Acum de cand cu fenomenul Facebook, si stand de vorba cu lume, am ajuns la concluzia ca notiunea de prieten isi pierde din sens. Multi zic ca sunt prieteni cu oameni pe care nu i-au intalnit niciodata, sau cu care au avut doar contacte ocazionale, in special persoane din spatiul de limba engleza. Am stat de vorba de doua ori cu el, am iesit in oras, gata, mi-i prieten. Sau „suntem prieteni pe Facebook”. Ce inseamna asta? Cata relevanta are pentru prietenia face to face o prietenie pe Facebook? Eu, de exemplu, nu sunt prieten pe Facebook cu un amic apropiat in realitate, dar asta nu ne afecteaza cu nimic. Mai facem uneori misto pe chestia asta, dar tot nu ne „imprietenim” si acolo.

Revenind la subiect, ce inteleg eu prin prieten? In primul rand, cineva cu care pot discuta orice si care stiu ca ma ajuta la nevoie fara sa aiba nici un fel de ganduri ascunse, si un om pentru care stiu ca eu as face (mai mult sau mai putin) orice. Si un om cu care sa ma simt bine, relaxat, in largul meu, si sa pot intreprinde diverse chestii. Deci prieteni ar fi, definiti asa, chiar numai cei cativa mai speciali si mai apropiati. Si dexul as zice ca imi confirma intuitia. Oxford Dictionary este insa un pic mai general.

Eu as imparti oamenii in patru categorii: prieteni (cei mai putini), amici, colegi, cunostinte. Evident, este flexibil, nu este 100% rigida clasificarea, nu am cum sa bag omul intr-un sertar sau in altul, si cineva care e coleg poate fi si prieten. As putea zice ca am un cerc de cunostinte destul de vast, amici cam maxim 15-20, si prieteni exact trei. Si din pacate toti trei sunt in colturi diferite de continent. Dar cu acei trei si pot vorbi si intreprinde orice. Cu unul dintre ei, cu care ma cunosc din clasa a 5-a, si cu care am locuit impreuna in primul an de facultate, ma inteleg fara nici o vorba. Cum ne vedem unul pe celalalt, imediat ne dam seama ce si cum. El e cam singura persoana care ma inveseleste oricand. Cand i-am zis ca-s gay (eram deja cu primul meu prieten) eram in oras, el mai intai a facut ochii mari de tot, apoi, cu zambetul de „ce fain, zi-mi mai mult” a ridicat berea sa ciocneasca, „Pentru voi! Sa traiti!”. Nici distanta nu a slabit comunicarea dintre noi. Chiar daca pe net comunicam doar sporadic si vorbim mai mult banalitati, cand ne intalnim face to face e ca si cum ne-am fi vazut cu o zi in urma, tot asa usor si cu placere comunicam si tot asa bine ne „simtim” unul pe celalalt ca atunci cand ne vedeam zilnic.

Singura fata din cei trei a fost prima persoana la care sa-i zic ca-s gay, si m-a certat ca de ce m-am ascuns asa mult si am tinut asa mult in mine. Cand i-am zis ca aveam emotii si imi era frica chiar s-a enervat si s-a rastit la mine (singura data cand a mai facut-o a fost cand i-am ars o cratita si am murdarit toata bucataria cu experimentele mele culinare, eu fiind singur acasa – ultimul an intainte sa plec din Romania am locuit cu ea si inca trei fete) ca „Tu inca nu ti-ai dat seama ca eu nu iti dau si nu iti voi da niciodata in cap pentru nimic? Ca poti vorbi oricand de orice cu mine? Copil mic si prost!”

Ma gandeam sa deschid subiectul: voi ce intelegeti prin „prieten”? Ce povesti misto cu prieteni aveti?


Alte articole scrise de același autor (kiwibird):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

kiwibird

Deseori imi petrec timpul prin alte planuri ale existentei, ma gandesc la tot felul de chestii, si incerc lucruri mai putin obisnuite, preferabil de unul singur, sau cu cativa oameni de incredere. Detest inghesuiala, ignoranta si pepenele galben. Ador inghetata.

Comments

  1. Robert    

    Foarte bun articolul.

    Daca ai inceput cu facebook-ul, voi incepe si eu tot cu el.

    Facebook-ul este un succes. Facebook-ul a ajuns un fel de „must have”. Usurinta cu care iti poti gasi cunostinte, colegi de liceu/facultate, rude… este cea care atrage, zic eu. Evident, si „tool”-urile pe care ni e pune la dispozitie contribule la atractivitatea mai sus mentionata.

    Totusi, e o „lume” usor „prea minunata”, unde poti sa dai doar LIKE, niciodata „UNLIKE”.

    Diverse studii au aratat clar ca Facebook-ul cu cat „leaga mai multe prietenii” (ghilimelele nu sunt intamplatoare) cu atat insingureaza mai mult. Adica, sa fim seriosi, se simt oare inconjurati de prieteni cei care stau cu orele online ca sa… socializeze? Nu ar fi mai utila in acest sens o plimbare, o cina, un vin, o cafea… nu ar fi mai util sa vezi persoana cu care vorbesti, sa o mirosi, sa ii privesti ochii, gesturile, etc?

    Asadar, Facebook-ul e un soi de Hi5 ceva mai rafinat, intr-adevar, trebuie sa recunosc.

    Am si eu cont, si da, cred ca 3 persoane din totalul de cateva zeci imi sunt realmente prieteni. Restu’ – simple cunostinte.

    Ideea e ca asistam la o tendinta feroce a tehnologiei de a ne face viata… mai usoara. Cu efectele secundare de rigoare.

    Numai in a doua jumatate a anului trecut cei de la Intel au scos niste super procesoare, Nvidia a venit cu modelul GTX 580, tehnologia SLI si Crossfire, monitoare cu rata de refresh de 120 hz, ochelari speciali care livreaza fiecarui ochi imagini diferite… adica tot ce-ti trebuie sa intrii in lumea 3D. Totul, de acasa. Vom ajunge sa vizitam piramidele, fara sa ne scoatem picioarele din sosoni. Tehnologia atat de bine va reusi sa pacaleasca creierul uman incat vom ajunge (probabil) dependenti de usurinta cu care vom putea accesa diverse trairi, la pret redus.

    Cam la fel e si cu „prieteniile” acestea facebook-iene.

    Prietenia adevarata implica iubire. De fapt, e iubire fara sex. Intotdeauna pentru un prieten am fost de ajuns eu, asa cum sunt, fara nimic altceva. De asemenea, frecventa, cantitatea de timp pe care o petreci cu cineva care iti este prieten cu adevarat, nu are nicio relevanta. Intr-o prietenie adevarata, trebuie sa mergi pana in Egipt, sa simti soarele cum iti arde pielea, sa pipai pietrele fierbinti si sa gusti vantul sec.

  2. Nathalie    

    Este foarte interesant articolul tau, Kiwibird. Ma bucur ca a atins cineva si acest subiect atat de sensibil si controversat in zilele noastre. Prieteni avem putini, cunostinte o gramada. Eu cred totusi ca in pofida atator retele de socializare pe care le avem la dispozitie putem sa facem o diferentiere si sa valorizam acele persoane, chiar daca putine, care ne sunt cu adevarat prieteni. As defini prietenia ca acel comfort inexprimabil de a te simti in siguranta cu o persoana, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile si nici sa-ti masori cuvintele…

  3. gabriel    

    urasc facebooku, nu face decat sa transforme prietenia in ceva aiurea ca o competitie, recunosc ca am avut o perioada de 2 luni in care m-am jucat un pic pe FB dar la un moment dat devine plictisitor, prefer un site in care sa vad poze si peisaje puse de prieteni.

  4. Corneliu    

    Pentru mine prietenii adevarati sunt cei care te ajuta cand ai ajuns cu adevarat la ananghie, motiv pentru care ma consider oarecum norocos ca nu am aflat inca cine imi sunt adevaratii prieteni (ma credeti sau nu, cu adevarat la ananghie nu prea am ajuns niciodata).
     
    Prietenul cel mai apropiat pe care il am acum e un tip cam dur/macho din pacate. Adica tine la mine, dar are o anume lipsa de sensibilitate in felul in care vorbeste si se poarta care e tipica multor barbati heterosexuali (si chiar homosexuali), si pe care eu o regret.
    Si pentru ca am vazut ca au inceput sa se spuna pe aici istorii de ¨coming-out¨, am sa spun si eu cum i-am zis prietenului de mai sus ca sunt gay. Am facut-o prin e-mail, si inca intr-un mod foarte original. Nu stiam cum sa aduc vorba si m-am folosit de o mica intamplare: tocmai il vizitasem pentru cateva zile (locuieste cu sotia) si intr-una din seri a scos o revista Playboy si mi-a intins-o (are acasa un teanc sub televizor, sotia lui nu are nici o problema cu asta).  Am atasat mai jos e-mailul meu si raspunsul lui (raspunsul lui e primul).
     
     
    Multumim de anunt. Imi imaginez ca te-ai gandit destul de mult la el
    si mi se pare o chestie deosebita ca te-ai hotarat sa-l faci.
    Consecinte bineinteles n-ar fi fost deloc, nici macar aia cu playboy
    – pozele sunt putine si de multe ori nu cine stie ce (eu daca vreau
    poze ma uit pe internet) insa unele rubrici si articole sunt
    interesante, astea ma atrag. Ma rog, mie mi-e usor sa scriu
    ‘bineinteles’ pt ca stiu ca asa e, insa in practica banuiesc ca nu e
    usor sa prezici si eventual sa accepti unele consecinte. Din punctul
    asta de vedere eu am fost dintotdeauna in extrema stanga (adica sunt
    convins ca nediscriminarea e mult mai importanta decat toate alealalte
    puse gramada – religie, sex, nationalitate etc), ba chiar ma intrebam
    cand o sa am ocazia sa cunosc mai de aproape pe cineva din tabara
    cealalta. Uite ca mi s-a indeplinit dorinta. :-) Apropo, de fapt am
    avut niste banuieli mai de mult din 2 motive (in afara de faza cu
    playboy care mi s-a parut destul de graitoare). Pe de o parte ma
    gandeam ca esti un tip fain si ca in privinta asta nu prea sunt
    explicatii ca nu te vazusem cu cineva, iar pe de alta parte mi s-a parut ca ai dat-o
    cotita acum 3-4 ani cand am incercat sa-ti fac cunostinta cu Cristina.

    Ca sa nu apara eventual vreo neintelegere pe viitor, noi n-o sa spunem
    absolut la nimeni, e decizia ta. Apropo, nu stiu daca ti-as recomanda
    sa-i zici lui Marian – nu stiu daca era complet serios insa de cateva
    ori a mentionat niste puncte de vedere cam aiurea pe tema asta, care
    mie mi s-au parut enervante. Dupa cum ziceam, sper ca o sa ne vedem
    mai des pe viitor. Anul asta poate apuci sa mai pui deoparte cateva
    zile in septembrie, presupunand ca planuim o vacanta cu ai mei pe
    undeva; oricum mai vorbim pana atunci.
    b.

    Si mie mi-a facut placere sa va vizitez.  As mai fi vrut de fapt
    cu ocazia vizitei sa fac un mic anunt, dar nu prea am gasit momentul
    potrivit. Oricum sper ca n-ar fi fost mari consecinte, atata doar ca
    nu-mi mai dadea Bogdan sa citesc Playboy..  Poate ar fi trebuit sa
    spun mai de mult, insa nu eram pregatit, asta e, viata-i complicata..

    Corneliu

  5. Johannes    

    Nici nu stiu de ce imi mai tin fb ul … de fapt l-am sters in seara asta 😛
    trecand peste subiect, nu am avut niciodata nevoie de fb ca sa vorbesc cu cei mai buni prieteni ai mei. Ori am facut-o telefonic ori pe mess ori face to face, ultima varianta preferand-o mai mult . Ma consider ca facand parte din categoria : vrei sa vorbim ? te rog nu pe mess, mai bine hai la o cafea .
    Am 2 prietene foarte bune carora le-am zis de mine si a fost foarte ok si chiar imi pare rau ca lor nu le-am zis mai devreme despre mine, ajungeam sa impart mai mult bucuria asta cu ele . Ma rog bucurie sau nu , modul de viata atunci . Le-am zis cand am decis sa ma intorc in Romania . Ele sunt acum la 1500 de km dar la fel cand ne intalnim sau vorbim la telefon e ca si cum ne-am fi vazut ieri .
     
    Si acuma ma apucat melancolia ca nu is si eu acolo cu ele :P:P

  6. SecretScent    

    Eu mi-am sters toate conturile de socializare pentru ca mi se pare o porcarie. De ce ? Toata lumea isi posteaza cele mai reusite poze si asteapta comm-uri, cum a spus si Robert, facebook-ul are doar „like” nu si „unlike”, si…mi se pare o pierdere de timp…
    In legatura cu prietenia…oh Doamne ce n-as da sa am si eu un prieten, descris in notiunea in care ai descris-o tu, KIWIBIRD, da’ e cam greu de gasit. Tu vad ca ai avut norocul si ii ai :), trei, da’ buni 😉
    Eu pot spune ca am colegi, destui colegi :))
    Cunostinte, si din astea –> d’astea cred ca am din cele mai multe
    Amici, da…pot sa zic ca-mi amintesc cativa…
    Sper si eu ca in curand sa gasesc si eu pe cineva de incredere…si sa aiba tot ce ai amintit tu in descrierea ta :)

  7. kiwibird    

    Eu pastrez facebookul, si sunt doua motive sa fac asta: 1. imi place sa fac poze, si e cel mai simplu mod sa le impart cu lumea. Unele sunt chiar reusite, mi s-a sugerat sa fac un blog foto, dar mi-i pur si simplu lene sa o fac, 2. mai imi satisfac cate o curiozitate patologica legata de unde au mai ajuns unii-altii fosti colegi sau cunoscuti. Nu las Facebookul sa ma domine, nu pierd ore in sir acolo, ca am nenumarate chestii mai utile si mai interesante de facut. Si, in primul rand, nu ma joc jocurile alea si nu ma intereseaza ferma sua mafia sau mai stiu io ce a aluilalt. Ca gamer care se respecta, am colectia mea de jocuri serioase (frumos legal cumparate, bineinteles) pe care le folosesc cand am chef de joc.

    Cel mai misto este ca prietenul de care am scris mai sus vrea sa ma viziteze la vara (am stabilit asta in vacanta de iarna), si si-a luat biletul fix cand este ziua mea (fara sa imi zica asta).

  8. kiko    

    nice, mai sunt inca oameni ce cred in valori simple.
    de fapt elogic, cele mai complicat chestii sunt extrem de simple si da, totul sta in comunicare.
    marketingul este o stiinta, brandingul este o filosofie.
    kiwibird :) esti interesant :)

  9. Ionut    

    eh na , cat de mentally shaky sa fii sa-ti intoarca pe dos notiunea de prieten saituri ca facebook

  10. INOCENTOS    

    Prieten este cel de la care nu ceri nimic, dar te bucuri să-i oferi cât mai mult.
    Cred eu…

  11. Ichigo    

    Prietenul adevărat e cel care nu te judecă,este cel care ştie cine-ţi aduce lacrimile şi cine-ţi pictează zâmbetul,cel care e alături de tine în cele mai bune momente şi în cele mai oribile coşmaruri,e acel care atunci când eşti trist, ştie să-ţi facă lacrimile să sece…este cel ce nu te abandonează nicicând,ce-ţi face aripile să crească,care crede în tine înaintea nimănui.
    E acela care-ţi spune adevărul indiferent cât de dur ar fi, pentru că urmează să te vindece şi să-ţi dea umărul sau.
    Prietenul adevărat e o persoană care nu te lasă, nu te abandonează, nu te trădează. Nu e trufaş ori egoist. Răbdător şi iubitor. Sfătuitor şi mereu lângă tine…

  12. Daniel    

    am ajuns si eu din intamplare sa citesc articolul de fata dupa aproape 1 an de la publicare :) si mi-a placut stilul. Sunt de acord cu „definitia” ta despre prietenie pentru ca asa simt si eu dar am totusi o nedumerire: de ce nu iti place pepenele galben ? o fi din cauza ca nu ai gasit inca prietenul cu care sa-l imparti? glumesc…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *