Libertatea de gândire este fără îndoială un principiu fundamental al oricărei democrații, principiu ce nu poate fi cenzurat prin nici-un mijloc. A nega libertatea de gândire a cuiva atrage după sine negarea caracteristicii principale a omului: gândirea. În consecință, fiecare este nu numai liber dar și imposibil de împiedicat să gândească și să creadă orice, nerestricționat de nici o lege, indiferent cât de bine formulată.
Dar exprimarea gândurilor cuiva prin vorbire, gesturi sau acțiuni este o cu totul altceva și un obiectiv pe care societatea modernă se pare că si-a impus să îl atingă aproape oarbă și fără să își dea seama de consecințe. Există oare o limită sau ar trebui să existe unele? Ar trebui oare să avem dreptul (pentru că de putut, putem) să spunem, exprimăm și să facem orice lucru pe care îl gândim fără nici o consecință punitivă? Este oare suficient contextul sau avertizarea făcută de vreun autor înainte că va urma o părere personală pentru a avea dreptul să spui, spre exemplu, “Hitler a făcut un lucru bun”? Un preemptiv “E doar opinia mea” atenuează atrocitățile pe care urmează să le dezlănțui?
Alunecăm deja spre un tărâm filozofic și mergem pe teren minat.
Nu numai că libertatea de expresie este o dorință aprinsă a prea multor oameni, dar a ajuns să fie considerat de unii ca un drept fundamental (vezi definiție ) ce nu ar trebui să fie îngrădit în nici un fel și vedem că din ce în ce mai mulți încep să aibă impresia că restricționarea acestuia înseamnă o “violare” a drepturilor lor.
De fapt, cei mai mulți confundă libertatea de exprimare și libertatea de gândire. De aceea am făcut introducerea de mai sus. Am crescut spunându-ne că gândurile cuiva trebuie respectate și mai mult, opiniile acestora. Credem că e bine să le respectăm chiar și atunci când personal nu suntem de fapt de acord cu ele, dar na “e părerea lor. Fiecare poate să creadă ce vrea el”. Nu-i așa? De câte ori am zis cu toții “e treaba ta, poți să crezi ce vrei tu”. Un ocazional “nu-mi pasă” adăugat la sfârșit.
Dar adevarul e că toți suntem niste ipocriți. Cu toții știm că a gândi ceva și a face ceva sunt două lucruri total diferite dar lăsăm impresia că n-ar fi atunci când ne convine. Este dreptul tutoror să creadă ceva și să gândească orice despre orice subiect, fie el ceva banal, ori de bine versus rău, greșit sau nu, politică, homosexuali, negri, religie, dumnezei, țigani, italieni, americani, englezi sau apocalipsă. Totuși, este sau ar trebui să fie exprimarea verbală sau mai mult, prin acțiuni a acestor idei rezultate un drept, fundamental chiar?
Răspunsul simplu este un “NU” hotărât. Răspunsul complex are multe suișuri și coborâșuri. În primul rând trebuie să vedem care gânduri nu ar trebui lăsate să fie exprimate fără consecințe majore din partea unei autorități în cazul în care acea expresie a gândurilor ar avea un impact negativ direct asupra vieții cuiva sau consecințe în lanț, asemenea cercurilor lăsate de o piatră aruncată în apă. De-a lungul timpului, tot felul de guverne și organizații au încercat să vină cu diverse răspunsuri și soluții, unele mai bune altele mai proaste, dar nici măcar pe-aproape în a găsi echilibrul perfect. Asta pentru că a încerca găsirea soluției unei ecuații cu 7 miliarde de variabile este cât se poate de imposibil. Așa că în general acceptăm că exprimarea unor gânduri negative la adresa unei persoane sau a unui grup de persoane măăăcar “nu e bună”. Ok, neavenită.
De ce unii urăsc alți oameni fără ca nici măcar să-i cunoască a fost dintotdeauna întrebarea vieții mele. Și din păcate răspunsul nu-i doar 42. Simpla lor existență pe Pământ îi deranjează și decid să-și exprime ura și nu doar să și-o păstreze în mințile lor. Ce-i drept nu poate să arunce nimeni primul piatra. Cu toții o facem într-o anumită măsură. Îl urâm pe chelnerul ăla ciufut care ne-a trântit farfuria pe masă, profesorul ăla nenorocit care ne-a dat o notă proastă, părintele ăla care a urlat la noi pentru cine știe ce motiv. Cu toții avem o reacțiune la lucruri care ni se fac dar mărimea reacțiunii noastre este acceptabilă și proporțională cu gravitatea percepută a răului ce ni s-a făcut. Dar urâm toți chelnerii după? Toți profesorii și toți părinții? Normal că nu.
Și-atunci de ce unii urăsc gay-ii atât de mult? Sa fie oare din cauză că gravitatea percepută a răului făcut este așa de mare?? Pentru un chelner care a fost într-o pasă proastă represaliile sunt ori mai puțin bacșiș ori deloc. Pentru un gay, acea “libertate” de exprimare a urii îi ruineaza viața. E proporțional?
Chiar existența mea pe acest blog se datorează acestei concluzii. Este expresia gândurilor mele că
a fi gay este “normal, necesar, acceptabil și productiv și a fost așa de mii de ani”.
Fiecare poate să creadă ce vrea el să creadă și e imposibil să o interzici. A acționa pe baza unor gânduri negative care sfidează orice logică împotriva unui grup de oameni, având un impact major asupra vieților lor, care nu diferă decât prin faptul că sunt atrași de persoane de același sex este o dovadă imensă de a fi o verigă slabă a rasei umane și nu este doar o rușine ci și o lipsă de respect.
Iar eu, ție, chiar dacă iubesc opiniile diferite, nu trebuie și nu îți respect dreptul la ură.
