Sooo, a fost și Păltiniș, o a doua întâlnire darkQ după cea de la Sinaia de anul trecut. De Vineri până Luni am avut ocazia de a ne cunoaste, de a schimba păreri, opinii, diverse discuții în grup (sau șușoteli) etc.
Cum bine zicea cineva, a fost așa… ca un fel de Big Brother de 3 zile.
Pentru mine, cel mai interesant aspect al unei întâlniri dintre niște oameni care nu se cunosc (toți) față în față, este capacitatea fiecăruia în parte de a se adapta la ceilalți și de a acționa ca un grup în anumite circumstanțe. Acest lucru spune multe despre noi în primul rând ca și oameni.
Mi-a făcut plăcere să îi revăd pe cei pe care vă știam deja și să cunosc în carne și oase pe cei pe care eram nerăbdător să o fac. Cert este că imaginea care se creează despre oricare din noi, aici, pe blog, este una cu totul și cu totul diferită de imaginea care se așterne în fața ta văzând omul față în față. 🙂
Un alt aspect de care io zic să ținem cont data viitoare când ne-om mai întâlni, este faptul că ar trebui să luăm un pic mai în serios ideea de bază a întâlnirii, și anume aceea că este întâlnire DarkQ, ceea ce presupune că ar fi bine să nu ne aducem cu noi căței, purcei (nu, nu se ia ad literam) ) și “asistente” de imagine ale acestora care se cred prea interesante să răspundă la “Bună Dimineața”.
Mie mi-a plăcut, a fost OK, liniștit, mai interesant (mereu) după miezul nopții. 🙂
În ultima noapte am râs cu lacrimi cu grid și Fireman, pe la 3-4 dimineața, când a “pușcat” instalația electrică. Io am propus să țipăm și să sunăm la pompieri dar mai apoi situația s-a remediat din nefericire, grid salvând situația… în chiloței (a se lua ad literam) ). Io cu Fireman n-am putut să realizăm un material senzațional că nu mai aveam baterie… 🙂 Oricum, Fetițele Powerpuff au salvat din nou situația.
La acestă întâlnire au participat următorii “DarkQ-iști”: Alex P., RZV, LDD, Rhade, Nick H., Comi, Da Vero, Anca, Irina (dap, ele cred că au fost printre primele de pe blog, prin 2008, cred), Misfit, asp.pet, Alexander UK, Tom Cruz, Cristi și George (cei doi din Noi Doi), Robert, Remus, Fireman și grid. Ah, si Pipo cu Fetița.
Mă bucur tare mult că am reușit să ne vedem!
Si poze? (Ma refer la Grid in chilotei. Solicita un alter ego dupa modelul Nicki Minaj… deci sa nu fiu mustrat pentru ce e in paranteza) 🙂
Mi-e greu sa cred ca toti ati ramas fara baterie 😛
Nu sunt poze. N-am facut.
Pentru mine weekend-ul acesta a fost unul cât se poate de fain. M-am simțit foarte bine, m-am distrat, am râs. Ce mai … era un tip de weekend/ieșire pe care o așteptam și de care aveam nevoie de foarte mult timp din mai multe puncte de vedere.
Cred că ai punctat bine aspectele, să le zicem “nu chiar perfecte” 😛 ; aș adăuga doar încă un lucru (și asta pentru că eu sunt învățat puțin diferit probabil): ar fi mai frumos când ne întâlnim așa în grup mai mare să ne organizăm mai calumea cu mâncarea/băutura (să fie clare niște aspecte: venim mai bine cu mâncare și băutură de acasă sau nu?).
Oricum, personal nu consider că acestea au fost impedimente din moment ce oricum ne-am descurcat ^.^. M-am distrat și simțit foarte bine zilele cât am fost alături de voi.
Asp.pet, banatu-i fruncea!
Eu, sincer să fiu, nu m-am așteptat să iasă așa de bine. Cred că fiecare din cei prezenți a avut prilejul de a se simți în largul lui și cred că majoritatea a și profitat de această ocazie. Era evident (pentru mine, cel puțin) că vor exista și nemulțumiri, datorate în special faptului că suntem oameni cu pretenții. Unele din aceste pretenții au fost probabil nesatisfăcute, drept pentru care, evident, au existat și nemulțumiri. Dar sunt de părere că, așa cum spuneam în dimineața plecării, „una peste alta” sau „unul peste altul” a ieșit ceva frumos care merită repetat.
Pentru că acum sunt cu mintea limpede (ce scuză de rahat, nu?), doresc să îmi cer iertare pentru faptul că am dat pe ici pe colo cu barda și am făcut glume nesărate, uneori, însă rămân la părerea că o glumă proastă își are farmecul ei, în ideea că eliberează de stres, ca un fel de „Ce poate fi mai rău de-atât?”, ca un fel de shock-therapy, care pentru mine, cel puțin, funcționează cu succes, instant, în momentul în care îmi este aplicată. Și eu am obținut anterior succese, aplicând, cu sprijin din exterior, această modalitate de a mă expune unui mic adevăr sub formă de glumă proastă, pentru a afla în fața căror adevăruri aș putea fi vulnerabil. Deci e probat, funcționează. Vorbisem inițial cu AlexP să mă pălească după ceafă atunci când vorbesc „prostii”, însă starea lui de veghere s-a „uzat” pe parcursul unei muzici bune și a unor nopți luuuungi, așa că nu a mai fost în stare să îmi satisfacă nevoia de pumni sau palme; probabil că s-a prins că mi-ar plăcea 🙂 DECI el e de vină pentru că am spus sau am făcut o grămadă de prostii. Ar mai fi oboseala, vinul, frigul, etc. Și ar mai fi, dar hai să nu fac un hobby din patetism.
