margele_colorate_love

8 zile, de cand esti acasa, 8 zile de cand nu ma mai opresc sa zambesc, sa zambim si sa ne chinuim…

Dupa cum bine am zis, Ametitul de pe deal… a revenit acasa, ce-i drept cu o taietura de pe gat prin spatele urechii pana mai sus, o taietura fina, frumoasa si in curs de vindecare.

01/07 – undeva pe la ora 17:00 ma suna si imi spune: „Cobori sa ma ajuti cu bagajul?”, in momentul ala imi venea sa sar de pe geamul de la bucatarie, insa m-am linistit si asa transpirat cum eram eu si de emotii si de munca (am facut curat in ziua aia, schimbat patul si mancare), cu un tricou ce parea din al doilea razboi si cu o pereche de pantaloni 3 sferturi oribili, insa foarte confortabili, am coborat cred ca intr-o milisecunda.

O masina se indrepta catre scara blocului, eu turbat de curios ce eram ma tot holbam si nu vedeam nimic prin geamurile fumurii. Masina opreste si imi simteam pulsul prin carotide cum zvacnea sangele catre creier… simteam cum mi se inmoaie genunchii si cum transpir instant, ma apopriu destul de tacut si usa din spate se deschide.

Ametitul meu a iesit la propriu ametit, roscat in cap (de la solutiile preoperatorii cu care se spala inainte de incizie, fuzioneaza foarte bine cu tegumentul = piele, si se duce cu timpul prin spalare) si zambea. Mi-am zis: „E de bine!”, coboara isi inalta privirea si observ ca a slabit. Pe moment nu am observat ca s-au topit 10 kg, insa dupa 22 de zile de stat in pat, doua interventii si dureri groaznice cred si eu ca de mancare nu i-a prea ars si nici de vreo plimbare.

Urcam sus, incet, sustinut de mana si ghidat. Emotiile erau mai mari decat atunci cand am dat BAC-ul, mai mari decat in prima zi de munca, chiar si mai mari decat atunci cand am vrut sa fac sex, si cand omul a incercat sa intre i-am zis STOP! (simtisem eu ca nu el este the One ca sa ma dezvirgineze, dar asta e alta poveste).

Ajung in casa si nu stiam ce sa ii fac, sa il pup, sa il strang in brate, sa ii fac baie, sa ii dau de mancare, ce sa ii fi facut ?

Si am luat-o babeste, acum nu imi mai aduc aminte cu precizie daca i-am facut baitza sau am mancat, cert e ca am facut totul ca sa fie bine, si la un moment dat, nu stiu din ce cauza, seara fiind pe noi nu ne lua somnul. Probabil eu de agitat ce eram si el nu stiu de ce nu, si asa ca am decis sa il scot la o plimbare si ne-am plimbat. Am mers la farmacie si am cumparat putina valeriana sa dormim, apoi am intrat intr-o benzinarie, ca ii era pofta de inghetata si incet-incet ca mosii, sau babele, cum vreti, am ajuns acasa.

Pe tot traseul ne-am dus chiar ca pensionarii, adica de brat fiindca era ametit si avea tendinta sa traga catre stanga.

In benzinarie  intram si o fetiscana de la casa se uita la mine de parca l-am cules de pe strada si beat fiind am intrat cu el in benzinaria ei pretioasa… de parca era a ma-sii. Si indreptandu-ne catre tejgheaua ei, cred ca observa ca are ditamai bandaju pe cap si se uita cu mirare, si ii bag o privire veninoasa si o intreb: „S-a intamplat ceva?, continuarea ar fi fost BITCH” :))))). Nu a fost cazul, fiindca m-am gandit ca daca vad si eu unu treaz cu unu ce se leagana ca si copilul in leagan, m-as gandi ca poate unu e beat si celalalt il cara dupa el.

Zilele ce au urmat pana azi au fost calme, dusuri, odihna, timp petrecut impreuna si m-am comportat ca si cum am un copil bolnav de care trebuie sa am grija, si am in continuare.

A ramas cu strabism, cauzat de o diplopie, google it sau them… si in rest mai cate o greata, mai cate o ameteala, mai cate o cefalee, dar in rest bine si foarte bine. A inceput sa isi reintareasca muschii de la picioare fiindca sunt usor atrofiati, consultatii la neurochirurg si la oftalmolog, si e inspre bine, si asa trebuie sa fie. Si pe calea asta vreau sa le spun tuturor ca MARE DREPTATE ATI AVUT CAND ATI SPUS CA O SA FIE BINE,  dar scepticul din mine si fricosul ce sa zica si el.

Acum suntem in convalescenta si nu pot sa spun decat ca il iubesc la fel ca si inainte de operatie, poate putin mai mult. Si realizez ca OCD-ul meu cu diferite chestii nu e chiar asa de important precum parea… mai important e sa ma pot pune in pat obosit si rupt si fara chef si sa imi vina sa imi bag capul in perna sa urlu si sa nu pot. De ce? Fiindca langa mine cineva imi zambeste si imi spune ca o sa treaca si ca o sa fie bine, si numai ca ii simt mirosul si atingerea si respiratia ma linisteste, chiar mai mult decat valeriana, imi ofera confortul psihic si spiritual de care duc lipsa cand sunt pe te miri unde… ca circul destul de mult ba la munca, ba la munca numarul 2, ba la munca la domiciliu pe la te miri cine…

Si cand sunt in piata sau la magazin sau in autobuz si nu sunt cu el ii simt lipsa si cum intru in casa si simt ca e acolo si el deja incep sa ma calmez si uit, uit tot ce ma freaca la ridiche si ma cufund in al nostru it, ca nu stiu cum sa ii spun.

Va multumesc tuturor pentru sustinere, ganduri frumoase si toate urarile.

Am simti ca nu mai sunt singur si am simtit ca am un umar pe care sa pot plange, de fapt mai multi umeri …

Asa si ca bonus va povestesc cum era sa mi-o puna unu si nu am vrut.

Eram prin liceu si vorbeam cu un tip de 30 si ceva peste 5, si cica vroia relatie… ete fas…, vroia sa ma f**a si cam atat. Ne intalnim noi de cateva ori, el fiind capra batrana stia si m-a mirosit ca nu stiam cu ce se mananca sexul, si m-a chemat la el in oras, stateam in orase diferite. Si am pus botu, ma urc in tren si dunga…

Mergem la hotel cica sa dormim impreuna si sa mai petrecem timp numai noi doi, de parca ne mai vazuseram si cu alte persoane… in fine.

Si ajungem, intru, incepem sa ne sarutam pasional si nu stiu cum puii mei am ajuns eu gol, el gol in pat. Si ma ia si ma invarte si ajunge peste mine si cracii mei pe umerii lui. El deja avea totul la indemana prezervativ, gel etc.

Si incepe si incearca sa … si eu ma simteam inconfortabil, si i-am zis ca nu, ca nu ma simt pregatit si el taran ca altcumva nu ii pot spune ce face ? incearca sa o… si eu atunci intr-o fractiune de secunda imi pun talpile pe umerii lui, norocul meu ca sunt lung in craci, si il cam arunc din pat. El speriat, nervos si incordat ma ia pe mine ca stai sa discutam ca de ce am venit eu la el si bla bla… eu deja pe jumatate eram imbracat.

Omul isi ia chilotii pe el si eu deja imi legam sireturile, ii spun ca nu sunt genul, am facut si eu pe diva, dar chiar nu eram pregatit sa fiu… si ies din camera. El dupa mine si, furios, ma intorc in fata receptiei si ii spun: Sa o F**i pe ma-ta nu pe mine.

Si plec, nu a fost frumos ce am zis, insa asta am simtit

Nu eram pregatit si cine l-a pus sa ma duca la motelul lui peste si sa ia camera destul de aproape de receptie?????

Hai ca a fost haios, toate cele bune.

Si nu in ultimul rand: VA MULTUMESC!!!!!!!


Alte articole scrise de același autor (oscar.w):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

oscar.w

M-am hotarat sa devin...la fel. Cea mai dificila forma de reinventare este sa reusesti sa te transformi in tine insasi.

Comments

  1. grid    

    Nu-mi amintesc să mai fi avut pe-aici vreun articol fără titlu, dar ăstuia chiar i se potrivește… Chiar nici nu știu ce titlu i s-ar fi potrivit, că de fapt este despre nimicul care ne leagă și cu care nici nu merită să ne batem capul. Noroc cu poza din articol, pentru că altfel nu știu cum s-ar putea citi postarea, în lipsa link-ului la titlu. :)

    Ești adorabil și ai talent la povestit, așa… cinematic cum le zici cred că ai avea succes ca scenarist. Curios lucru, îmi place că nu-ți pasă de formă (sau cel puțin așa pare) și te lași liber în voia sentimentelor sau trăirilor de moment, așternându-le așa cum îți vine mai bine…

    Mă bucur mult că v-ați liniștit amândoi și că aveți norocul (dar, aș putea zice la fel de bine – înțelepciunea) să vă aveți și să vă păstrați unul pe altul. Dacă ați reușit să faceți dintr-o tragedie o poveste frumoasă înseamnă că aveți fermentul acela special de care multe relații duc lipsă.

    Țineți aproape, un înger bun vă veghează!

    Sănătate și voie bună,
    😎

  2. FireMan    

    :) Hai că mi-ai făcut ziua mai senină! Dabăl senină. Și mie îmi place tare mult cum spui poveștile și mă bucur și eu, alături de cei care au urmărit poveștile tale, că sunteți amândoi cât se poate de bine. Îți stă bine când nu îți faci griji!

  3. fabian    

    Intai de toate ma bucur enorm ca este bine prietenul tau si de acum va mai puteti linisti si voi si intrati pe fagasul normal al lucrurilor… :-)

    In al 2 lea rand am ras copios la faza cu ”Sa o f**i pe ma-ta nu pe mine” .. esti un nebun si jumatate :))

  4. Ionut1888    

    Dupa o mica pauza pe acest site chiar am cautat sa vad ce s.a mai intamplat cu voi.
    M.am emotionat caa in sfarsit totul e bine!
    Maa buucur mult!
    Daca puteti…sfatul meu…incearca sa mergeti la cinrva sau vorbiti cu cineva care e practicant de Reiki sau bioterapie(reiki e mai cautat)
    O sa fie minunat pt amandoi, crede.ma
    (sper sa citesti mesajul)
    Imbratisari calde.
    ^-^

    1. oscar.w    

      Salut, suntem ok. Am fost la psiholog… si e mult mai ok si eu mi-am schimbat jobul. In urma investigatiilor de imagistica si laborator tumoarea respectiva (ce a ramas din ea) s-a diminuat. Mai e necesara o operatie, insa acum trebuie rezolvata problema cu strabismul, ce s-a diminuat si el si sa ne revenim financiar, fiindca costurile au fost si ele unele mai maricele, operandu-se in strainatate. dar muncim, si e ok
      multu de ganduri pupi

  5. grid    

    Bravo, băieți!

    Ne bucurăm de update și, mai ales, ne bucură că vă merge bine.

    Să ne-auzim sănătoși,
    😎

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *