A doua dragoste, dupa heroina

27 Feb 2012Non_Lose28 comentariiVizualizări: 104

Am avut parte de un weekend foarte plin si ma gandesc ca un rezumat ar fi interesant de citit, insa  e nevoie sa explic intreg contextul:

Vineri

Aveam fixata in minte ideea ca sunt indragostit de imaginea unui barbat de 35 de ani, pe care nu l-am vazut niciodata, desi vorbeam de luni de zile. La inceput imi propunea bani pentru a ma intalni cu el, dar am refuzat. Recent mi-am dat seama ca era doar o modalitate de a ma testa pentru ca in momentul in care i-am propus sa facem sex mi-a marturisit ca e foarte dezamagit de ceea ce am spus, si ca se astepta la mai mult din partea mea. I-am explicat ce si cum, pentru a nu ma intelege gresit. Ceea ce ma atragea la el era faptul ca scria intr-un mod foarte elevat, dar plin de pasiune in acelasi timp, iar in mintea mea se contura iluzia unui viitor fericit impreuna. Ma intreba mereu daca sunt in stare sa am o relatie cu un barbat, daca sunt constient de ceea ce implica aceasta, mai pe scurt renuntarea la stilul meu de viata actual. Eu, in replica, il intrebam daca e constient de varsta pe care o am si daca e in stare sa ma tina alaturi. Oricum, ajunsesem sa imi pun pe desktop un mesaj pe care mi l-a trimis, ceea ce cred ca spune multe.

In acelasi timp inca aveam sentimente pentru un baiat cu care ma intelegeam foarte bine din punct de vedere sexual, insa ma irita frica lui de oameni, discretia nejustificat de mare si faptul ca era bisexual, ceea ce implica automat posibila existenta a unei alte persoane in viata lui – fapt pe care m-am bazat, incercand sa-mi estompez pornirile mai putin carnale pentru el.

Eram destul de confuz, pentru ca trebuia sa fac o alegere intre mai multe persoane dar pana la urma am hotarat sa continui sa il cunosc pe cel dintai amintit pentru ca imi suradea ideea de stabilitate ca o alternativa la haosul din ultimele luni ale vietii mele. In mintea mea, era aproape o certitudine, ceva ce se va intampla pana la urma.

Intre timp, un foarte bun prieten de-al meu ma invita Sambata seara intr-un club din Timisoara, iar eu am acceptat.

 

Sambata

Inca de dimineata eram intr-o stare de nervozitate accentuata, eram foarte nerabdator sa primesc un semn de viata de la el. Orele trec, nimic nu se intampla. Ma apuc de niste treaba si mai trec cateva ore. Tot nimic. Imi pierd tot entuziasmul foarte rapid. Un tip, italian, care imi era foarte drag de mai multa vreme, ma invita in Sauvage (clubul gay din Timisoara, pentru necunoscatori), dar am fost nevoit sa-l refuz, stiind ca merg cu altcineva, altundeva in seara aia…Sau cel putin asa trebuia, pe la ora 10 seara “planul” era anulat subit de catre prietenul meu. Dezamagit, ma retrag pe planeta albastra, cautandu-mi companie pentru ceeace a mai ramas din sambata seara, din moment ce nu mai putea lua legatura cu italianu’ fiindca nu-i cerusem numarul de telefon, ii spusesem doar de posibilitatea de a ne intalni in Sauvage. Neprevazator. In fine, imi dadusem intalnire cu altcineva pe la ora 11 jumate. Inainte sa ies din casa ii marturisesc colegului meu de apartament regretul fata de faptul ca nu i-am cerut numarul de telefon italianului. El mi-a zis: “lasa fata, ca ti-l aduc eu acasa..”, in stilul caracteristic… Mda. M-am intalnit cu tipul respectiv, ne-am plimbat putin, si se parea ca avem foarte foarte multe in comun. Apoi am mers amandoi la mine acasa, unde am baut ceva, am stat la povesti, am ras si am sfarsit intr-o partida de sex un pic cam prea lunga. Obositi, punem amandoi capul pe perna.

 

Duminica (partea I)

Ora 5 dimineata, ceva ma trezeste din somn, si nu era sforaitul tipului cu care eram in pat; era colegul meu de apartament, proaspat venit din club…insa mai era cu cineva. Vorbeau amandoi in bucatarie, mai mergea si cuptorul cu microunde, zero sanse sa mai adorm prea curand. La un momentdat se lasa linistea, il duce pe tipul respectiv in camera lui. Peste putin timp insa, colegu’ intra in camera mea, mergand cu gratia unei balerine care a baut doua sticle de vodka, si imi spune intr-o tentativa de soapta: “Hai vino si ia-ti date-ul de la mine din camera, ca mie imi vine cineva la ora 6”.

Poftim? Era vorba de nimeni altul decat italianu’. Pur si simplu mi-a fost pus in responsabilitate, fiindca al meu coleg de apartament nu stia ca voi fi fost cu cineva in pat, si il adusese pe italian la noi acasa, explicandu-i ca vorbise cu mine pe planeta albastra, si ca vreau sa il cunosc, etc. Eram practic cu doi tipi pe cap, niciunul din Timisoara. Cel cu care ma intalnisem, intr-un act de altruism, a plecat, luand trenul spre casa.

 

Duminica dimineata (partea a II-a)

Ramasesem cu italianu’  in camera, eu fiind complet nud (rusinea era ultimul sentiment care ma incerca in momentele alea de tensiune, dupa minute intregi de cearta si incercari de a gasi o solutie la situatia creata). Primele zeci de minute singuri impreuna le-am petrecut explicandu-i ca nu, nu sunt un escort, si ca nu-i voi cere niciun ban, pentru absolut nimic. Era foarte nervos si iritat (cred si eu, sa te trezesti intr-o astfel de situatie intr-o tara straina, intr-un oras unde nu cunosti pe absolut nimeni, cu telefonul complet descarcat, fara incarcator si cu 5 lei in buzunar poate fi suparator), nu mai tinea minte ca noi doi am vorbit, si a vrut sa plece de cateva ori dar pana la urma l-am convins ca ii ofer un loc sa stea peste noapte fara absolut niciun interes (desi pentru mine era evident ca va fi ceva intre noi catusi de curand).

Am stins becul, sa putem dormi si noi cateva ore, dar observam ca ii era in continuare foarte frica. Statea peste patura, pe marginea patului, foarte incapator de altfel, tremura, si intre doua-trei propozitii in limba engleza mai injura (banuiesc) in italiana.

L-am luat de mana, sa-i spun ca totul va fi bine, si ca de dimineata va ajunge in orasul in care locuiesc niste prietenii lui, care il vor fi asteaptat acolo. S-a panicat in momentul ala – s-a ridicat din pat si dupa cateva secunde m-a intrebat: ai cumva…heroina?

Totul avea sens dintr-o data. Era dependent de heroina, in sevraj. Mi-a povestit ca a venit in Timisoara cu un grup de prieteni ai unor prieteni de-ai lui, care nu vorbeau nici engleza, nici italiana, nici germana, tocmai pentru a procura drogul asta. Se pare ca n-a avut noroc in a lui cautare, sau cel putin nu prea mult.

Starea lui se agrava pe minut ce trecea, tremura intr-un mod foarte violent, asa cum n-am mai vazut niciodata. Ma apropiam incet, centimetru cu centimetru de el, sperand sa nu aiba aceiasi reactie pe care a avut-o cand l-am luat de mana. De data asta era mai putin panicat, si l-am luat in brate – il strangeam cat puteam de tare si se mai linistea – iar la un momentdat se pune deasupra mea si ma saruta, frantuzesc. In clipa aceea il iau de mana si mergem langa geam, sa continuam sarutul in fata lunii, foarte proeminenta pe cer, cu o stea neobisnuit de stralucitoare langa ea. Era un moment foarte frumos, dar incepea iar sa tremure si ne-am intors in pat, unde el a inceput sa ma sarute pe corp iar eu sa ma joc cu parul lui, sa ii mangai pielea pistruiata de pe spate…din cand in cand ne uitam unul in ochii celuilalt pret de vreo cateva secunde, si imi zicea atunci ca nu sunt genul lui pentru sex…ci sunt genul lui pentru dragoste…ceea ce mi-a placut mult, desi continuarea era ca sunt a doua dragoste, dupa heroina. Nu i-am zis nimic de asta… sa se opreasca, sau ceva asemanator; daca il face fericit nu pot deocamdata zice nimic in privinta asta. Se facuse deja lumina afara si i-am pus mana sub cap, palma peste ochi, sa adoarma, sa adormim mai usor. Insa peste o ora, doua maximum, eram nevoit sa il trezesc si sa-mi pastrez promisiunea ca ii voi arata drumul spre gara. As mai fi stat acolo cu el pana la 3-4 dupamiaza, ora la care ma trezesc deobicei duminica, insa nu era de stat, asa ca am mers sa mancam undeva in mall. Se murdarea pe mustata cu lapte si imi placea sa il sterg eu insumi, fara vreo jena fata de oamenii care erau de data asta in jurul nostru. Nu-mi mai pasa ca lumea vede ca imi punea mana pe spate, cum s-ar fi intamplat daca (aproape) oricine altcineva ar fi facut-o. Stateam la masa si ne uitam unul in ochii celuilalt. Ochii lui..erau atat de frumosi incat imi era rusine sa ii privesc prea mult.

Am mers intr-un sfarsit la gara, unde, dupa ce am gasit un incarcator pentru telefonul lui, ne-am despartit. Cred ca am stat in jur de 20 de secunde fata in fata, fara sa zicem nimic, abtinandu-ne vizibil de la un ultim sarut…

Cam asa am trecut eu printr-o multitudine de stari si sentimente in doar cateva zile…iar in alta ordine de idei…cinam maine impreuna, cand se va intoare in Timisoara :)


Alte articole scrise de același autor (Non_Lose):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

28 Comments

  • Bite (1)

    In sfarsit altceva. Realitate. Si nu drame sau frustrari de 20 de ani. Foarte frumos articolul. Pacat ca nu scrii mai des.

  • Kiko (2)

    Eu sunt cel ce ti-a stricat planurile pe sambata seara. Motivat, oarecum… Ok, daca finally dupa 5 luni sau cate sunt, am reusit sa ma vad cu “acel” tip si sa ne ascundem departe de ochii lumii mai bine de 48 de ore, cu tot riscul de a nu-ti mai fi prieten, am facut-o!! Si nu imi pare rau! Si stii din ce cauza nu imi pare rau aboslut deloc? Pentru ca poate – spun poate m-am saturat sa intreb pe toata lumea esti ok? Si sa aud invariabil – Da, sunt ok.
    Ei bine astazi si este tot ceea ce conteaza la ora asta; eu sunt ok.
    Dupa mult – mult timp sunt ok!
    Toate cele bune si vorbim ;)

  • RobertG (3)

    I-auzi, săruturi la fereastră. Povestea asta este potrivită pentru cea mai cunoscută adresa din Timisoara. :)

    Eh, îs faine chestiile astea. Enjoy!

  • Nick H (4)

    Al treilea iepure ti-a usurat decizia. Unde mai pui ca italienii sunt si asa  sex-apealling. Good luck!

  • Non_Lose (5)

    Mersi ^^
    @Kiko: Nu sunt suparat pe tine…pana la urma e mai bine ca s-a intamplat asa, si nu altcumva. Era oricum culmea sa fi mers in club daca se ivise marea ocazie cu al tau :)

  • RobertG (6)

    Io vreau sa intre si italianu’ pe blog. :) ))

    Si io am fost in club sambata, am stat o ora ca am mers cu masina si n-am putut sa ingurgitez nimic. Colegul tau de camera m-a instiintat ca esti ocupat. Bine, altfel a spus, da mi-i rusine sa zic asa cum o zis el.

  • FireMan (7)

    Wow, ce viaţă cu valuri! :)

    Ehe heee! Pe vremea mea nu erau atâtea mustrări de conştiinţă :)

  • kicko (8)

    Ms deintelegere ;)

  • Non_Lose (9)

    Robert, nici nu e nevoie…se subintelege :) )

  • Queeditch (10)

    Bite, pentru tine e realitate, pentru mine e idee de film! :) )

  • super povestirea asta dar tot cu primul ramaneam

  • AlexanderUK (12)

    @Non_Lose Viata ta este ca o telenovela sau film.
    Sfatul meu pentru tine este sa ai grija. Omul chibzuit ia seama bine cum merge. Ia seama cu mergi si ai grija de tine.

    Alegerile tale pot sa iti aduca multa suferinta. Toate lucrurile se intorc mai devreme sau mai tarziu.

    Hugs,
    Alexander

  • Non_Lose (13)

    Multumesc pentru sfaturi si aprecieri, baieti :D Alexander, asa e, toate lucrurile se intorc mai devreme sau mai tarziu…sau maine, in cazul lui :D

  • Smog (14)

    se putea mai rau. keep ur chin up :)

  • CM (15)

    Mă toate întâmplările poetice (lună, fereastră, pistrui, italieni fragili) se întâmplă altora…

  • Non_Lose (16)

    Tocmai mie, eu nefiind deloc un fan al poeziei :) ) mai degraba era ca in filmul ala siropos, Shelter

  • Adi (17)

    Eu nu pot decat sa dau un mic sfat, alta data ia-ti macar cele 30 de secunde pentru a intreba potentialul partener daca are viciul drogurilor, ca nu cumva sa te trezesti pe cap cu unul care nu se poate controla in lipsa de praf si cine stie ce se poate intampla.

  • grid (18)

    În competiție cu o dependență, dragostea pierde întotdeauna. Mă rog, “pierde” e un fel de a spune, pentru că de fapt se salvează ieșind din joc. Dependențele nu se tratează decât la schimb cu alte dependențe, iar de vindecat nu se pot vindeca decât printr-un soi de… desensibilizare treptată. Nu văd pe nimeni în stare să se transforme, fie și temporar, într-un analog al heroinei din dragoste pentru cineva, mai ales dacă asta înseamnă să devină totodată și un substitut sexual. Nu zic că nu-i posibil ca așa ceva să se întâmple, dar nu din dragoste ci dintr-o pasiune sexuală vecină cu nevoia de drog. Între nervozitate și tremurat nu-i decât un pas – teribilist ce-i drept, dar nu mai mult decât un pas.

    Încerc să număr (deși nu prea reușesc) câți oameni ai avut de dat la o parte (2, 3?), în procesul alegerii de-o noapte, ca până la urmă să te alegi exact cu cel care era cel mai ușor de pierdut. Uneori subconștientul ne ajută, făcând toată treaba murdară de care conștiența nu vrea să știe și de care voința nu vrea să se ocupe. Așa se explică faptul că adesea ne reușesc cel mai bine tocmai lucrurile de care nu putem fi mândri.

    Și toate astea din cauza unui blestemat de mesaj ajuns wallpaper (bănuiesc că încă mai există – și mor de curios să aflu ce zice). Asta-mi aduce aminte de felul în care fotografiile celor dragi ajung obiecte de decor (uneori, adevărate icoane) pe post de aide-memoire.

    Nu știu dacă așteptarea unui telefon e mai rea decât așteptarea unui shot, darkqând te iau dracii oricum nu mai contează cum îi liniștești. Important e că nu-ți găsești liniștea. Adaptare după smog , zic și eu că iubirea e mai mult ca sigur stupidă, de vreme ce iubire perfectă nu există. Ca să iubești precum Dumnezeu, trebuie să devii un martir. Și chiar cred că Dumnezeu a deschis sezonul la martiraj. Add my ad & count me in!

    :cool:

  • Smog (19)

    haha. mai mult ca sigur a deschis a deschis sezonul la martiraj.

  • Non_Lose (20)

    Grid, era de asteptat ca o sa-l pierd eventual. Asta se intampla azi (exista sansa sa fie maine totusi).
    Am mai petrecut o zi foarte frumoasa impreuna, dar se intoarce in tara lui, din pacate.
    Am dat 4 oameni la o parte, si nu regret totusi, stiu macar ca m-am ales cu niste amintiri faine, si pana la urma cu astea raman.
    Mi-a povestit ca a reusit oarecum sa scape de dependenta de heroina dupa ce s-a mutat din Barcelona, unde toti prietenii sai consumau drogul asta in mod regulat, si ca acum e din ce in ce mai bine. Cine stie, poate urmeaza o vizita a mea la el acum ^^

    untitled4.png
  • grid (21)

    Aaa…. drăguțel mesajul, da’ nu tocmai memorabil, așa cum credeam. Însă ceva tot o fi fost la mijloc – dacă nu mesajul în sine, atunci contextul – de vreme ce ți-a rămas lipit de ecran :)

    Io zic să nu te duci în bârlogul lupului, că nu știi ce-i fierbe-n ceaun și-ar fi păcat să ajungi pe post de mirodenie, chiar dacă te atrag esențele tari.

    :cool:

  • Non_Lose (22)

    Ai dreptate, iar daca prin barlog te referi la Berlin…atunci da, s-ar putea sa ai dreptate, din nou, dar nu aventurez in a face vreo prezicere…cert e ca mi-e foarte dor.

  • cristymaykei (23)

    Dorul e tot o dependenta de ceva, de cineva, chiar daca cauza dependentei este imorala, indecenta sau ingrasa.
    De fapt cam tot ce face viata mai frumoasa se incadreaza in categoriile astea nesuferite. Poate de aceea ne destrabalam in iadul pamant, fiindca stim ca la rai o s-o tinem numai in cantece religioase pe pajisti verzi cu flori frumoase, hrana numai fructe proaspete din pomi frumos mirositori si totul numai cantec si voie buna. Acum nu stiu cat de voie buna ca dupa cum suna pare frumos doar ca o excursie pentru trei zile, ca altfel dupa atata voie buna incepi sa te plictisesti, mai rupi o floare, mai tai un pom, te enervezi ca nu ai macar o frunza mare ca sa te stergi la fund dupa ce defechezi, ect. si uite asa, cine stie se duce dracu tot raiul.
    Cred ca de asta ne trimit astia repede sa ne nastem pe pamant, ca sa nu le stricam lor raiul.

    Asa ca trebuie s-o lasi mai moale cu martiriul asta tampit[TEORIA LUI GRID] si cu iubirea perfecta{TERORIA LUI SMOG} si contrar sfatuli lui grid, eu spun sa intri in barlogul lupului, ia-l la tranta, urla cu el la luna plina si astfel vei deveni si tu … un lup. ATENTIE daca nu merge obligatoriu injecti antirabice, iar data viitoare stai dracu acasa si vizioneza documentare despre drogati in sevraj.

    Non_Lose frumos scris, insa mi-a facut impresia de posibilitatea de a se ajunge la sex pe banda, asa cum am vazut eu cu mary un film xxx cu 12 sau 16 tipi care se “jucau” in film, in felul in care se lucreaza la banda in fabrica. Nu stiu daca ai vazut vreodata cum se munceste la banda in fabrica,dar asa faceau si acei tipi sex si am ras cu mary cu lacrimi. De fapt daca stau acum sa ma gandesc bine, cred ca era o comedie si nu un film xxx, ori un film xxx comedie.
    La naiba, indiferent de ce-o fi vrut al de-o facut filmul sa transmita, noi am ras la filmul ala cu lacrimi asa ca, rasul e bun la sanatate.

    Non_Lose asteptam continuarea.

  • Non_Lose (24)

    Sexul pe banda rulanta e starea de normalitate in cazul meu, dar exista momente cand nu imi doresc lucrul asta, cum ar fi cel descris mai sus.
    De fapt, cred ca ar fi mai bine sa zic sexul cu parteneri pe banda rulanta, din moment ce activitatea sexuala este mult mai intensa intr-o relatie daca stai sa te gandesti a doua oara..
    Astept si eu continuarea, Cristy…e posibil sa se intoarca foarte curand in Romania/Timisoara :) A lasat un singur lucru aici, amabaljul de la guma de mestecat, pe care il port de ceva zile in portofel ca sa-mi aduca aminte.

  • Smog (25)

    Guma de mestecat… mai bine iti lasa un timbru :) .

  • Non_Lose (26)

    Da’ de unde…si amabalajul l-am gasit pe sub pat, dar macar atat sa am ^^

  • Michel-Angelo (27)

    Imi pare rau de cel cu care erai in pat si a plecat cand a ajuns italianul… By the way, cati ani ai? :)

  • Non_Lose (28)

    21, abia impliniti!

Leave a Reply


Ataseaza un fisier Urc fisierul Tip fisiere: jpg, png, gif, zip, Marime maxima: 1Mbytes, Numar maxim: 6