Îmi este destul de greu să iau o decizie importantă deoarece am ajus să am un echilibru în viața mea de unul singur și m-am dezobișnuit de viața de cuplu. De fiecare dată când găsesc pe cineva dispus pentru a avea o relație la un moment dat mă închid în mine automat și îmi generez un scut. Mi-am dat seama că acest lucru mi se întâmplă din cauza eșecurilor din relațiile anterioare. Am făcut terapie și am reușit să depășesc momentul neplăcut. Acum îmi expun situația mea ca atara fără adăugiri și fără lipsuri atunci când cineva este curios să mă cunoască.
De doi ani de zile nu mai am pe nimeni în viața mea ca și partener stabil. În permanență mă autentific pe foarte cunoscutele site-uri gay de socializare în căutarea lui făt frumos dispus pentru o înâlnire cu opțiunea evoluției la rang de relație în timp. Această opțiune de căutare se aseamănă foarte bine cu zicala “Cauți acul în carul cu fân” deoarece din zecile de mii de utilizatori 50% sunt hetero-pasivi macho care o fac pe bani, 20% oameni instabili pshihic cu poze cu îngeri, lacrimi, desene animate iar restul de 30% gay se împart în mai multe catergorii pe placul fiecăruia. Și este imposibil să nu găsești cel puțin câteva sute de tipi care să se încadreze cerințelor tale. Dar partea nasoală este că de cele mai multe ori nu te încadrezi tu în tiparul lor pentru că ești prea bătrân, tânăr, cocalar, freză emo, nu ai posibilitatea de a-l suporta financiar chiar dacă are dublul vârstei tale sau ești prea “femeie” pentru EI. Când în sfârșit ai găsit pe cineva care este dispus să încerce, se stabilește întâlnirea față în față si:
– Se face sex în seara respectivă și se dau promisiuni penibile de genul “Te sun eu mâine!” (să nu fi surprins dacă o să dai de căsuța vocală încele mai multe cazuri)
– Ambii parteneri sau unul din ei este dezamăgit de igiena, tunsoarea, fumatul, rolul sexual intuit și se eschivează că defapt lui îi place să ia lucrurile mai ușor și să te cunoască mai bine înainte de a face ceva că el nu e ca alții.
– Începe să se uite prin casă și este impresionat/decepționat de confortul/dezordinea/luxul și o să te premieze cu un sex oral impecabil sau o scuză penibilă că a intervenit ceva și trebuie să se tireze.
– Cazul fericit este acela în care amandoi sunteți satisfăcuți vizual/ fizic și râmăneți până dimineață făcând sex sau povestind aiurea de dragul comunicării și amortizarea depresiei cauzate de singurătea zilnică din care încercați să ieșiți prin așa-zisa relație.
Problema este că a doua întâlnire trebuie să aibă loc de comun acord fără presiunile niciunuia dintre parteneri și de cele mai multe ori, ori cât de bine a decurs sexul ceva împiedică acest eveniment să evolueze pentru că o a doua, a treia întâlnire presupune schimbul de informații constant și de foarte multe ori apar descoperirile adevărului micilor miniuni din întâlnirea precedentă deoarece majoritatea oamenilor care nu sunt împăcați cu ei emoțional/psihic/financiar simt nevoia să se impersoneze în rolul altcuiva de dragul tău sau pentru a ascunde anumite ascpecte privind viața pesonală în legătură cu care s-au obișnuit să mintă și să te facă să te simți atras de el.
Toți avem genuri diferite în ceea ce privește bărbații. Ei, mie îmi plac oameni care își asumă poziția lor actuală și nu trăiesc în basme. Îmi plac oamenii care au curajul să se deschidă precum o carte și să rămână vulnerabili și care sunt capabili să facă față oricărei situații sau măcar încearcă prin forțe proprii și sunt gata de a rezolva orice problemă prin comunicare constructivă.
Am găsit în schimb foarte mulți homosexuali în cluburi de heterosexuali mai stabili psihic decât gay-ii și cu toate că ei trăiesc o viață dublă îmi oferă o perspectivă a relației cât mai aproape de realitate. Aș vrea să dau de un tip gay de genul acesta!
Oare țintesc prea sus? Oare m-am sclerozat?
Sau poate am eu o problemă. Dacă da, aștept propuneri în vederea rezolvării micii mele dileme.
Nu, nu te-ai sclerozat. Iti doresti ceva foarte normal. Aceste lucruri mi le doresc si eu. Dar din pacate majoritatea aleg sa traiasca sub acoperirea unei masti. Prefera sa zboare din floare in floare si in cazul acesta nu-i de mirare ca devin ciudati, depresivi. Un singur lucru nu inteleg. De ce nu putem sa ne comportam normal, in sensul ca de nu ne putem curta reciproc ca in varianta hetero? De ce nu putem sa ne deschidem? De ce mergem pe varianta de sex dupa care pa? Si de ce preferam sa ne luam talpasita cand cineva de langa noi decide sa se deschida mai ales ca in primele saptamani atractia si placerea de a fi impreuna era reciproca?
Dezamagirea o am si eu. Sincer incep sa nu mai cred in relatie. Tot ceea ce ai scris in articolul tau in viziunea mea este corecta. Majoritatea cauta cate o scuza ca cineva sa nu se incadreze in statutul de partener ca de exemplu “suntem prea diferiri”. Eu tind sa zic si sa cred ca nu mai am nevoie de nimeni in viata mea. Ba nu, mint. Am nevoie de o singura persoana pe care am cunoscut-o si care se incadra perfect in tiparele gandirii si somportamentului normal. Dar daca nu se poate raman la varianta solo, egoist, dar fericit. Trist nu-i asa?
Ingredientul principal pentru formarea unei relatii, este timpul petrecut impreuna. Timp petrecut facand orice altceva in afara de sex.
De fapt, cred ca modalitatea de-a te intalni cu cineva doar pentru a face sex, impiedica din start posibilitatea formarii unei relatii.
Si este si de inteles sa fie asa. Multi dintre noi ne intalnim doar ca sa facem sex, nicidecum sa acceptam ideea de relatie. Destui fug imediat cum aud din partea celuilalt dorinta de-a continua. Noi nu mai stim sa respectam pasii premergatori sexului. Daca se poate sa trecem direct la sex, fara macar sa ne intereseze OMUL din spatele partidei de sex. Noi vrem sex cu bunaciunea aia, REPEDE, ca nu cumva sa pierdem sansa inmultirii numarului de bunaciuni la acctiv. Poftim la bunaciuni mai ceva ca un copil sarac, amarat, intrat pentru prima oara intr-o cofetarie de lux. Vrem toate prajiturile, pardon, bunaciunile … acum, imediat, viata e scurta, nu avem timp de relatie.
In ultimii doi ani, am obsrvat dorinta de-a avea o relatie, a multor gay, dorinta de-a forma un cuplu, dorinta de-a trai viata in doi, lucru care pe mine personal ma incanta, fiindca consider aceasta dorinta, o evolutie a comportamentului gay-lor, o maturizare, o constientizare ca viata nu este doar o distractie din floare in floare fara responsabilitati, fiindca hai sa fim seriosi, o relatie nu poate exista, daca macar unul din doi nu este responsabil.
Relatia are nevie de multe ingrediente ca sa devina de durata si fiecare relatie are reteta ei unica.
Emanuel, nu este de ajuns sa-ti doreti o relatie, mai trebuie sa ai si acel dram de noroc/sansa ca sa-ti intalnesti Fat Frumosul. Dar sunt sigur ca cei care merita o relatie, vor avea parte de aceasta. Iar eu cred ca tu meriti.
Teoretic, majoritatea celor pe care îi cunosc doresc o relația frumoasă, armonioasă. Sunt și excepții, știu tipi care nu vor relație nici în ruptul capului, “încă” – aș adăuga.
Io am văzut multe relații care sunt sortite eșecului cu mult înainte de a începe propriu zis.
Vinovatul, zic eu, este disperarea, eșafodul singurătății. La fel cum “avem nevoie” de ultimul model de telefon, avem nevoie și de o relație. De prea puține ori contează cu cine, cum, unde, cât. Și la fel de repede cum se formează aceste relații, se și destramă, de obicei din cauza faptului că a apărut un “model mai nou de telefon” la interval. Făcând o analogie la exemplul cu telefonul, aș putea conchide că noi nu de “comunicare” (funcția primară a oricărui telefon) avem nevoie ci de cum arată, ce poate face, câți… megapixeli are, cât de bun îi meniul, etc. Astfel se pierde esențialul.
Niciodată n-am putut să-mi explic rutina care este atât de ponegrită și arătată cu degetul, învinuită fiind de faptul că și-ar băga coada prin casele oamenilor. Jur, în sistemul meu de valori, ideea de rutină nu există.
Apoi, pe mine ce mă disperă de-a dreptul este următoarea fază. Mă întâlnesc cu cineva, toate bine și frumoase, la un moment dat vine întrebarea magica: “și… ai pe cineva”… io zic “da” (așa cu jumat’ de gură ca să fiu câta’ sincer) și-apoi zbye bye. Deci mi se pare aberantă faza.
Toate chestiunile acestea (și multe, multe altele), graba de a ne “trăi” “scurta” viață (după modelul “acu-i momentu'”) (bine, de fapt nici nu trăim, că mai mult ne prefacem, da’ asta îi altă poveste) duc la ceea ce descrie 1After în al său articol. Deci, no worriez, e normal. 🙂
Cred că cel mai bun pretendent pentru o relație cât de cât lină ar fi cineva care a “trăit” destul traiul promovat și vrea să trăiască puțin și în spatele cortinei.
” 20% oameni instabili pshihic cu poze cu îngeri, lacrimi, desene animate” :))
Asta chiar m-a facut sa rad cu pofta … eu am desene animate … insa recunosc ca nu ma consider a fi printre cei mai stabili oameni din zona.
daca esti sincer cu tine, o sa-ti dai seama daca ai nevoie de cineva in viata ta acum 🙂
Zorro_Bv
Exact la acest comportamnet mă refeream, tu m-ai înțeles perfect. Adică bisexualii, pe care îi întâlnesc în viața de zi cu zi, cu toate că au deja o relație cu o tipă sunt mult mai fixați pe modelul de relație, prietenie, activități sociale în doi cu mine. Și dacă ei reușesc să se împartă în două relații el/ea cât de cât satisfăcător nu înțeleg de ce gayii pe care îi întâlnesc
sunt instabili psihic și nu reușesc să se deschidă destul pentru a încăpea ceva mai mult decât sexul. Îmi place mai mult cum gândesc majoritatea heterosexualilor sincer. Cunosc foarte mulți hetero și gay care au o ” relație deschisă”, însă la gay ”relație deschisă” este sinonim cu ”sunt disponibil oricând” în timp ce de obicei hetro/bisexuali chiar și în relația de amanți sunt mult mai atenți chiar și în vedere acestei relații dificile.
CristyMaykei
Cine este Emanuel? 🙂 Pe mine mă cheamă Edward, ai uitat? 😛
Dacă prin ” In ultimii doi ani, am obsrvat dorinta de-a avea o relatie, a multor gay, dorinta de-a forma un cuplu, dorinta de-a trai viata in doi, lucru care pe mine personal ma incanta, fiindca consider aceasta dorinta, o evolutie a comportamentului gay-lor, o maturizare, o constientizare ca viata nu este doar o distractie din floare in floare fara responsabilitati, fiindca hai sa fim seriosi, o relatie nu poate exista, daca macar unul din doi nu este responsabil.” te referi la utilizatorii de pe Romeo cu statusurile lor penibile și descrieri de genul:
18 years old = Only relationship, NO sex, caut relatie cu persone cu vârste peste 40, 45 ani! Exclus românii și respectați limita de vârstă te înșeli.
Dar dacă vorbești de tipi pe are îi cunoști tu mai bine și știi că sunt dornici de relație sau chiar au una de succes mă bucur nespus. Ba chiar ți-aș solicita căteva contacte de genul Mr. Right, just in case, dacă nu reușesc să le găsesc singur și ți-aș fi recunoscător. 🙂
RobertG
Mă bucur că îmi aprobi gândirea mea jumătate ciudată. Cidată pentru că am trecut și eu prin faza cu acu-i momentu’ și la un moment dat ”momentul” și-a pirdut farmecul și intensitatea și mi-am dat seama de importanța motto-ului ” Quality not quantity! ”
Referitor la faza cu ” ai pe cineva…..bye!” sau ” Stai singur?- Da/Super – Nu/bye pur și simpu se întâmplă și mie mi se pare amuzant când se îmtâmplă pentru că îmi formează o idee instantă despre sănătatea psihică a individului, genul de tip cu care nu merită să îmi consum timpulamea.
Comentariile astea pozitive mi-au dat ceva încredere în mine din nou pentru drumul meu către Candy Mountain. Sper dau peste cineva în scurt timp. Nu îmi vine să cred cât de disperat pot să fiu, stând în acest moment cu zece mii de taburi pline cu situri de dating cu toate că există decât o micro posibilitate să dau peste cineva serios acolo, cel puțin din experiența proprie. 😛 I want to get laid ASAP with my future boyfriend btw. Nu este un anunț, este decât o constatare a disperării în care mă aflu =))
Face it, nu exista o relatie mai frumoasa decat cu cartea de credit.
Este chiar si dulce amara.
🙂
DA! Ideea este ca m-am săturat să îmi spună foarte multă lume că sunt prost că plătesc escorte la 19 ani și am cam realizat că așa este. Dacă plătesc acum la 50 ani o să ajung un bătrânel senil care cumpără ponei pentru uz casnic 😛
Și în plus, în România este greu să găsești escorte pentru altceva în afară de sex. Adică să știe să se îmbrace, să aibă experiență sexuală, să poată ieși afară în oraș sau la o conferință și să se adapteze oricărui mediu. Eu plătesc escorte de obicei pentru a ieși în club în cazul în care nu găsesc nici un prieten disponibil. Așa, ca să am cu cine să schimb o vorbă.
Am nevoie de cineva cu care să locuiesc, să trăiesc, să mă simt într-o relație stabilă lângă cineva pentru care să însemn ceva mai mult decât sex sau bani și vice versa:P
Oooo.. sa te muti cu cineva este un pas imens. Ultimul lucru pe care ti-l doresti este sa te grabesti spre asa ceva.
Mmmmmm la faza cu freza emo ma incadrez si eu, si am de suferit mereu, nu ma ia nimeni in serios, dar na nu ai ce face treci mai departe sperand ca urmatorul te va accepta asa cum esti
Of, da’ mai lasati-ma cu heterosexualii vostrii, responsabilii pulii…normal ca la ei relatiile dureaza mai mult din moment ce:
1. Nu faci sex cu o fata dupa 1 mesaj pe Romeo, si nu cunosti o fata pe Romeo in primul rand.
2. Totul e la vedere.
3. Exista presiune impusa de prieteni, familie, traditie, etc.
Credeti-ma, exista relatii intre homosexuali mai frumoase decat orice veti citi prin vreun roman de dragoste.
Salut, Edward. Mă bucură să mai citesc ce gânduri mai ai. Nu de alta, dar asta este o dovadă clară (în cazul în care încă îți faci probleme) că ești destul de „sănătos mintal”, expresie în jurul căreia văd că te cramponezi destul de des atunci când vorbești despre dilemele pe care le ai.
Acum, sincer să fiu, nu sunt sigur dacă îți dorești pe cineva în viața ta doar ca să îți dovedească faptul că nu ești „dus” din punct de vedere psihic, însă, mi-aș dori să fii conștient de faptul că un individ cu probleme psihice nu își prea pune întrebări de genul celor pe care ți le pui (sau ni le pui nouă) tu.
Trecând peste aceste precizări, cred eu, esențiale, să trecem mai departe. Nu ești singurul băiat care preferă băieții (pot pune pariu pe ce vrei că, deși bisexual, tu preferi a trăi lângă un băiat, deși există posibilitatea să accepți și o femeie în viața ta – posibilitate care se va dispersa cu timpul în certitudini pe care nu le vei putea nega) și care este un „gay-hater”, dacă pot vorbi așa… dus la extrem. Mai cunosc și eu cel puțin un gay un pic homofob. Și asta este perfect normal dacă stăm să ne gândim că însuși termenul de „gay” sau „homosexual” a căpătat o individualitate ciudată, prin care se exprimă nu numai o dispoziție afectivă față de oameni de același sex, însă, mai nou, acești termeni au căpătat un înțeles (pervers, din punctul meu de vedere) de modă, de distincție, de separare… etc. Se vorbește chiar despre o „cultură gay”, ceea ce, mie cel puțin, mi se pare NU amuzant, ci mai mult patetic.
„Dereglările psihice” despre care vorbești atunci când caracterizezi o bună parte a „lumii gay” sunt de fapt autoflagelări ale egocentrismului caracteristic oricărui individ în parte aplicate îndeosebi din pricina „inacceptării” celorlalți semeni, a societății. Fiecare individ adept al „cultului gay”, având acea viață fixată pe două mari scopuri care le ușurează împăcarea cu propriul amor (apropierea pur fizică/sexul și apropierea sentimentală – relația) își hrănește prin acestea, pe rând sau concomitent, o anumită nevoie proprie, de cele mai multe ori în mod inconștient. Astfel, putem vorbi despre aceste două scopuri (sexul și relația) ca fiind perfect legitime, atâta vreme cât ele „potolesc” o anumită nevoie a persoanei care le abordează (într-un mod furtunos sau nu), deci îi provoacă o stare de bine acelei persoane. Nu este de condamnat, părerea mea, nici una din ele atât timp cât ele mulțumesc, oferă o stare de confort sau relaxare celor care abordează lucrurile în acest mod.
Acum, evident că odată ce ajungi să treci prin mai multe experiențe (plăcute sau nu), ajungi să îți pui întrebări, de genul celor pe care ți le pui tu. Ceea ce cred că este un semn bun și, repet, o dovadă de stabilitate psihică. Ajungi astfel să te întrebi ce îți dorești, de ce ai nevoie de sex, de ce ai nevoie să iubești, de ce ai nevoie să fii iubit, de ce…. etc. La început sunt multe întrebări fără răspuns, le cauți răspuns, te analizezi din ce în ce mai des, vorbești mai mult cu cel din oglindă… Și pe parcurs, exact atunci când te aștepți mai puțin și începi să crezi că ești nebun devreme ce vorbești singur, încep să apară și răspunsurile. Răspunsurile sunt dintre cele mai diverse, sunt specifice fiecărui individ în parte, vin de cele mai multe ori din timpuri trecute uitate, din lucruri deprinse în viață, încă din pruncie. Vin din educația pe care am primit-o fiecare, din familie, din societate, din experiențele pe care le avem de-a lungul vieții.
Aș putea spune ceea ce cred eu legătură cu aspectele despre care vorbești în articol, însă ceea ce cred eu nu cred că poate fi de folos decât mie însumi. Dar vreau cumva să îți împărtășesc aceste gânduri pentru că (ți-am mai spus) îmi dai impresia mereu că ești un fel de „eu”, pe alocuri diferit (normal, doar suntem UNICI în timp și spațiu). Așadar:
Dacă privim sexul dezgolit de sentimente, acesta nu este decât o tristă comemorare a unei iubiri din trecut (cel mai probabil), este o încercare de a lipi cioburile unei iubiri „sparte”, neîmplinite. Este o reîntoarcere în trecut, o ciclicitate în care se încearcă evocarea unui moment plăcut din trecut, moment care nu ne mai este accesibil pentru moment din diferite motive, probabil (mai bine zis – sigur) care nu țin de voința umană. Este un ritual simbolic pur fizic, este o misă (este denumirea slujbei care se ține în încercarea de evocare a vieții lui Iisus, a ceea ce a dăruit el omenirii – ca să îl supăr puțin pe Avocatus – glumesc) prin care se aduce aminte de momentul înălțător și ferice al existenței unui Hristos personal, care ne-a dăruit, pentru un anumit timp, ceva neprețuit, ceva de care, probabil, aveam nevoie la acel moment dat. Ei bine, eu am avut multe încercări de a înfăptui acest fel de „misă” și numeroase din ele au fost nereușite. Am înțeles că timpul și spațiul nu se întorc. Ele rămând doar în amintire. Depinde doar de noi dacă le evocăm doar imaginar, ca pe clișee fotografice peste care ne aruncăm privirea zâmbind sau ne transpunem în mod imperceptibil într-un cadru mort, viu doar în subconștientul nostru. Sexul, sau mai bine-zis dragostea carnală, nu ar trebui să aive nicidecum un rol de evocare, ci ar trebui să constituie încununarea palpabilă a unui moment de simțire, care pornește doar din suflet. Acum nu știu cât de mult crezi în spirit… însă nu cred că ți-ar fi greu să îți imaginezi ceea ce descriu în cuvinte.