Au fost puține lucruri care m-au deranjat, de fapt două supărări „de culise” plus o „judecată de apoi” primită ca bonus de „mântuire a păcatelor”, tratate, evident, cu dureri de pulă. Și pentru că nu îmi place să ascund nimic, mă așteptam ca în „comitetul de primire” să fie numit un om care să nu aibe „ură de rasă”. Este vorba de venirea NEPLANIFICATĂ (din motive ÎNTEMEIATE) a fetelor (Anca și Irina). Nu am știut sigur că vor veni, nu am știut dacă vor putea sta cu noi, nu am știut absolut nimic sigur pentru că timpul nu le permite să planifice din timp ceva. În momentul în care am știut sigur că vom merge împreună, am considerat că (împreună cu venirea lui Grid) această surpriză va fi una plăcută pentru toată lumea. Și chiar a fost, cu o mică mică și neimportantă excepție pornită exact de unde nu mă așteptam, omul care în trecut mi-a servit o lecție de bună purtare.
Iar blândețea fetelor cred că a scos din cochilie multe caractere frumoase, care meritau afișate. Vorbesc de oamenii care au prins curaj ușor ușor…
Aș fi putut fi eu învinuit pentru faptul că nu am făcut prezentările „așa cum se cuvenea” (precum și pentru absolut tot ce s-a întâmplat aiurea), iar nu puse poalele în cap la primul contact face to face, așa cum s-a întâmplat în primele 10 minute de la sosirea noastră târzie. În legătură cu fumatul în salonul de la parter, eu sunt pe principiul că majoritatea decide. Nu ne-am adunat în instituții publice sau restaurante de fițe, unde se poate trezi fiecare că vrea aia și aia și aia sau nu vrea… fără să se uite în jur să vadă dacă nu cumva este singurul cu pretenții de genul (sau printre puținii). Este valabil și pentru durata anumitor show-uri amuzante DOAR până la un moment dat. Doar. Sunt de părere mai mereu că dacă dorești să dăruiești bună dispoziție trebuie doar să fii puțin atent în jur.
Eu lui Pipo i-am greșit un pic. Credeam că orice gay e un hartist așa că mi-a venit proasta inspirație de a-i face o coamă de leu, cu fixativ. De aici, o mică dramă, într-adevăr, însă cred eu că Pipo m-a iertat de mult. Celelalte animăluțe cred că au dus-o bine, cu excepția gândacilor (doi) striviți de Comi la mansardă. Și nu, nu am fost de față (se poate verifica după miros) – asta în cazul în care s-a îngrijorat cineva. Însă promit că data viitoare voi veni pregătit și pentru gândaci.
Am avut per total impresia că toată lumea s-a simțit bine, cel puțin în imaginația mea bolnavă, altfel nu ar fi căzut curentul chiar la 3 noaptea, pe ultima sută. Pompierii nu au răspuns apelului de urgență, însă fetițele PowerPuff au fost, într-adevăr, eficiente în elucidarea penei de curent, având chiar inspirația să apeleze la luciditatea patroanei și a Ancăi, care au studii de specialitate în domeniul sistemelor de electricitate în medii încărcate cu vapori și praf (pulbere)…
Într-adevăr, Grid a avut norocul de a nu fi surprins de paparazzi în timpul exercițiilor pentru gambe făcute pe scările din fața casei, spre dezamăgirea publicului prezent, însă cred eu că amintirea acelor momente este „priceless”, așa cum au fost destul de multe, pe parcursul celor 3 zile. Desigur că pe viitor, Grid poate fi inclus ca antrenor într-un program de antrenament pentru cazuri de urgență, Andrei într-unul pentru recuperarea plombelor pierdute, Comi într-unul de instructaj de supraviețuire în sălbăticie, eu într-unul de dat cu bâta în baltă (sau desalinizarea spiritului uman), etc…
Nu pot să spun că am avut surprize în ceea ce privește similitudinea dintre personajele reale și cele imaginare – darkquistice – însă pot spune că cei pe care i-am cunoscut anterior m-au făcut să mă simt norocos că i-am cunoscut, iar cei pe care i-am cunoscut cu acest prilej m-au făcut să înțeleg că DarkQ este cel puțin o idee BUNĂ, dacă nu cumva un experiment demn de „exploatat” în continuare.
Riscând să mă repet, una peste alta, cred că a fost o experiență frumoasă, din care fiecare din noi a tras concluzii sau s-a simțit bine. Eu am tot ocolit să trag concluzii, însă am impresia că trebuie să mai fac și asta, pentru că parcă m-am simțit prea bine. Sunt absolut sigur că majoritatea celor prezenți vor mai participa și altă dată și sunt la fel de sigur că data viitoare așteptările vor fi mai mici, pentru a evita eventuale dezamăgiri.
Viitoarea locație a fost deja pusă în dezbatere. Avem deja două oferte pentru locații: una la Constanța și una la Brașov, fiecare a câte 20 de metri pătrați, ambele gratuite, în care pot interacționa lejer 20-30 de persoane. Tema întâlnirii viitoare va fi: Terapie în Grup.
Poze nu s-au făcut, pentru a incita „publicul” spre viitoare colaborări. Însă amintirile cred că sunt de mai mare valoare, neputând fi fotoșopuite. Muntele ne-a oferit cu drag un peisaj de basm și zăpadă destulă pentru a ne putea curăți sufletește, cabana cred că a fost potrivită oricărei fantezii, iar atmosfera generală a fost mai mult decât frumoasă.
(asta am văzut prin ochii mei crăpați de somn și schizofrenie)
P.S. Mulțumim DJilor pentru muzica dăruită, bucătarului șef pentru papa bun, benzii rulante de bancuri bune, naturii pentru contribuție, pământului pentru că ne ține, animăluțelor care ne-au suportat, mașinăriilor care ne-au adus împreună și inspirației pe care am avut-o pentru a ne strânge.
Ai dat cainele cu fixativ ??? Lol. Asta nu stiam. Sper ca nu i-ai facut ceva si lu’ Fetita ca o intreb, si daca zice “Miau” te castrez. 🙂
Io m-am bucurat de fete, ti-am zis de prima oara sa le iei la noi. 🙂
Pe scurt spus, noi mulţămim pentru invitaţie, mulţămim că v-am cunoscut, mulţămim că ne-aţi primit la sânul vostru (nu m-am putut abţine) :p 😉
Cred că important a fost că ne-am cunoscut, că am fost capabili să interacţionăm “fără taste” şi în mediul real. Iar de au fost şi momente mai puţin plăcute,
…asta este: nimeni nu este perfect… nici măcar eu 
.
În plus, adaptabilitatea individului nu se rezumă musai la a-şi lua jucăriile în cămara lui sau la a-şi impune punctul de vedere ci, zic eu, la a-şi scoate un pic creierii la răcoreală pentru a reveni cu zâmbetul pe buze.
Pe scurt (că altă inspiraţie nu am înainte de job: mulţumim pentru toate… care este 😀
PS: damn, grid… miss(ed) you! :p
PS2: FireMan, Pipo te-a uitat de mult…noi NU
A fost mai bine decat ma asteptam si in plus am avut ocazia sa cunosc si (alte) zapacituri 🙂
Cum, mai, FireMan, cand toate animalele umblau libere, tocmai tie sa-ti pun botnita? Ar fi fost pacat! Oricum, daca n-a inceput nimeni sa planga inseamna ca ti-ai pierdut forma.
Sincer sa fiu, si eu ma asteptam ca intre oamenii prezenti sa existe niste conflicte mai puternice soldate cu posete in cap, tocuri pe picior. M-am bucurat sa vad posetele folosite doar in scopuri caritabile… Cel mai mult mi-a placut faptul ca am cunoscut oamenii din spatele personajelor darkq, unele din ele fiind chiar (placut) surprinzatoare .
Cat despre lucrurile care nu mi-au placut, sunt prea minore ca sa le bag in seama, mai ales ca au adus farmecul lor intalnirii si m-au scos din rutina zilnica.
Concluzia mea e ca as mai face o excursie darkq anul asta, inainte de sfarsitul lumii 🙂
PS dupa 12 ore de somn, am puterea sa le multumesc celor care au reusit sa ma priveze de somn in ultimele zile (prin conversatie, nu altceva) si maestrilor (bucatari sau nu) care au pregatit bunatatile din fiecare seara. A! si lui Da_Vero ca mi-a aratat bufnita (ok, asta chiar suna rau)
Sunteţi nişte frumoşi şi nişte zgubilitici.
Este o plăcere să vă citească omul comentariile.
Mulţumesc pentru asta.
Mor de invidie ca nu am fost cu voi.
Dar nu aţi deschis şi secţiunea babe.
Hihihi
Pentru moment voi rezuma aceasta iesire la un singur cuvant: “WOW!!!”
Acum permiteti-mi sa detaliez acest cuvant.
In afara de faptul ca era sa ratez trenul din Brasov spre Sibiu urcandu-ma in el in ultima secunda cand controlorul i-a facut semn conductorului ca poate purcede la drum si odata cu ratarea trenului si a concediului alaturi de voi, momentele petrecute cu voi au fost coplesitoare.
In prima zi cand am ajuns, stateam intr-un colt intunecat in spatele tuturor ca sa nu ma vada nimeni (asa sunt eu, mai timid), sperand ca nu va trebui sa intru in discutie cu cei prezenti. Prima zi s-a desfasurat asa, ca deja in a doua zi am pus boticul pe paharele de vin, ametindu-ma serios, traind cu impresia ca ma cunosc cu toti ceilalti de o viata.
Momentele petrecute in compania voastra sunt nepretuite pentru mine, mai ales ca am avut ocazia sa stau intr-un “mediu” gay, departe de soramea, care pe cat de mica este, pe atat de mare si inversunata homofoba este, avand ocazia sa scap de glumele ei nesarate la adresa mea.
Asa ca dupa cum spunea si FireMan, la urmatoarea iesire va pun la dispozitie apartamentul din Brasov ca sa ne petrecem timpul acolo, dar nu inainte de a o lega pe soramea de calorifer si de a o seda ca sa nu muste =))
Cam atat am avut de spus vis-a-vis de aceasta iesire.
O, si sa nu uit. Rog pe toti cei care au facut poze cu telefonul sau aparatul foto (indiferent daca ma regasesc in pozele acelea sau nu) sa mi le trimita prin mail la mail@iosifcomaromi.ro
Aceste poze vor fi tinute in arhiva persoanala, protejate si nu vor fi publicate sub nici o forma pe internet. Astept sa curga mailurile 🙂
Multumesc 😀
Bai deci pana la urma ati facut sau nu poze ???
Pfff se vede ca na fost Maykei&Mary de data asta cu voi 😛 . Ca va faceam noi destule 😀 .
Mi-ar fi placut sa vedem si noi pozele daca ati facut totusi 😀 .
Robert, eu nu prea sunt interesat să îmi pierd biluțele pentru Fetitze. Și cum Fetița era deja punk-eriță, nu prea mai aveam ce intervenții hairsyle-istice să mai fac.
Rzv, pe asta și mizez, să nu fiu uitat. Am și eu nevoie de atenție, cu orice preț. 🙂 Dar sunt convins că voi scăpa doar cu o mică ciufuleală. Poate recuzita DarkQ se mai îmbogățește cu ceva peruci până atunci, să aibă Dani de ce să mă tragă data viitoare…
Alex P, și eu aș îndrăzni să propun (acum pe bune) încă o întâlnire pe undeva prin vară, poate pe undeva pe la mare, poate ceva mai lungă… Promit să fac o ciorbă. P.S. Am uitat să iau muzică de la tine 🙁
Mary, cred că au fost făcute destule, oricum. Și poze…
Stimate domn FireMan,
Prin prezenta, vă rugăm să ne puneţi la dispoziţie o adresă de contact pt a vă trimite factura fiscala proaspăt ridicata de la psihoterapeutul lui Pipo.
In urma încercării dvs. de al asemui cu un leu, copilul meu plânge şi suspină din cauza acestei întâmplări.
Ce credeaţi, căţelul meu nu se uită pe ştirile economice? Ce credeaţi, că nu ştie care este cursul BNR? Cu un LEU să mergeţi dvs. la WC.
Cu respect,
Asociaţia Familială LDD& Rzv
Dragă Asociație Familială LDD&Rzv,
Am luat cunoștință de solicitarea dvs. Ca urmare, vă aduc la cunoștință, cu adânc regret, faptul că adresa de contact solicitată este una mobilă, drept pentru care v-aș ruga să vă programați pentru o vizită oficială, împreună cu stimatul Pipo, a cărui integritate psihică susțineți că a fost compromisă prin acțiunile sus menționate. Vă voi pune la dispoziție și o schiță cu freza-țintă la care doream să ajung, astfel încât stimabilul cățel va putea decide singur asupra legitimității acestei acțiuni de heir-stai-ling pe care am dorit a o oferi ca sample sub forma unei surprize.
Regret profund prejudiciul adus Asociației dvs și sunt pregătit pentru a întreprinde orice acțiune necesară în vederea remedierii situației create, însă fără colaborarea dvs, mă tem că va trebui ca eventualele litigii să fie rezolvate de către instanțele competente în domeniu.
Vă mulțumesc pentru promptitudinea de care ați dat dovată în evidențierea acestei regretate întâmplări și vă comunic regretul meu pro-fund pentru faptul că nu am luat în considerare faptul că, uneori, o chestie pleoștită este mai dezirabilă decât una sculată, chiar și prin intermediul fixativului.
Cu respect (real),
FireMan
Alex P, ei lasa ca nici tu n-ai fost mai breaz. Ne-ai amenintat ca ne aduci snitele de soia si pate vegetal… n-ai adus, ba mai mult, cum poti sa spui ca n-ai dormit destul avand in vedere ca mereu, la ora 2 fix, plecai din sala de bal. Zicea unu’ sa turnam smoala pe scari, dar am zis ca ar fi mare pacat sa-ti murdaresti pijamalutele de saten. 🙂
RZV, saru’mana pentru prezenta, sunt convins ca ne vom mai revedea, inainte de Sfarsitul lumii, asa cum bine sugera Alex P. Oricum, cel mai bine ar fi daca animalele de companie raman acasa data viitoare. 🙂 Deci, fara catei si pisicutze mofturoase. :)))))
Fireman, vii mai diseara la o cafea? Vorbeste si cu gridu.
Alex P oricum e neserios, a zis ca daca incearca careva sa ma violeze pe drum sa-l sun si ce sa vezi ca nu mai avea semnal 😛
Rhade, Tom Cruz a zis ca el vroia sa te violeze da cica “se lasa greu” (de la el cetire). 🙂
Robert, eu am program de vizite pe la foștii colegi de serviciu, dar dacă ne sincronizăm, poate ieșim pe vineri la o șuetă, un karaoke ceva… și invităm și pe cei din Timișoara…
Deci, recunoste ca vrei sa te vezi cu hyney.
Da, vreau să îi propun o terapie de grup cu ajutorul halogenelor. :))))
RobertG, cred si eu ca se lasa greu dupa ce a mancat fasole 😆
Rhade, bineinteles, snitelele de soia sunt calea. 🙂
De fapt s-a suparat ca n-am vrut sa-i cant decat pe fundal sonor si dupa lupte seculare in a gasi CD-ul cu Irina Loghin era prea zgariat sa mai redea melodiile respective.
Sa intelegem ca a avut loc un viol? Noi unde eram?
Urat din partea violatorului, nu ne-a furnizat o dovada video:)
AlexP (#10) unde bufniţa? care bufniţa?
Da_Vero, ne supărăm… adică nouă nu ne-ai arătat-o?
Comi (#12), nu fi hetero-fob
FireMan: (#14) ciufuleală…mică? …sure thing, babe… io-te fix pentru tine mă apuc acum să umblu cu jumătăţi de măsură… AlexP, nu te lua după el: a promis şi că se ocupă de gătit… s-a ocupat numai de găteală
; în plus, rişti să facă ciorba numai cu verdeţuri şi ciupercuţe….şi p-ormă fără carne n-are niciun haz 
. FireMan(#16): vezi că *orice* ăla de-acolo sună al dracului de periculos,… pentru tine! 
RobertG: OK boss… reţinut: next time, no more pussy… no more doggy….da’ numai dacă renunţă şi FireMan la doggy-style (mă rog, cum zice el,…doggy-stai-ling)
LDD: ups… am uitat să te trezesc? îţi prezint diseară scenariul… de înregistrat nu s-a înregistrat, că se tăiase CURentul… unde ţi-o fac (demonstraţia….), la mine sau la tine?
Rhade, deja sunt gelos. Pe mine nu m-a solicitat în legătură cu Irina Loghin.
LDD (#26) Cred că te uitai în agenda unde ai numărul psihoterapeutului canin.
Rzv, nu știam că ești profesionist în ciufuleli. Cât despre celelalte „riscuri”, cred că sunt destul de neepilat și brută în general, ca să fiu în pericol, ORICE m-ar amenința. Ciorbă de ciupercuțe fac doar dacă promite ăl mic (Comi) că într-una din excursiile pe munte va fi atent să găsească ciupercuțele din fotografiile pe care i le voi indica. 🙂
@Fire Man
Eu sunt o busola pe doua piciore, nu ciupercolog. Asa ca iti faci rost singur de cipercile pentru ciorbita 😀
Imi amintesc azi dimineata telefonul sunand cu inversunare pe birou… ma ridic sa sting alarma si privesc inspre fereastra… cer innorat si blocuri…
Ies in strada si ma indrept spre faculta… chipuri cunoscute se perinda in jurul meu… privesc spre ei… incerc sa-mi concentrez atentia inspre ce-mi spun… aceleasi susoteli, priviri malitioase, comentarii rautacioase, prejudecati invechite…
Usor absenta, imi scot telefonul si privesc pierduta o poza… o masuta joasa pe care troneaza cateva pachete de tigari, sticle si pahare… in jurul ei scaune goale… zambesc… uite acolo statea… si langa… pe canapea se odihneau… si in boxe rasuna muzica pusa de… a da, si geaca ce atarna acolo era a…
“Poze de la munte? Cum a fost?”
Intorc capul si vad privirea curioasa a unei colege cercetand in amanunt poza…
“Frumos… foarte frumos… sa vezi, a nins si evident ca nu eram nici jumatate dintre noi echipati pentru asa ceva (…) apoi, nici semnal la telefon n-am avut (…) in ultima seara a sarit o siguranta si s-a luat curentul in toata cabana (…) si sa vezi, era acolo o tipa care (…) apropo, sa-ti zic un banc tare (…) vaai, si a mai fost un tip pe care l-am batut la cap sa-mi explice (…) …”
Plicitisita, incearca sa stopeze explozia de cuvinte… “naaa, fain fain.. siiii, cu cine ziceai ca ai fost?”
“Cu niste prieteni…”
“Ce prieteni? Colegi de liceu sau… de unde ii stiai?”
Evaziv, cu jumatate de gura ii raspund… “da… prieteni… si prieteni de-ai lor… cativa de aici din tm… altii din bucuresti…”
“Na fain… “ imi raspunde nepasatoare si se indeparteaza.
Raman mai departe cu telefonul in mana gandindu-ma… oare daca ti-as zice ca am fost cu niste necunoscuti, ca toti de pe acolo eram gay, si ca printre oamenii aceia, pentru prima data mi-am gasit locul si m-am simtit in siguranta.. atunci ce ai zice? Poate ar parea mai interesant asa…
Ma intorc acasa obosita si ma intind in pat… as vrea sa fug, sa plec, sa ma izolez cateva zile, sa mai staruie catva timp sentimentele… sa nu pierd asa brutal frumusetea acestor zile… daca ar fi o poveste, as strange cartea la piept si in fiecare zi as reciti randurile dragi… dar asa, fiecare clipa sterge putin din amintiri…
Draga misfit, ma bucur tare mult ca am avut in sfarsit ocazia sa ne vedem in carne si oase. Suntem cativa din Timisoara (asp, tu, io, grid, essentials, equilibrium, non_lose) si ar fi ok sa ne vedem mai des, sa iesim, sa vedem cate un film, un vin etc.
@misfit … mai frumos de atât nici nu cred că puteai să scrii … de fiecare dată când îmi aduc aminte de zilele petrecute acolo un zâmbet instant își face apariția … cu siguranță o să fac tot ce pot ca și la următoarea întâlnire (când o fi aia și unde-o fi) să fiu prezent 😀
Multe ați mai făcut duminică noaptea :)). Auzi: viol, hair-stai-ling, powerpuff girls … :)) … câte am pierdut :))
Se vede treaba că și lucrurile neplanificate pot ieși bine. Întâlnirea a fost la înălțime – și la propriu și la figurat, însă nu a cauzat nimănui vertij sau lipsă de aer. Dimpotrivă, acolo sus toată lumea își poate permite o scurtă cură cu aer proaspăt, de vedetă.
Cura de altitudine face bine la atitudine, însă poate ocaziona o trecătoare distorsionare a percepției, mai ales pe fond de prăbușire tensională (în rețeaua de alimentare), așa încât un short-mai-scurt poate părea (pentru moment) ca fiind o pereche de “chiloței”. Nu știam că un scurt-circuit “pe sistem” poate provoca și scurtarea obiectelor de îmbrăcăminte, dar în metafizică orice-i posibil, așa că nu mă voi strădui să neg neîntâmplarea relatată de Robert, rezumându-mă doar la a spune că nu boxerii subsemnatului au fost cauza penei de curent, iar operațiunea de tragere a pantalonilor pe întuneric ar fi cauzat întârzieri nejustificate la intervenție, bașca posibilitatea accidentării personale din motive imputabile unei preocupări exagerate pentru decență.
Oricum ar fi, este de notat faptul că articolele vestimentare ale specialistului în rețele – recte, grid – nu au apărut în lumină decât la restabilirea conexiunii, drept pentru care acum mă întreb în ce măsură lumina luminează și în ce măsură ea ne orbește? Nu cumva electrificarea peșterii a fost o greșeală? Dar nu mai zic nimic, că nu știu ce m-aș face dacă n-aș mai avea rețele de reparat. Probabil că aș face speculă cu lumina naturală, în care toate se văd așa cum sunt – cât încă se mai văd.
În altă ordine de idei, mă gândesc că n-ar fi stricat să dea comitetul de criză o deșteptare de urgență a întregului pluton pe la două noaptea, cu adunarea tuturor la raport pe platou – fiecare în ce se găsea la momentul ăla. Data viitoare promitem o mai mare fermitate, că nu se cade să trecem printr-o criză și să nu simtă nimeni nimic… 🙂
În încheiere trebuie să amintesc neapărat panseul de la miezul nopții, genial și dezarmant de simplu, formulat de Robert în felul următor: “Cutia pe care scrie «Nu atinge!!! Pericol de moarte!» este locul unde trebuie neapărat să umbli atunci când ceva nu merge.” După o astfel de revelație, parcă nu-mi mai vine să plec la intervenție neechipat corespunzător 🙂 .
Hai că mă duc să mai pun lemne pe foc,
😎
Iaca si opera lu’ Razvan:
🙂
P.S.: Da, intr-o viata anterioara cred ca am fost femeie de serviciu.
Misfit: doar atât: :-*
Grid: la noi e un pic rece…vii cu nişte lemne? 😛
RobertG: n-am făcut decât să imortalizez profesionalismul în acţiune… Contăm pe tine pentru curăţenia de primăvară? 🙂
RZV, desigur, ma echipez corespunzator, deja am dat comanda pentru sortuletul roz cu dantelutza Armani.
Alex P., pai nah, dupa posibilitati… 😛 Dupa o anumita varsta omu’ nu se mai poate apleca gratios si decat sa imi rup vreo articulatie, ceva, am optat pentru varianta slow motion. Finalul e intotdeauna acelasi, stii si tu asta. 🙂
Io zic ca data viitoare sa vina fiecare pregatit/echipat pentru ceva: grid vine ca si electrician sa puna sigurantele sarite la loc, io cred ca deja e clar ca voi fi femeie de serviciu (intentionez sa fac si un curs in acest sens, sa ma perfectionez), Tom Cruz va fi entertainer si asa mai departe.
Rzv~
Vin, cum să nu, numai să aveți și un stoc mare de vase de spălat, eventual și o siguranță sărită, ceva… :)) , că acu’ am antrenament.
😎
Ioi, Robert, ce Freddie timid esti! A fost o placere sa ma trezesc pe “I want to break free”, pacat ca n-am coborat la timp sa prind spectacolul.
Misfit, superba rememorarea! Daca nu revedeam seara asta unele din noile cunostinte, as fi ramas cu impresia ca am visat ultimele zile.
FireMan, las’ ca mai negociem pentru muzica. Ca doar nu credeai ca ti-o dau pe degeaba!
Ia mai lasati-ma fratilor cu reprosurile! Ca pate vegetal am zis sa-si aduca fiecare, cat despre dormit, daca nu dorm ziua ca altii, asta e… Data viitoare facem un project management ca la carte, cu grafice Gantt, dans sincron si tot ce trebuie. Eu stiam ca-s neserios, dar nici chiar asa!
Ah, grid, am uitat de tine la rubrica de multumiri. Sa-mi fie rusine! Cum am fi reusit noi sa ne incalzim daca n-aveai tu grija?..
@Robert “Într-o viaţă anterioară…”? Aveam impresia că filmarea e din viaţa asta.
@Robert: ca sa vorbesc doar in numele meu, mi-ar face placere sa ne revedem pentru ca stiu ca am de invatat de la oameni ca tine si Grid.. acum nu stiu cat de interesant poate fi pentru voi sa ascultati elucubratiile unor tineri necopti la minte si fara directie…
@Alex: hmmm, cam adolescentin parca tonul rememorarii, nu crezi? 😛
@Rzv: credeam ca te-am suparat cu ceva… daca-mi permiti >:D<
Aș avea și eu aceeași doleanță ca și Comi, de a mi se transmite pe e-mail pozele făcute la Păltiniș, fie că sunt în ele sau nu și voi trimite la rândul meu pe cele făcute de mine (din păcate doar câteva am). Adresa de e-mail este ianix_boy@yahoo.com. Mulțumesc anticipat.
Grid, cred că mai mereu se găsește câte o siguranță sărită pe undeva. Cât despre „chiloței”, mărturisesc că ochii mei crăpați nu au verificat dacă nu cumva Robert are o imaginație bogată, ci au mers pe încredere, imaginea astfel imaginată fiind un adevărat mare potențial de rating. Iar dacă ar fi să ți se mulțumească pentru ceva, așa cum spunea AlexP, ar însemna ca mai tot timpul să primești vizite de curtoazie și ovații din partea celor pe care îi ai în jur.
Misfit, nu știu cum ai nimerit în hoarda asta de tătari, însă mă bucur să te avem printre noi. Ar trebui să prinzi curaj pentru a ne inspira cu optimismul tău, pentru că am impresia că tu ești cea care a simțit și apreciat cel mai mult ceea ce s-a întâmplat, fără putință de tăgadă. După cum spuneam și pe drum, cred că cel mai important lucru pentru o ființă umană este de a-și găsi asemănările și oglindirea în sufletul celorlalți și de a se înconjura numai de oameni cu care rezonează pe aceeași frecvență. Nu cred că este neapărat o problemă de timp și spațiu, ci mai cu seamă de deschiderea pe care o avem față de astfel de oameni, precum și de hotărârea pe care ne-o însușim (uneori în mod inconștient) pentru a putea beneficia de acest fel de efecte benefice sufletului. Mie unul îmi place să mă înconjor de oameni cu care mă simt bine, cu care mă simt ca și cum aș fi în apele mele și să resping (pe cât de diplomatic posibil) pe acei cu care nu împărtășesc același tip de bucurii sufletești. Cred că ăsta a fost și „condimentul minune” care a făcut ca ciorba încropită la Păltiniș să se dovedească a fi o delicatesă.
Robert, data viitoare vom fi dotați corespunzător (cu șorțulețe și alte cele) și vom exersa mișcările lui Freddie, astfel încât să putem îmbina plăcutul cu utilul.
Alex P, ce dorești să insinuezi cu muzica? Nu de alta, dar am ochit pe hard-ul tău mulți giga de muzică bună… și îmi fac probleme… că dacă nu îi dai pe degeaba, ci cu cântarul, nu știu dacă voi putea face față până la finalul târgului. Și nici păgubaș nu m-aș lăsa. 🙂 Ia exemplu de la Răzvan, care mi-a oferit hard-ul lui cu filme bune! Speculantule! Bijnițarule!
Iar raspandesti comportamente antisociale, FireMan? Nu neg ca pentru a te simti in siguranta si fericit ai nevoie de o baza de oameni cu care sa rezonezi, dar sa te limitezi la acestia si sa-i respingi pe ceilalti inseamna stagnare. Pana acum, experientele cu oameni care imi displac sau cu care pur si simplu nu sunt de acord m-au ajutat sa ma dezvolt cel mai mult scotandu-ma din cochilia mea comoda.
Turnul de fildes nu e o solutie. Saruman poate sa confirme.
@misfit, vaaaiii, nuuuuu, eu sunt foarte tanar si necopt la minte, sa fim intelesi, da? :))
Ne auzim in weekend.
Vreau si eu poze, pe mesageria blogului daca se poate 🙂
Pai din cate am inteles, cu remus trebuie sa vorbiti. Io le-am primit doar pe cele in care apar io si Andrei, pe cele ale lui Misfit (le livrez in weekend) si ale Irinei/Anca.
Poze? Și eu vreau :D. Dacă se poate prin mesagerie ar fi super ^.^
Grid, păi zău dacă nu încetăm să mai spălăm vasele în aşteptarea ta… cu siguranţele e simplu, cum vii, cum le salt…
RobertG: ntsss…. Dani nu are încredere în tine… a început deja curăţenia :p deh… nu e fan Armani 😉
Dar promit că fac mizerie dacă promiţi că porţi NUMAI şorţuleţul…
Misfit: supărat? tu?
Doamne feri! Da’ cu ce? 
back de la amândoi!
FireMan, nu mă mai da (de) gol cu ce ţi-am oferit… ce va crede lumea?
Robert, „asistenta” mea de imagine ți-a dat „bună dimineața” de două ori în situația aia. O dată înainte să arunci replica „să știi că ți-am zis” cât și după.
Și consider că dacă erai atât de revoltat de comportamentul unei persoane pe care eu am adus-o la întâlnire, ar fi fost mai elegant să îmi zici față în față în momentul în care a avut loc neînțelegerea decât să o ardem în lături de gheizme cu spectacol deschis.
În fine, trecând peste micile drame, pot să spun cu sinceritate că am cunoscut oameni foarte faini. Și vreau să mulțumesc lui Rzv și lui LDD pentru că l-au adus pe Pipo. Era imposibil să stai serios când îl vedeai cum se învârte prin cameră sau cum se gudură când era alintat.
Da_vero, acu’ chiar senil nu sunt dar fie cum zici tu, si asta numai de dragul tau si a timpului de calitate pe care l-am petrecut impreuna la Timisoara. Presupun ca nu-ti închipui ca am avut vreo cadere de calciu neprogramata si asa mi s-a hazarit mie, sa imi închipui lucruri de care prietena ta nu ar fi capabila niciodata. Sau, mai stii, poate aerul “ozonat” mi-o fi cauzat vreo dereglare a halogenelor din cohlee… si asta e posibil, caz in care nu-mi ramane nimic altceva de facut decat sa imi cer scuze si sa imi dau doua palmi ca sa ma invat minte. 🙂
Apropos, stiam o familie care avea 5 copii. Toti neastamparati, rupeau, spargeau etc. Ma-sa, cand facea cate unul din copii cate vreo prostie, zicea asa: “Mihai (sau care era faptasul) da-ti X palmi singur ca sa nu ma ridic eu!” (Ea se uita la telenovele.) 🙂
Bun. Ideea acestei intalniri, sau a unei intalniri de acest gen, este aceea de a ne cunoaste si altfel decat ne cunoastem deja, si asta nu mai tine de acest blog, ci de cu totul altceva. Viata asta nu e facuta din nulitati gen “eu sunt mai bun decat tine”, ochi dati peste cap ca nu sunt servetele tri-strat cu modele egiptene, numarat cate scobitori a folosit fiecare si facturat in consecinta (chiar daca, teoretic, asa ar fi corect) dupa care sa ne bucuram de prieteniile frumoase pe care le avem (si nu, nu ma refer la absolut nimeni, ci zic asa, in general).
Eu nu pot sa povestesc in scris exact ce vreau sa subliniez, insa, sunt convins ca ne vom revedea cu totii, si-atunci voi povesti mai pe larg daca va fi necesar.
P.S. Vaaaai, Fetita citind aceste rânduri e apatică deoarece nu te-ai bucurat si de ea. Deci avem deja doua facturi de la psihoterapeut. 🙂
In continuare propun “sa ne pupam si-un cantec vesel sa cantam”, vorba cuiva foarte drag mie.
Rzv, nici nu ma gândeam sa mai port ceva sub sortulet. Apropos, cica s-au inventat niste haine care devin invizibile daca bataile inimii cresc peste nush ce nivel. Facem comanda pentru tot detaşamentul? 😛
Rzv, cred că expresia „ce crede lumea” este lipsită de sens pentru mine, în general. Nu știu dacă este ceva bun sau rău…
AlexP, tu spui bine ceea ce spui acolo, însă eu mă refeream la izolarea (sau ne-băgarea în seamă) a oamenilor cu care nu rezonezi deloc… Că poți avea experiențe din care poți învăța multe lucruri de la oameni cu care nu ești de acord într-un fel sau altul, asta e cu totul altceva. Depinde de fiecare dintre noi dacă paleta de culori pe fondul cărora poți rezona cu alți indivizi este bogată sau nu. De exemplu, dacă îmi place boxul, mă simt bine cu boxeorii. Dar e posibil să îmi placă și opera și să mă simt bine în cercurile iubitoare de operă. Oricât de dificil ar fi, eu sunt obișnuit (cred eu) să interacționez cu o mare varietate de oameni și dacă doream să subliniez ceva pentru draga de Misfit, este exact ceea ce ai subliniat și tu: socializarea, iar nu izolarea este soluția cea mai bună de a afla despre noi înșine lucruri interesante (după ce am interacționat cu oameni frumoși sufletește). Dar cu siguranță că nimănui nu îi place să stea lângă oameni în sufletul cărora nu găsește nimic cu care să rezoneze. Iar izolarea față de aceștia și interacțiunea cu ceilalți, cu care ai măcar un mic amănunt în comun, cred că face farmecul socializării. Așa cum s-a întâmplat și la Păltiniș. E adevărat că experiențele sociale neplăcute ne educă, însă cred că educația poate veni și prin alte căi decât datul cu capul de pragul de sus. Ai început să îmi dai „palme”? E bine. 🙂
Da_Vero, eu cred că și dacă nu a dat vreodată „bună ziua” a fost din cauza faptului că era singura persoană heterosexuală dintre noi și mai era și timidă (cred). Nu cred că e motiv de supărare… Pun pariu că dacă vedea toată lumea bufnița, nu se mai supăra nimeni. Ce să îți fac dacă ții bufnița numai pentru tine și norocoșii din preajmă? 🙂
RobertG: uuuuuu….. ce indecent…. sunt măritat, drept cine mă iei?
(adică… DA!!!! Da’ sa nu vază c-am zis asta LDD că mă rade!)
FireMan: vezi aici :p
Rzv, nici intre cumnati nu se pune? 😉
Robert
Atat timp cat, ne vom bucura impreuna de … totul este OK:)chiar si intre cumnati,frati
“…”= priveliste
PS> m-am apucat de curatenie doar pentru a te ajuta, cu siguranta o sa las de munca si pt tine. De ex pt grid las un teanc maricel de vase:)
As vrea sa stiu cand va fi urmatoarea intalnire. Oare va mai fi anul asta?