Un oraş mare, ce-i drept. Aparent frumos, plin de viaţă, centru al culturii, al politicii, al ţării. Asta până să locuieşti aici o perioadă.

Nu am înţeles niciodată tensiunea palpabilă dintre un bucureştean şi un timişorean. Credeam că e doar un efect al orgoliului înstărit, specific, tipic chiar regiunilor de provenienţă. Dar nu e, nici pe departe.

Născut şi crescut în Timişoara, am venit în Bucureşti în căutarea unei schimbări. O schimbare în bine. Şi pentru o perioadă scurtă, am fost captivat. Metroul era un loc de referinţă a acestei captivări şi încă e, deşi nu-mi pot explica asta. Am mai călătorit cu metroul în străinătate, dar aici parcă duce a viziunea ce o am asupra metroului din New York.

En fin – aici s-a terminat fascinaţia. Ce-i drept, era interesant la început când mergeam la magazin şi mulţumeam frumos vânzătoarei după ce plecam – ba chiar îi uram o zi bună – iar ea rămânea de-a dreptul „lovită” de atitudinea mea. Privindu-mă cu nişte ochi care păreau că aparţin unei maşini care nu e programată să simtă, se abţinea de la a răspunde şi-şi vedea în continuare de treabă, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, momentul fiind un efect al unei scurte halucinaţii.

Mulţumesc şi azi vânzătoarelor (şi nu, nu sunt sexist, dar nu am dat peste bărbaţi vânzători decât cu câteva rare ocazii) iar efectul e acelaşi. Fac asta din „instinct” – nu mai e nimic interesant in act. Ba din contră, a devenit de-a dreptul trist.

Până şi urma de fascinaţie a metroului începe să se şteargă atunci când nepoliteţea, spiritul de turmă absolut incorigibil şi co-pasagerii stupefiant de bonţi care te calcă pe nervi (şi pe pantofi). Tineri şi adulţi laolaltă cu atitudini de multimiliardari (dar care, evident, n-au bani de maşină) stau şi fie privesc prin tine, ori ascultă muzică atât de tare încât să rezoneze prin întregul vagon, fie deschid o carte de „văzul lumii”, aruncând o privire către tipa despuiată „de peste drum”, ori către metrosexualul înstărit flancat de gaşca de băieţaşi care par că-l venerează, stând într-un cerc în jurul lui.

În afară de metrou şi taxiuri, transportul în comun nu funcţionează sub nicio formă. Autobuze care opresc în staţie doar ca să lase oamenii să coboare, nemaiavând loc de noi pasageri. Prezenţa logicii nu poate fi simţită în atitudinea unui şofer de autobuz care se crede un mic Dumnezeu al traficului. La fel sunt şi taximetriştii, dar de bine, de rău, lor le merge – indiferent care sunt consecinţele.

Pieţe pline de ţărani „autentici” care-şi cumpără produsele din Real. Bătrâni care trec strada cu viteza melcului, pe roşu. Şoferi care claxonează într-o veselie că poate-poate se schimbă semaforul mai repede. Baruri în care eşti complet ignorat dacă nu ai un megafon la tine. Altele care te atrag cu produse pe care nu le mai au. Şi partea absolut superbă: beri la 0.33l la preţ de 10 lei (sau mai mult) bucata!

Ca să nu mai vorbesc despre vecini „deranjaţi” care-şi exprimă acest aşa-zis „deranj” lovind frenetic ţevile de la calorifer, că altfel cum să îl facă pe vecinul cu un două-trei etaje mai sus să dea muzica mai încet? Iar tu eşti prins la mijloc.

Haite de câini care stau şi aşteaptă să latre, să sară şi să muşte pe oricare nefericit care îndrăzneşte să le calce teritoriul. Apoi bucureştenii „bleeding hearts” care îi protejează, legitimându-şi cauza cu „şi câinii au suflet” până când subit îl pierd, odată ce muşcă un apropiat al acestor profeţi ai comuniunii om-natură. Tot ei sunt cei care hrănesc şi se îngrijesc de aceşti câini, formând în jurul blocului lor o armată veritabilă de „protectori” ce nu ştiu decât să acţioneze.

Şi nu în ultimul rând, mirosul de fier, beton, urină şi gunoi răspândit peste tot. O lipsă cruntă de vegetaţie, trafic infernal, praf şi mizerie, oameni irascibili – totul într-un oraş care, de-ar fi personificat, ar fi sinucigaş. Un oraş care smulge din tine într-un minut mai multă viaţă decât un pachet de ţigări de cea mai proastă calitate. Un oraş aparent frumos, dar cu adevărat urât şi plin de sine. Iar oameni (cu mici excepţii) pe măsură – evoluaţi să prospere într-un asemenea mediu.

Iar cât despre timişoreni (sau orice alt „provincial”) vs. bucureşteni: acum am înţeles de unde vine permanentul conflict. Când un bucureştean calcă pământ „provincial”, aduce cu el izul unei societăţi disfuncţionale, fără reguli, principii ori moralităţi. Bucureşteanul tipic vine şi distruge un balans pe care „provincialii” cu greu încearcă să-l menţină.

De ce accentuez „provincial” cu ghilimelele de rigoare? Fiindcă mi se pare de-a dreptul penibil ca toţi care nu sunt din Bucureşti să fie consideraţi că vin din „provincie”. Cuvântul are un sens peiorativ atunci când e scos din gura unui bucureştean care se simte parizian. Dar, spre deosebire de un parizian care n-are decât un turn înfipt în fund cu care se mândreşte, bucureşteanul are Casa Poporului înfiptă – cea mai mare clădire civilă, cea mai scumpă clădire administrativă şi cea mai grea clădire din lume (în conformitate cu Academia Recordurilor Mondiale).


Alte articole scrise de același autor (Roy Cohn):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Roy Cohn

So come, my friends, be not afraid - we are so lightly here. It is in love that we are made; in love we disappear.

Comments

  1. Rhade    

    Nu stiu cum se face, dar pe unde imi duc eu veacul in Bucuresti nu e deloc asa, nici macar in metrou.

  2. Silmarillion    

    Perfect de acord. Dragut articolul, cu micile-i scapari :)

    Cat despre Rhade – probabil traiesti intr-alt Bucuresti.

  3. MarioG    

    Confirm ce spune Rhade. Unde locuiești domnule în București? Mă simt chiar puțin contrariat.

    In primul rând transportul în comun, RATB, este unul dintre cele mai dezvoltate din Europa, cu autobuzul ajungi oriunde în București, nu vine el la ore fixe dar e flexibil, vine des și înafară de orele de aglomerație (13-17 și 7-9) e chiar ok, sunt libere autobuzele și mai mereu curate.

    Avem probleme cu intermediarii din piețe dar să zici că își cumpără produsele din Real (care sunt cei mai scumpi) e mult. Eu cumpăr din Obor sau din Piața Delfinului și în general ce cumpăr, cumpăr de la țărani adevărați. Poți să îți dai seama dacă unul e țăran de la țară sau „țăran” intermediar foarte usor, dar poate e doar o intuiție de bucureștean :).

    In privinta barurilor si restaurantelor, iar sunt contra. Berea la 0.33 e 5 lei în Parcul Titan la orice terasă și ajunge la maxim 8-10 lei în Centrul Vechi, pe Dorobanți sau în Cluburi.
    Cât privește servirea în restaurante, aici diferă de la restaurant la restaurant.

    Sincer, acum nu știu unde stai tu în București, dar să zici că orașul duce lipsă de vegetație înseamnă că nu ai fost niciodată în Herestrău, Titan, Drumul Taberei, Tineretului, Primăverii, Regie, etc. Nu e destula vegetație pentru o populatie de 1.6 milioane de oameni, dar să zici că nu avem deloc parcuri e prea mult.

    „Şi nu în ultimul rând, mirosul de fier, beton, urină şi gunoi răspândit peste tot.” Hmm, încep să cred că locuiești prin Ferentari sau Zăbrăuți (de fapt, e chiar frumos în Zăbrăuți după reabilitare) de simti peste tot miros de urină, fier și gunoi răspândit peste tot.

    Câinii sunt cu adevărat o problemă mare, ce încă așteaptă rezolvare.

    In privința „bucureștenilor”, vezi că foarte foarte puțini din cei pe care îi consideri tu bucureșteni chiar sunt bucureșteni. Marea majoritate sunt „provinciali” (cum chiar tu îi numești) veniți de prin toate provinciile patriei și care au adus cu ei toate obiceiurile.

    Eu iubesc Bucureștiul, are el mici defecte dar în ansamblu este foarte frumos. Prefer eferveșcența bucureșteană față de monotonia ardeleană.

  4. Ferudin    

    Uite cum am echilibrat eu balanta intre „amuzant” si „super tare”.
    EI Rhade,inseamna ca tu ai o relatie mai aparte(sper ca nu intima) cu acest Bucuresti.
    Eu propun sa va intalniti la metrou(vin si eu,ca martor) si sa vedem acolo cum e pana la urma.

  5. Roy Cohn    

    @ Rhade & MarioG

    Stau in sectorul 3 – n-am vizitat si nici nu am de gand sa vizitez periferiile.

    Din ce-mi spui tu, MarioG, am impresia ca traim in orase complet diferite. Am stat o ora jumatate dupa un anume autobuz, care atunci cand a venit intr-un final, a venit plin si a lasat sa coboare pasageri, dar sa urce ba. Si nu a fost singurul din ziua respectiva cu acelasi program „special” – dar era cel pe care il asteptam eu. Iar cat despre cat de curate sunt, perfect de acord. Asta daca definitia ta de curatenie include coji de seminte, bauturi varsate sau ambalaje de te miri ce. Dar, daca iti place atat de mult Bucurestiul, probabil ca le include, dat fiind ca la fel e si orasul per ansamblu.

    Cat despre parcuri si locuri verzi – imi e destul de clar ca n-ai vizitat restul tarii unde atunci cand stergi praful, ramane sters cel putin 2-3 zile. Aici, a doua zi e la loc. Si asta la etajul 7. Acelasi principiu se aplica si mirosurilor „specifice”.

    Cat despre bucurestenii veritabili – ba din contra, am avut grija sa ma asigur ca persoanele despre care vorbesc sunt cu adevarat localnici, si nu „provinciali”. Parcuri sunt – dar sa spui ca alea or fi destul, e absurd. E ca si cum ai spune ca Central Park e destul pentru New York.

    Si da, sunt si oameni veniti de prin alte localitati care nu se ridica la standarde „umane”. Dar nu sunt nici pe departe la fel de rai, irascibili si animalici precum bucurestenii.

    Iar preturile or fi mai mici prin unele localuri. Poate sunt oameni carora nu le vine la indemana sa ajunga in Titan ori prin alte parti. Si de le-ar veni, ar ajunge cu tot cu transportul in comun la acelasi pret. Asta daca ar ajunge.

    Sunt si tarani veritabili, cu produse veritabile. Dar 90% din ce gasesti in piete sunt produse la mana a doua sau a treia, cu preturile pompate pe masura.

    Iar cat despre ultima remarca – efervescent poate fi numita si o lingurita de otet in care pui putin bicarbonat. Eu unul prefer un alt „gust”. Si sa nu confundam un aspect important – restul tarii nu e numai Ardealul.

  6. MarioG    

    Ok, deci unde locuiești tu în sectorul 3 de vine autobuzul la o oră si jumătate? Nici în cartierul 23 august sau în Cățelu nu aștepți mai mult de 10-15 minute.

    Ok, nu știu ce înseamnă pentru tine să fi irascibil și animalic dar cred că generalizezi mult prea mult. Vrei să îmi spui că numai aici găsești oameni „irascibili și animalici”? Pai atunci de ce mai stai domnule printre noi, căci e clar că ești deasupra gloatei de bucureșteni.

    Acum suntem subiectivi când vine vorba de prețuri. Mie un preț de 5 lei la o bere – bere pe care o poți cumpăra la acest preț la cam orice terasă din oraș, cu excepția celor din centrul vechi, Dorobanți sau cluburi – nu mi se pare prea mult.

    Cât privește prețul transportului în comun, un preț de 1.3 lei per călătorie este mai mult decât decent, în restul orașelor mari am văzut peste 1.3 lei.

    În legătură cu produsele din piețe, ți-am zis, de acord, avem o problema cu intermediarii, dar asta e valabilă la nivelul tuturor orașelor mari.

    Iar eu nu mă refeream la restul țării, mă refeream la Ardeal, incluzând aici și Banatul (deși e incorect) pentru zici că ai venit din Timișoara.

  7. boon    

    Mie mi s-a parut ca ai extra doar partile negative ale bucurestiul, neglijand complet partile lui bune. Uiti de ce te aflii aici, in primul rand. Nu stai aici obligat fortat, cred, asta ducandu-ma cu gandul la faptul ca Bucurestiul iti ofera si chestii bune care sa compenseze pentru chestiile naspa. Altfel nu ai mai locui aici, nu?

  8. Anka    

    Bucurestiul are, ca orice alt oras/capitala, partile lui bune, dar sa nu le neglijam nici pe cele mai putin bune.
    Referitor la transportul in comun pot spune ca, desi o perioada am folosit RATB-ul, actualmente nici daca mi-ar oferi cineva bani multi nu m-as mai urca intr-un autobuz.Daca metroul nu ajunge, atunci merg pe jos sau, daca este prea departe, folosesc taxiul. Din punctul meu de vedere RATB-ul este execrabil; nu numai ca este mizerie in autobuze, nu-ti ofera nici o urma de siguranta, mai dai si peste un sofer nebun,a ajunge la timp este deja de domeniul fantasmagoriei samd.
    Metroul este acceptabil, rapid, cat de cat sigur, fara mosi si babe iesiti sa se plimbe la ore de varf…
    Cat despre spiritul de turma, pot spune ca am fost fascinata de acest aspect inca din prima mea zi in Bucuresti(acum multi ani). Pana in ziua de azi nu am reusit sa inteleg de ce cand sunt 2 scari rulante care urca, toata lumea se ingramadeste la prima, iar la cealalta nu e nimeni sau cand vin doua autobuze, cu acelasi traseu, se calca in picioare la primul care vine, desi celalalt e in spate. In fine…
    Mizerie, praf, miros de urina gasesti si in „buricul targului”, nu e nevoie sa te duci/stai in Ferentari.
    Cat despre amabilitate, educatie, bun simt, am invatat, in anii petrecuti aici, ca trebuiesc adaptate in functie de persoanele cu care interactionezi. De cele mai multe ori e bine sa nu le arati de la bun inceput!
    Imi vine in minte o situatie traita pe proprie piele, in vremurile studentiei mele. Asa fiind invatata de parinti, cedez locul meu din autobuz unui domn invarsta. Toate bune si frumoase pana cand simt cum cineva imi face perghezitia la buzunare. Mare mi-a fost mirarea cand am observat ca perchezitia amanuntita era facuta chiar de domnul caruia i-am cedat locul.
    In ceea ce priveste irascibilitatea, ai dreptate. Suntem irascibili, nu stim sa avem pic de rabdare, mereu suntem pusi pe fuga, ce sa mai, zici ca vine sfrasitul lumii cateodata! Mediul ne face sa fim asa.
    Si ca ultim aspect, venind din alt oras, mi se spunea ca vin „de la tara”, deci ar trebui sa te simti magulit ca tu esti ” din provincie”.
    Dar toate aceste aspecte nu vor mai conta peste cativa ani pentru ca atunci vei face parte „din peisaj”, va deveni rutina ta zilnica si nu vei mai simti pana nici mirosul de urina!

  9. Selecta    

    Incerc sa nu ma „arunc” cum fac de obicei cand nu sunt de acord cu ceva…eu mereu m-am intrebat, bun, bun, dar daca nu iti place aici, de ce ai venit frate? Poate eu care sunt din Bucuresti de 3 generatii nu vreau sa aud ca sunt asa cum ma descrii acolo si poate ca aglomeratia din acest oras se datoreaza indeosebi imensei majoritati care au venit aici ptru studii sau job si au ramas…cati bucuresteni get beget cunoasteti , acum pe bune? Mi se pare o lipsa de respect ptru orasul care te gazduieste sa il judeci asa, scuzati-mi franchetea….

  10. Smog    

    Bucuresti e fun daca ai portofelul plin. Ca orice alt oras din lumea asta din ce in ce mai mica.

  11. Rzv    

    Ca Bucureştean „veritabil” (deşi am copilărit primii 15 ani din viaţă mai mult prin afara Bucureştiului), mă simt nevoit să precizez, ca şi antevorbitorii mei, că există părţi frumoase şi părţi urâte ale oraşului… Ca la fiecare alt oraş, însă.

    Transportul în comun dezvoltat? Hmm.. asta e o remarcă fără niciun fundament real… Luxemburg, Barcelona, Paris, Londra, Viena, Praga…iaca orăşele în care transportul în comun este cu adevărat dezvoltat! Barcelona, de exemplu, e ceva mai mare decât Bucureştiul… şi o traversezi în vreo 20 minute de la Zona Universitaria până la Catalunya. Aştept cu nerăbdare ziua în care voi ajunge din Militari în Titan în 20 min….

    Verdeaţă? Hmm… în funcţie de zonă, este mai multă sau mai puţină. De gustibus! Pentru mine, nu este niciodată de ajuns…deşi am fost norocos să stau în una dintre zonele cele mai înverzite ale capitalei.

    Praful? Da, este o problemă. A doua zi după ce am spălat maşina, arată proaspăt jegoasă… Pantofii? Mă urc în maşină şi plec la job, cu ei proaspăt lustruiţi… şi ajung cu ei proaspăt prăfuiţi… Comparativ, în Luxemburg de exemplu nici pe ploaie nu am ajuns la destinaţie (mergând pe jos, şi nu cu maşina) cu pantofii murdari…

    Uneori, oraşul mi se pare frumos… Uneori, mi se pare urât… depinde şi de dispoziţie, însă. A mea, ca să fiu mai exact.
    Trebuie însă să recunosc că, după cum scria Roy mai sus… m-a frapat lipsa zâmbetului oamenilor care merg pe stradă, şi lipsa de reacţie a majorităţii locuitorilor lui la amabilităţile şi politeţurile uzuale…

    Selecta:
    nu ai de ce să te simţi ofensat(ă) de descriere… decât dacă te identifici cu (regăseşti în) aspectele negative relatate.

    Boon,Selecta:
    Ar fi frumos ca oamenii să se mute într-un oraş doar pe considerente legate de estetica acestuia sau de cât de primitori şi zâmbitori sunt locuitorii lui…

  12. AS    

    E exagerat rau de tot articolul. Si eu stau in sectorul 3 si sa fiu al naibii dac-am simtit simtit/vazut/mirosit pana acum ceea ce se spune in acest articol…Dar eu nu reusesc sa inteleg o chestie daca nu-ti place Bucurestiul, iar bucurestenii sunt atat de naspa, ce te tine aici?! Nu stii unde-i gara?

  13. boon    

    @Rzv acolo deja e utopie :)

  14. Roy Cohn    

    In primul rand, as dori sa ma adresez comentariilor de genul „Daca nu-ti place, de ce nu pleci?”

    E absurd faptul ca trebuie sa justific sederea mea in Bucuresti unor straini. Faptul ca am criticat aspru orasul nu ma pune in situatia in care trebuie sa justific si circumstanta datorita careia sunt aici. Poate am venit la studii, pentru ca s-au gandit mai-marii ca e bine sa ridice Facultatea X doar aici. Poate am gasit pe cineva aici si nu pot pleca fara el. Sau poate mai-marii s-au gandit ca firma la care lucrez trebuie mutata in Bucuresti.

    Evident, e doar una din variante. Nu conteaza care. Conteaza faptul ca nu am ramas aici pentru Bucuresti. Am ramas pentru job, scoala ori relatie. Bucurestiul e un compromis acceptat, atat. Dar asta nu il scuteste de critica.

    Acum ca am rezolvat jumatate din comentarii, vreau sa subliniez ca nu toti bucurestenii sunt la fel. Sunt si exceptii. La fel cum sunt si printre cei din orice localitate din tara. Dar daca cineva are impresia ca partile bune ale Bucurestiului le depasesc pe cele rele sau ca oamenii de aici sunt, per general, mai buni decat in restul tarii si mai putin lipsiti de bun simt, le recomand cu caldura sa viziteze un oras normal. Pentru ca da, pot intelege cum daca nebunului nu ii dai alternative, ramane cu impresia ca nebunia sa e „normala”.

    P.S. Ultima fraza e menita drept o comparatie obiectiva. Nu cred in „nebun” si „normal” la nivel psihologic. Si nici nu consider ca bucurestenii sunt nebuni.