Gaybriel
Articolul original: pe varianta în engleză a darkQ
gaybriel . iti multumesc mult pentru traducerea pe care ai facuto. dar de ce exista atata lume impotriva noastra ,a celor care sunt ca si mine gay , nu ne poate raspunde nimeni. iti multumesc inca o data.
Gaybriel
A urî?
E o diferenta enorma intre a nu ne place cineva si a urî pe cineva.
Multi nu inteleg gay, sau nu ai accepta dar nu ai urasc
Daca urasti un chelner ca nu se poarta pe masura atunci e grav
Nu il urasti, doar ca iti devine antipatic..
Din (ne)fericire, nu ne putem simpatiza toti uni pe altii, insa, uneori din antipatici,dusmani sau inamici devine lumea prietena sau aliata..
Ar fi prea plictisitor sa traiesc intr-o lume plina de armonie, nu.mi-as dori sa traiesc in o asemenea lume…
iti dau perfecta dreptate . si inca ceva asta seara esti un ” filozof nedescoperit”.
@sergiu. E o diferență enormă între a nu plăcea pe cineva și a-l umfla de pumni, injurii, etc. E ură. Dacă nu înteleg de ce au unii pielea neagră pe față mă documentez, nu mă apuc să fac legi să n-aibe nici un drept, să-i bat de-i cocoșez și să instig o țară întreagă impotriva lor. Aia e ură.
Un simplu “ești un nimic” sau “ești impotriva naturii” poate schimba viața unui gay enorm. Asta pentru că au spus-o atâția și-atâția de nu se mai termină și ăia micii chiar se consideră un nimic. E deja ură
Cu chelnerul, era un exemplu, micuț tocmai ca să amplific ideea că retalierea e proporțională. Ți-e antipatic nu-i mai dai bacșiș. Dar dacă e vorba de un “poponar” care trece strada, trebuie scuipat între ochi. Pentru că? Nu întelege gașca gay??
In tinerete ma bateam muuuult…
Desi nu uram pe nimeni, il luam la bataie..
ca nu imi placea moaca lui..simplu..
Americanii ai urasc pe iraqieni sau iranieni sau pe restul?NU.. Totusi poarta razboaie ca vor petrolul lor
Eu nu urasc pe nimeni insa prefer antipatia multora decit prietenii de suprafata…
Citeste Mr X…ma stiu apara daca sint atacat, ca gay,ca om sau ca simplu cetatean
Gay sint deosebiti de aia sint neintelesi si uneori neacceptati…
La unu i-am acoperit gura spunind ca sint gay si sint cu mult superior lui, eu fiind in stare sa gindesc si in alte “dimensiuni” adica si ca femeie si ca barbat
Unu cu influență (să zicem media sau politică) are tot dreptul să gândească că a fi gay/țigan/negru e de prost gust, că e ok dar ar trebui să nu mă afișez decât în casă la mine etc. Dar n-are nici un drept să exprime treaba asta la TV etc. Pentru că generează un efect în lanț și instigă la ură, oamenii luand-o de bună tocmai din cauza faptului că este un om influent. Iar “părerea lui” cum zic javrele astea de obicei ca să se scuze chipurile și să nu aibă nimeni nimic de zis după, nu trebuie să o respect și nici n-o fac. Din contră. Faptul că homosexualitatea este vazută negativ de așa de mulți, majoritate chiar, este rezultatul exprimării gândurilor de pe budă a oamenilor cu inflență.
Eu nu vreau un paradis. Dar homosexualitatea nu trebuie acceptată sau tolerată. N-am căutat niciodată toleranță pentru că toleranța e doar un rahat ambalat frumos: înseamnă a închide ochii la faptul că ești gay, nu a o considera ceva normal. Nici normal nu vreau. N-ar trebui sa existe vreo catalogare. Pur și simplu să FIE. asta vreau.
O cană. V-ați gândit vreodată ca dacă un obiect cu-o adâncitură este normal să fie și cană nu numai pahar și găleată? Hah, evident că nu. Că e o … cană. Ei bine eu asta vreau. Nu să fiu tolerat, nu să fiu acceptat, nu să fiu înțeles, nu să fiu considerat normal. Doar să fiu.
Mi se pare oarecum ciudat un articol care aduce in discutie libertatea de exprimare a unei persoane evitand o analiza asupra nivelului de educatie al acestuia. Ajungem sa il uram pe chelner pentru ca acasa mama ne-a invatat ca noua masa ni se serveste mereu perfect, uram profesorul la o nota proasta pentru ca mama ne-a spus mereu ca noi suntem cei mai buni si nimeni nu are dreptul sa ne contrazica si in final pe parinte pentru ca nu a stiut sa expuna o realitate obiectiva care sa ajute la o integrare armonioasa in societate. Asta in termeni generali, “mama” poate fi si prietenul de joaca ce a avut o influenta directa asupra noastra.
Ura e un sentiment nascut din nevoie de justificare a repulsiei fata de opusul a ceea ce ai acceptat ca fiind “de bun”, sau “natural” pentru tine iar cei care si-o exprima haotic si agresiv au cea mai mare nevoie de ajutor (adica imbuteliat si etichetat cu “pentru psiholog”). Dreptul la ura este necesar pentru ca uneori este singura metoda de a-ti vedea propriile greseli si de a te autoregla. Concluzia mea este ca libertatea de exprimare ar trebui sa fie direct proportionala cu nivelul de educatie, dar si acest aspect e cam subiectiv, la fel cum e si ura fata de frustrare.
@Rhade: Articolul este transcrierea unei filosofii de dormitor avută de mine acu vreo 2 ani. E scris în engleză în primă fază, unde cuvântul “hate” are și poate să aibă altă amplitudine față de echivalentul “ură” din română în funcție de context, cum ar fi cel cu chelnerul. Scuze dar n-am reușit să fac o traducere prea buna cred. O să-l mai modific în timp. Pe-atunci îmi făceam și eu blog, încercam să schimb lumea cu ceva. L-am lăsat între timp baltă, blogul, și m-a luat Robert sub aripa lui 😀 Vreau doar să zic că articolul e neschimbat de-atunci și într-adevăr, s-ar merita o legătură cu nivelul de educație și despre educație în sine.
Dar, fiind un blog colectiv aici, un articol este menit mai mult să înceapă o discuție între cititori, nu să fie doar un jurnal online. Așa că … vă rog: despre nivelul de educație, legături cu ură/antipatii, homofobie, libertăți, drepturi. Aș vrea și alte păreri.
Rhade
Concluzia ta m-a dus cu gândul la eugenism.
În realitate, toţi suntem eugenişti dar dacă ar fi să fie aplicat eugenismul, am sta toţi cu fundu’ cam încordat. De ce? Pentru că e CAM subiectiv 🙂
@Rhade
La ” Concluzia mea este ca libertatea de exprimare ar trebui sa fie direct proportionala cu nivelul de educatie” m-ai pierdut. Noroc ca ai observat ca si asta e un lucru subiectiv. Daca ar fi asa ar insemna ca oamenii educati nu pot uri (ceea ce nu cred ca mai trebuie sa contraargumentez) sau ca odata ce esti educat si iti poti exprima ura printr-un sistem logic, totul e in regula. Eu fiind un adept al subiectivismului in ultimul timp, as spune ca lucrurile astea depind de modelul asumat la nivel de societate. Daca vrem sa fim o societate bazata pe discriminare si ura, foarte bine (desi ca individ nu mi se pare un lucru productiv deoarece ura genereaza dezbinare, in timp ce o societate puternica se bazeaza pe coeziune. Stiu, o sa spuneti ca si un inamic comun poate uni, dar in definitia acelui inamic ajung de obicei si membrii acelei societati.).
Alex P, am zis libertate de exprimare a urii, nu capacitatea de a uri. Toti (sau majoritatea ca sa nu jignesc sfintii) au lucruri pe care le urasc, doar ca felul in care il exprima difera. Subiectiva nu este legatura intre ele, ci abilitatea unui test de a verifica obiectiv nivelul de educatie al unei persoane. Nu logica exprimarii avantajeaza persoanele educate, ci capacitatea de a se manifesta intr-un mod empatic.
Chiar de curand am urmarit un documentar pe Discovery chiar pe aceasta tema in care se testa in ce masura o persoana ar fi capabila sa-i faca rau unei alteia fara macar a o cunoaste. Rezultatele au fost evidente, insa daca tot a amintit Nora de genetica mi-am amintit ca in aceasta emisiune a fost prezentata si o teorie (demonstrata practic) prin care ADN-ul contine “rautatea” fiecaruia si modificarile care au loc la nivel cerebral cand sunt comise anumite fapte de cruzime.
Nora, mi-ai confirmat banuiala ca ma consideri un experiment genetic. Asta e, pentru ca mi-am mancat “eugenia” n-am reusit sa stau cu fundul incordat la momentul potrivit. 😀
Gaybriel, mi-am si imaginat cum bati din palme la acele puncte de suspensie si atentionezi pe toata lumea, ca si cum ai fi intr-o multime de zapaciti dezorganizati.
@Rhade, mă, nu, doar am tras un fum de țigară
Don’ doctor Rhade, vă rog io, când vă faceţi mare, iar eu voi purta cămăşuţa cu manşetele la spate, să nu-mi prescrieţi tratamentul greşit ca semn că mă utâţi, daaa?
*eh, am vrut să scriu urâţi
Şi oricum, chiar dacă a dvs concluzie a stârnit reacţii, important e că a mişcat ceva în noi, domle, a creat emoţii 🙂
@Nora
Mereu cand citesc un comentariu de-al tau trebuie dupa sa caut pe google 😀
Eugenismul este o teorie socială care susține îmbunătățirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenție. Scopurile declarate sunt acelea de a crea oameni mai sănătoși, mai inteligenți, economisirea resurselor societății și curmarea suferinței umane. Metodele inițiale de atingere a acestor scopuri se bazau pe alimentație selectivă, dar cele moderne se concentrează pe controale parentale, analizele fetușilor, consiliere genetică, controlul sarcinilor, fertilizare in vitro și inginerie genetică. Criticii susțin că eugenetica este imorală, și ca este o pseudoștiință. Istoric, eugenismul s-a folosit ca justificare pentru măsuri coercitive discriminatorii susținute de anumite state, precum sterilizare forțată a persoanelor cu defecte genetice, omorârea persoanelor cu afecțiuni grave, și chiar, în anumite cazuri, genocid asupra raselor privite ca inferioare.
@Lithium
Stai liniştit, că şi eu fac la fel. Uneori, când mai încurc câte-o literă (am tastatură fără litere inscripţionate) gugălesc chiar şi la comentariile mele 😛
Şi da, cam aia e cu eugenismul, iar eu sunt pe cât de pro (am şi recunoscut băieţilor la întâlnire că susţin sterilizarea ca metodă), pe-atât de contra sunt, tocmai din cauza subiectivismului inevitabil.
Din pacate/fericire intr-o democratie libertatea de exprimare este cat de cat garantata… Fiind gay, consider ca daca ar exista un partid al homosexualilor, la fel de corect ar fi sa existe si un partid al homofobilor.
Nu cred ca ar fi o solutie sa interzici un discurs agresiv(hate-speach) acele frustrari exista. A le interzice inseamna a le baga sub pres, ele nu ar disparea.
Problema pentru noi, ca si comunitate, cand vine vorba de partide de genul PRM, PNG sau mai stiu eu care, este ca nu ne putem mobiliza sa generam o reactie suficient de credibila la aceste entitati.