Pe de altă parte, o iubire fără concretizarea actului sexual (extazul simțurilor cu care suntem înzestrați de la natură) rămâne o iubire nesaturată, un sentiment supranatural, de care întotdeauna ne va fi teamă (nouă oamenilor), în cazul în care nu avem mintea deprinsă cu astfel de „nelămuriri” ale conștiinței. Iubirea fizică oferă promisiunea veșniciei, promisiunea fericirii. De câte ori este săvârșită de către doi oameni care se iubesc (sau cred ei că se iubesc, ceea ce e strict problema lor), de atâtea ori le oferă acestora savoarea unui „sfârșit” al unei așteptări, un fel de împlinire ciudată adresată sufletului, un fel de „renaștere”, de reinventare personală, un fel de reîncarnare, de transpunere într-o dispoziție de fericire prin intermediul orgasmului. Corpul uman este o mașinărie dată dracului, complicată, o capodoperă a unui artist. Corpul nostru este în foarte strânsă legătură cu chestia aia ciudată care îl animă, care îi dă viață. Iar orgasmul cred că este doar un „teaser” al stării de fericire. Dragostea fizică ne amintește că ne-am născut pentru a fi fericiți.
Ei bine, Edward, iată de ce cred eu că fiecare om are dreptul să facă ceea ce vrea cu viața lui, cu corpul lui, cu mintea sau inima lui. Fiecare dintre noi face ceea ce crede el că îi face bine, că îl face fericit. Eu unul am ajuns să cred că nici iubirea (relația) și nici sexul (dragostea) nu ar trebui privite ca un scop, mai ales separate unul de celălalt. Pentru că în acest mod, mai devreme sau mai târziu, vor semăna nemulțumire și dispreț față de propriul Sine. Iar dacă ne disprețuim pe noi înșine, cu siguranță vom fi nefericiți. Aceste două subiecte cred că ar putea fi doar circumstanțe firești ale vieților noastre. Cred că este greșit să le dorim cu mintea și este potrivit să le întâmpinăm cu sufletul, la momentul în care ele apar, cu siguranță la pachet de „2 în 1”.
Nu știu ce tip de răspunsuri vei găsi la întrebările pe care ți le pui, dar sunt convins de faptul că vei fi mulțumit de ele, pentru că un om sincer cu sine însuși nu are cum să dea greș.
Gay-ii pe care ii intalnesti sunt instabili psihic? Pai atunci intreaba-te daca problema e la tine, eu unul spre exemplu, si-s sigur ca nu-s singurul, nu intalnesc in mod regulat homosexuali instabili psihic…
Sau daca tu nu esti capabil sa intalnesti pe cineva cu care ”sa locuiesti, sa traiesti si sa te simti intr-o relatie stabila” ii face pe gay-ii intalniti de tine instabili psihic?!
Poate unii nu vor asa ceva, eu am experimentat 3 ani locuitul si traitul intr-o relatie stabila si nu mai imi doresc asa ceva ever, asta m-ar face instabil psihic dupa criteriile tale…
@alex,
un dram de adevăr există în ce spune autorul articolului. Poate că “instabil psihic” e mult spus, eu aș numi-o mai degrabă un soi de ieșire la suprafață a refulării.
Între gay și heterosexuali este o diferență notabilă, și anume aceea că un heterosexual nu se va ascunde niciodată, nici nu se va simți vinovat că este atras sexual de cineva de sex opus, nici nu va trăi jumate de viață în minciună.
Noi zicem că nu suntem acceptați, ce soartă crudă avem… dar majoritatea gay-ilor nu se acceptă nici ei pe ei măcar. Ei bine, din pdv psihologic frustrarea, nesiguranța, frica, ascunzișul ăsta bolnăvicios… face din foarte mulți gay să fie… cam cum i-a descris Edward.
Și cu riscul de a-mi atrage din nou critici, trebuie să recunosc că DA, are dreptate.
De exemplu la heterosexuali n-ai să vezi prietenii prea dese între femei și bărbați. Bărbații ies în haită la fotbal, o bere, la curve etc. femeile merg tot în haită la shopping, un epilat scurt, pensat etc. Deci componenta sexuală lipseste din aceste prietenii, corect? Astfel prieteniile respective sunt cat de cat sănătoase.
La homosexuali prieteniile sunt altfel. Se leagă prietenii din interes sexual, vor fi mereu binevoitori care sa se apropie de tine urmărind de fapt să ia o muie de la tine sau partenerul tău, prietenii cat de cat sincere cu greu se leagă. De exemplu in cazul meu am un singur prieten gay. Restul oamenilor pe care îi consider apropiați sufletului meu sunt heterosexuali, exact de aia că nu a existat ever o presiune sexuală. Am intâlnit si multi gay foarte ok si interesanti, dar după cum spuneam ba s-au indrăgostit si neimpartasind sentimentul n-au mai vrut sa auda de mine, ba il vroiau de fapt pe bf meu, ba nu mai vroiau sa iasa cand aflau ca am pe cineva… samd.
Bine, am si o droaie de cunostinte gay, dar ne vedem o data la 5 luni si povestim despre vreme, platim nota (fiecare pe a lui, chestie care ma dispera la maxim) si la revedere.
Nu mai vorbesc de imaturitatea comportamentului de îndrăgosteală la gay. Nu te poti indragosti după o partida de sex sau dupa ce vezi un om o dată. Odată am ieșit la o plimbare cu unu’. După ce am ajuns acasă, primesc mesaje cu “puiul meu” și alte prostii. Total ignore. Altă fază… ex-ul meu (de acum 1 milion de ani) ori de cate ori ma vede pe FB incepe cu discutii cu tenta sexuală… motiv pentru care evit să îi mai spun chiar si “salut”. Disperarea după sex e exagerată dar explicabilă. În condițiile în care un om trăiește ascuns e normal să vrea să profite ACUM de o pulă. Exact de aia saunele si dark-room-urile merg atât de bine (nici p-alea nu le suport, n-am fost ever). Fază tare, vorbeam odata cu un amic despre asta și îmi zice: “vai pisi da’ tu pe ce lume trăiești???”. Deci, da.
Ăștia sunt gay-ii. În cluburile de la noi majoritatea vin de parcă ar fi prezentare de modă si ele ar fi pe te miri ce podium. Intră pe usă cu piciorușele apropiate de zici că le-a stropit cineva cu suc de lamâie la cur, cu poșete, o mânuță anorexică atârnând artistic etc. Și nu, nu mă interesează, mi se rupe, însă sunt mulți care ar merita ceva mai bun decât “laptele” ăsta “bătut”.
Eu, inainte de a ma avanta in relatie, am avut norocul de a discuta cu un nene care m-a invatat multe despre ce inseamna a fi gay. Timp de cateva luni am avut trainer online, cum s-ar spune. Si tin minte ca tot incerca sa-mi arate diferenta dintre “am nevoie” si “vreau”. Mi-a luat ceva vreme pana mi-am dat seama sincer si mi-am dat seama ca “am nevoie” este o expresie periculoasa cand vine vorba de o relatie. Bine, cu totii la un moment dat “avem nevoie” (fara tenta sexuala!) dar cand pe baza acesteia vine fapta, ajungi la un moment dat sa-ti dai seama ca trebuia “sa vrei”. Deci nu e bine sa “ai nevoie” caci nu observi unele lucruri si ajungi la intrebari intrebatoare.
O relatie ia nastere greu, parca de la an la an lumea fuge de relatie. Si cei care au fost in una si n-ar mai vrea, tind sa-i inteleg. Se spune ca dragostea dureaza 3 ani. Fluturii, pasiunea aia, atractia sexuala. Dupa care intervine o monotonie definita de multe lucruri si dispare lungimea de unda pe care mergeau doi oameni. Unul are chef de (ceva), celalalt n-are. Unul vrea plimbare, celalalt nu vrea. Unul vrea un pic de cuddling, celalalt e prea stresat de situatii de la job. Pe unul obisnuia sa nu-l deranjeze barba celuilalt, acum e prea deranjanta. Chestii d-astea. Iti spun din proprie experienta, intr-o relatie lucrurile sunti intr-o continua schimbare si uneori e o schimbare benefica, alteori una care te cufunda in ganduri si intrebari.
Cel mai bine e sa nu “ai nevoie” de o relatie ci de cineva care sa-ti fie si prieten, cu care stii ca dupa ce beti o cafea sau o bere puteti sa va furisati acasa la el/la tine pentru o partida de amor, fara prea multe implicatii sentimentale. E adevarat ca in ziua de azi si cadrul asta tinde sa devina ideal dar hai ca n-o fi dracul atat de negru, doar pari un barbat bine, quite a catch. Cel putin din atata lume cat vizualizeaza blogul te-o invita cineva la o iesire (care sunteti singuri si pe langa orasul lui, sariti!).
Ps- chiar e nevoie de escorte…?
Adi, +1. Lumea se asteapta ca totul sa fie ca “inainte”. Era un cuplu foarte misto si dupa vreo doi ani s-au despartit motivand ca “nu mai e ca la inceput”. Lol.
Ce ramane dupa acel inceput conteaza de fapt caci cu aia vei trai.
Oricum, cireasa de pe tort ramane “poze cu îngeri, lacrimi, desene animate”!!!
🙂
FireMan
Te salut și am rămas iar uimit ca de obicei cum primul tău comentariu este mai lung decât articolul meu, singura excepție fiind la art. cu comunismul. Când primesc un comentariu lung dacă nu e scris de tine sau Grid îl citesc în zig-zag dar voi vă alegeți cuvintele așa de bine că după ce am terminat de citit mă simt ca după terapie. Parcă îmi dați în cap cu realitatea e care o cunosc și eu și îmi oferiți răspunsuri în avans la oricare întrebare posibilă aș putea eu să pun. Mă bucur că am mai intrat pe DarkQ. Începuse să îmi lipsească. Elff :-*
Alex
Îmi cer scuze dacă am accentuat prea mult faza cu gayii instabili în cazul în care te-am inclus și pe tine indiresct. Dacă ai citit tot vezi că la sfârșitul articolului eu chiar am scris ceva legat de ce zi spus tu. Se pare că ai omis dar oricum te-a luminat RobertG.
RobertG
Mulțumesc de intervenții că eu nu am apucat să mai intru ieri foarte mult! O sa revin cât de curând cu o poveste din saună care are legătură cu faptul că nu mai merg acolo și cu oameni duși cu pluta. În cazul meu doar unul :))
@RobertG
1. Daca, compari homosexualii cu heterosexualii si iei ca reper heterosexualii si modul de viata al heterosexualilor este logic. De fapt asta-i si logica heterosexualilor homofobi. Adica nu poti compara stilul de viata al heterosexualilor cu stilul de viata al homosexualilor si apoi sa zici ca-s diferite pentru ca e logic lucrul asta.
2. Sa fim seriosi ceausimul in Romania, stalinismul in Rusia si fascismul in Germania nu a transformat pe nimeni in instabil psihic, desi frustrarea, nesiguranta, frica si ascunzisul bolnavicios erau la ele acasa.
@1AfterEightTeen
Din contra sunt chiar confuz si oricat de mult am incercat tot nu am inteles de ce sunt aia ”instabili psihic”. Pentru ca nu respecta pattern-urile tale de stabilitate psihica? La fel poti fi si tu facut anormal pentru ca esti gay deoarece nu respecti criteriile de normalitate ale unui heterosexual; iar dpmdv astfel de catalogari in sensul ca unul nu e normal sau e instabil psihic pentru ca asa vreau eu sau pentru ca nu are un stil de viata care sa-mi convina mie nu-s ok chiar deloc.
@Alex
Sunt instabili psihic și emoțional pentru că un om sănătos ori intră într-o relație ori nu și este sincer de la început. Adică nu joacă dublu. Cei mai mulți gay ”cică” vor o relație, dar majoritatea nu înțeleg ce implică o relație adevărată. Eu nu am nimic cu cei care vor un ”sex-date sau NSA fun” pentru că pe mine nu mă interesează și îi admir că sunt cinstiți însă cei care îți spun că vor o relație și ajung la jumătatea procesului și re răzgândesc sau deja se f*t cu cine știe cine mi se par oribili. Adică ori vrei relație ori nu vrei. Relația deschisă în capul meu nu are nici un loc și nu o înțeleg decât atunci când după o perioadă lungă ambii parteneri doresc asta și sa cam dus din farmecul sexului. Eu nu pot să înțeleg oamenii care spun că ei caută o relație deschisă?
O relație se formează în timp și mai târziu poate devenii ” relație deschisă” de comnu acord. Dar eu nu am cum să numesc ” relația deschisă” o relație, atunci când doi oameni se cunosc și stau la o masă discutând diverse și dialogul este ceva de genul:
-Eu caut o relație deschisă!
-Da, și eu!
Super! Acum suntem fuck-buddy și defapt noi sunem la lume că avem relație deschisă.
Care este diferența dintre doi oameni care abia s-au cunoscut și au o ”relație decshisă” de doi oameni care se cunosc și caută sex, fac sex și eventual se repetă? Sau nu!
Există însă, o diferență mare între partener de viață, ce include relația cât de cât monogamă, și sexul ocazional cu același partener sau mai mulți eventual numind ”relație deschisă” acțiunea sexuală cu partenerul cu care te fu*i cel mai mult…
Eu nu am nimic cu oamenii sinceri care știu de la bun început ce caută și se comportă ca atare. Și mie îmi place sexul, recunosc.
Ideea de normalitate nu există și nimeni nu o poate definii oricât ai încerca tu. Singura opțiune ar fii să ne raportăm la majoritate, pentru că la asta se referă ”normalitatea”.
Suntem oameni, cu bune și cu rele. Nu suntem un produs expus în vitrină cu preț și informații sau indicații. Suntem niște oameni simpli pe drumul nostru propriu cu diferite țeluri în viață și cu decizii schimbătoare. A fii stabil psihic, pentru mine înseamnă realizarea faptului că dacă suntem sinceri cu noi și cu restul oamenilor din jurul nostru, nu provocăm depresii, ajungem să avem o mai bună comunicare și nu mai devenim cauza decepțiilor/depresiilor șamd ale partenerilor noștri cărora le vindem ”imaginea” altui produs iar ei își fac planuri conform descrierii făcute de noi, ireale, în loc să ne descriem așa cum suntem noi ”imaginea originală și conținutul” și să nu avem nici un regret.
Oricând vrei tu poți să mă contrazici sau să îmi atragi atenția. Este posibil să nu reușesc să exprim în scris ceea ce gândesc și din cauza asta m-ai înțeles greșit.
Poate o să ne cunoaștem într-o zi și o să îți dai seama că nu sunt chiar așa de rău pe cât par. Îmi cer scuze din nou dacă nu am fost destul de explicit.
@1After18: Motivul, dupa mine, pentru care cei bisexuali deschisi sau… inchisi 🙂 se comporta mai… “atractiv” din punctul tau si a multora de vedere, este faptul ca ei au fost obligati sa intre in jocul social al “vanatorii”. Au fost obligati sa curteze, sa se prezinte prin alte gesturi decat deschiderea slitului de la pantaloni.
Din pacate, in cazul baietilor care isi descopera/accepta sexualitatea gay dinainte de 16-17 ani aceste modalitati de interactionare apar f rar, caci sunt prinsi de mirajul lumii internautoase si de mrejele ei care ii duc inevitabil mult prea repede catre modalitatea de interactiune/prezentare “deschiderea slitului”.
Asta nu inseamna ca toti sunt furati… dar cred ca o buna majoritate (si spun asa caci mi-e tare frica sa ma dau in procente)
btw… de unde ai scos procentele acelea?! ai facut un studiu documentat?! ai folosit SPSS-ul, pentru prelucrarea datelor?! 😀
“Ba chiar ți-aș solicita căteva contacte de genul Mr. Right, just in case, dacă nu reușesc să le găsesc singur și ți-aș fi recunoscător. :)” – realy?!
@Non_Lose: “Credeti-ma, exista relatii intre homosexuali mai frumoase decat orice veti citi prin vreun roman de dragoste.” – dap… dar asta doar pentru ca acolo exista maturitate emotionala. Nu cred ca “frumusetea” relatiei tine de existenta unui cuc sau a doi cuci :p
@Alex: “Poate unii nu vor asa ceva, eu am experimentat 3 ani locuitul si traitul intr-o relatie stabila si nu mai imi doresc asa ceva ever, asta m-ar face instabil psihic dupa criteriile tale…” – never say never. nu cred ca iti mai doresti acel tip de locuit, nu locuitul in sine. doamne feri… doar nu vrei sa stai sub un pod?! 😀
Mai Alex, tu nu ai inteles ca, daca nu iti place cineva (cum gandeste, cum se manifesta) devine automat instabil psihic?! Cred ca e la moda, habar nu am.
@Robert: de ce, in mod repetat, si de acum obsesiv, facem referire la club si la ce se intampla acolo pentru a defini pe gay?! mai Robert, realy now, tu stii ca exista viata si in afara lui. Si stii ca exista multa viata in afara lui.
“dap… dar asta doar pentru ca acolo exista maturitate emotionala. Nu cred ca “frumusetea” relatiei tine de existenta unui cuc sau a doi cuci”
Cu siguranta cand am spus “frumoase” nu m-am referit catusi de putin la vreo chestiune sexuala. Iar legat de maturitatea emotionala…evident, dar ar trebui sa renuntam la complexul asta de inferioritate fata de heterosexuali; hai sa fim seriosi, cine poate fi invidios pe relatiile gen -tu imi dai posete, masini, casa, distractie, eu iti dau pizda, tate, cur- SAU -X is now in a relationship with Y, love you yubyyyy <333, peste doua zile X has changed his status from in a relationship to single-...
Ei sunt la fel de superficiali ca noi toti, numai ca homosexualii nu sunt chiar asa curve virgine.
De fiecare data cand povestesc vreunor prietene de o noua cucerire prima intrebare pusa e "ce masina are" sau "e bogat?", iar eu...imi dau cu palma peste frunte.
Deci, in opinia mea, sunteti frustrati degeaba 😐
Curvasaria implica si renumeratie.
Daca un barbat gay face sex cu mai mult barbati deodata nu este exclusiv. Nu-l face curva. Poate usuratic.
Edward, eu nu am făcut altceva decât să răspund problemelor ridicate de către tine. Lungimea unui comentariu nu este relevantă, atâta vreme cât autorul articolului provoacă aceste comentarii. Iar dacă tu ai ales să pleci urechea la cele spuse în comentariile „lungi”, este iarăși alegerea ta. Asta înseamnă schimb de idei.
Însă am o rugăminte: nu mă compara cu Grid. El este „guru al vieții”, precum spunea și CristyMaikey pe-aci pe undeva. Eu sunt doar un copil.
@Non_Lose: ioi… (cu oftat si rasuflat prelung)
no bun, sa o luam pe rand:
1. mesajul meu era o sustinere a parerii tale si nu o contrazicere. (de ce ai crede altceva?!)
2. ma simt nevoit sa dau legenda la spusele mele. nu vorbeam de implicatii sexuale.
“un cuc” = relatie heterosexuala
“2 cuci” = relatie homosexuala
Deci si prin urmare, ce voiam io sa dixit e ca indiferent de natura relatiei (hetero sau homo) relatia este frumoasa pentru ca partenerii sunt indeajuns de maturi emotional incat sa o faca sa fie frumoasa si sa nu se rezume la considerente materiale si/sau sexuale.
@Non_Lose: vis-a-vis de “Deci, in opinia mea, sunteti frustrati degeaba :|” – nu prea cred ca suntem frustrati. Cine sunt acei “sunteti”?!
Io cel putin nu sunt ca nu am motivatie pentru a fi. si… cum io nu sunt, nu poci crede ca mi-as fi io singurul nefrustrat, deci…
q.e.d 😀
Credeam ca te referi la altceva…scuza-mi interpretarea gresita atunci ;))
Frustrati sunt, cred, cei care au impresia ca in lumea hetero relatiile sunt atat de minunate si de puternic bazate pe sentimente bla bla, iar noi homosexualii nu stim decat sa o sugem.
Referitor la intrebarea din titlu… consider ca tu esti singurul care stie raspunsul. Daca tu simti ca ai nevoie de cineva… pai atunci ai nevoie de cineva, nu? Dar din moment ce pui intrebarea asta tind sa cred ca nu esti sigur daca ai nevoie de cineva. Iar daca aveai nevoie de cineva ai fi stiut sigur asta si, probabil, nu mai aparea intrebarea. Nu sunt eu vreun filosof, dar tu esti cel care ar trebui sa stie mai bine.
I’m single, btw :)). Glumesc. Defapt nu glumesc, im single, dar intelegi tu.
Boon
Ce coincidență, vezi că și eu sunt așa și pe dincolo. 😛 Poate stăm la o cafeluță, o biscuite și ne cunoaștem și noi 🙂 pup 😀
Parerea mea este că cel puțin în lumea gay relatia este privită de multe ori ca un fetiș. O relație este doar o chestie de opțiune si de aici nu rezulta că cel care nu își dorește o relație nu ar fi ok. Există o imagine kitsch despre relație: mulți vad doar seri romantice în doi, sex formidabil, dimineti cu micul dejun la pat etc.
Dar o relație are foarte multe lucruri care nu sunt nici pe departe foarte roz:
1) un proces de adaptare foarte anevoios pentru o viață în doi: lui îi place ceva ție altceva, nu mai esti absolut stăpân pe telecomanda tv, etc.
2) pentru o relație de durată trebuie să avem unde locui: chirii scumpe, împărțirea cheltuielilor, unul cheltuiește mai mult, altul mai puțin.
3) oficializarea relației: s-ar putea ca familia unuia dintre parteneri să nu accepte relațiile gay; de aici slalom printre aparențe pentru ca rudele partenerului să nu își dea seama de adevărata stare de lucruri.
4) relațiile sexuale devin, după un timp, inevitabil monotone: trebuie să alegi între plăcerea adrenalinei noului și cea a stabilității;
5) tentația de a te considera în afara relației; cei mai mulți își spun: sunt un om liber nu am nicio obligație față de nimeni și pot să-mi permit inclusiv unele aventuri; chiar dacă partenerul nu află, o aventură poate săpa adânc stabilitatea unei relații: încep inevitabilele comparații între partenerul tău și cel cu care ai avut respectiva aventură (reușită).
Cu alte cuvinte, o relație presupune un proces dificil de adaptare care nu exclude posibilitatea esecului. Pentru o relatie trebuie sa lupti din greu si să fii tot timpul constient că cel de lângă tine are tot dreptul să te părăsească.
@raphael: in afara de punctul 3) toate se aplica universal.
Stii ce intrebare imi vine mie acum in minte? Este ceva care ar face pe cei atrasi de acelasi sex sa fie mai putin dornici de o relatie? (in afara de pct 3)
Dintr-un anumit punct de vedere articolele de genul acesta ma fac sa fiu mai putin dornic de o relatie din cauza posibilelor “perversiuni” din mintea celuilalt. Dupa mine o relatie ar trebui sa ofere stabilitate, nu grija pe unde o fi si ce face zapaceala. Din acest motiv o posesivitate pasiva e buna in orice situatie pentru mine.
Si chiar daca nu recunosc mereu, trecutul celorlalti are mereu un rol foarte important in a-i “cataloga”, dar nu determinant.
Traditia spune ca atunci cand botezi pe cineva, devine finul tau si trebuie de pasti sa vina cu mielul de Paste, curcanul de craciun si gasca de ziua de nastere. Acum ca te botezasi Emanuel, nu ai incotro si astept sa ne faci vizita traditionala de Paste cu mielul la purtator. Mai ciocnim un ou, mai sorbim un vin la un pahar de vorba, adica micile lucruri pe care le faci alaturi de cei dragi, dar care dau acea liniste sufleteasca atat de necesara si benefica vietii.
Aceste mici lucruri facute impreuna zi de zi, dar neigradind libertatea celuilat de a face altceva, singur atunci cand doreste.
Cred ca echilibrul dintre lucrurile facute impreuna si cele pe care le dorim a le face singuri, de a respecta intimitatea celuilat … in general de a nu depasi acea granita fragila dintre ce ti se ofera si ce ai impresia ca ti se cuvine.
Sincer cred ca omenirea este la stadiul in care, inca invata din conceptul de iubire. De fapt nici nu stim a explica ce este iubirea.
Relatii pot fi de multe feluri, dar nici o relatie sanatoasa nu poate exista fara iubire.
A-ti dori o relatie numai de dragul relatiei, care sa-ti creeze sentimentul fals de “normalitate” nu este benefic deloc. Dorinta aceasta obsesiva duce la scaderea standardelor tale, la acceptarea unor lucruri/modalitati/obiceiuri/tipologii pe care altfel nu le-ai fi dorit nici in vis, la gandul periculos ca poate ai un handicap, la scaderea randamentului profesional cu acele consecinte uneori dezastruoase care pOaTe duce la decadere, la inchiderea intr-un cerc vicios din care cu greu se poate iesi fara ajutor.
Tu de fapt nu ai nevoie de o relatie, ai nevoie de cineva care sa te iubesca pentru ceea ce esti ca om.
Probabil ai impresia ca nu exista nimeni pe langa tine care sa te iubeasca. De ce cred asta?
Deoarece si eu am trecut prin aceasta etapa in care aveam impresia ca nu ma iubeste nimeni, iar cei care erau in viata mea stateau langa mine pentru diverse interese.
Cam cu trei, patru ani eram mai mare ca tine acum cand am trecut prin aceasta etapa. Insa a fost aproape un an in care nu am facut altceva decat sa-mi plang de mila, pana intr-o zi in care cineva a facut un gest neasteptat care m-a facut sa inteleg lucrurile altfel decat pana la acel moment. Acel gest a declansat in cascada evenimete care au schimbat viata mea pentru todeauna. Atunci la acel moment nu am realizat cat de mult iti poti schimba si singur viata daca ai in primul rand incredere in tine insuti. Dar nu acea incredre rostita mereu parca pentru a nu se pierde, ci acea convingere pe care cei din jur o percep fara ca tu sa scoti o singura silaba.
Abia atunci, cand capeti acea liniste izvorata din taria convingerii ca poti face tot ceea ce vrei, cand vrei, cum vrei{cu unele pauze, in fond suntem oameni si se mai intampla sa ne-o mai luam pe la spate si fara voia noastra, dar important este sa te regasesti repede}, abia atunci vei sti ca nu relatia este importanta … ci iubirea. Iar iubirea poate face o relatie mai lunga, mai scurta sau mai sunt situatii cand ramai doar cu iubirea fara macar sa fi avut un pic de relatie{dragoste la prima vedere}.
Nu rade, exista dragoste la prima vedere, e traita de mine, asa ca pot spune unii cat vor ca nu poate exista asa ceva. Eu stiu ca exista.
Eu asa zic, ca tu ai nevoie de iubire, nu neaparat de-o relatie.
Si la cat calatoresti Edward, poate ai parte de una la prima vedere.
Scuza-ma ca te-am botezat, insa acum asta este, faptul este implinit si nu mai poate fi schimbare, te asteptam{mary si eu} cu mielul de Paste. Ouale, le inrosim noi, cozonacul il face moasa, vinul vine de la tara, iar mielul il pregatim impreuna.
Mi-ar faec mare plăcere să pot veni dar eu pe 3 Aprilie plec din țară din nou ! :(((
Asta este, poate data viitoare.
😀
E prima data cand scriu pe acest blog, si sper sa nu deranjez pe nimeni cu parerile mele.
Mai intai o sa incep prin a spune cateva lucruri despre mine.
Am 24 de ani, si sunt destul de nou in lumea asta gay, desi stiam tot timpul orientarea mea sexuala, pana anul trecut nu am avut tangente cu cineva gay, pt ca in viata mea de zi cu zi nu am avut ocazia sa cunosc astfel de persoane din pacate. Si bineinteles ca orice persoana care cauta prima data sa intre in contact cu un tip gay, am ales sa imi fac cont pe celebrul “Romeo”, cu speranta ca acolo voi gasi ceea ce visam eu (o relatie sincera si discreta in acelasi timp) doar ca spre surprinderea mea, am gasit cu totul altceva, o lume ciudata in marea ei majoritate, care nu cauta decat sex si nimic mai mult, o lume in care eu nu ma regaseam si nu ma regasesc nici acum desi inca mai am cont pe site in speranta ca voi gasi pe cineva cu care sa pot discuta mai multe lucruri, la un suc, la o cafea, iar daca vom simtii amandoi atractie, sa mergem si mai departe, sa incepem o relatie.
In fine, am avut experiente neplacute cu tipi de pe acel site, dar am intalnit si oameni de caracter, sau cel putin asa mi-au lasat impresia, insa indiferent de persoanele cu care am vorbit, parerea mea e ca la majoritatea dintre ei le e teama de o relatie si atunci prefera doar partide de sex fara alte implicatii.
Si acum revenind la subiectul acestei postari, eu cred ca fiecare dintre noi are nevoie de “acel cineva” foarte special in viata lui, o persoana alaturi de care sa poata imparti atat bucuriile cat si tristetile vietii, si chiar daca in lumea gay pe care de curand am inceput sa o cunosc si eu, termenul de relatie e ceva foarte ciudat, eu sunt convins ca intr-un final fiecare dintre noi isi doreste sa il gaseasca mai devreme sau mai tarziu pe “acel cineva” alaturi de care sa isi traiasca restul zilelor.
Doar ca in lumea gay, o astfel de relatie e foarte greu de creat pt ca dupa cateva schimburi de cuvinte se trece la sex, fara a mai fi interesat in a cunoaste persoana respectiva, mai ales ca si in lumea hetero, o relatie se creeaza in timp prin activitati comune (sunt mai putine cazurile in care e vb de dragoste la prima vedere) .
Sper ca nu am deranjat pe nimeni, si imi face placere sa citesc acest blog, in care poti sa aflii lucruri foarte interesante.
Mă bucur că îți place acest blog și sper să mai aud de tine pe aici 🙂 Îmi place cum scrii!
Cu siguranta il voi citii zilnic, imi pare rau ca l-am gasit asa de tarziu.
@1AfterEightTeen
Eu am inteles ce vrei tu sa spui, dar mi se pare un pic prea categoric sa spui despre cineva ca e instabil psihic. Unele persoane sunt nehotarate.
Cum sa nu existe ideea de normalitate? Exista si este si definita. Poti sa definesti normalul ca valoare medie standardizata, sau ca standard statistic, adica un fenomen cu cat e mai des intalnit e considerat norma, standard si e valabil acest model cand observi si analizezi abaterile de tip cantitativ, cand vrei sa gasesti un numitor comun si functioneaza numai printr-un raport comparativ extrinsec. Dar nu e valabil intotdeauna. Pentru ca daca ar fi, ar insemna sa consideram persoanele cu Rh- anormale sau o epidemie raspandita pe 90% din suprafata globului si care afecteaza 90% din populatia umana normala. Daca 6 miliarde de oameni din 7 au SIDA ii consideri normali pe aia 6 sau miliardul ramas? Raportandu-te la majoritate, dupa modelul asta, cei bolnavi vor fi considerati normali dar…nu sunt. De unde si hiba acestui model; valoarea atribuita normei medii statistice nu poate fi transformata in imperativ.
In medicina (si nu numai) nu prea functioneaza modelul statistic, sau functioneaza pentru ca este folosit dar nu intotdeauna; de exemplu cand un anatomopatolog vrea sa vada daca o celula e normala sau nu, se raporteaza la modelul de normalitate ca proces aflat in echilibru functional si in stare de interdependenta cu mediul si capacitatile functionale ale organismului; din acest model, care realizeaza un raport intrinsec, rezulta variabilitatea in functie de particularitati individuale si o adaptare la conditii in continua schimbare ceea ce inseamna variatii de la norma pt. ca echilibrul functional al organismului se realizeaza pe baza proceselor adaptative si mecanismelor compensatorii. Adica un individ din 100 e normal chiar daca e diferit de ceilalti 99, cat timp functioneaza.
Daca tu spui ca singura optiune e sa ne raportam la majoritate, tu ca homosexual te consideri dupa propriu-ti model anormal, dar nu esti, cum nici cineva care nu are abilitatea de a simti gustul feniltiocarbamidei sau nu poate sa-si ruleze limba, nu este…
Mama, alex, le zici, nu gluma! 😀
Va salut pe toti de aici cu simpatie,
Am 35 de ani, divortat de mai multi ani (fiind casatorit cu un tip gay inainte). Subiectul pe care il dezbateti aici mi se pare interesant, ca si blogul, si ma bucur ca exista si oameni care mai discuta pe teme si interese specifice gay. Nu am nimic pe suflet care sa ma apese asa de tare dar vreau sa spun, pentru ca eu asa vad existenta a doi parteneri, ca atat cat exista un echilibru intre cei doi si atata timp cat se fac mici retusuri de caracter treaba merge inainte multi ani. Bineinteles ca cine cunoaste stie ce zic. Nu vreau sa intru momentan in amanunte, sunt mult mai multe de zis, dar cred ca deja ati atins in mare parte tot ceea ce e legat de subiectul “am sau nu nevoie de cineva in viata mea?”
Cu stima, Day