Nu credeam că voi găsi vreodată termen de comparaţie între atitudinea homofobică a românilor şi a oamenilor dintr-o altă ţară, în sensul în care în România comunitatea LGBT să fie privită mai bine decât altundeva iar gradul de toleranţă să fie mai ridicat comparativ cu al altei ţări. Dar uite că s-a întâmplat, şi efectiv am rămas mască atunci când am văzut cruzimea celor din Iran, pentru care viaţa omenească e pe aceeaşi scară a respectului cu cea a unei muşte.
Homosexualitatea, lesbianismul precum şi alte orientări sexuale diferite de cea heterosexuală sunt strict interzise în Iran. Astfel, iranienii nu dau dovadă de toleranţă şi nu-i iartă pe cei care le încalcă legea şi automat scrierile Coranului, spânzurându-i pe cei care se abat de la “reguli” fără să ţină cont că sunt adolescenţi, copii sau că acasă au o familie care îi aşteaptă. Dacă în secolul 21 am ajuns să ne spânzurăm între noi pentru a respecta ce ne-nvăţa o carte veche de 2000 de ani, păi să-mi fie cu iertare, da`… am rămas nişte animale.
Întâmplător am dat pe Internet peste un documentar şi ulterior peste alte câteva articole despre un adolescent iranian care a fost spânzurat pentru faptul că era homosexual, după ce a încercat să găsească azil în U.K. dar cererea de emigrare i-a fost refuzată. Pe lângă tânărul respectiv şi prietenul acestuia de vreo 16 ani, aproximativ 4000 de lesbiene şi homosexuali au fost spânzuraţi fără nicio urmă de remuşcare în ultimii 30 de ani pe teritoriul Iranului. Strigător la cer e că înainte să fie spânzuraţi, au mai fost şi schingiuiţi ca nişte câini, în faţa tuturor.
Aşa cum ne este dat să vedem, se poate şi mai rău decât în Românica. Aici, cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla e să fii înjurat sau bruscat pe stradă, uneori chiar şi tuns, jumulit şi tăbăcit după care aruncat în gunoi (ar fi urât din partea mea să dau exemple de persoane care au păţit asta… ). Dar de aici şi până la a spânzura doi adolescenţi care erau pe punctul de a-şi croi un drum în viaţă, e cale lungă … .
Ce-i drept, nici ai noştri nu au avut o viaţă foarte strălucită pe timpul lu` Nea Nicu, eu fiind parte dintr-o generaţie post-revolutionista nu sunt chiar la curent cu tot ceea ce se întâmpla atunci, dar mi s-au mai povestit unele lucruri. Din câte am înţeles, pentru homosexualitate se făceau ani grei de puşcărie şi pe lângă asta, se foloseau tot felul de terapii cu electroşocuri ca să-i determine pe respectivii să le placă femeile. Evident că astea n-aveau niciun efect, iar dacă aveau, totul se datora durerii şi fricii, nu eficienţei electroşocurilor.
Mai nou, se fac tot felul de demersuri pentru a proteja cetăţenii unei ţări de un regim politic dur şi reguli stricte, se aderă la tot felul de uniuni şi grupuri politice care au ca scop uşurarea vieţii oamenilor. Dar s-a gândit cineva la tinerii ăştia din Iran? S-a gândit cineva că poate şi în momentul ăsta sunt puşi în ştreang alţi tineri, pentru simplul fapt că sunt ce sunt şi fac ceea ce fac?
P.S.: Am vrut să pun o poză cu respectivii spânzuraţi, dar nu am găsit una suficient de mare.. puteţi căuta pe google images, anyway!
Mai rău e că Iranul nu e un caz izolat, situația din Africa e destul de asemănătoare, uite ce “educație” se face când vine vorba de homosexuali: http://www.youtube.com/watch?v=igTtteGVAp0
Sunt șocat!
Zicea candva Grid ca nu exista discriminare mai mare ca intre discriminati; la fel e valabil si cu homofobia. Cu cat un individ/colectiv e mai homofob( a se citi homosexual reprimat/refulat) cu atat e mai agresiv.
Unele tari, precum Iran, au grade mai mari de homofobie si din cauza fanatismului. Da, din pacate am ajuns in sec 21 sa ne spanzuram intre noi pentru a respecta ce scrie intr-o carte “sacra”, dar consider ca nu s-ar intampla asa ceva daca lumea ar fi mai putin ignoranta si speriata.
Frica e un sentiment hidos, care nu face altceva decat sa aduca nenorociri si care e tradus prin altele cum ar fi: ura, invidie, ignorata, scarba, rasism, xenofobie, samd insa in cea mai Inalta forma a ei, frica exprima iubire( acea frica pe care o are un parinte pentru copilul sau care fuge de sub ochii sai si se expune pericolului).
Din pacate unii oameni sunt atat de disperati si rataciti in momentul in care societate evolueaza, in momentul in care unele reguli dispar, incat se tin agatati cu orice pret de acestea indiferent de cine sufera deoarece majoritatea oamenilor prefera sa dea vina pe Destin sau Dumnezeu pentru nenorocirile din viata proprie. E mult mai usor asa, decat sa fim responsabili intru totul. E mult mai usor sa sustii ca Dumnezeu ti-a zis sa incepi un razboi.
E mult mai usor sa inchidem ochii la reguli din Scripturi( sa nu porit matase cu lana/bumbac because it’s an abomination) pentru ca sunt stupide si fara sens, dar sa respectam si sa tipam in gura mare ca homosexualitatea si lesbianismul sunt SCARBOASE sub ochii lui Dumnezeu.
E mai comod, sa avem un set de reguli “sfinte” date de-o “divinitate” dupa care sa ne ghidam. Doar ce ne-am face fara? Am fim responsabili? Ne-am iubi aproapele? L-am respecta? Doar nu suntem unul si acelasi lucru,nu?
Cat despre homofobie, sustin destul de sigur pe mine, ca aproape toti homofobii sunt ei insisi homosexuali. Homofobii au intr-adevar dorinte homosexuale reprimate motiv pentru care isi agreseaza semenul homosexual deoarece vad in acesta ceea ce ei incearca cu atata disperarare sa suprime. Ori asta, ori sunt fanatici si tampi.
Ei ne trateaza astfel doar din cauza faptului ca suntem diferiti. Si ce e rau in a fi diferit? Oricum sa fii spanzurat pentru orientarile sexuale pe care le avem este dovada de prostie pura. Eu atat am de zis.
În reportaj s-a spus ceva şi despre tortura înainte de spânzurare? În ce consta ea?
Articolul tau mi-a adus aminte de doua filme tematice vazute cu ceva vreme in urma: Bent si Un Amour A Taire. Fac parte din capitolul must-see si vi le recomand cu caldura.
M-au facut sa inteleg ca trebuie sa fiu recunoscator pentru faptul ca nu mi-a fost dat sa traiesc in acele timpuri.
Probabil ca nu toata lumea este de acord cu mine… dar cred ca este in natura umana sa urasca. Instinctul nostru este sa uram, mai ales atunci cand ne este frica.
Cazul expus arata o societate f instabila, care a trecut printr-o lovitura de stat si o revolutie in ultimii 40 de ani. Una din cauzele instabilitatii iraniene este SUA. Tot ce pot sa fac este sa speculez, dar cred ca orice simbol asociat cu societatea americana va fi hulit in Iran. Intr-adevar nici Coranul nu ajuta in aceasta privinta, dar daca ar fi sa analizam bazandu-ne doar pe religie, atunci nici o tara profund crestina nu ar trebui sa tolereze homosexualitatea. Totusi exista exemple de tari profund catolice care sunt modele de toleranta: Spania, Portugalia sau Brazilia.
Eu cred ca problema din Iran va persista atat timp cat alte forte exterioare vor incerca sa impuna toleranta poporului iranian. Orice forta exterioara care actioneaza asupra unei societati risca sa creeze o forta in directia opusa din interiorul comunitatii. Antiamericanismul sau antioccidentalismul sunt profund inradacinate in cultura si societatea iraniana. Astfel din pacate cauza homosexualilor si lesbienelor din Iran este pusa in pericol, atat de relatia tensionata dintre Iran si statele occidentale.
Concluzia mea nu este una foarte “populara”: nici o natiune “civilizata” nu s-a nascut toleranta, aceasta valoare apare si se dezvolta pe parcursul evolutiei si stabilizarii culurii respective. Deci nu cred ca a impune sanctiuni sau a forta Iranul sa isi schimbe normele juridice va imbunatatii in vreun fel situatia. Din contra daca lumea ar incerca o alta strategie… mai putin agresiva… s-ar putea ca situatia homosexualilor iranieni sa se imbunatateasca.