As avea si eu nevoie de ajutor

1. Salut Alex,

   Ai nimerit unde trebuie.

   În primul rând trebuie să știi că homosexualitatea este destul de comună, deși uneori nu e bine să delimităm oamenii în homosexuali și heterosexuali. Acestea sunt simple etichete pe care societatea în care trăim le-a pus, așa cum avem negrii, evrei, musulmani etc. Nu cred că este foarte bine să îți impui să aparții vreunui grup aparte, sângele tau este roșu ca al tuturora. Și-apoi, n-ai face nimic altceva decât să spui indirect altora ca ești… diferit.

   Nu se cunosc cauzele exacte ale homosexualității, dar indiferent de cauză, nu e bine să suprimi ceea ce simți, efectele negative nu vor întârzia să apară. Ceea ce trebuie să știi, este că homosexualitatea nu este o boală așadar nu se poate vorbi de vindecare. Să nu te simți niciodată mai ciudat pentru că preferi tipii și nu tipele. Nu este nimic în neregulă cu tine și oricine spune altceva se înșeală amarnic.

   Poți lua orientarea sexuală ca pe o deschidere mai larga a personalității tale. Cu toții avem potențial bisexual, doar că de cele mai multe ori ne axăm pe o singură șină, dar asta nu e o regulă. Încearca ambele sexe, nu-ți fie rușine, vezi unde te regasești… de exemplu sunt tipi care au avut una sau mai multe experiențe cu alți tipi dar preferă totuși femeile… sau invers.

   Niciodată să nu te iei după presiunile societății, fii propriul tău stăpân. E greu, dar asta e calea adevărului.

2. Sunt in totalitate de acord cu Robert! Iti spun in plus ca orice persoana si in particular tu ai o personalitate pe care ti-o construiesti temeinic si continu. In functie de ce gandesti si aplici, vei fi o persoana de care sa-ti fie drag si careia tu ii vei arata respect. Tu esti primul care iti acorzi respect si mai apoi poti cere altora sa te respecte. Orice persoana care isi acorda lui respect se accepta si traieste o viata deosebita zilnica in functie de capacitatile intelectuale si materiale.

   Nu ezita sa te faci cunoscut persoanelor din viata ta ca fiind gay ( sau mai popular homosexual). O spun aceasta din experienta propie; caci atunci cand am facut cunoscut oamenilor ca sunt homosexual acestia m-au privit cu o mai mare atentie si respect. Sa nu-i acuzi pe cei ce nu te-nteleg ci sa le acorzi timp pentru a te putea intelege.

   A fi homosexual nu-nseamna a fi “curva”, si obisnuieste-te sa fi singur si neanteles. Cultiva-ti dorinta pentru a iubii baieti asa cum starea interioara iti cere si ferestete de problemele ce pot apare din iubirile pasagere masculine.

   Apropiete de oamenii care te respecta si cauta neancetat sa-ti insusesti informatii despre starea ta din revistele si blogurile de specialitate despre viata lgbt, de pe net. Informatia acumulata te va ajuta foarte mult. Cauta-i pe oamenii care ti se par deosebiti pe facebook si discuta cu acesti deschis orice nelamurire. Acum avem foarte multe posibilitati de comunicare de care ne putem folosi eficient si in folos propiu.

   Nu uita ca exista persoane rau intentionate si batjocoritoare care-ti pot slabi discernamantul. Ferestete de acestia si nu intra in polemici inutile cu ei. Iti doresc sa ai o viata deosebita si sa te bucuri de un baiat care sa te respecte.

3. HELLO! EU banuiesc ca tu stii deja raspunsul foarte bine si nu cred ca ai nevoie de confirmarea nimanui, decat de acceptarea propriei persoane. Dupa asta, ai cateva alegeri de facut si consecintele unor decizii deloc usoare de suportat. In primul rand, daca te “hotarasti” sa fii gay, atunci va trebui sa impartasesti acest lucru persoanelor importante din viata ta, caci doar astfel te vei simti impacat cu tine insuti (daca refuzi sa dezvalui cine esti tu cu adevarat, nu-ti va aduce nici un beneficiu, ba din contra vei fi pus in situatia sa tot minti, sa ocolesti anumite subiecte si sa te detesti, pentru ca, pana la urma, de la cunoasterea propriei persoane pleaca totul). In al doilea rand, poti esti doar in faza de cercetare si vrei sa experimentezi.

   Mai pe sleau: Gaseste-ti DRUMUL catre tine insuti, cunoaste-te si analizeaza-te, accepta-te cu tot ceea ce ai de oferit: Just be perfectly imperfect, cum imi place sa-mi incurajez aproapele 🙂

   SUCCES pe mai departe.

4. Wow. Sunteti extraordinari cu totii. Multumesc mult pt sfaturi. E foate adevarat tot ce ati spus si sper sa ma ajute dar partea cu recunoscutul fata de ceilalti ma sperie pt ca cred ca voi fi exclus din toate grupurile iar din pacate eu nam avut contact cu nicio persoana gay pana acum si deci nu stiu la cine sa ma refugiez. Iar cand vine vorba de familie este si mai rau .. Tatal meu este total impotriva acestor intentii si cred ca i-as dezamagii foarte rau .Din fericire pt mine acum ca am descoperit acest blog pot insfarsit sa ma exteriorizez pt ca pana acum nu am avut cu cine sa vb sau sa ma consult. Multumesc din nou. 🙂

   • wow…sa fii tanar si la inceput de drum…aproape ca te invidiez😆

     Stii…de multe ori iti dai seama care iti sunt prietenii tocmai in situatii ‘extreme’ de genul asta. Daca vei decide sa mergi pe drumul asta, in timp vei vrea inevitabil sa le spui prietenilor. Testeaza terenul, vezi cum pun ei problemele, vorbeste intai cu fete in cazul unei confesiuni. Cnosidera-te norocos; vei vedea asa cine iti sunt prieteni.

     Cat despre familie…rabda si tu pana te  vezi la o facultate, preferabil in alt oras. A, iar daca se ajunge vreodata la motive de banuiala si esti confruntat de parinti, solutia mea e una trista dar simpla: neaga! neaga! neaga! Nu vor insista nici ei mult pentru ca de obicei parintii nici nu ar vrea sa conceapa asa o discutie cu fiul lor. Cu siguranta ei te iubesc, dar nimeni nu te va putea intelege mereu.😉

     bafta!

5. eu la 17 ani l-am cunoscut pe iubitul meu cu care sunt inca impreuna si azi ( au trecut deja 4 ani aproape:P ). pe mine m-a ajutat cel mai mult in liceu faptul ca le-am zis prietenilor foarte apropiati despre mine. nici nu vreau sa ma gandesc cum as fi trecut prin liceu fara sa am cu cine sa vorbesc sincer si fara atatea inhibitii.
   cam asta ar fi sfatul meu; gandeste-te cine iti e cel mai apropiat si fii sincer. cineva care tine la tine, te va iubi oricum. daca nu, inseamna ca nu te merita. sper sa fii fericit! mult succes!
    

6. eu, am tot 17 ani. in curand fac 18.

   la fel ca tine, la inceput am avut si eu oarecare retineri in a ma accepta diferentele dintre mine si ceilalti baieti (asta prin a 7a). Atunci imi reprimam sentimentele si cu fiecare ocazie ziceam ca nu am nimic cu homosexualii atata timp cat nu se ating de mine, cu toate ca erau scarbosi. A trecut clasa a 8a, a 9a pana am gasit un forum pentru adolescenti legat de temele LGBT, majoritatea de acolo fiind din state si australia. cu ocazia aia mi-am exersat si limba engleza.

   am invatat ca sunt si alti tineri care simt la fel. nu eram singur, insa incepeam sa ma gandesc daca sunt singur sau nu in oras. am avut pana la un moment dat o prietena, de care m-am despartit motivand ca nu e nimic din ceea ce ea nu a facut, ci e din cauza mea. Deocamdata suntem buni prieteni dupa ce nu am vorbit aproape  jumate de an.

   singur nu is in oras dar am inceput sa cunosc lume si sa vad cat de mica e lumea intr-adevar.

   acum ma implic in voluntariat, ca si consilier colegial, cu diploma :D. mi-am inceput usor usor iesirea din dulap si am vazut care-mi sunt prietenii adevarati. desigur, toti m-au acceptat, insa vorba umbla usor printr-un oras mic. acum, nu-mi prea pasa de ce crede lumea, fiind deja aproape un an de cand mi-am inceput coming out-ul.

   insa dupa ce m-am despartit de ultima prietena, primul lucru dar nu si cel mai inspirat a fost sa apelez la un psiholog, profesoara de psihologie. si un lucru ce nu se face, a inceput sa vorbeasca prin sala profesorala, si am vaga impresie ca doi-trei profesori stiu deja.

   parintii inca nu stiu, dar fratele si prietena lui da. in cazul meu, parintii nu ar fi foarte foarte socati, fiindca mi-au declarat in repetate randuri ca ma sustin in orice voi face. desi tata nu e atat de “homofob”, mama atata ca iubeste prea mult copii si are asteptari. insa, nu cred ca ar fi cea mai mare drama sa afle. in definitiv esti tot copilul lor si ar trebui sa te accepte. nu e de parca ti-a crescut” un sân intre ochi, o 3,14zda-n ceafa…” sa te renege..

   @florin

   eu sincer nu recomand sa fie ceva de genu “buna, sunt alex si sunt gay”, cel putin liceenii nu sunt cel mai fericit caz. nici la un “liceu de top”, cazul meu, nu e situatia mai fericita, ci sunt chiar mai conservatori. nu consider ca fiind gay un motiv de mandrie. esti un OM. a fi homosexual este doar o alta “calitate” daca ii pot zice asa unui om. un motiv de mandrie-mandrie este o realizare in viata.

   asta doar din punctul meu de vedere:)

7. Nu e nimic gresit in a iubii un barbat. Cat despre exteroriozare nu e ca si cand esti intr-o cursa spre “eu sunt, tu nu”. Profund macinata de stereotipuri si lipsa de demnitate, societatea nu este… cel putin in pozitia ta actuala un aliat. Daca esti pus in situatia de a te confesa cuiva, fi sigur ca ceea ce faci este bine.

   In rest, toate bune toate frumoase. Inca ceva – ferm convins, nu esti singurul barbat “diferit” din liceu asa ca sansele sa dai peste cineva pe acolo sunt relativ medii. Insa, ai grija sa nu devina drama liceului.

8. wow Multumesc mult tuturor pt sfaturi. Am sa incep sa ma accept prin a marturisi celor care stiu ca tin la mine. Multumesc mult tutoror. Bafta 😀

9. Ideea e nu că trebuie să începi acum, ci că trebuie să începi. În primul rând e important să știi ce simți ca să știi ce zici. Oferă-ți timp să te descoperi, să vezi ce vrei cu adevărat. Ar fi puțin aiurea să-i spui colegei, hei îmi plac băieții, iar după nu știu cât timp să o anunți că defapt îți plac și fetele… Tu ești important în acest proces, poți fi egoist în această situație. Nu te grăbi, explorează tot și vezi ce îți pare ție OK.

   Este nevoie să spui cuiva, pentru că te vei simți eliberat. Eu personal îți recomand o fată, eventual best girl friend, poate o profesoară mai tânără (nu aia de religie!!!), care ți se pare mai open-minded. Cu familia nu te grăbi. Nu cred că e nevoie să știe cel puțin pentru un moment. Mai ai răbdare până după ce vei putea să te susții singur financiar… Familia, îți spun clar, nu vrei să ți-o pui în cap. So dont rush. 

   E bine să te informezi. Îți recomand, de asemenea multă lectură. Și de asemenea îți spun că nu ești singur. Nu îți fie frică să îți faci prieteni online, cu care să vorbești. O linie destul de bine definită și distanțată pe net îți poate oferi siguranța intimității și a judgemental-free conversation. 

   Ai grijă de tine. 
   Rob.

10. Eu nu te-aş încuraja să te grăbeşti să îi anunţi pe toţi că ţi-ai găsit orientarea sexuală. Te-aş sfătui în schimb să înveţi să te iubeşti pe tine în primul rând ( toţi ceilalţi îţi vor spune că eşti ciudat, bolnav, pervers şi trebuie să ai o stimă de sine FOARTE sănătoasă ca să contrabalansezi). Dacă ai fi copilul meu te-aş mai încuraja să înveţi mult ( un medic gay , un avocat gay vor trăi o viaţă mai bună decât un casier gay de  supermarket ), să citeşti mult , te-aş “sufoca” cu artă (muzică clasică, pictură ) doar , doar oi ajunge un artist .  În rest, savurează-ţi tinereţea şi nu mă pot abţine să o repet,priveşte în oglindă cu bunăvoinţă, eşti frumos, deştept , cei care spun altceva sunt orbi.

    • Sunt de acord cu CM. Nu e atât de important să îți declari sexualitatea cât să o accepți tu, să fii mulțumit cu tine însuți, să îți construiești încrederea de sine. Coming out-ul va veni de la sine, când vei simți că trebuie să se întâmple și persoanelor care tu crezi că merită să știe.

11. Sunteti super tari cu totii.Chiar ma-ti ajutat sa traiesc cu felul in care simt.Ma bucur ca am gasit acest colectiv si ca am atat de multi prieteni aici.Ma uimeste faptul ca atat de multi ati sarit in ajutorul meu si nici nu ma cunoasteti prea bine.Sunteti super.😀Multumesc pt sfaturi.Sper sa pot sa ajut si eu pe cineva cum faceti si voi cat de curand posibil.

    • nu uita ca nu tot ce zboara se mananca…mai ales in cazul site-urilor precum gayromeo.

12. Buna Alex,

    Suntem de aceeasi varsta si iti pot spune ca in cazul meu, acceptul a ceea ce sunt a fost din totdeauna, ba a devenit chiar mai puternic de ceva timp incoace.
    Cu timpul te vei maturiza si vei intelege ce si cum, vei intelege ca daca iti doresti si iti place ceva va trebui sa lupti pentru a avea acel lucru, vei intelege ca nu trebuie sa iti pese de lumea rea, pentru ca cei rai sunt cei de varsta noastra, adultii privesc persoana din alte puncte de vedere datorita maturizarii pe care o au si care lipseste cu desavarsire de la generatia noastra, insa cel mai important lucru nu uita ca trebuie intotdeauna sa fii tu! Deciziile tu le ei, viata este a ta, tu alegi cum si cu cine sa o traiesti.
    Incearca sa te accepti asa cum esti, si daca nu iti doresti asta, atunci poate ca ar fi cazul sa te schimbi.

    Numai bine! 🙂

13. Si eu am 17 ani si stiu despre ce vorbesti…
    Cum au mai zis si alti useri de p’aici, nu mai tine cont de ce spun altii, corect e cea ce simti tu, si tine minte ca nu esti singurul asa 😉

14. Cred ca acum ti-ar trebui un grup de prieteni in mijlocul carora sa nu ai nevoie de masca heterosexuala, cea de toate zilele. Fireste, un grup de prieteni gay ar fi ideal, insa mai greu de gasit. Probabil cel mai usor ar fi sa vezi cine dintre prietenii sau cunoscutii actuali ar putea sa te inteleaga, de pilda o colega/prietena care simti ca tine la tine (fetele in general sunt mai tolerante in privinta asta, de asta m-am convins si eu). Bineinteles, asta numai daca simti nevoia sa faci pasul asta; daca nu, nu.

Comments are closed.