shadow

Știm deja că Biserica Ortodoxă Română desfășoară, prin intermediul întregului aparat clerical, un amplu proces de strângere de semnături pentru modificarea definiției căsătoriei din Constituția României. Acțiunile BOR sunt rezultatul direct al unul val occidental de schimbare liberală spre recunoașterea statutului egal al cuplurilor de același sex și constituirea unui cadru social cât mai inclusiv pentru persoanele non-heterosexuale.

Nu am să repet motivele pentru care cred că acțiunile colective a BOR au puține șanse de a se concluziona pozitiv până prin 2017, cei de la Centru pentru Inovare Publică au sintetizat foarte bine procesul și șansele de succes legislativ ale acestuia. Problema apare, așa cum arată și cei de la CIP, la nivel de marketing politic, influența și impactul asupra alegerilor locale și alegerilor parlamentare din toamnă. Este foarte posibil ca BOR & ONG-urile radical-conservatoare afiliate să folosească această inițiativă pentru acapararea agendei publice, polarizarea societății și constrângerea actorilor politici (partide și instituții) să declare, public și explicit, sprijinirea sau opoziția față de această inițiativă. Așadar, pe termen scurt, inițiativa BOR ar putea avea un rol politic de ostracizare directă și de excluziune politică a oricărui actor care ar tinde să susțină o poziție mai progresistă, utilizând posibilitatea de mobilizare electorală a bisericii pentru a realiza această constrângere.

Totodată, această mișcare a Bisericii Ortodoxe Române ne oferă o oportunitate neașteptată de a intra în atenția publică și de a încerca intrarea mai pregnantă, chiar dacă temporară, pe agenda zilei, într-un mod mai serios. Cu suficiente resurse și oameni implicați, este posibilă o schimbare paradigmatică pe termen mediu și lung. Astfel, un potențial câștig al BOR pe termen scurt ar avea un efect pervers (pentru ei) pe termen lung, oferind mișcării LGBT posibilitatea unei demistificări și stereotipizare pozitivă pe termen mediu și lung, poate chiar în antiteză cu Biserica.

Pentru asta este nevoie de o strategie integrată care să includă doi piloni: (1) marketing social și politic pozitivist, care să evidențieze stereotipuri pro-gay, progres și europenizare/occidentalizare prin acțiuni de acceptare și toleranță (2) evidențierea discursurilor radicale și extremiste ale opozanților, inclusiv prin construirea de etichete lingvistice precum „conservatori radicali” „putiniști” și altele asemenea, care să ducă la asocierea organizațiilor BOR cu extremismul și conservatorismul fanatic.

Citind ce scriu persoanele LGBT în ultimele zile despre acest subiect, se poate observa foarte clar că se creează un sentiment de război, de luptă socială masivă. Persoanele LGBT se simt atacate direct, iar asta poate duce la reacții necumpătate și lipsite de raționalitate, care pot face mai mult rău decât bine. Este fundamental ca mișcarea să se mobilizeze și să strângă resursele financiare și umane necesare combaterii acestei inițiative, dar totul trebuie făcut în limitele democratice, a valorilor drepturilor omului, a demnității umane și a principiilor pe care s-a fundamentat mișcarea LGBTQIA internațională.

 

 


Alte articole scrise de același autor (MarioG):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

MarioG

Mario G este un tânăr entuziast, pasionat de tot ce ține de „social”. Pe DarkQ publică articole despre discriminare, normativitate, legislație și politici queer, precum și despre construcția socială a identității de gen și a orientărilor sexuale.

Comments

  1. grid    

    Inițiativa BOR este contraproductivă și autolimitată. Izvorâtă fiind din teamă (frica de alterare a țesăturii sociale tradiționale, potrivit chiar declarațiilor figurilor bisericești care au promovat-o), acest demers socio-politic revelează tocmai lipsa de credință a ierarhilor BOR. A-ți fi teamă că oamenii ar putea vreodată să răstoarne ordinea divină a lucrurilor, sau că lucrurile care se întâmplă pe pământ sunt cumva în afara voinței lui Dumnezeu, revine la a recunoaște faptul că Dumnezeu e un principiu insuficient pentru oameni, respectiv că omul îi este superior lui Dumnezeu.

    Cu cât mai mare succes va avea această inițiativă, cu atât mai mult va avea BOR de suferit în planul prestigiului instituțional, dovedindu-și astfel incompetența funciară de educator spiritual al credincioșilor.

    Deși nu cunosc vreun studiu privind afilierea religioasă a populației LGBT din România, din ceea ce cunosc bănuiesc că e majoritar ortodoxă, chiar dacă puțini sunt cei ce reușesc să găsească un preot care să nu-i condamne și care să înțeleagă homosexualitatea nu ca pe o practică (viciu), ci ca un fel de a fi (unul din modurile existenței). Mai mult decât atât, cu toate că învățăturile ortodoxiei nu par să reușească să facă din Biserică un loc primitor pentru homosexuali, mulți membri ai clerului sunt e înșiși homosexuali (nedeclarați).

    În ciuda faptului că ortodoxia nu este la fel de închisă în privința sexualității așa cum e, de pildă, Biserica Catolică, aparatul teologic ortodox prin care este abordată tema sexualității umane este în prezent complet subdezvoltat. Dacă în catolicism doctrina a conceput justificări extrem de laborioase și chiar metodologii de îndepărtare (exorcizare) a influenței așa-zis nefaste a sexualității, ortodoxia a dezvoltat prostul obicei de a ascunde mereu tema sexualității sub preș, tolerând mai mult sau mai puțin deschis diverse practici sexuale, dar refuzând (sau nereușind) să ofere totodată și o perspectivă teologică asupra sexualității umane.

    Inabilitatea teologilor ortodocși de a oferi preoților instruirea și mijloacele necesare adresării problemelor concrete ale credincioșilor se traduce în atitudinea actuală de fugă și de retragere în spatele normelor sociale în ceea ce privește tema sexualității în lumea modernă. De aceea, este de anticipat că un cler care nu are răspunsuri (și care recurge, în lipsa acestora, la mijloacele laice de reglementare și constrângere) va fi în mod implicit abandonat de enoriașii săi.

    Dincolo de responsabilitatea directă, doctrinară, a bisericii pentru gestionarea acestei situații, faptul că numărul de credincioși LGBT (incluzând aici și familiile acestora) este suficient de mare pentru a nu putea fi ostracizat fără a crea o reacție de neîncredere, prin empatie sau simpatie, în rândul celorlalți credincioși. Clerul care își sabotează propriii supuși nu are cum să inspire încredere.

    Aștept încă justificarea teologică a poziției BOR, pentru că ceea ce a fost oferit în prezent sunt doar povești de adormit copiii, fără consistență dogmatică sau spirituală. Mă întreb, în continuare, de ce anume trebuie legea (chiar legea fundamentală) să intervină în sprijinul BOR și nu invers. La resursele pe care le are, Biserica Ortodoxă ar trebui să poată oferi suportul educativ de masă pentru o relaxare a legislației în domeniul familiei, nu pentru a introduce noi constrângeri. Din păcate însă, incompetența BOR în adresarea unor probleme reale este atât de mare, încât începe să devină transparentă chiar și pentru nespecialiști.

    😎

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *