No menu items!

Ape mai limpezi

Acelasi autor

Crăci cu gânduri

M-ai căutat la cimitir, printre mormane de cadavre. Zgurmai nebun printre mormane de oase jilave, neobosit să mă aduni dintre valuri de glie. Și...

Pe cărările „civilizației”

Nu am fost un „umblat” la viața mea. Dar pe unde m-au purtat pașii, am încercat să miros cărările, să simt oamenii, să mă...

Logica unui sinucigaș (plătit) de Ego-uri

Într-o epocă în care dezvoltarea tehnologiei, a comunicațiilor și a individului, în general, atinge viteze amețitoare, sinuciderea e la modă. Oameni picați ca muștele...

Spiritual gifts (3) – Life like a swinging vine

„Vița noastre de vie întortocheată din momentul în care iese la lumină din butucul gros, din rădăcinile familiei și grupului de cunoștințe și influențe...

Spiritual gifts (2): Focul – hipnoză de grup

Mă trezesc din visare, lângă un foc improvizat, cu metale bine forjate care să îl susțină, ca, Doamne ferește, să nu se întâmple ceva...
FireMan
FireManhttps://www.facebook.com/IulianIanis
Cine sunt eu? Sunt un fel de paparazzo. Caut imagini cu care să îmi decorez pereţii camerei în care zăbovesc singur sau "singur". Imagini dragi, care să îmi trezească sentimente dintre cele mai frumoase atunci când imi plimb gândul peste ele. Poate sunt egoist. Vreau să le strâng pe toate şi să nu ofer nici una. Obişnuiesc să cred că nu sunt mai înţelept decât majoritatea pentru că nu se cuvine să ne judecăm judecătorii. Mă hrănesc cu oameni, îi consum, pe ei, visele lor, gândurile lor si apoi rămâne clişeul. Poza. Eu nu hrănesc pe nimeni, decât atunci când o fac fără să vreau. Nu îmi plac predicţiile, regulile, planurile, repetările, banalul, deşi fac parte din rândul lor sau trăiesc înconjurat de ele. Îmi place să visez şi să pictez ceea ce visez. Când cineva are curajul să viseze cu mine... atunci e frumos.

Acum vreo 6-7 ani de zile începea să răzbată pârîul, ca fir de apă încarcerat până atunci în apele râului (subteran) mamă, pe un drum nou, deloc sigur, cu o traiectorie  indefinită ca timp și spațiu, aparent și nu doar aparent tulbure și derizorie din matca ce până atunci îi servise drept adăpost liniștitor și sigur. Era eliberarea din siguranța apăsătoare a unei vieți croite deja de o societate, de o familie, de o tradiție care curgeau aparent lin în albia de veacuri a judecăților și a prejudecăților. Începeam să mă eliberez de ceea ce știam că e bine și rău, de ceea ce știam că trebuie, de ceea ce știam pur și simplu. 

Pârâul și-a început cursul învolburat la început cu o forță de nestăvilit. Lua cu sine pietre de sine stătătoare, așezate în locul lor de mii de ani. Privind înapoi cu ură și oarecare frustrare spre cursul greoi dar sigur al albiei din care și-a aflat izvorul spre suprafață, mi-am căutat răspunsuri pentru suflet. Pentru mine. Răspunsurile au venit, au plecat, au revenit, dar mereu fac obiectul deosebirii față de esența din care am izvorât ca ființă umană.

Și mă întreb, acum, că apele sunt cel puțin mai limpezi decât la început, ce rost are această luptă cu noi înșine, de ce fugim de ceea suntem deja, de ce nu ne clădim în continuare în loc să distrugem ceea ce a fost în trecut?

