca nu intelegeam ce se intampla. Nu imi aminteam unde eram sau de ce eram ud si in cada. In semn de protest m-am masturbat in bucatarie. Odata trezit am realizat ca m-am masturbat in bucataria celui mai bun prieten si m-am slobozit pe gresie. Si am plecat de acolo cu hainele plina de voma intr-un sac de gunoi.
Ideea prezentata este simpla. Singurul lucru care va salva vieti este intelepciunea.
“Smog” ar trebui inlocuit cu “Unique”. 🙂
AAa….nu!
Sincer sunt putin terifiat. Nu am avut niciodata un blackout cauzat de alcool. Traiasca ray ban si apa minerala cu lamaie – orice altceva si iar visez cum ma inec.
Oricum, a fost interesanta experienta. Sa ai un blackout ore bune si sa te trezesti in viata inseamna ca o sa fie un an mai bun si prietenii sunt suficient de maturi sa te opreasca din suicid.
Voi ce ati facut de “tranzitie”?