Cu privire la institutii care promoveaza acest discurs. Iti dau partial dreptate: Nu ar trebui sa permitem, oricarei institutii de stat, sa atace in vreun fel nici o minoritate, fie ea si sexuala. Din acest motiv reactia celor de la accept cu privire la senatorul care considera homosexualitatea ca fiind o boala, mi se pare foarte oportuna.
Sintagma: Libertatea mea se termina cand incepe libertatea celuilalt, mi se pare un bun model de a aprecia libertatea de exprimare. Dar dintr-un punct de vedere neutru, as vedea-o ca ceva de genul: Daca eu am voie sa imi tin prietenul de mana, si sa spun ce ma taie capul… Atunci si homofobul are dreptul sa isi verse nervii pe comunitatea gay. Astfel noi avem si dreptul si posibilitatea de a ne sustine punctul de vedere ca si contra-argument la ineptiile pe care partidele de extrema dreapta sau biserica le arunca impotriva noastra.
in fapt libertatea de exprimare e limitata. prin lege. de aia exista daune morale, procese intentate contra defaimarii etc (cineva licentiat in drept ar putea oferi mai multe informatii )
“a fi gay este “normal, necesar, acceptabil si productiv si a fost asa de mii de ani” ”
“Eu nu vreau un paradis. Dar homosexualitatea nu trebuie acceptată sau tolerată. N-am căutat niciodată toleranță pentru că toleranța e doar un rahat ambalat frumos: înseamnă a închide ochii la faptul că ești gay, nu a o considera ceva normal. Nici normal nu vreau. N-ar trebui sa existe vreo catalogare. Pur și simplu să FIE. asta vreau.”
nu cumva te contrazici putin aici?!
insa trebuie sa recunoasc ca niciodata nu mi-a trecut prin cap ideea de a nu NE pune o eticheta.
si din cauza asta mereu dadea cu virgula..
c ‘mon adevarul e ca “normali” nu putem sa ne consideram.
nu sustin ideea ca menirea noastra e de a perpetua specia, dar totusi nu pot sa nu-mi pun intrebarea, de ce s-a transmis cutuma asta cu “natura a lasat barbatul si femeia ca sa..” ?!
de ce e totusi considerat normal sa fii hetero?
cine a stabilit asa?!
blamam oamenii influenti care ies si spun in mass media ca nu sunt de acord cu tagma noastra. dar oare e vina lor ca se bucura de atentia unei imense turme de oi?! e vina lor ca individul absoarbe fara discernamant ce i se ofera?
sa nu ne plangem prea mult de mila, exista destui oameni mediatizati si din randurile noastre. de ce nu atrag la fel de multi adepti?
pentru ca treaba asta e un lucru relativ nou, care ar presupune formarea de noi opinii, ceea ce ar cere nitica introspectie si iesirea din zona de comfort, si sa fim seriosi, individul azi nu mai are timp/chef sa-si bata capul cu asa ceva!
si asa ajungem sa luam in considerare educatia individului care implica mai multe variabile: familia, autoeducatia, receptivitatea, mediul social etc.
o problema e si faptul ca de cativa zeci de ani incoace oamenii sunt intr -o continua abrutizare. se pune din ce in ce mai putin accent pe cultura. si totusi ne miram cand ne izbim de oameni imorali, care nici nu viseaza sa se exprime elegant intr-o problema delicata.
ok, in final, putin off topic, o intrebare si un indemn.
cat de diferiti suntem noi fata de cei pe care ii blamam?
doar pentru ca viata noastra e putin mai dificila, ne consideram mai buni, mai toleranti, mai profunzi. dar oare chiar suntem asa? am tot urmarit discutiile de pe blog si am observat cu regret ca suntem la fel de oameni ca si cei straight: manati de ambitii marunte, cu vanitate exagerata, gata sa taiam in carne vie daca ni se pare cumva ca suntem lezati in amorul propriu..
trist..
si daca stai bine sa te gandesti exista drame mai mari decat a fi sau a nu fi.. gay!
“i ‘m starting with the man in the mirror/
i ‘m asking him to change his ways/
and no message could have been any clearer/
if you want to make the world a better place/
take a look at yourself and then make the change! “
Ah, ce mi-ar placea sa stam cu totii la o [insert alcohol here] si sa dezbatem subiectul asta.
Misfit, aparent cred ca ma contrazic. In fapt, banuiesc ca pana a ajunge la o normalitate sa zicem perfecta, in care a fi homosexual este o, nu stiu, forma pe care o poate lua orientarea sexuala umana si nimic mai mult (exemplul meu tampit cu cana, in care o cana e forma de obiect care desi are un nume nu starneste vreo emotie sau filozofie), trebuie sa trecem printr-o normalitate guvernata de legi si constrangeri facute de autoritati guvernamentale, in care primele etape sunt toleranta si acceptarea.
Mai intai se tolereaza si se accepta situatia, apoi in cativa ani noi generatii se nasc intr-o lume in care “asa e”, apoi iarasi in cativa ani devine ceva banal, apoi ni se pierde de tot urma si devenim ceva la care nimeni nu se mai gandeste ca ar fi demn de dezbatut, poate si ceva care nu mai are o denumire. Cuvantul Homosexual a aparut de fapt in 1869…
Argumentul asta cu perpetuarea speciei l-am vazut de multe ori. Barbat si femeie, facuti de natura special sa faca plozi. Ei na! Tot natura ne-a facut si pe noi gay, si nu numai pe noi oamenii, ci si pe multe alte specii de animale. Sunt unele animale care isi schimba sexul in timpul vietii si procreeaza in felul asta. Alte animale la care barbatii nasc. Altele care se divid altfel decat prin “barbati” si “femei” ca sa nu zic futai. Drace uite ca l-am zis :))
Sper ca e clar pentru toti deja ca nu e o alegere si nici o boala, demonstrat stiintific cu zeci de mii de argumente de la aia destepti de tot, indiferent de parerea noastra sau a unuia de pe la tv, ori o doamna pisalog de la homosexualitate.ro care te vindeca de gayala mai ceva ca vrajitoarele
de argintu viu.
Si-atunci ce rol avem noi? Care-i menirea noastra de homosexuali daca nu perpetuam specia?
Uite cateva exemple.
1. s-au studiat societati primitive inca existente prin africa, brazilia etc, unde exista barbati homosexuali. Repet: exista – nu e o inventie moderna, un stil de viata, dar probabil stiati asta deja. S-a observat ca cei homosexuali ajuta la gospodarii si la cresterea copiilor in timp ce ceilalti, hetero, vanau iepuri samd. Putem sa tragem o concluzie de-aici
2. personal, filozofie inventata de mine in dormitor iarasi, cred ca de fapt rolul nostru este fix sa NU perpetuam specia. Nu ca ne-ar da cu minus la inteligenta, din contra chiar, dar pentru ca ar putea fi un mecanism de control al populatiei unei specii al naturii. Va amintesc ca suntem deja 7 miliarde de maimutoi. In loc sa fim sterili, am fost inzestrati cu tot ce ne trebuie pentru a procrea in caz de nevoie. Un individ steril al unei specii ar fi inutil si este repede eliminat natural (in sensul ca nu-si transmite genele mai departe) pe cand un individ nesteril dar care nu procreeaza este de fapt folositor (intr-un plan maret, complex, darwinist). Regleaza numarul populatiei in timp dar in cazul in care prin procese naturale (catastrofe etc) numarul scade subit, el poate ajuta in continuare la perpetuare.
3. Un fel de completare la rolul descris mai sus, exista multe studii care incearca sa demonstreze tendinta persoanelor gay de a avea inclinatii artistice, desi personal asta o vad ca pe un lucru mai nou aparut in timp, o consecinta a interiorizarii individului datorata homofobiei exteriorului.
Gaybriel, ‘m’neata! 🙂
Eu privesc lucrurile mai in ansamblu.
In primul rand vad sexualitatea (nu, nu conteaza care) ca pe ceva care tine de fiecare individ. Intr-adevar, evolutia spune ca trebuie sa ne reproducem, o lege nescrisa evident dar fara a carei aplicabilitate nu am exista. Insa omul nu mai este un animal demult, ci mai degraba un sclav al placerii (de orice fel). Nu vreau sa ma lansez in dispute desarte si nu incerc sa explic homosexualitatea, tocmai pentru ca mi se pare la fel de normala ca si heterosexualitatea. Eu merg pe principiul “imi place” si nu pe “Ii fata sau baiat”? Cred ca ce depaseste acest principiu sunt inhibitii si nimic mai mult.
Bun. Avand in vedere acest lucru, e cat se poate de firesc sa fie si protestatari. Oamenii sunt de acord cu anumite lucruri, gusturi, initiative, schimbari sau… nu. Cand se aduna mai multi in aceste tabere (ceea ce iarasi e perfect normal in cazul sexualitatii caci sunt doar doua sexe si nu se pot forma decat tabara PRO, cea CONTRA si cea NEUTRA) se formeaza acest asa numite “curente” ale gandirii care tind sa aiba valoare mai mare decat daca ar apartine aceeasi idee unui singur om.
Asadar, totul e normal. 🙂
M’neata Robert
Ma normalul are multe fețe. Depinde de zonă pe glob și perioadă în timp.
Apropos de evoluție, cam aici băteam și eu, că evolutiv, avem un rol de a nu procrea decat in cazul în care e absolută nevoie. Un fel de backup plan. Mecanism de autoreglaj evolutiv -> gay
@Găbițu,
Păi cred că acesta e unicul punct de vedere câta’ valabil care te scutește de tone de întrebări fără răspuns. De aceea, cred eu, oamenii o târ’ mai capabili nici nu se “amestecă”, să-i spunem așa, cu bălăcăreala pe care o presupune așa numita ”comunitate gay”.
Și faza e că nu putem spune că greșesc pentru că ar trebui să aibă te miri ce obligație morală față de homosexuali, și asta pentru că nu știu cât de corect este să ne zbatem pentru ceva ce niciodată nu va fi rezolvat, ba mai mult, nici nu știu cât de mult ajută acestă “zbatere”.
Acceptarea (nu doar a homosexualității, ci așa, în general) nicăieri nu s-a produs cu adevărat ca urmare a ciripitului, ci mai degrabă a fost un rezultat secundar al lipsei manipulării în masă.
Omul, cu cât e mai limitat și mai sărac, cu atât e mai manipulabil. Nu vezi, toate țările sărace is vai ș-amar de pula lor… și asta pentru că depind din toate punctele de vedere de cei care îi conduc, și-atunci, e de ajuns să vină unu’ și să zică “oameni buni, homosexualitatea este împotriva tradiției, neamului și a familiei…” și mulțimea răspunde invariabil “Da, da, așa e, suntem împotriva homosexualității, prin urmare”.
În tările unde homosexualitatea este privită ca fapt divers oamenilor li se cam rupe, se merge mai degrabă pe principiul “nu-mi pasă cu cine ți-o tragi atâta timp cât ești OM și-ți faci treaba”. Chestie care, bineînteles, e și ea un efect secundar al ruperii legaturilor interumane dar o chestie benefica, zic eu.
@Rhade
Poate oamenii educati sunt mai capabili sa inteleaga motivatiile celorlalti, dar de aici pana la empatie mai e. Ma bucur pentru tine ca ai cunoscut doar niste exemple minunate de oameni educati si ai parerea asta asa buna despre ei. Din pacate, doar faptul de a cunoaste informatia genetica responsabila pentru rautate nu ne foloseste la nimic pana cand nu stim exact ce inseamna rautatea si la ce foloseste ea.
@selim
Bine ca nu adopti punctul de vedere neutru pentru ca mi se pare un exces de corectitudine. “Daca eu am voie sa imi tin prietenul de mana, si sa spun ce ma taie capul… Atunci si homofobul are dreptul sa isi verse nervii pe comunitatea gay.” suna a anarhie. Da, oricine isi poate exprima opiniile dar in formele acceptate de societate. Si exista o diferenta intre exprimarea unei opinii argumentate si slobozirea unei opinii […]. Ca exemplu particular, ce fac dreptacii si biserica n-are legatura cu logica (decat tangential) sau cu empirismul (deloc). In plus, in afara problemei homosexualitatii, parerea bisericii n-ar trebui sa existe in spatiul public al unui stat laic.
Mie-mi placu articolul si visul normalitatii (analogia cu cana). Chiar nu simt ca as mai avea ceva de adaugat. D-aia carcotesc pe margine.
Aoleo aoleo, intelectualitatea asta bat-o vina ce face din om…. mai lăsați bă și pe alții să vă aplaude!
Robert, de ce NU crezi că și amploarea pe care au luat-o „comunitățile gay” sub sistemul de conducere al țărilor puternic dezvoltate d.p.d.v. socio-economic nu este un rezultat al manipulării în masă? Credeți că sistemul comunist (prost aplicat) este singurul care are lacune grave? Și sistemul capitalist este la fel de găunos. Oamenii ăștia nu pricep că OMUL nu este o MARFĂ de vânzare și că TERRA nu este PROPRIETATEA noastră, ci a tuturor speciilor și generațiilor de viețuitoare.
Articolul tau m-a facut sa fiu si mai cinstit cu mine.
Sunt gay si pana la urma nu cred ca fac rau nimanui.
Trebuie sa-mi urmez inima acolo unde ma calauzeste ea.
Mereu am fost asa si sunt mandru de asta.
Nimeni nu ma poate contrazice ,nimeni nu poate schimba,intr-un cuvant sunt fericit.
Multumesc Gabriel.
>:D<
Să răspund la întrebarea din titlu, libertate absolută dacă prin exprimare înţelegem comunicare, scris, vorbit, artă. Eu recunosc dreptul celui mai aprig duşman al meu de a-şi formula în cuvinte această atitudine. Şi îmi exercit, nelimitat decât de cenzura interioară( dar asta e facultativă), dreptul echivalent. Nu găsesc justificare limitării dreptului la liberă exprimare.
Dacă trecem însă pe tărâmul exprimării prin alte forme( şi o palmă tot exprimare este) lucrurile nu mai sunt atât de clare. Intervin legi, instanţe şi discuţia se amplifică, începem să vorbim despre reprezentativitate, autoritate, infailibilitate, nu ne mai opriiim!
@CM
Diferentierea pe care o faci intre o palma si scris, vorbit, arta imi da de inteles ca nu crezi ca cineva poate fi ranit si de niste cuvinte/imagini.
Înţelegi greşit, ştiu la fel ca tine că o vorbă sau un film sau o fotografie îţi pot provoca suferinţă. Doar că acestea pot fi ignorate (a-ţi fi aduse sub ochi cu forţa nu are legătură cu libertatea de exprimare). Eu susţin cu egală energie dreptul lui de a spune şi dreptul meu de a nu asculta.
Cu alte cuvinte este dreptul tău să spui că homosexualii sunt o greşeală a naturii, o aberaţie , o categorie imorală. Nu ai dreptul să mă obligi să ascult venind în casa mea să spui asta.
Unul din momentele in care ma bucur ca inteleg gresit:)
Si totusi. La fel poti ignora si o palma, mai ales daca esti un malac care nici n-o simte. La fel ca malacul, tu poti ignora aceste forme mai subtile de exprimare deoarece ai un sistem care iti permite sa le respingi usor, insa altii cu mansarda mai putin spatioasa nu le pot ignora. Si cand o astfel de opinie este exprimata la tv se pune ca vine peste tine? Cand publici o carte sau scrii intrun ziar se pune ca ti se baga sub ochi? Cand se face o expozitie, nu va influenta ea publicul, nu va putea dauna imaginii unor oameni? In concluzie, consider cuvintele cel putin la fel de periculoase ca si violenta fizica.
Bineînțeles, Alex, un om puternic cu adevărat este acela care, deși poate face rău, își sacrifică obrazul pentru a face numai bine.
Nu suntem urâți din senin! Exista autoritati inalte, oficiale, majoritare care ni se opun zi de zi. Noi ne “luptam” cu omul de zi cu zi, insa majoritatea este cea care ni se opune si ne copleseste. 🙂
La TV pot schimba canalul sau opri aparatul dacă mă agresează programul. Ziarele sau cărţile le poţi citi selectiv, expoziţiile aşijderea. Acum dacă ideea exprimată câştigă adepţi şi asat mă dezavantajează …asta e istoria omenirii…
Să înţeleg că propui limitarea libertăţii de expresie? Cât de tare, în ce domenii? Homofob probabil că nu ai dreptul să te exprimi, invers da?
Iote mai, facui sa scoata de la naftalina Gay.briel un articol cu gandirea lui din antichitate. Nu ca acum ar avea varsta lui Matusalem. Si nu ca gandirea unui antic ar fi mai prejos decat gandirea contemporana.
De fapt cred cu tarie ca anticii au fost mult mai destepti/inteligenti ca noi pentru ca au intuit, gandit, formulat, teorii fara ajutorul tehnologiei pe care o au acum oamenii de stiinta.
De fapt pot spune, ca libertatea lor de gandire se apropia de perfectiune, fiindca nu era ingradita decat tot de gandire si nu de tehnologie asa cum se intampla acum.
Putini inteleg izvorul a ce inseamna gandire si ce este in fapt, ori in urma carei cauze, caror fenomene, noi putem folosi efectul gandului.
Nu ma refer aici la structura anatomica a creierului uman cu toate intrepatrunderile, legaturile, chimia, ect.
Dar hai ca intru prea in amanunt si iar multi dintre voi o sa spuneti ca o iau razna.
Insa libertatea in gandire vine de la divin si nu poate fi impiedicata decat de puterea de gandire a creieruli fiecarui om in parte.
va continua.
Da, sunt pentru limitarea libertatii de expresie, lucru care se intampla in prezent in orice societate democratica. (cum observa si misfit: “in fapt libertatea de exprimare e limitata. prin lege. de aia exista daune morale, procese intentate contra defaimarii etc “) Recitind, suna f dictatorial (lucru ce suntem invatati sa-l respingem), dar fara aceasta limitare nu putem coexista.
Unde se stabileste echilibrul intre libertate si cenzura nu cred ca poate fi fixat ca norma universal valabila ci trebuie continuu negociat in interiorul societatii, in functie de valorile, scopurile acelei societati. Etica pana la urma este arta coabitarii si nu o stiinta ce incearca sa obtina un adevar universal valabil.
Inversul homofobiei este “homofilia”(inteleasa ca dragoste pt homosexuali)? Daca da, raspunsul meu personal este ca da, se poate. Daca prin ceva nu atentezi la integritatea altor persoane, nu vad de ce ar fi interzis.
AlexP
Din ce se poate deduce că homofilia poate fi înţeleasă şi ca dragoste ptr homosexuali?
PS. Ştiaţi că homofobie/homofob nu există în dicţionarul oficial al limbii române? (nici măcar în cel de neologisme)
Ha! M-ai făcut curios. Chiar nu există. Căutat pe dexonline că are toate dicționarele la un loc.
Apropos de cuvinte, eu mă uit des la Prahova TV, Vax Populi. Niște clipuri fantastice acolo, râsu-plânsu (te-apucă plânsu când te gândești că ăia sunt de fapt majoritatea votanților in România). Și e un clip în care reporterul întreabă într-un sat în Prahova dacă sătenii ar fi de acord cu legalizarea căsătoriilor între homosexuali. Niște răspunsuri minunate, printre care și un mușteriu care cică el de homosexuali a mai auzit, “dar de lezbieni din’aștia nu”…
Veti afla ca ne conduce Satana
http://www.youtube.com/watch?v=JrP0ki3UKJ8
Nora
Din nimic. Era un sens pe care l-am atribuit arbitrar cuvantului ca sa desemnez un “invers al homofobiei”.
Interesant, nu stiam. Probabil ca la cat de natural este sa fii homofob, nu mai avem nevoie de un cuvant pentru asta.
AlexP
Eu te iubesc, dar n-o să te las să atribui noi(n)-sensuri (prin prisma etimologiei) unor cuvinte care au deja alte sensuri.
Cu atât mai mult cu cât ar exista posibilitatea ca cineva să creadă că sensul atribuit de tine ar putea fi unul real.
Sau mai poate însemna că dacă nu e menţionat în vocabularul unei limbi, înseamnă că ea nu există la poporul respectiv 😀
Nora nu mă miră , nici nu mă prea supără situaţia.
Homofilia sună aşa ca o boală, ne mai mirăm că ne confundă lumea cu alţi…fili.
CM
Da, sună a hemofilie.
Dar oricum, hemofilia e caracteristică bărbaţilor şi (atenţie misogini) MAMA (nu tatăl) este cea care transmite băieţilor (nu şi fetelor) gena defectă.
Da, ok, a fost o greseala. Trebuia sa renunt cu totul la homofilie si sa las doar dragoste de homosexuali. Sper ca macar am nimerit sensul exprimarii inverse homofobiei.
Ca sa facem cel mai curat si corect blog din lume, gena hemofiliei poate fi transmisa si de tata si de mama si fiilor si ficelor, doar ca la fice este aproape imposibil ca boala sa se manifeste, fiind vorba de o gena recesiva.
He he, AlexP
Tind să cred că eşti de acord cu mine că informaţia putea fi preluată din zbor de altcineva, care n-ar fi verificat autenticitatea ei şi uite-aşa verba volant şi iar ne trezim cu cuvinte noi în dex pe criteriul majorităţii.
Nah, să mai zică cineva că nu mă îngrijesc eu de societatea noastră şi de urmaşii urmaşilor noştri 😛
Da, femeile sunt doar purtătoare. Dar ca să se transmită la fiică, trebuie să existe şi la mamă şi la tată simultan şi în acelaşi timp.
apropo de cuvinte inventate, *fiice si fiicelor*. M-am inrosit si nu cred ca-i de la vin
@Gaybriel
Genial vax populi si da, de-asta catiga alegerile cine le castiga… “de proaste ce e, de betive ce e” [votantii, desigur]
@Alex
Să fii convins că și dacă va ieși aleasă altă culoare politică, nu se va schimba cu nimic situația acestei țări. Eu cred că situația generală se va schimba doar în momentul în care o majoritate de oameni (cetățeni) ajung la o conștiință comună mai ridicată față de cea din momentul actual. Deci, atâta timp cât poporul este majoritar stupid, nu ar trebui să avem pretenții de la oamenii care ne conduc. Abia din momentul în care ei vor începe a ridica pretenții, va deveni posibilă o schimbare conformă cu pretențiile respective. Până atunci, Eminescu a scris Biblia, pentru mulți mulți și iar mulți…
Auăleo, am scris un comentariu la articolul lui Gaybriel de pe DarkQ în engleză înainte să văd comentariile astea de la versiunea românească!
Aproape tot ce-am scris eu s-a discutat deja demult. Adaug însă și o parte din contribuția mea, tradusă în românește, cu toate că lucruri de mare noutate nu prea conține. Apropo, “never again” traducerea durează la fel de mult ca scrisul în limba originală. Concediul meu e pe sfârșite și nu voi mai fi în stare să mai comentez atât de des dar îi mulțumesc lui Gaybriel că m-a determinat să meditez asupra problemei.
Gaybriel, spui că nu înțelegi de ce sunt urâți homosexualii. Probabil că e o întrebare retorică, dar hai să-ți spun părerea mea.
Eu unul nu aș folosi cuvântul ură cu atâta ușurință. Aici sunt de aceeași părere cu Sergiu. Cuvântul antipatie se potrivește mai bine exemplelor tale cu chelneri, profesori sau părinți. În contextul acesta ura poate fi un cuvânt cam prea tare pentru că spre deosebire de antipatie el sugerează incitare la acțiune.
Homosexualii sunt antipatizați din multe motive. Majoritatea acestora sunt legate de cultură (în sens antropologic), de religie, de ignoranță și pentru unii, de considerații estetice. Unele persoane absorb adânc această antipatie simțind dezgust și teamă față de homosexuali. Multă lume îi percepe pe homosexuali ca libidinoși, destrăbălați și dedați exploatării celor tineri și naivi. În România sunt văzuți ca persoane care se angajează în activități caracteristice celor închiși în penitenciare fiind astfel confundați, prin asociere, cu cei care se fac vinovați de comportamente antisociale grave precum violul și omorul.
Oamenii sunt mânați de instinctul de a dezvolta o identitate de grup. Cele mai mici diferențe în aspect sau comportare pot deveni un pretext de condamnare împotriva căruia colectivul se opune, definidu-și astfel identitatea de grup. Problemele homosexualilor sunt mai acute în societățile în care potența sexuală, bărbăția și o capacitate pentru iubirea romantică sunt percepute drept caracteristici importante ale grupului. Asemenea caracteristici sunt accentuate în literatură (vezi, la români și fătălăii din Eminescu, Preda și mulți alții), în muzică, în mass media, etc. În aceste societăți se preferă medicalizarea homosexualității pentru că acceptarea homosexualilor ca membri respectați ai comunității ar amenința grav imaginea de sine a grupului. În mod paradoxal persoanele educate din asemenea societăți pot exprima o antipatie mai accentuată decât media împotriva homosexualilor opunând-se acestora cu un baraj de argumente eronate dar culte, inspirate din literatură și din religie.
Toleranța față de homosexualitate se câștigă cu mare sacrificiu și nu este niciodată completă. Fiind în minoritate homosexualii se pot oricând aștepta la jigniri din partea unora din cadrul majorității, mânați de antipatie și teamă. Ar trebui deci să milităm pentru interzicerea exprimărilor jignitoare prin lege?
Nu. Dacă i-am proteja pe homosexuali de exprimări jignitoare ar însemna să luăm în seamă și pretențiile homofobilor de a fi protejați de jignirile percepute de aceștia de cîte ori se vorbește în mod pozitiv despre homosexualitate.
Așadar, noi homosexualii nu trebuie să milităm pentru a fi protejați de jigniri ci de violență și discriminare și de incitare la violență și discriminare. Odată protejați de acestea trebuie să dezvoltăm un obraz mai puțin subțire și să nu ne fie teamă să jignim la rândul nostru, cu imaginație, pe cine merită.
Schwep.
Asa cum libertatea de gandire nu poate fi cenzurata si libertatea de exprimare ar trebui sa fie la fel de libera pe cat este libertatea de gandire libera. Cu toate consencintele derivate din aceasta.
De ce spun aceasta? Pentru ca atunci cand libertatea de gandire este egala cu libertatea de exprimare de abia atunci Omul este liber de orice prejudecati, traditii, principii ce ingradesc sau condamna Eliberarea Omului de barierele ce-i impiedica ascensiunea evolutiei moral-spirituale.
Abia atunci cand Omul indiferent de culoare, rasa, religie, continent, tara, grup intelege ca libertatea de exprimare trebuie sa fie continuarea fireasca a libertatii de gandire, pentru ca numai scotand la suprafata gandurile reale si dialogand cinstit si fara patimi se poate ajunge la esenta ca toti suntem .., la fel … oameni.
DAR tot ce am spus mai sus este inca o utopie, pentru simplul motiv ca omului, indiferent daca este la general sau la modul individual, uraste … adevarurile ce-l privesc personal, grup, tara, religie, rasa etc.
Si asa se ajunge la acele compromisuri, reguli, conventii ce ne scapa de acele… adevaruri jenante.
Omenirea este inca la nivelul de adevaruri multiple adevarate toate si se bate fiecare adevar cu celalat adevar fiecare factiune dorind suprematia numai pentru ea, IGNORAND TOTAL ADEVARUL celorlalte factiuni. Iar acest fenomen este valabil si la nivel individual.
De aceea spun ca abia cand libertatea de exprimare este egala cu libertatea de gandire omul este destul de evoluat moral/spiritual pentru a trai in armonie intai cu el insusi ca apoi sa poata trai in armonie cu restul oamenilor, iar omenirea sa traiasca in armonie cu Terra.
ma scuzati ca ma bag in discutia voastra , dar vreau sa-mi exprim si eu parerea ce o am vizavi de homosexuali mai ales ca nu am regasit-o in nici unul dintre comentariile de mai sus. mai intai de toate precizez ca ii consider oameni cu drepturi egale , nu-i urasc si nici nu-mi sunt antipatici, ci mai degraba ii compatimesc, ii compatimesc din cauza ca ii consider oameni bolnavi. nu sunt medic sa mi pot explica cauzele precise ale acestei boli sau de ce natura ar fi, insa cred ca e o dereglare hormonala ce intervine in timpul dezvoltarii sexuale si dezvolta placeri si perceptii deviante. aceasta este parerea mea si ma bucur ca am apucat sa mi-o exprim intr-o dicutie care leaga libertatea de exprimare si perceptia homosexualilor in societate.