Ne trezim adolescenți fiind într-o lume care nu este nicidecum cea cu care am fost familiarizați. Ne trezim întâmpinînd pentru prima dată ură, pentru prima dată frustrare, pentru prima dată iubire, minciună, eșecuri, succese și toate acestea ni se par ieșite din comun. Și ne luptăm cu ele, ne luptăm cu ceea ce eram. Dar esența acestor experiențe nu este oare aceea de ne clădi? De ce să fugim de iubire? De ce să fugim de iubirea excesivă a părinților? Sau de ura fostului iubit? Sau de frustrarea de a nu fi fotomodel? Sau de cunoaștere? De ce nu avem încă din acele timpuri prepubere înțelepciunea de a le savura?

Cu timpul apele învolburate ale pârâului izbucnit cu-atâta sete din matca sa se vorr limpezi. Din ce în ce mai mult. Fie că vrem, fie că nu vrem, ne vom uita mereu spre trecut și vom spune „ce inocent eram” sau „ce prostuț eram” sau… și vom putea spune în fiecare moment că parcursul acelui firicel de apă la început forțos și învolburat constituie un singur lucru: Evoluție.

Evoluția este legea (cea mai importantă) care guvernează Universul, fie că vrem sau nu să acceptăm acest lucru. Fie că vrem sau nu, vom iubi oameni care nu merită, fie ca vrem sau nu vom urî oameni care nu merită, fie că vrem sau nu vom trece prin cele mai mari coșmaruri ale noastre, până când ne vom împăca cu ele, până când vor deveni simple vise. Fie că vrem sau nu, vom experimenta ura, iubirea, nevoia, disperarea, speranța, dezamăgirea… și toate acele lucruri pe care nu vrem să le experimentăm. De fapt existența noastră se îndreaptă spre experimentarea acelor lucruri de care avem nevoie să le acceptăm, să le înglobăm în ființa noastră.

Concluzia: Nu ar trebui să ne fie teamă de nimic.

31 COMMENTS

  1. Heee ma bucur ca ai revenit! Acum sunt in drum spre Bucuresti si mai pe seara voi analiza articolul mai atent, fara sa ma zdruncine DN1.

  2. Traiectorie indefinita = inteleg sentimentalismul, nu cred insa faptul ca putem spune orice, oricand oricum. Si pentru unul care a facut teologie sau a trait in acest spatiu ar trebui sa fie familiarizat cu anumiti termeni cum ar fi: plan divin, predestinare…… aparent si nu doar aparent ??? siguranta apasatoare???

    “Vieti croite deja de o societate? Si atunci ce facem cu proverbul: “Cum iti asterni asa vei dormi”?

    “Evoluția este legea (cea mai importantă) care guvernează Universul”. Cum poate un om care crede in Dumnezeu sa afirme asa ceva? Ori ai devenit sectant ori ateu. Ca materia se transforma in mod continuu, ca suntem supusi transformarii, nu as putea nega acest lucru.

    FireMan sper sa nu ma urasti pentru modul meu de citi, analiza si emite concluzii.

  3. Eu cred că teama este singurul lucru de care nu ar trebui să ne fie teamă. Teama ne ghidează drumul în viață, de la primul pas până la ultima suflare. Am putea chiar să spunem că teama e motorul tuturor trasformărilor care guvernează evoluția. Fără teamă și fără bariere de trecut n-ar exista niciun progres. Totul e să nu fugim de acest sentiment făcut parcă să îndepărteze, pentru că numai cei care știu să-și asculte temerile pot trece peste ele sau, dimpotrivă, se pot feri la timp.

    Întebarea e cum ne hotărâm dacă teama e întemeiată sau nu. Există lucruri de care ne e teamă și care, o dată depășite, nu duc la evoluție ci la involuție. Transformări se pot produce în ambele sensuri. Progresul și regresul se produc în funcție de cum este integrată teama în viețile noastre, pentru că e o diferență între a fi condus de teamă și a merge pe urma ei.

    Numai o teamă neîntemeiată poate fi depășită și integrată cu succes. Nu orice rană se poate vindeca și nu orice te face mai puternic. Nu orice moarte ne lasă să trăim. Totul e să recunoaștem care e moartea de care avem nevoie. Iar asta numai viața ne-o poate spune.

    😎

  4. Baieti … hai sa punctam un aspect.
    VORBITI DE TEAMA si va raportati la acest cuvant, fara a aduce macar in discutie cuvantul FRICA.

    Frica, teama … teama, frica. Aparent au acelasi inteles dar, putini oameni, fac diferenta de nuanta intre cele doua cuvinte.

    Frica este un sentiment animalic care in conditii de stres/incercare/infaptuire duc la iratiune/panica si este foarte greu sa o depasesti fara ajutor din exterior.

    Teama este o frica pe care o poti invinge singur prin ratiune sau iubire. Teama iti da posibilitatea de a trece printr-un risc fiind constient de consencinte, iar prin ratiune, chiar poti anula unele din urmarile prea nefaste.

    Eu asa vad lucrurile dar, fiecare e liber sa gandeasca cum doreste si asta e bine sa faceti mereu, GANDITI VOI.

    FrieMan, bine ai revenit, poate un pic mai intelept. :-*

  5. @Avocatus
    Nu urăsc pe nimeni.
    Într-o realitate în care cei mai aprigi susținători ai credinței contestă realitățile înconjurătoare ce exclud interpretările fantasmagorice ale scrierilor Bibliei, numai pentru plăcerea de a crede în ceva, într-o realitate în care mi se spune ce să cred, cum să cred și de ce să cred, noțiunea de Dumnezeu nu mai coincide cu ceea ce se desprinde din manualele de teologie ortodoxă și nu numai ortodoxă. Sunt un om liber în gândire și refuz să mă confund cu o gloată de oameni care doresc să convingă cu privire la teoria lor teologică prin amenințări apocaliptice și interpretări pe marginea textelor biblice.
    Studiul teologiei însă nu a fost în zadar. A servit și servește la zidirea mea interioară.

  6. Citind mai atent articolul deocamdata ma pot da cu pararea asupra unui singur aspect – evolutia. Eu cred ca simt in lumea asta, sau se observa, chiar si in Romania ca se vrea o evolutie, a tehnicii, serviciilor, formarii profesionale, etc, ceea ce e ok, dar nu prea vad evolutia in mentalitate si spirit, in conditiile in care, de exemplu, o persoana traieste modest, cu parintii, la tara sau in oras de provincie sau chiar intr-un oras mai mare, creste, prin clasa a 8-a deja stie fel de fel de site-uri, se duce la liceu, invata sau nu, ajunge la facultate, descopera petrecerile si cluburile, bass-ul dat la maxim, iesirile in oras, weekend-uri de pomina la mare, socializare cu persoane de care nu isi va mai aduce aminte, descopera de asemenea fashion-ismul… asa ca da, e o evolutie, de unde pleci si unde ajungi. Dar daca modul de gandire ramane unul superficial si nespiritual (aici nu vb de Dumnezeu, altfel as fi spus religios ), … evolutia din sinea ta trebuie sa fie foarte importanta

  7. @FireMan, mi-ar place ca in discursurile pe care le faci sa tii cont si de Dumnezeu. Personal m-ar ajuta sa-mi d-au mai multe raspunsuri constiinte mele: insetate de puritate si perfectionism. Nimeni nu iti contesta dreptul de a cauta. Insa, daca tu crezi ca omul nu are nevoie de intermediar si poate ajunge la un adevar cu fortele proprii atunci (in zadar am invatat de la parinti: sa vorbim, sa ne comportam, sa iubim, si sa fim recunoscatori).
    Eu unul mi-as dorii totusi sa ramai in continuare ortodox, fie in comportamnt, gandire, limbaj.

  8. @Adi, e normal ceea ce spui. Evolutia ca transformare: formarea constiintelor, profesional, informational. Toate aceste exista.

    Insa atunci cand vorbim de principii nu putem vorbi de evolutie (binele, frumosul, adevarul si chiar Dumnezeu nu pot intra in mecanismul evolutiei.

  9. Adi fa dragule diferenta intre prosgres si evolutie, ca nu poti sa spui a evoluat vibratorul de la constructia lui din lemn la constructia lui din delicatul silicon ce ofera senzatii aproapiate modelului natural
    uman.

    Constiinta, gandirea, ideile evolueaza, tehnica progreseaza.
    Progresul tehnic al omenirii, nu inseamna automat si evolutia ei.

  10. Avocatus ai dreptate in a cere sa ramanem ortodoxi dar, pana la un punct.
    Sunt acei putini oameni care realizeaza ca Dumnezeu este deasupra tuturor religiilor actuale de pe pamant.
    Acei oameni au trecut de etapa in care biserica este intermediarul.
    Incep tot mai multi oameni sa constientizeze de existenta legaturii cu Dumnezeu/divinitate directa prin ingerul lor pazitor fara a mai fi nevoie de intermedierea bisericii.
    Ca sunt inca destui oameni care au nevoie de biserica ca intermediar este adevarat, indiferent cum este sau care este acea biserica si ce religioe propavaduieste.

    Omenirea se indreapta catre etapa in care toate religiile se vor complecta una pe cealalta si indiferent de religie, vor recunoaste toate ca indiferent de numele pe care il da biserica, creeatorul este unul singur.
    Oamenii au nevoie sa inteleaga ca pamantul este caminul lor comun, pe care daca mai vor sa traiasca, trebuie sa devina uniti.

    A cere unui om care a ajuns intr-o etapa de evolutie sa se intoarca din drumul lui, pentru simplul motiv ca doresti sa te simti tu bine, este gresit dupa parerea mea.

    Fiecare om are nivelul lui de iluminare/evolutie, iar credinta trebuie sa ne uneasca nu sa ne indeparteze asa cum o fac bisericile.

  11. E foarte interesant de urmărit disputa generată de “evoluţie”.
    Fire Man se refera la evoluţie ca acumulare ca desfăşurare pozitivă.

    Avocatus a reacţionat imediat, iritat de conotaţia darwiniană a cuvântului. Deşi în context nu avea legătură cu teoria respectivă. Dar pentru dom părinte :-)) era prea mult…
    Adi a sesizat sensul mai general al termenului, evoluţie adică desfăşurare, fără indicaţii calitative. Aici eu adaug posibilitatea ca o evoluţie să decurgă şi de la bine la rău ( ex ” boala a avut o evoluţie nefavorabilă”)
    Cel mai tare mi-a plăcut intervenţia lui Cristymaykei. El forţează deosebiri între sinonime. Cristy dragă,şi ideile progresează, şi tehnica evoluează. Iar evoluţia tehnică a omenirii are loc de ceva vreme în progres. Unii dintre noi consideră că acest progres nu ne face mai buni, eu cred că asta depinde de fiecare dintre noi. Chiar şi detractorii progresului tehnic profită de acesta în mod paradoxal( Cristy probabil că mesajele ţi le scrii cu cărbune pe papirus şi le trimiţi lui Robert atârnate de piciorul unui porumbiel? 😉 )

  12. Citind cuvintele tale ma gandeam la urmatorul lucru. Stiu ca exista o anumita repulsie fata de Biserica mai mult sau mai putin fondata. Reflectia ta ma duce cu gandul la radacinile acestei institutii. Si am sa compar Biserica cu un copil. Un om care are un copil care nu il mai asculta, se drogheaza, e in puscarie, si-a lasat copii in grija altora. In acest caz pot copii nega propriul tata? (eventul mama?). Biserica nu este o institutie perfecta deoarece este compusa din oameni.

    Eu insumi, mi-am manifestat fata de voi propriile slabiciuni (pacate, defecte). Caci ce poate fi mai elocvent decat marturia propriei vieti?

  13. @Avocatus
    O să ocolesc orice tentă religioasă în discuțiile de pe blog, pentru că mă obosește orice contrazicere cu „apărătorii dreptei credințe”. Atât vreau să spun: dacă ți-ai irosit propria viață și rațiune pentru această cauză discutabilă (religia), nu încerca să convingi și pe alții că este ceva onorabil în asta. Sper să nu te superi.

  14. @Cred ca stii la fel de bine ca mine schimbarea lui Saul in Paul. Dar atitudinea ta chiar ca nu o inteleg quasi slujitor ai devenit un oponent (si te dezici de propriul crez).

    Deh, fiecare cu alegerea si principiile lui. Insa eu nu gasesc nici o dificultate in a-mi trai in constiinta propriul crez si a dialoga liber. Dimpotriva consider ca e un bun al constiintei. Iar sinceritatea e sau nu e .

    Fireman atunci cand exprimam un enunt, trebuie sa-l facem folosind persoana in totalitatea (inclusiv istoria persoanei) ei altfel nu devenim credibili.

    Oricum iti d-au libertate sa ma ignori, atat persoana mea, cuvintele mele……

  15. @Avocatus
    Sper numai că miturile biblice rămân acolo unde le e locul, adică într-o carte de povești. Este ridicol să ne ghidăm viețile după o carte de povești.
    Dialogul tău „liber” este dominat de convingerile pe care le ai. Al meu nu e dominat decât de o încercare de cunoaștere și raționalizare a „tot ceea ce este”.
    Nu ai cum să îmi dai o libertate devreme ce eu am sau cred că am acea libertate din naștere. Așa se face că și liderii politici, și liderii religioși își asumă acest rol de „dătător de libertăți”. Dar spre deosebire de susținătorii lor (vezi pupătoarele de moaște), acești lideri au trecut prin oarece acțiuni electorale. Dacă un om este ales de către alți oameni ca reprezentant al lor, asta nu îi dă dreptul asupra niciunei libertăți a celor care l-au ales.

  16. CM intradevar desi sunt sinonime, totusi atunci cand vrei sa enunti corect ceea ce doresti sa transmiti, folosesti cuvantul necesar.

    http://dexonline.ro/definitie/progres

    la cuvantul progres, desii este sinonim cu evolutie nu ai sa gasesti aceleasi sinonime pe care le gasesti la cuvantul evolutie,

    http://www.dex-online.ro/evolutie/cauta/

    DACA cuvintele progres si evolutie sunt sinonime, de ce ele singure nu au acelasi inteles si au fiecare alte cuvinte sinonime?

    Atunci cand poti folosi cuvantul evolutie vorbesti numai de evolutie.

    Cuvantul evolutie are si sensul spiritual pe care cuvantul progres nu il poate avea.

  17. În sensul teoriei evoluționiste, cuvântul „evoluție” nu are neapărat o conotație pozitivă în ontogenie sau filogenie.

    Evoluția a făcut ca anumite specii de animale, care nu s-au putut adapta pe parcurs, să dispară. Tot evoluția implică involuția anumitor structuri care nu mai sunt necesare din punct de vedere funcțional și care, prin nefolosire îndelungată se atrofiază, devin rudimentare iar în final fie dispar, fie rămân ca atavisme. Așa se face că, de pildă, evoluția unui produs de concepție în uter poate fi fastă sau nefastă, ducând fie la formarea unui făt viabil fie la un avorton.

    Evoluția, înțeleasă ca mijloc de selecție naturală, e un proces destul de crud și perfect amoral. Până la urmă, evoluția nu atestă decât existența și persistența ciclului vieții și al morții. De aceea, antonimul real al evoluției nu e involuția (antonim formal) ci staganarea. Din cauza asta ceea ce numim „progres” se referă, în general, la fenomenul unei evoluții pozitive, adică la ceea ce iese cu bine din tăvălugul evoluției. Termenul de progres implică o evoluție orientată spre scop, motiv pentru care nu face parte din arsenalul terminologic darwinian, pentru care evoluția este un fenomen fără scop.

    Atunci când vorbim despre evoluția spirituală, care nu mai este un proces nedirecționat și fără scop (așa cum este evoluția biologică), termenul de „progres” este oarecum mai adecvat, cu condiția să reflecte o avansare reală în planul nivelurilor de conștiință. Nu putem numi progres o simplă translație (acumulare) orizontală, pentru saltul la următorul nivel de conștiiință fiind nevoie de o transformare (în sens vertical), iar aceasta nu depinde în mod direct de rata acumulărilor și de timpul petrecut în procesul de translație. Numai existența conjugată a translației și transformării garantează un salt evolutiv. Însă chiar și dacă un salt evolutiv se produce, tot nu e sigur că asta e un progres real. Progresul e caracterizat și de o anume stabilitate în timp, ca garanție împotriva regresului. De pildă, degeaba se nasc o sută de înțelepți dacă nu au ce mânca, pentru că înțelepciunea nu ține de foame. Din cauza asta, noțiunea de progres trebuie rezervată salturilor evolutive suficient de masive ca răspândire în populație și destul de adânc înrădăcinate ca mod de viață pentru a nu deveni simple cârje pentru procesul evolutiv.

    😎

  18. @Grid iar ai luat-o pe coclauri. Spune ce ai de spus intr-un mod mai simplu alfel trebuie sa stau cu dictionarul langa mine.

    Serios nu te mai strofoca sa faci atata filosofie. Nu foloseste nimanui in afara de tine.

  19. @Avocatus
    de unde ești așa sigur că nu folosește nimănui ceea ce scrie Grid? Un alt obicei prost al popilor, să vorbească (prea mult) în numele altora. Dacă ție nu îți folosește (sau nu înțelegi mai nimic, s-o spunem pe românește) ar fi înțelept să taci, nu să îndemni pe cel care SPUNE CEVA să tacă.

  20. +1 Iulian.

    Asta tot încercam să spun și eu. Mereu există oameni care nu înțeleg, nu știu, nu pot. Dar asta nu înseamnă că alții, care pot, trebuiesc trași în jos.

    Înțelegi – bine, nu înțelegi – treci mai departe la articolele despre muie și pulă. Simple as that.

    Oricum, mereu a existat o tendință de subțiere a blogului, dar nu se va întâmpla. Doar de dragul a 100 de comentarii pe articol (multe și proaste de obicei) nuici un om întreg la cap nu ar accepta ca oamenii care chiar au ceva de spus, să fie intimidați de cei care nu “înțeleg”.

    Fără supărare, Avocatus… dar liniștește-te. 😕

  21. @Robert, era o discutie intre noi doi. Aici m-ai “lovit” fara sa-ti fac nimic. “Tacere-ai de aur”.

  22. Avocatus, sper ca nu ai tupeul sa mai corectezi modul de a scrie al cuiva, vreodata, dupa cate greseli grave ai facut in ultimele 2-3 zile.

  23. Ei, nu, nu e chiar așa.

    Trebuie doar să înțelegi că nu avem cum să fim cu toții la același nivel. A pretinde ca totul să fie la nivelul nostru de înțelegere, este o gogomănie.

    Trebuie să fim conștienți până unde putem urca, dar dacă etajul 5 e prea sus pentru noi, nu dărâmăm blocul ca să ajungă el, etajul – la noi. Ci urcăm scările (că nu-s lifturi în blocgurile astea), asta dacă ne țin picioarele, evident. Bine-i și la parter, măcar avem cărdură în calorifere mai tot timpul. 🙂

  24. Daca cineva crede ca l-am jignit cu ceva, cu vreo expresie, un cuvant sau ceva nagativ il rog frumos sa ma IERTE.

    E posibil sa nu fi inteles pe deplin filozofia Darkq-lui. Am vazut ca mai multi membrii cu mai multa vechime decat subsemnatul se simt lezati de argumentele mele. Ma intristeaza acest lucru dar imi va trece.

    Nu am avut nici o intentie de a jignii pe niciunul.

    • Ah, nici poveste. Grid sigur nu s-a simțit lezat, ci s-a amuzat copios. Eu m-am simțit lezat. Dar asta e altă poveste.

      Eh, lasă ca trece. Știi cum e… ce nu te omoară, te face mai puternic. 🙂

  25. @Grid: Mie îmi place că scrii mult şi cu cuvinte grele.

    @Avocatus: Să citeşti cu dicţionarul în mână e un exerciţiu extrem de util (şi plăcut odată ce te obişnueşti)

    @ Robert “articole cu muie şi pulă” :laugh: parcă BUG Mafia aveau ceva de genul ăsta ” …. /Te rog frumos fi pe fază” Grid poate că dacă ai încorpora în articole itemii respectivi ai avea noi fani, ştiu că poţi!

    :laugh: :laugh:

  26. GRID e mai acceptabil sa folosesti termenul de evolutie spirituala decat progres spiritual, pentru simplul motiv ca ideea de progres (CARE TREBUIE SA FIE CEVA POZITIV) nu este aceeasi pentru majoritatea oamenilor de pe pamant.

    Nu numai ca sunt doua tabere grupate in jurul ideii de bine sau rau, dar mai sunt si alte tabere/grupuri care sustin/practica/cred in alte conceptii/idei. Chiar si ateul prin crezul ca nu exista un Dumnezeu, are o credinta.

    Pe scurt nu poti asocia cuvantul progres pentru spiritual pentru ca ideea de pozitiv este alta, pentru fiecare tabara in parte.
    Pozitivul credinti tale crestine care se inchina unui Dumnezeu, devine negativul credintei Luciferiene, pentru care pozitivul este chiar credinta in Lucifer, Chiar si credita in Lucifer a avut evolutie cand acei putini intelepti care au dorit cu totul altceva decat uratenia la care sa ajuns azi si ma refer la satanism.

    Ai putea spune tu ca satanistul a progresat?

    El poate spune asta, ca are tot dreptul credintei lui.

    Mai aud tampiti de comentatori tv sau radio care spun de satanism ca a progresat, dar care se considera mari credinciosi ortodoxi. Cat de nepregatit sa fi ca sa folosesti un cuvant care simbolizeaza trecerea de la inferior la superior, mersul inainte, POZITIVUL pentru al atribui NEGATIVULUI perceput de religia ta?

    Daca spunea simplu ca a castigat adepti sau a luat amploare fenomenul, chiar daca suna mai din popor cel putin erea corect.

    Eu asa vad lucrurile grid in materie de evolutie spirituala si tocmai de aceea spun ca evolutia spirituala poate fi doar evolutie si nu progres.

    Si sa nu ma ametesti cu evolutia intelectuala a omenirii sau cine stie ce mai gasesti tu{desii as fiii fff curios}, eu la spirit ma refer strict la spiritual/credinta/crez/religie.

  27. @ Cristymaykey
    Te rooog te rooog te rog!
    “Ortodocşi” , “a-l atribui” ” era” “deşi” ” aş fi ” şi nu ortodoxi ,al atribui ,erea ,deşii, aş fii…
    Dacă tot îmi(ne ) recomanzi DEX şi intri în dispute semantice nu ar strica să-ţi mai corectezi frazele. Nu?

Comments are closed.

Vezi si...

De ce promiscuitatea e mai pronunțată în lumea gay?

Cuvantul "promiscuitate" este de obicei folosit cu sens peiorativ, cum ar fi afirmatiile eronate gen "epidemia HIV/SIDA este datorata promiscuitatii din comunitatea gay". Nu este o descriere neutra, ci o condamnare morala, si de obicei e un cuvant folosit de toti ei care condamna gay-ii si homosexualitatea in sine. Ceea...

Articole din aceeasi categorie