  15. AS    

    Cred ca oricine a calatorit mai mult prin lumea asta stie ca orice oras poate fi criticat, despre oricare oras se poate scrie un articol in care sa spui cat de rahat este, oricarui oras i se pot face numai poze de rahat astfel incat cui nu a fost in acel oras sa i se para iadul pe pamant. Mie personal mi se pare o atitudine complexata a scrie un articol despre cat de naspa e viata in Bucuresti si despre cat de naspa sunt bucurestenii intr-un mod vadit subiectiv…

    Nu stiu care-s determinantii dezgustului tau fata de Bucuresti si bucuresteni; se poate sa fi fost tachinat de unii oameni (da, nu bucuresteni ci oameni) datorita accentului provincial, datorita anumitor expresii, obiceiuri tipice locului tau de bastina, se poate sa nu-ti fi raspuns nu stiu ce vanzatoare la multumirea ta, se poate sa fi fost deranjat de anumite atitudini particulare, etc.. habar n-am, dar asta nu face Bucurestiul un oras cum l-ai descris tu, si nici bucurestenii nu-s cum i-ai descris tu…

  16. narciX    

    Ca si antevorbitorii mei cred ca exagerezi … nu spun ca Bucurestiul este cel mai frumos sau mai cu mot oras din tara … pe bune … chiar se poate si mai rau, de exemplu orasul meu natal Constanta …
    Pot spun in schimb ca acest oras ma fascineaza, este un oras care este diferit in functie de fiecare persoana care traieste in el, dar asa „bolnav” este un oras care traieste, este un orass care simte si vibreaza …
    Eu, vin dintr-un oras sarac in parcuri, insa aici am descoperit cele mai frumoase parcuri – IOR si Ioanid, de exemplu – aici am descoperit placerea de a te pierde pe strazi, aici ma bucur, si dupa 6 ani si ceva de convietuire, ca pot descoperi locuri noi, si ca exemplu pot sa iti dau zona cuprinsa intre palatul Victoria si Piata Dorobantilor …
    Ca orice capitala si acest oras este un oras „pestrit”, este un oras care traieste prin locuitorii lui …
    Sincer sunt atata locuri faine aici, sunt atatea locuri de descoperit … de la Cafe Verona( pacat ca se va inchide in curand) pana la Lente Cafe si Thomas Antiques … E o losta lunga de locuri faine si daca vrei ma ofer sa iti fac un mic tur al lor :)
    Bucurestiul este facinant, intr-adevar e plin de tot felul de personaje, uunele mai colorate ca altele, insa prin ceea ce ai spus tu inca o data mi se confirma teoria conform careia daca nu iti place acest oras nu poti tri in el … oricat de mult ai incerca …
    Sfatul meu e sa incerci sa ii vezi fetele frumoase, sa incerci sa nu il mai privesti ca pe „ratusca cea urata” caci daca ii dai o sansa acestui oras, o sa vezi, ca nu o fi el paun sau lebada, dar o „rata mandarin” tot este … Daca ai de gand sa traiesti aici, sa ramai sa locuiesti aici, da-i o sanasa … descoperara-l, Bucurestiul are parti faine, insa partile astea nu se arata, partile astea trebuie descoperite … incearca ca pentru o zi sa te simti turist in el … eu ma ofer sa iti fiu ghid( in caz ca vrei un ghid) …
    Bucurestiul nu este asa cum il descrii tu, din contra este un oras care se metamorfozeaza in functie de persoana fiecaruia dintre noi … Bucurestiul este asemeni noua, cei doua milioane sau cati om fi, de locuitori ai sai … orasul asta gri si huiduit de foarte multi traieste prin oamenii ce il locuiesc … Bucurestiul e ca mine, ca ei si uneori ca tine …

  17. perometric    

    mai vin cateodata in buc la amici, in zona centrala, in metrou majoritatea persoanelor se uita insistent la tine, te studiaza din cap pana in picioare, fara ca tu sa te uiti la ei, am parerea ca se cred superiori
    bucurestenii sunt foarte fitosi, needuicati,
    preturile mari

  18. Vektor    

    Foarte fain scris!Bucurestiul chiar e un oras obositor si neplacut.

  19. fack    

    Daca nu iti convine in Capitala poti sa te intorci la tine in oras!!! Nu cred ca te tine cineva aici cu forta!!!

  20. johny    

    BAIETEL,ce fabulatie!!! Scuza-ma,dar m-ai distrat foarte mult…

    Daca nu ti-ai dat seama,Bucurestiul e plin de provinciali,e locul unde s-au adunat toti provincialii…Nimeni nu e cu nasul pe sus ca e bucurestean.

    Cum ai descris tu Bucurestiul pare totul apocaliptic,in care lumea cade pe strada din cauza aerului irespirabil,cainii parca au luat infatisari de aliens ce sfarteca populatia.

    Ai venit in Bucuresti pentru ”o schimbare în bine”?Din cele citite mai sus inteleg aici ai descoperit contrariul.In acest context inteleg ca ti-au ramas 2 variante :
    1.te-ai intors pe taramul natal,holyland ;
    2.te-ai sinucis.

  21. AS    

    @johny

    Nu stiu daca nu-i nimeni cu nasul pe sus ca-i bucurestean dar se pare ca-s destui aia care-s cu nasu` pe sus ca-s din provincie…

  22. FireMan    

    Nu știu de ce se agită așa toată lumea. E greu să înțelegeți că Bucureștiul e o mizerie de oraș în care șaoarma, fița și jegul primează? Aaa că mai sunt și excepții? daaa, de acord.
    În primul rând, am observat de la an la an că bucureștenii devin, procentual, din ce în ce mai colorați. De aici maneaua la maxim în mașina cu geamurile lăsate, de aici jegul, de aici aerul aproape irespirabil prin mijloacele de transport în comun și iubirea pentru tot ceea ce înseamnă prost gust.
    Lipsa bunului simț, care e o caracteristică generală, se datorează, cred eu, ignoranței și a grabei cu care fiecare capitalist încearcă să ocupe un loc cât sus în cârdul din care face parte… Mândria de sine se traduce doar prin etichete de haine, aifoane și răutate.
    Concurența, din orice punct de vedere am privi-o, face ca mai tot capitalistul să se raporteze la eficacitate în timp. El nu se gândește decât cum să ajungă cât mai repede la scopul propus, indiferent de mijloace. Și asta nu ar fi rău pentru el dacă am fi niște bestii flămânde de… (completați cu ce vreți).
    Nu generalizez, însă încă de când eram mic, când vorbeam cu bucureșteni față în față, aveam impresia că vorbesc cu un soi de papagali scăpați dintr-o cușcă ce abia îl cuprinde. Ca să caracterizez în câteva cuvinte impresia generală despre bucureșteni aș spune: snobism, prostie, disperare, foame, grabă.

    Ar fi culmea ca în așa mare nesfârșită de oameni să nu găsim și exemple care întăresc regula. Cunosc oameni extraordinari și am prieteni buni în București, și nu puțini. Eu vorbesc doar despre ceea ce am experimentat cât m-am aflat prin zonă și/sau cu oameni din București, ca sinteză… Proporțiile sunt indubitabil zdrobitoare în favoarea mârlanilor.

    Nici eu nu înțelegeam de ce urăsc timișorenii sudiștii în general. Dar acum știu… pentru că sunt niște hieno-trântori dramatici, periculoși, dealtfel, în drumul lor spre afirmare. Să nu cumva să te pui vreodată în calea spre succes a unei astfel de struțo-hiene, chiar dacă slujești adevărul, dreptatea, moralitatea (sau alte chestii de-astea), căci e în stare să îți roadă urechile, atunci când întorci spatele să pleci. Îl recunoști după privirile de cățel supus atunci când ai un avantaj oarecare față de el și după ochii roșii, crăpați, atunci când i se oferă ocazia să își depășească respectiva condiție. Mușcă numai atunci când nu ești atent și atunci când e în haită și fuge de la fața locului dacă e prins la înghesuială. Măsoară bărbăția în bani, inteligența în mușchi și bunul gust în „țoale dă firmă”.

    Io îs provincial, am crescut la țară. Am ajuns și la oraș, cum se spune. Nu mi-am ascuns opincile și nu am călcat nici pe preș roșu și nu am judecat pe cineva după locul de proveniență. Însă când văd atâția oameni pretențioși și în același timp dezgustători la un loc, consider că prea multă capitală strică.

    Aaa da, eu sunt constănțean, ceea ce nu e foarte departe…

    Nu știu care măcănea mai sus despre Ardeal, Banat, etc. Păi fraților, ardelenii, bănățenii, sunt cu vreo juma de secol mai educați, mai civilizați, mai mândri, mai curajoși, mai sinceri, mai interesanți și mai oxigenați la creiere decât ceea ce miroase în sud…

    Fără supărare… e vorba de evoluție.

    Singurul lucru fain mi se pare acela că… ai de unde alege.

  23. Non_Lose    

    Urăsc dezbaterile pe tema asta pentru că fiecare caută să exacerbeze defectele orașului pe care alege să îl descrie. Dar hai s-o fac eu pentru mai multe, nu doar pentru București:

    Timișoara:

    Pentru mine, cel mai mare plus al orașului ăsta este arhitectura fabuloasa pe care o regăsești de-a lungul lui. Cred că nu sunt multe orașe in Europa care încă mai sunt atât de frumoase
    Un alt plus sunt și pistele pentru biciclete care sunt destul de răspândite, oamenii de la privat care sunt foarte amabili (când dai de secretare și funcționari ți se mai duce din entuziasm)

    Minusurile ar fi drumurile proaste, prețurile mari la mâncare în unele perioade, atitudinea multor bănățeni față de imigranți (fără de care Timișoara ar fi un fel de Arad) și mândria nejustificată pentru un oraș care a fost construit de altcineva în afară de români.
    Ah, și să nu uit că multe blocuri din Timișoara, chiar din zone centrale, nu au gaze, trebuie sa ai butelie. Și că întreținerea e exorbitant de scumpă.

    Dar Timișoara e un oraș de 5 stele când tragi linie.

    București:

    Dacă e un oraș în România care e mai frumos decât Timișoara, acela e capitala. Pentru mine contrastul dintre arhitectura interbelică specifică Bucureștiului și zonele mai sărace dă viață metropolei. E un oraș de 10 ori mai mare decăt Timișoara, e absolut natural ca el să nu poată fi la fel de bine condus în întregimea lui, la fel cum nici Timișoara nu e la fel de bine condusă ca Sibiul.
    Oricât ar fi de important aportul de civilizație lăsat de nemți in Banat, nu se poate compara cu șansa de a trăi în orașul care are cele mai importante muzee de istorie, de artă, biblioteci, instituții de învătământ, instituții ale statului, etc.
    Probabil așa ar fi și Timișoara dacă ar fi capitală, dar nu e cazul, așa că Bucureștiul n-are cum să nu-l eclipseze cu ușurintă.

    Probabil că cele două orașe nici n-ar trebui comparate, ci mai degrabă să comparăm Timișoara cu Iași, Cluj sau Craiova, și Bucureștiul cu alte capitale europene. Totuși, la complexe de superioritate cred că se pot compara, nu vreau să mă aflu vreodată în aceeași încăpere cu un bănățean, un ardelean și un bucureștean!

  24. kintay    

    nu inteleg bucuresteni sunteti niste oameni rai naveti bun simt va insultati injurati desfranati sunteti reci multi nesimtiti . in timisoara sunt cei mai educati si mai prietenosi oameni. cat despre faza cu magazinul daca erai in timisoara vanzatoarea tiar fi spus multumesc si eu iti doresc o zi buna. deci nu ar trebui ca bucuresteni sa se dea mari cas din capitala ca sunt la fel de multe motive sati fie rusine ca esti bucurestean cat sa te si lauzi. daca vrei sa ai oameni calzi prietenosi si sa traiesti linistit sa nu te duci in bucuresti. vorba aia : in toata lumea sin toata tara nu e niciunde ca la timisoara si sa se stie in lung sin lat can todeauna fruncea en banat

  25. MarioG    

    @kintay, te rog să nu generalizezi. Eu personal, ca bucureștean neaoș și cu bun simț nu ar trebui să fiu jignit de tine prin generalizare. Ar trebui de asemenea să reții că în București se strânge toată țara.

    Bunul simț și educația nu are legătură cu orașul unde trăiești decât în mică măsură, are legătură mai degrabă de cei șapte ani de acasă, de educația și modelul primit de la părinți.

    Și da, mă laud că sunt bucureștean, așa cum și tu te lauzi că ești timișorean și afirmi că Banatul îi fruncea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *