Portret Pride 2015

Marșul Diversității tocmai s-a terminat și, odată cu el, prima decadă de mișcare LGBT în stradă din România. Este o ocazie bună pentru a evalua unde suntem și cum a fost drumul pe care l-am străbătut. M-am bucurat să citesc o viziune de ansamblu a mișcării LGBT, așa cum a studiat-o Vlad Viski – Zece ani de parade gay la Bucureşti. Radiografia unei mişcări.

Acum, după ce toate pancardele și steagurile au fost coborâte, atât la ambasade cât și pe stradă, discuția trebuie dusă mai departe în Comunitatea. Și dialogul trebuie purtat cu mai multe cât mai multe persoane: gay, lesbian, trans, straight, români, unguri, romi, săraci, bogați, bătrâni și tineri. Pentru că, în fapt, asta e Comunitatea. Și a ignora experiența de viață și nevoile unei lesbiene cu etnie turcă din Constanța, a unei persoane trans din Oradea sau a unui bărbat gay de peste 70 de ani dintr-o comună de lângă Bacău este în egală măsură o denaturare a conceptului de Comunitate. Iar cu cât Comunitatea este mai puțin incluzivă, cu atât este mai slabă. Iar când vorbim de justiție socială și egalitate, abordarea elitistă eșuează în cele din urmă. Că să spunem așa, the less YOU listen to each other, the more THEY win.

Provocarea următoarei decade este să ne asigurăm că toate vocile sunt auzite și că toate persaonele pot să se implice în mișcarea LGBT. Provocarea următoarei decade este să ne asigurăm că există organizații LGBT consolidate nu doar în București, dar și în Constanța, Oradea, Bacău, că ele lucrează cu toate persoanele LGBT din zona lor, inclusiv cu cele din mediul rural. Provocarea următoarei decade este să ne asigurăm nu doar că un Pride-ul din București este mai mare, ci că sunt 5, 10 Pride-uri în România, în cadrul unui Pride Month Mioritic. Și poate un Pride Balcanic, găzduit în rotație de capitalele țărilor din zonă – România, Moldova, Grecia, Bulgaria, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Slovacia – țări preponderent ortdoxe și experimentând trenduri similare în dogma homofobă.

Cred că fiecare persoană LGBT își este datoare să îsi idea seamă cum homofobia i-a afectat și va continua să îi afecteze viața, atât cu privire la temele majore de combatere a homofobiei (parteneriat civil, atacuri homofobe, adopție, drepturile partenerului de viață), cât și cu privire la cele personale (să nu afle vecinul, colegul de bancă, colegul de serviciu, etc.). Este un exercițiu pe care eu îl fac de mai bine de un an, împins adeseori de frustrările zilnice ale unui București homofob și de bucuria că nu mai sunt în Brăila homofobă în care m-am născut.

Rezultatul, pentru mine, a fost Agenda mea Gay – ce vreau eu să rezolv pentru mine în comunitatea mea. Și spun pentru mine pentru că, spre deosebire de alte implicări ONG-iste pe care le-am avut, acestea sunt aspecte care mă afectează, direct sau indirect, pe mine și pe partenerul meu ca și indivizi și cuplu:

Astfel, iată cum arată Agenda mea Gay, în care eu și partenerul meu (de 11 ani în 2020) să trăim:

România Gay a anului 2020

  1. Implicarea persoanelor din toate categoriile, în special cele defavorizate precum tineri, bătrâni sau din mediul rural și nu doar persoanele gay, dar și a celor din spectrul lesbian, trans, queer și intersex
  2. Servicii adaptate pentru populația LGBT, în special tineri și bătrâni LGBT
  3. Acceptarea în licee, facultăți și la locul de muncă a persoanelor LGBT și protejarea acestora, în special prin crearea de cluburi de tip Gay-Straight Alliance (mai multe despre asta  și experiență mea din SUA în postări viitoare)
  4. Implicarea Primăriei în adresarea problemelor locale de violență, precum și finanțarea de la bugetele locale a unor centre de zi pentru persoanele LGBT
  5. Codificarea hate crime-ului, extinderea practicii cu privire la ce este un hate crime și înăsprirea pedepselor pentru acte homofobe
  6. Recunoașterea dreptului de parteneriat civil pentru cupluri LGBT
  7. Radiografierea realității LGBT din România prin includerea criteriului orientare sexuală și identitate de gen în legislația referendumului.

Această este Agenda mea Gay pentru următorii 5 ani, ceea ce cred eu ca direct sau indirect îmi va ridica calitatea vieții în România. Acum urmează partea grea – Dialogul! Creează-ți și tu Agenda Gay/ Lesbiana/ Trans/ Queer/ < introdu adjectiv fain aici> și dacă vrei să le discutăm, menționează-ți punctele în comment. Și cine știe, poate cândva în iunie, ne întâlnim și discutăm o Agendă pentru comunitatea LGBT 2020. Măcar o variantă draft, să aflăm ce ne dorim noi înșine de la această Gay Românie.

P.S.: Sau dacă vrei să avem o discuție mai extinsă offline, da un semn de viață la adresa mihnea.florea@gmail.com

Double flag


Alte articole scrise de același autor (Mihnea Florea):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Mihnea Florea

De mic copil, non-profit, de mic copil gay. Dar mi-a luat 25 de ani să le pun cap la cap și din 2014 am început, timid, să mă implic pe partea LGBT. Cu ceva experiențe faine în domeniul educației și dizabilității, dintre care multe lecții cred că pot să fie traduse în dezvoltarea mișcării gay din România. Foarte interesat de ce se întâmplă în societatea civilă și de trendurile sale și adeseori pierdut în idei de proiecte faine - de am avea destul timp să le punem în practică.

Comments

  1. Alex P    

    Bun venit pe blog!

    Foarte fain articolul. Mi-as dori ca agenda ta sa fie si agenda Acceptului sau a altor organizatii LGBT. Singurul punct cu care nu sunt complet de acord este 7 – cel legat de referendum. Asta deoarece nu sunt sigur ca cei care stau in dulap si-ar declara orientarea sexuala reala la referendum si contabilizarea unui numar mai mic de persoane LGBT decat exista in realitate cred ca ar putea dauna cauzei.

    Ma bucura si perspectiva inclusiva si intersectionala. Apropo de asta, la dezbaterarea de vineri pe tema parteneriatului civil, parlamentarii din tarile nordice care au povestit parcursul legislativ al parteneriatului in tarile lor au subliniat importanta sustinerii primite din partea organizatiilor cu domeniul de activitate drepturile omului. Cred ca si pentru noi, comunitatea LGBT din Ro este important nu numai sa incercam sa ne consolidam pozitia, dar si sa legam aliante cu alte organizatii sau sa sprijinim dezvoltarea altor organizatii pe drepturile omului.

    Sper sa revii si cu alte articole. Toate cele bune!

  2. Mihnea Florea    

    Mersi fain, Alex! Realitatea este ca nu este sustenabil sa pretinzi de la o organiatie cu cativa angajati sa rezolve toate problemele. Daca Agenda lui ACCEPT nu implica dezvoltarea de 5 marsuri sau 5 organizatii LGBT in tara, asta nu inseamna ca acest lucru nu este posibil. Din contra, este cu atat mai bine cu cat Accept isi duce la capat misiunea sa si in paralel se dezvolta agende noi. ACCEPT, oricat ne-am dori, nu va salva singur Romania de homofobie, ci Comunitatea LGBT trebuie sa faca asta.
    Cat despre Referendum – sunt de acord ca acum pare a long shot si cred ca de asta l-am pus si ultimul. Poate in 5 ani o sa para un rezultat mai realist dar ceea ce cred ca e esential este sa gasim metode sa colectam date privind populatia LGBT, de la teme medicale (in special pentru a agfla ce tendinte de comportamente nesanatoase sunt – abuz de substate, incidenta de BTS, supraponderabilitate), tipuri de episoade violente, incidenta somajului, abandonului scolar, persoane fara adapost, etc. In alte state, acests cifre sunt cunoscute si pot sa fie comparate cu cifrele straght.

  3. Sexy Braileanu    

    Io-ti recomand sa te intorci la Braila, ca-i mai mare diversitate acolo… Bucurestiul e „cam” superaglomerat, nu crezi?

  4. Ana    

    Dragut, dar nu pot fi de acord cu cateva aspecte:

    Legatura Primariei cu prevenirea si combaterea violentei imi e neclara. Poate nu cunosti care e rolul fiecarei institutii si autoritati publice locale, dar ar fi frumos ca Politia si CNCD, spre exemplu, precum si Prefecturile, sa organizeze campanii sau sa isi extinda implicarea in domeniu.

    Referendum? sau RECENSAMANT? Sunt lucruri diferite, sper ca intelegi.
    Eu nu pricep ce are referendumul cu comunitatea. Totodata, e destul de absurd sa introduci acest criteriu. ce urmeaza? date colectate prin recensamant despre HIV/SIDA?

    Radiografierea comunitatii se face prin studii pe bune, nu prin recensamant care by the way e viciat prin procedura aplicata si nu e un instrument viabil de a aduna info despre situatia unei comunitati adesea ‘ascunse’.

    Centre de zi pentru persoane LGBT? Ca sa… ce? Ramai la propunerea nr. 2, aceea este corecta si logica, adresand o problema care chiar exista si care se va acutiza.

  5. Mihnea    

    Hey Ana,

    Super fain commentul, o sa ma gandesc la el si vad cum imi pot updata agenda. Imi imaginez ca sunt sute de opinii si prioritati si tocmai de asta cred ca un dialog periodic este important. Daca vezi si alte prioritati, m-as bucura sa le citesc si paoe sa gasim solutii noi pe care sa le punem in aplicare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *