No menu items!

Nu aștepta să ajungi să te întrebi “De ce eu?”

Acelasi autor

Cum Sunt?

Chestionarele completate vor fi postate pe website-ul în curs de dezvoltare, pe măsura completării lor: www.cumsunt.ro! Scopul poveștilor comunității LGBT este să ofere informații heterosexualilor cu...

Excesul de prea mult curcubeu dauneaza grav sanatatii (mintale)!

Frate, ce aveti toti cu cacatu' ala de rainbow!? Plm, zici ca DarkQ a devenit brad de Craciun. Bine, ideea e ca am observat...

Bunul gospodar isi face vara sanie si iarna car. Uneori.

Rasfoind Internetul, acum cateva zile, am dat peste un articol din publicatia online Ring, un alt tabloid specific romanesc unde fiecare titlu contine macar...

Gelozia, bat-o vina

Am fost un om extrem de gelos si posesiv, m-am mai domolit deoarece pe de-oparte experienta m-a invatat ca nu poti inchide un partener...

Cel mai mare regret din viata mea…

... este ca sunt gay. Pe masura ce trece timpul regret din ce in ce mai mult acest lucru. Ideea de ca lumea gay...
RobertG
RobertGhttps://darkq.net
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

Nu știu cum se face că din ce în ce mai mulți gay sunt infectați cu virusul HIV și/sau cu cel al hepatititei B. Ceea ce e trist. E groaznic să vezi tineri de 20-25 de ani că trăiesc o tragedie, în fapt. Unii dintre ei abia dacă au fost cu 2-3 persoane. Alții au făcut-o fără “cap” pentru că partenerul i-a “asigurat” că sunt sănătoși și că îi iubesc.

De obicei, analizele de rutină scot la iveală faptul că viața lor nu va mai fi niciodată la fel. Da, o foaie de hârtie scoasă la imprimantă îți poate schimba viața definitiv. Într-adevăr, este medicație, se spune că se poate trăi o viață cât de cât normală, se poate apela la consiliere psihologică însă sunt convins că și în acest caz proverbialul caz al vieții care (de cele mai multe ori) “bate” filmul se poate aplica fără doar și poate. Nu vreau să intru în detalii dar poate că aveți prieteni sau amici infectati cu HIV sau Hepatita B și știți bine la ce ma refer.

Am întâlnit mulți oameni care se întrebau unde se pot face teste HIV gratis. Nu știu, habar nu am. Însă, în acest post vreau să vorbim despre costurile reale ale acestor teste și despre ușurința și rapiditatea cu care ele pot fi făcute.

Sunt convins că în fiecare oraș din România sunt laboratoare de analize medicale care funcționează în sistem privat. Se poate merge în orice moment al zilei și cereți testul HIV și Antigenul HBs. Testul HIV costă cam 30 RON (prețul 3 limonade băute pe terasa preferată sau două pachete de țigări) și cel al hepatitei B în jur de 50 RON.

Rezultatele “ies” le aveti în aceeași zi sau cel târziu în ziua următoare. Puteți cere să vă fie trimise pe e-mail (format PDF) sau le puteți lua personal. Eu prefer să-mi fac cele doua teste o dată la 6 luni sau o dată pe an.

Cam așa arată fișa de analize a testului HIV, foarte simplu, nimic complicat, la mintea găinii:

Testul HIV

… și Hepatita B (prezența antigenilor, de fapt) e aci:

Hepatita B

Foarte important, legat de hepatita B, este faptul că EXISTĂ VACCIN care imunizează pe o perioadă de până la 8 ani. Vaccinul se numește Engerix B, și poate fi procurat aproape la orice farmacie. Se face în 3 rapeluri (luna 1, 2 si 6) și fiecare doză costă cam 70 RON. Io zic că merită.

Trebuie să știți că virusul hepatitei B este mult mai ușor transmisibil decât virusul HIV. Hepatita B nu e un capăt de lume, dar nu cred că v-ar placea să trebuiască să tineti regim, să vă protejati ficatul si eventual să faceti o ciroză sau un cancer hepatic peste 10-20 de ani. Viața unui gay nu începe la 18 ani si nu se termină la 30 de ani. Nu se desfășoară prin dark-room-uri, cluburi gay si camere de hotel insalubre.

Niciodată să nu aveți încredere în cineva care vă spune că e sănătos și vă cere să faceti sex fara prezervativ. Chiar daca iubiti acea persoana, pana nu va faceti testele de mai sus amandoi si nu aveti o relatie monogama FOLOSITI PREZERVATIVUL. Dacă aveți carii, gingivită, răni bucale… mergeți la dentist. Îmi închipui că nimeni nu face sex oral cu prezervativ de aceea e important să știm pericolele la care ne expunem când punem gura pe Chupa Chups.

Mda...

Deci dragilor, meritați 80 de RON. Lăsați dracu’ clubul într-o sâmbătă, puratați un tricou de anul trecut și nu dați buzna la Mall sâmbătă după-masa că oricum nimeni nu dă 2 bani pe cât sunteți sau nu de feșiăn și faceți-vă cele două teste. Gândiți-vă în primul rând la voi și apoi la cei pe care i-ați putea infecta involuntar.

Voi când v-ați făcut ultima oară testele de mai sus? Sau v-ați făcut cândva unul din aceste două teste gratuit? Dacă da, unde?

Love.

Previous article
Next article

91 COMMENTS

  1. In lumea gay, de hiv imi este cel mai tare frica. Locuind la sat, unde barfele circula ca la telefonul fara fir, m’am gandit sa caut persoane asemeni mie pe planeta albastra, acum regret.
    Pana la varsta asta (19 ani), nu am sarutat nici un baiat, sau macar sa il mangai. M’am indentificat ca fiind pasiv, si ghici ce…. de 6-7 luni mi’au aparut hemoroizi. Din ce am citit pe internet, foarte greu se scapa de ei. Oare cum va fi va fi “viata mea sexuala”? Sunt foarte trist 🙁 ( sa nu intelegeti gresit, nu vreau doar sex, dar ….).

  2. M-am testat inainte sa scriu articolul ala aici, de ma speriasem ca de dracu de la ceva text tot de pe-aici.

    Dar din cate stiu eu, testul asta instant nu e valid decat daca n-ai facut sex in ultimele 2-3 luni, altfel acuratea scade. Stie cineva mai mult?

  3. Frumos indemnul spre testare, dar gresita abordarea, explic mai jos.

    Testele instant sau rapide sunt perfect valide si sunt si precise indiferent de cat si cand ai facut sex ultima data.
    Orice test HIV/SIDA iti da un raspuns in trecut. Daca ai avut un comportament sexual riscant (sex fara prezervativ, s-a rupt prezervativul, ai inghitit, etc), rezultatul cel mai sigur al unui test HIV/SIDA il ai dupa 6 luni. Perioada in care virusul HIV este detectabil de la actul sexual care te-a speriat este intre 3 si 6 luni, dar repet, cel mai sigur este la 6 luni. Asta nu te impiedica sa faci sex cu aceeasi sau alte persoane, dar e foarte important sa-l faci protejat asa cum spune si Robert.
    Revin acum la testarea in laboratorele private. Robert, cazul tau este fericit, ai habar de testari, virusuri si ce inseamna protectie, dar gandeste-te la un tip care nu e la fel de norocos ca tine. La aceste laboratoare primesti rezultatul testului, fie personal, fie pe e-mail si ramai cu el. Aici e BUBA. Din pacate laboratoarele nu ofera consiliere pre si post testare.
    De aici recomandarea mea este ca persoanele care se considera la risc sa apeleze la Directia de Sanatate Publica (Centrele de consiliere HIV/SIDA) sau la spitalele de boli infectioase sau la ONG-urile care au ca obiectiv HIV/SIDA (ARAS, Baylor si altele). Din nefericire centrele DSP nu prea functioneaza, iar la spitalele de infectioase ai nevoie de trimitere, insa ideea e sa nu ne descurajam si sa incercam sa facem un test insotit de consiliere.

  4. Zoli a spus bine ce a zis; o singura corectare fac: vaccinul anti hepatita B efectuat corect (adica in 3 transe, nu stiu exact la ce perioada de timp distanta intre fiecare “intepatura”) iti confera imunitate timp de 15-20 ani! Parol! Din catedra de Virusologie citire;)

  5. Sincer eu is pur si simplu socat ,cand vad pe diverse situri profile in care la subiectul “Safer sex” foarte multi au raspunsul “needs discussion” , adica ce naiba e de discutat cand mare parte din ei se intalnesc doar pt sex si nu pot avea incredere in partener, mi se pare inconstienta totala asta.

  6. @aserd_tm: sigur ca se poate discuta…poate doi vor sa se combine, isi fac un test amandoi si daca sunt curati pot renunta la prezervativ 😀 (fidelitatea e importanta, desigur)

  7. Mai există și alte boli cu transmitere sexuală care merită atenție sporită. Chiar dacă nu toate au același potențial de gravitate pe termen lung precum hepatitele cronice virale sau imunodeficiența, bolile cu transmitere sexuală sunt întotdeauna martorii unui comportament sexual riscant și markerii acestuia. E important de știut că, o dată depistată o anumită boală cu transmitere sexuală, există întotdeauna riscul ca ea să nu fie singura.

    În cazul comportamentelor sexuale riscante se recomandă investigarea pe mai multe planuri, pentru a depista în mod activ semnele unor infecții transmise fie concomitent cu infecția deja depistată, fie anterioare acesteia. Între comportamentele sexuale riscante se poate include chiar și sărutul, precum și orice schimb de fluide biologice sau contact direct al acestora cu pielea sau mucoasele, mai ales în cazul în care aceste bariere naturale prezintă soluții de continuitate, adică leziuni mai mult sau mai puțin aparente.

    Există multe situații în care nici nu ne gândim că ne plasăm în poziții vulnerabile. De pildă, un coș proaspăt stors (mai ales dacă și sângerează) reprezintă atât o sursă de contaminare a partenerului cât și o poartă de intrare în respectivul organism pentru orice agent infecțios. De asemenea, o manichiură proaspăt făcută sau regiunea unei cicatrici în curs de vindecare venite în contact cu secrețiile partenerului pot fi la originea unei contaminări care nu pare a fi avut legătură directă cu actul sexual propriu-zis și care – din acest motiv – nu e contabilizată ca fiind o infecție transmisă sexual.

    Contaminarea cu fluide biologice – sânge, spermă, salivă, transpirație, urină, secreții (cutanate, faringiene, nazale, oculare, otice, uretrale, rectale), materii fecale – este cu atât mai riscantă cu cât pielea sau mucoasa cu care acestea vin în contact nu sunt intacte, constituindu-se astfel în adevărate porți de intrare pentru agenții infecțioși sau parazitari. Igiena dinaintea unui act sexual este – din aceste considerente – foarte importantă, după cum cel puțin la fel de importantă (dacă nu chiar mai importantă) e și igiena de după partida sexuală, care e adesea neglijată – din mai multe considerente, care ar merita o discuție separată – și care prelungește în mod periculos timpul de contact al amestecului de fluide biologice cu pielea și mucoasele.

    Sifilisul și blenoragia (gonoreea sau “sculamentul”) sunt boli relativ benigne în condițiile în care infecțiile bacteriene care le stau la bază sunt depistate și tratate în mod corect. Deși acestea nu sunt boli virale, neîmpărtășind caracterul insidios al acestora din punct de vedere al manifestărilor obiective (tardive și necaracteristice), totuși riscul de a rămâne nedepistate o lungă perioadă de timp este mai mare în zilele noastre datorită diversificării practicilor sexuale, care oferă microbilor porți de intrare neconvenționale (gura, faringele, anusul și rectul), acestea ascunzând manifestările clasic descrise ale bolii.

    Bolile virale sunt însă cu mult mai perfide ca mod de instalare a infecției și ca manifestare. Dintre virusurile hepatitice nu numai virusul hepatitei B este considerat periculos, ci și virusul hepatiei C, care se transmite în același mod și pentru care nu există deocamdată o metodă de prevenție prin vaccinare. (Apropo de asta, trebuie spus că deși vaccinarea este o metodă de prevenție specifică eficientă, ea nu acoperă decât în mică măsură riscurile la care ne expune comportamentul sexual. Vaccinarea nu oferă în niciun caz mult-visatul pașaport spre tărâmul sexului neprotejat fără frontiere.)

    Tot în categoria bolilor virale cu transmitere sexuală, benigne dar neplăcute ca manifestare se încadrează și vegetațiile veneriene: papilomatoza sau condilomatoza, cu localizare variată (nu numai genitală) și uneori inaparentă – orală și anală. Acestea au mare tendință la recidivă, chiar după cauterizare și sunt destul de contagioase prin simplu contact direct (mai ales prin frecare). De asemenea herpesul genital este o altă boală virală cu transmitere sexuală, nevindecabilă și extrem de contagioasă.

    Este important de știut că îmbolnăvirile legate de comportamentele sexuale riscante au foarte multe fațete, puține dintre ele fiind cunoscute (în parte datorită discreției sau pudibonderiei, în parte datorită ignoranței). Mijloacele prin care organismul reacționează la contactul cu ceva străin sieși sunt variate și imprevizibile. Trebuie să fim atenți nu numai la manifestările de boală cât, mai ales, la manifestările naturale, de respingere, pe care organismul nostru ni le pune la dispoziție tocmai în virtutea sănătății sale. Un miros neplăcut, o ridicare mirată din sprâncene, o alergie sau – în absența acestora – pur și simplu lipsa atracției pentru partenerul în cauză ar trebui să fie motive suficiente pentru a ne pune în gardă împotriva angajării într-o aventură sexuală de circumstanță. Invers, o atracție prea intensă în ciuda unor semne evidente de neseriozitate, de boală sau de proastă igienă este tot atât de periculoasă.

    O mențiune specială trebuie făcută pentru utilizarea stimulatorilor sexuali așa-zis “recreaționali” (fie de tipul afrodiziacelor, despre care adesea nici nu știm ce conțin și ce efecte au, fie – mai rău – de tipul drogurilor, chiar din categoria celor considerate “ușoare”). Acestea paralizează vigilența, reduc nivelul de conștiență și atenție sub pragul critic necesar propriei protecții, iar folosirea lor crește riscul unei expuneri inconștiente la infecții. Amorțind și/sau contrafăcând senzațiile corporale normale, aceste substanțe privează organismul de posibilitatea unui răspuns natural adecvat (rapid și eficient) la stimuli. În plus, mai există și riscul toxicității directe a unor astfel de substanțe.

    De pildă, inhalarea substanțelor considerate îndeosebi ca fiind simple afrodiziace (drogurile de tip “poppers“) este extrem de periculoasă. Aceste produse conțin vasodilatatoare foarte puternice (sunt nitriți organici volatili, al căror mecanism de acțiune implică oxidul nitric, NO) ce au o triplă acțiune nocivă: (1.) fiind vasodilatatoare cresc șansele de pătrundere în sânge a agenților infecțioși, (2.) fiind toxice tisulare scad capacitatea de apărare generală și locală a organismului, (3.) efectul euforizant crește imens riscul de angajare în practici sexuale riscante. În plus, dependent de doza folosită și de rata utilizării sale în timp, pot apărea distrucții ireversibile de substanță nervoasă (probabil prin efectul oxidativ intens al radicalilor liberi de oxid nitric) și chiar moarte subită (posibil de cauză cardiovasculară).

    😎

  8. @Zoli,

    nu văd de ce abordarea mea este greșită. Cand am spus “Rezultatele “ies” în aceeași zi sau cel târziu în ziua următoare” m-am referit ca sunt gata la laborator, adica nu trebuie sa stepti o luna dupa ele, perioada in care pacientul isi roade unghiile. Nicidecum nu m-am referit ca daca te infectezi azi, maine iese testul pozitiv. Toată lumea știe (sau ar trebui sa stie, ca deh, daca stiu care ii ultimu’ hit a lu’ inna, tre sa stie si asta hehehe) că dacă azi faci sex neprotejat și mâine faci testul, chiar dacă o anumită cantitate virală a reușit să pătrundă în organism, testul nu va arăta acest lucru, deoarece testele de screening se bazează pe detectarea anticorpilor produși de propriul organism (HIV1 și HIV2).

    Atât testul ELISA (specificitate 99,5%), cât și Western Blot (specificitate 99,99%) devin cu atât mai “valide”, să mă exprim așa, cu cât a trecut mai mult timp de la posibila expunere la agentul infecțios, și asta deoarece organismul nu va crea acei anticorpi (pe care se bazează de fapt aceste teste) peste noapte. Producția lor începe imediat după expunere însă în cantitate foarte mică, fiind nedetectabilă.

    Dacă ar fi să reprezentăm grafic acest lucru, am vedea o creștere ascendentă, desigur, a numărului de anticorpi HIV1/HIV2 pe unitate de măsură a sângelui testat, creștere direct proporțională cu timpul care a trecut de la infectarea propriu-zisă.

    Cu cât răspunsul imun al organismului este mai bun, cu atât anticorpii respectivi se vor forma mai repede și cu cât un sistem imunitar este mai la pământ, cu atât anticorpii respectivi se vor forma mai târziu. Nu este o regulă bătută în cuie cu un anumit număr de luni (ex. 6). Din ce citisem, la 3 luni media de depistare este de aproximativ 75% și crește până la 95% la 6 luni. Aici vorbim deci, de o anumită cantitate de anticorpi necesară a fi prezentă în sângele pacientului căci ei, anticorpii, se formeaza încet-încet, cu o viteză diferită de la om la om. Nu putem vorbi de acei 3 sau 6 luni ca despre o perioadă după care se formează anticorpii.

    Ca o notă, aș mai putea menționa că infectarea printr-un contact accidental cu HIV poate fi prevenit cu succes prin profilaxia postexpunere care durează 28 de zile și se poate începe 2 ore după contact. Prima doză medicamentoasă trebuie administrată în primele 24 de ore în cazul înțepăturilor sau 72 de ore în cazul contactului cu mucoase genitale.

    Testul folosind reacția de polimerizare în lanț este singurul test care poate fi utilizat deja 10-15 zile după expunere. Nu determină anticorpi (ca testele anterioare) ci virușii prin componenta lor de ARN (acid ribonucleic). Astfel se pot depista infecții în stadii timpurii. Acest test nu se folosește cu scop de screening, oricum.

    Noah, sper că acum abordarea e bună. 🙂

     

    @Helen_of_Troy, îmi cer scuze, însă nu e adevărat, nu e identic la toți subiecții. Și eu am făcut virusologie și mai știu una alta. Io de exemplu m-am imunizat în 2004, 3 rapeluri. Anul trecut în primăvară, parcă, vroiam io să văd dacă mai am anticorpi antiHBs, în condițiile în care prin 2010 aveam cam 20 și ceva de microunități pe ml. E normal ca ele să scadă în timp. Ei bine, nu mai aveam. Iaca:

    Mi-am refăcut testul HBs, a iesit negativ, apoi am dat fuga la farmacie și mi-am făcut primul rapel de Engerix. Apoi, peste o lună al doilea. Peste 1+5 al treilea.

    În concluzie, sunt factori care determină o scădere inconstantă, diferită de la subiect la subiect, a anticorpilor HBs. Nu spun că tratatele de virusologie minte, dar mai sunt și excepții. Sau, o altă variantă plauzibilă care ar putea sustine ce ai citit, ar fi că există mai multe tipuri de vaccinuri, că depinde de numărul de doze, concentratie/tip de vaccin etc.

    Îți dai seama că pentru a putea afirma cu precizie timpul cât un subiect e imunizat, un autor ar trebui sa faca studii serioase (in primul rand sa monitorizeze sute de pacienti vaccinati cu un anumit vaccin pe o perioada de timp care se incheie cand pacientii nu mai sunt imuni, ceea ce, ma indoiesc ca se face) insa stii si tu ca se merge pe bibliografie, mai o teza de doctorat facuta in 2-3 ani, asadar e greu de avut incredere ca AȘA E DACĂ AM CITIT. Așa, ca o paranteză, trebuie să mărturisesc că io nu cred tot ce citesc. Adică, da, așa ca și informație e OK, dar îmi place să vin peste și cu analiza proprie. 🙂

    Anyway, cei de la GlaxoSmithKline, spun despre Engerix B, vaccinul lor, cel la care făceam referire in articol, că imunizează pâna la 10 ani. Ceea ce bate cu al meu caz. Acum nu știu, probabil că alții, deptre vreun alt vaccin or fi spus ca imunizează 20 de ani, poate că vor apărea alții care vor susține că vaccinul lor costă doar 9,99 si imunizeaza garantat 50 de ani, sau 150 de ani, dar după cum spuneam… depinde. Io tocmai de aia îmi monitorizez anticorpii, că n-am încredere în date statistice si/sau estimări.

    Așa de curiozitate, în ce tratat ai citit si despre ce vaccin era vorba?

    P.S.: Io aș vinde cianură cu precizarea: “Te face imun la orice boală, pe viață!!!”. Sunt convins ca as face bani frumosi. Oricum proștii cumpără dreptul (unicul drept al omului, de altfel) de a muri.

    @griduțu, normal că sunt o grămadă. Numai că știi, nu ti-e tot una… una e să faci o blenoragie de care scapi într-o luna si alta e HIV sau Hepatita B sau C pe care le tragi dupa tine mult si bine (după principiul viața e scurtă, gustul e de durată). Asta daca esti norocos…

  9. Eu ultima data am facut analizele acum un an jumate, dar le-am facut gratuit prin intermediul unei colege de la facultate.

    @Grid, tu ai dreptate in ceea ce spui … desi totodata, reiese ca mai bine ar fi sa nu mai faci sex deloc, sau sa te imbraci intr-un prezervativ de marime naturala, decat sa risti atat. In modul in care ai expus toate riscurile … imi dai de inteles ca si simplul fapt daca inhalez respiratia celui de langa mine, exista riscul de a lua ceva …
    Asta e doar parerea mea …

  10. Non_Lose: Daca s-ar intampla asa cum zici tu,adica inainte de sex sa dea fuga la un laborator sa isi faca testele sa fie totul ok, nu ar mai fi atatea persoane infectate, insa in mod sigur daca se intalnesc 2 intr-un club si ii prinde valul,nu se mai gandesc la nici un fel de test .
    Genul asta de abordare e cea mai periculoasa pt ca poti sa pui in pericol viata mai multor oameni, doar pt ca intr-un moment de euforie ai uitat ,sau ai avut incredere in partener si nu ai folosit prezervativul.

  11. @Robert ma refeream la abordare “mergi la clinica privata si testeaza-te!” care nu mi se pare corecta din cauza lipsei de consiliere. Din punctul meu de vedere orice tip de analize ar trebui insotite de consiliere pre si post, dar pana acolo mai avem cale lunga.

    Profilaxia la romani e un termen necunoscut, apelam la medici si analize doar in momentul in care buba e mare, doare si poate chiar si sangereaza/puroiaza…

    Sunt cazuri si cazuri, dar majoritatea sunt nefericite din cauza ca oamenii nu stiu ce sa faca in momentul in care primesc rezultatele la un set de analize.

    Reiau ideea si te felicit inca odata pentru initiativa, nu imi placea abordarea fara consiliere, si ca sa nu fiu acuzat ca as face reclama mascata consilierii mentionez ca sunt inginer 😀

  12. @Zoli,

    păi… adevărul e că îs foarte multe unghiuri din care se poate privi și chestia asta cu analizele. Nu mă refer strict la HIV, ci așa în general.

    Ideal, ar fi ca fiecare om să meargă să își facă un set de analize din când în când. Dacă mergi la medicul de familie și îi spui că așa ți s-a cășunat ție și vrei analize, nu o să îți dea trimitere. Adicătelea, trebuie musai să ai niște simptome ca un medic să te trimită să îți faci un set de analize (care niciodată nu va fi complet).Nu mă refer exclusiv la HIV, ci așa în general.

    Așa se face că și cei infectați cu HIV sau diverse hepatite află abia după ce au o grămadă de infecții minore care nu le trec, eventual după ce un medic (bun) îi poate încadra într-un grup de risc (vrem sau nu să recunoaștem, homosexualii sunt foarte expusi pentru că majoritatea au o viața sexuala super mega promiscuă) sau chiar după ce un partener deja infectat a aflat și își ia fostii parteneri prin eliminare.

    Așa se face că sistemul medical nu stimulează prevenția, nici măcar depistarea timpurie a unor infecții, boli, ci se ocupă doar de tratarea lor, ajutarea pacientului să trăiască cu boala, etc.

    Bineînțeles că și educația joacă un rol important, deoarece marea majoritate a oamenilor oricum nu calcă la medic decât atunci când nu se mai pot mișca. Nu există, cred că nicăieri în lume, o mentalitate gen “hai să îmi fac anual un set de analize, just in case”.

    Pe de altă parte, vorbind din punct de vedere psihologic, mi se pare obositor să fii obsedat de sănătate, să investești sume însemnate de bani în investigații, analize, un așa numit stil stil de viața “sănătos” samd.

    Unde e echilibrul dintre cele două? Ar trebui să ne trăim viața cu mintea liberă, să ne bucurăm de ea cât o fi cazul sau dimpotrivă, ar trebui să fim super vigilenți, cu scutul în mână, să nu fumăm, să nu bem, să nu mâncăm grăsimi, să facem mișcare, să dormim minim X ore, să dormim noaptea, să ne periem de 50 de ori pe zi, să mâncam nuștiu câte fructe și legume? Garantează careva din cele doua variante un feng shui permanent?

    Anyway, legat de ce spunei, nu știu dacă pentru orice fel de analize ar fi bine ca pacienții să fie consiliați înainte și după. Îmi și închipui consilierea unei calcemii. Eventual, în cazul HIV-ului, da, hai să zicem.

    Un prieten de-al meu, seropozitiv, după ce a aflat sărmanul, psiholoaga i-a zis ca dacă are vreo problemă, să îi dea liniștit un BUZZ pe messenger. Deci, da.

    Apoi mai sunt și oameni la care consilierea nu funcționeaza. De multe ori cel mai bun consilier se dovedeste a fi un prieten apropiat (care te cunoaste si stie cum sa te ia), familia etc.

    Voi, prin Eu Sunt Tu, aveți în Timișoara ceva legat de consiliere? Vă întâlniți, aveți un grup, ceva? Sau dacă vine cineva seropozitiv la voi, ce îi oferiți, concret? Poți să faci reclamă, nu e stress. Chiar ar fi util să ne povestesti ca poate ajuti pe unii sau altii. 🙂

  13. La nivel local nu este nimic legat de consiliere prin programul Eu sunt! Tu?, dar exista la nivel de internet o pagina http://www.totalgay.ro/hiv-pozitiv care are cateva resurse folositoare.

    In cazul in care vine cineva la mine, si s-a intamplat de mai multe ori, trimit/merg cu persoana respectiva la ARAS Timisoara (oameni foarte faini si profesionalisti) care fac consiliere si teste HIV, hepatita B si C si sifilis, in cazul in care au pe stoc teste. Din nefericire ei sunt singurii care fac treaba buna la nivel de Timisoara.

    Centrul de testare si consiliere HIV/SIDA din cadrul Directiei de sanatate publica Timis nu prea este functional, iar la Spitalul de boli infectioase Victor Babes e nevoie de trimitere de la medicul de familie.

    In viitorul apropiat se anunta cateva programe la nivel de Timisoara, dar am sa revin cand totul este sigur.

    Pana atunci, daca cineva (din Timisoara si zonele apropiate) are nevoie de suport legat de vreo infectie cu transmitere sexuala (ITS), poate sa-mi scrie un e-mail la zoly@totalgay.ro si o sa incerc pe cat posibil sa il/o ajut.

  14. Da, dar e important de stiut ca absolut oricine poate apela la oricare din zecile de laboratoare private, si contra unei sume modice de 30 Ron isi poate face testul hiv.

  15. Personal ader la abordarea lui Robert. Laboaratoarele particulare fac treaba buna la niste standarde civilizate, sa fim seriosi. Cine vrea sa-si imagineze dpdv al analizelor lumea fara ele sa citeasca ultimul mesaj al lui Zoli: aia nu se face, aia se face doar daca e pe stoc, aia doar cu trimitere, etc. Cu alte cuvinte NIMIC.

    Pe cand la un laborator privat te duci, dai sange, iti afli analizele chiar si pe net daca vrei. E mult mai practic, iti da o independenta mare si exista si clinici, in cadrul carora se afla sau nu laboratoarele, care ofera consiliere. Laboratoarele in sine nu au cum sa dea consiliere.

    • alex, evident.

      Din acest punct de vedere nu conteaza ca suntem gay sau heterosexuali.

      În conditiile in care nu exista un centru de testare destinat exclusiv gay-ilor intr-un anumit oras (ceea ce oricum ar fi o prostie, zic eu, cum iti dai seama daca cineva e gay sau nu? Daca are posheta? Daca e dat cu fond de ten? Daca are cont pe Romeo? Apoi am mai si discrimina heterosexualii…) mi se pare aiurea sa stai si sa nu dai 30 de RON la un lab care cu asta se ocupa de fapt.

      Io inteleg 100% ca exista ONG-uri (nu ma refer la careva anume, ci asa, in general ca p-ormă iar o s-aud ca is mama omida care vrea raul comunitatii…) care primesc fonduri pe proiecte de constientizare a anumitor grupuri de risc, dar gay-ii trebuie sa stie ca ei sunt oameni ca oricare altii si in consecinta indiferent de orientarea sexuala pot apela cu incredere la laboratoarele din sistemul privat. 30 de RON mi se pare jenant de putin, in conditiile in care mergi intr-un mediu super ok, confidentialitate maxima si esti tratat ca oricare alt pacient.

      Avand in vedere ce spunea Zoli, io ce optiune am daca as vrea sa imi fac niste teste si as vrea sa merg pe linia dedicata gay-ilor? Caut pe net informatii. Bun. Merg cu Zoli la Arad Timisoara la ARAS unde DACA sunt teste pe stoc mi le fac. Daca nu sunt, stam eventual la o cafea cu cei de la ARAS, ne mai consiliem un pic unii pe altii, intru din nou pe Romeo si astept sa le vina celor de la ARAS testele, sa ma anunte Zoli, sa mai mergem o data la ARAS, consilierea de dupa. Corect? Acum, eu, personal, decat sa aleg intre asa ceva si intre a merge la un laborator privat si a da 30 de RON si a primi rezultatul pe mail in aceeasi zi… aleg a doua varianta, cu siguranta.

      Nu vreau sa se interpreteze gresit ce am spus, insa povestea cu teste HIV gratuite, suport pentru gay… e o poveste frumoasa… dar din nefericire e doar o poveste. Poate ca pe viitor se vor schimba niste lucruri, insa, pana atunci oamenii, indiferent de orientarea lor sexuala, trebuie sa stie ca un rahat de test HIV se poate face la orice colt de strada contra sumei de 30 de RON, ca exista vaccin impotriva hepatitei B, ca se pot vaccina etc. N-are nicun fel de importanta daca esti gay ‘au ba.

      Oamenii trebuie sa fie constienti de usurinta cu care aceste teste se pot face, de siguranta si confidentialitatea lor pentru ca din punctul meu de vedere, daca intr-adevar vrem binele celor din jurul nostru, ii informam corect legat de toate posibilitatile pe care acestia le au si nu le lasam impresia ca numai prin diverse programe isi pot face testele de care vorbeam in acest articol.

      Ceea ce m-a determinat sa scriu acest articol este faptul ca zilele trecute un amic ma intreba unde isi poate face un test HIV si daca trebuie trimitere de la medicul de familie. Evident ca l-am luat de manuta si i-am indicat cu drag un laborator privat si nu, nu iti trebuie trimitere de la niciun medic de familie. Trimiterea de la medicul de familie te ajuta daca vrei sa iti deconteze casa de asigurari analiza. Si pentru 30 de RON mi se pare o prostie sa stai pe drumuri ca nici laboratoarele astea nu au fonduri de la CNAS mereu, iar lab-ul statului este nefunctional, dupa cum zicea si Zoli. Deci, fiecare decide cum ii mai bine pentru el.

  16. Nu înțeleg de ce atâta birocrație, consiliere, vrăjeală și alte d-astea înainte de test. Dacă e vorba de consiliere, se impune dacă testul e pozitiv, în rest nu văd nevoia unei consilieri așa, de dragul de a fi, când toate informațiile se găsesc pe net.

    Pentru test există varianta spusă de Robert, cu 30 de lei, unde beneficiezi de rapiditate, confidențialitate și multe altele, cât și varianta COMPLET GRATUITĂ, indiferent de calitate de asigurat sau neasigurat medical, testarea HIV făcând obiectul unui program național.

    Dacă vrea vreun ONG să ajute pe cineva care e depistat cu HIV, să-i ajute cu testul WESTERN BLOT, căci ăla e 280 de lei, ceea ce nu-și poate permite multă lume, nu cu vrăjeli d-astea că vă dă X sau Y.

    Și @Robert, am să te contrazic cu insuficiența fondurilor CNAS pentru testul HIV, dacă e făcut prin Programul Național 2.2., căci în cazul acesta nu se fac alocări limtate de fonduri, ci se fac plăți în funcție de cerere de către CNAS.

    http://www.ideidegay.ro/2012/04/test-hiv-gratis-prin-programul-national.html

    • @Alex (Ideile), si cum se procedeaza pentru varianta complet gratuita?

      @Zoli, scuze, nush ce draci am citit de am ramas in minte ca doar la Arad exista.

  17. @ RobertG

    Mersi de informatie, posibil sa ai dreptate. Eu stiu asta de la profa mea de “virusi” si din cartea de Virusologie. Cartea na, nu stiu ce sa zic despre ea, ca se mai putea strecura o greseala de tipar.. dar pe madame tind s-o cred prin prisma “vocii experientei”. Pe langa faptul ca e doxa de carte, ma gandesc ca, lucrand zilnic cu pacienti si dozand anticorpi de toate natiile, cam stie ea ce zice. Dar, repet, nu te contrazic..doar mi-ai pus exemplul in fata 🙂 Stii insa ce dilema am eu? Care este exact diferenta intre Ac antiHbs de clasa Ig G si cei antiVHA Ig g(hepatita A), de exemplu? De ce astia anti A confera imunitate pe viata si cei anti B in timp (nu conteaza ca-s 8 sau 20 de ani) se consuma? Anticorpii Ig G de regula ii stiam ca sunt pe viata… oricum o sa am ocazia sa ma intalnesc joi cu ea, si-am s-o trag de limba! 🙂

  18. @Helen_of_Troy
    Pai diferenta de structura, intrucat fiecare se conformeaza unui diferit epitop. Insa nu stiu daca atunci cand te vaccinezi cu vaccin anti-hepatita A, imunitatea conferita de acesta e pentru toata viata. In general imunitatea dobandita artificial, adica prin imunizare cu vaccin, e mai slaba fata de cea ntural dobandita, desi nici aia nu e obligatoriu sa fie pentru toata viata. Sunt atatea persoane care mai fac rujeola, rubeola, chiar daca au facut cand erau mici. Si chiar si asa prin imunitate produsa prin dobandire in mod natural IgG-urile nu sunt intotdeauna si nici obligatoriu pentru toata viata.

    Din cate imi amintesc eu la imunologie am invatat ca durata titrului protectiv de imunoglobuline din RIU secundar este mult mai mare decât în RIU primar, cateodata/frecvent pentru toata viata dar nu intotdeauna si ca intensitatea RI depinde atat de la un individ la altul cat si in cadrul aceluiasi organism de o gramada de chestii, de-asta Robert a fost nevoit sa repete vaccinul la 7 ani iar altul poate nu va avea nevoie de o revaccinare nici peste 25 de ani, desi in ipoteza iau in calcul acelasi vaccin si aceeasi schema. Dar chiar te rog sa scrii ce raspuns iti da profa ta ca m-ai facut curios.

  19. @alex, cert este ca ceva face ca anticorpii sa crape cu timpul. Poate se sinucid si ei, mai stii? 🙂 Eu, din ce-mi amintesc, si cand mi-am facut in 2004 vaccinul, parca asa fusesem informat ca tine 8-10 ani. De aia facem analiza titrului in ultimii 2-3 ani, ca nu vroiam sa raman expus la B.

    Daca cauti, cei de la GSK, au pliante in format PDF atat pentru clienti cat si pentru medici. Intr-una din ele zice clar ca vaccinul lor imunizeaza pana in 10 ani (bine, nu asa franc, ci ca studiile au demonstrat ca bla bla bla).

    Nu stiu exact mecanismul fiziologic prin care un anticorp dispare cu timpul… (habar nu am, poate sunt distrusi pe cale enzimatica, hormonala, poate-s chiar fagocitati, interactioneaza cu anumiti agenti infectiosi, poate se cupleaza cu diversi receptori… totusi, avand in vedere ca acest vaccin e un “bun” indus, adus de afara cum s-ar spune… io cred ca ii normal ce se intampla).

  20. @Zoli, ajuta-ma te rog, sa tragem o concluzie care sa ajute cititorii:

    Pupulatia Romaniei (din care facem parte si noi, gay-ii) își poate face un test HIV prin urmatoarele metode:

    Unde îmi pot face un test HIV?
    1

    La orice laborator din sistemul privat

    În fiecare oras din țară exiată laboratoare de analize medicale. Testul HIV costa aproximativ 30 RON iar cel al Hepatitei B cam 50 RON. Rezultatele le ai în aceeași zi sau cel târziu în ziua următoare. Majoritatea laboratoarelor trimit rezultatul și prin mail. Nu oferă consiliere pre sau post analiză.

    Avantaje

    – Poți să-ți faci orice analiză (HIV, toate hepatitele și orice altă infecție cu transmitere sexuală dar nu numai).

    – Nu ai nevoie de trimitere de la medicul de familie.

    – Foarte bine reprezentate la nivel național.

    Dezavantaje

    – Costă.

    – Nu ofera consiliere pre sau post testare.

    2

    Prin intermediul programului national 2.2

    Descris in articolul de pe IdeideGay care ofera teste gratuite, teoretic, tuturor cetatenilor Romaniei prin centrele de testare ale tuturor Direcțiilor de Sănătate Publică Județene (lista aici).

    Avantaje

    – E gratuit.

    – Foarte bine reprezentate la nivel național.

    Dezavantaje

    – Vor face doar dacă au teste pe stoc.

    – Nu fac alte analize în afară de HIV.

    – După cât de bun e sistemul medicat românesc, intuiesc că durează zile bune până ce ai rezultatul.

    – Nu oferă consiliere pre sau post testare, eventual un psiholog de serviciu te va lua în evidență dacă ești seropozitiv.

    3

    Apelând la ONG-uri

    ARAS (Asociația Română Anti-Sida) este reprezentat în mai multe orașe din țară însă nu în toate. Unul din proiectele lor vizează prevenirea infecției cu HIV în cadrul grupurilor vulnerabile (aici intră și homosexualii).

    Avantaje

    – E gratuit.

    – Pot oferi consiliere pre si post testare HIV prin intermediul altor ONG-uri, gen PSI.

    Dezavantaje

    – Nu e reprezentat în fiecare oraș.

    – Testele se pot efectua doar daca au pe stoc materialele necesare.

    – Fac doar testul HIV.

    Vă rog să mă corectați dacă am greșit pe undeva. Cred că este extrem de important ca informația să fie clară, transparentă, ușor de asimilat.

  21. Oameni buni, admir efortul vostru de a responsabiliza oamenii si este foarte frumos ce faceti. Am incercat si eu sa fac asta, pe minunatul site albastru, din septembrie 2011(cand am aflat ca sunt seropozitiv) pana acum 2 saptamani (mai 2012).

    Nu am citit cap coada toate comentariile kilometrice, insa, in loc sa creati o stare de bine, voi mai rau speriati saracii oameni, ii panicati.

    Ar trebui, poate, sa stiti ce inseamna sa fii HIV+, sa traiesti zi de zi cu HIV, ca sa puteti sa va exprimati ca este “o adevarata tragedie”, ca este “trist”…intr-un cuvant, sa va fie MILA. Mila este ultimul lucru de care un om care afla ca are HIV, are nevoie, credeti-ma.

    Insa din pacate, mentalitatea voastra, a romanilor inapoiati, care habar n-aveti de realitatile secolului 21, sperie pe oricine si asta e trist, pt ca, din cauza oamenilor ca voi, sunt gay care afla ca au HIV si intra in depresii interminabile, se izoleaza, ajung chiar la suicid. In loc sa dramatizati “vai cat de trist e sa ai hiv”, ar trebui sa va comportanti absolut normal.

    Eu am HIV de 9 luni, iau tratament de 5 luni si ma simt foarte bine. NU zic ca nu ar putea aparea probleme pe parcurs, insa orice om HIV+ sau HIV-, are probleme de sanatate. Noi doar trebuie sa avem un pic mai multa grija, atata tot. In rest, viata e normala, ca si pt voi, cei “normali”

    Cat despre transmiterea HIV, ar trebui sa va documentati pe bune, nu sa cititi carti de medicina de acum 20 de ani, ale unor fosile comuniste 😉 HIV se ia FOARTE greu, mai ales daca esti sub tratament. Totul depinde de incarcatura virala, daca ea este mica/nedetectabila, riscul sa dai ajunge la 1-2% (nu degeaba exista relatii hiv+/hiv-, care o fac neprotejat de ani de zile si cei negativ tot negativ este). Asa ca, pana sa faceti astfel de forumuri menite sa “ajute”, ati face bine sa va documentati calumea, macar sa faceti ceva util.

    • Zico, aici vorbim de prevenire și nu de viața trăită ca și seropozitiv. Ideea e că mulți sunt suficient de dezinformați încât habar nu au unde se pot testa, ce presupune testarea etc. Doar despre asta povesteam. Nimic legat de ce zici tu.

  22. @Bondaru 😀 tie gandu numa la chupa chups 😀 de ai sesizat poza aia cu o asa placere 😛 ? :))

  23. Dragă Ziko,

    Nu vreau să distrug cumva filozofia de viață încropită de tine după aflarea „veștii” nefaste (zic eu, un umil nedocumentat), mai ales că probabil că dacă aș face asta nu aș realiza nici o brânză pentru că ți-ai pune fustele în cap, însă aș vrea să îți atrag atenția că învinuiești fără urmă de temei pe cei care nu sunt informați sau pe cei cărora le este milă de seropozitivi. Apăi, neică, milă nu vrei, socializare nu vrei, argumente nu vrei… dar tu ce vrei de fapt? Să spună toată lumea că infectarea cu HIV nu este un lucru rău? Că nu trebuie să ne protejăm? Frate, eu te înțeleg (pe tine sau pe psihologul care te-a consiliat probabil) că trebuie să te împaci cu ideea, dar nu cred că este normal să răspândești un așa optimism pe marginea infectării cu HIV și a lipsei de protecție în cuplurile mixte (din punct de vedere al seropozitivității partenerilor), că o să se apuce toată lumea să umfle prezervativele în loc să le folosească pe bănănică…. și atunci… nu vei fi numai tu cel care va stârni MILĂ, ci vei fi „guru” al milei, conducătorul unei secte de adoratori de viruși.

    Da, oamenilor le este milă. Mi se pare ceva normal, e ceva uman. Ceea ce spui tu (că un seropozitiv nu are nevoie de mila cuiva) e ca și cum ai înjura pe cineva pentru că ține la tine… Mila este un sentiment, este compasiune, este dovada că celuilalt nu îi pasă doar de el însuși. Apoi dacă tu te comporți ca o maimuță turbată cum prima ocazie când cineva îți adresează niște cuvinte pline de compasiune, fii sigur că omului ăluia îi va fi și mai mare milă de tine, punând atitudinea ta pe seama bolii și a depresiei cauzate de ea.

    Iar dacă ai pretenția de a fi un specialist al infectării cu HIV doar pentru că ai contactat acest virus și emiți niște informații tâmpite (precum faptul că virusul HIV se transmite „FOARTE greu”), oamenii  (așa, români și needucați cum sunt ei) te vor considera nu numai o maimuță turbată, de care le este milă, ci și o maimuță cu fundul roșu (ca cea din imaginea de mai jos), căci, devreme ce tu ești seropozitiv, înseamnă că ai căutat-o mult, nu? (conform teoriei tale asupra infectării cu HIV).

  24. Uite fataaa ca sunt negativ….dar totusi am nevoie de consiliere, de la Cristi Branea daca se poate!

  25. @Fireman Nu cred că era necesar să îl ridiculizezi pe Zoki, mai ales din perspectiva domeniului tău profesional. Probabil că termenii de empatie şi ipocrizie -vezi “milă”- îţi sunt străini.

  26. Levy, nici aici și nici în viața reală nu profesez în domeniul la care te referi (probabil) șii nici nu o voi face vreodată, tocmai pentru a-mi permite să fiu sincer cu mine și cu cei din jur. Termenii nu îmi sunt străini atâta vreme cât sunt  integrați într-un context real. În cazul de față nu l-am ridiculizat pe „Zoki”, pentru că nici măcar nu îl cunosc, ci ideile pe care le-a debitat fără noimă, precum: sfaturile cu privire la testarea pentru HIV și hepatita B induc panică … infectarea cu HIV se face FOARTE greu, etc

  27. Și nu înțeleg de ce își pune Non_lose rezultatele pe Darkq. Mă face să cred că și-a photoshop-uit testul :)))))

  28. Fireman, era o gluma care a pornit de la faza cu consilierea ante/post analize :))

  29. Am citit postul si mie mi se pare interesant, nu am citit toate comentarile fiindca sunt kilometrice si e destul de tarziu si vreau sa dorm. Eu lucrez in sistemul de sanatate, si din nefericire acum un an si jumatate m-am intepat cu un ac. Mi-am facut urgent analizele pt HIV si Hepatita B si inca vre-o 7 analize pentru alte boli. La astea doua ma opresc, si eu desi am cat de cat habar, m-am informat si mi s-a zis ca cel mai bine este sa faci analizele la 45 de zile timp de un an daca crezi ca cel care a fost intepat cu acul are sau a avut ceva suspect.

    Aici era vorba de ac si mi se pare logic sa va explic asa, si din vorba in vorba cu un profesor de virusologie de la universitatea din Pisa, am ajuns si la transmiterea bolilor grave si foare grave prin intermediul sexului si el mi-a zis ca daca eu pentru un ac imi fac analizele timp de un an tot la 45 de zile, de ce cei ce cred ca sunt infectati, presupusi nu o pot face. Si i-am zis ca nu stiu. Iar el mi-a explicat ca daca eu azi o fac cu un tip HIV+ maine, saptamana viitoare sau peste o luna e putin probabil sa vad daca sunt sau nu infectat. Trebuie sa treaca cel putin 4 luni (mai exact intre 4 si 6 luni) si numai dupa aceea pot vedea daca e ceva sau nu.

    Si a zis ca pentru a diminua din stres si a evita o cronicizare a depresiei, fiindca sunt unii care intra in depresie cand aud ca unul ar putea fi infectat din cauza gandurilor si a problemelor, e mai bine sa faci analizele la 45 de zile. Fiindca sti ca le faci si cand iti vine rezultatul parca te mai linistesti vazand ca e negativ, si aici ma refer exclus la cei norocosi.
    Nu cred ca teoria lui palce tuturor, dar e o idee.

    Si mai avea inca o teorie pe care am sa v-o spun si eu, insa e doar teorie si nu e nimiccertificat si fix, se zice ca daca tu iti faci analizele la 45 de zile si primele 3-4 rezultate ies negativ exista o probabilitate de 70 -80% sa fie negativ. Sau mai sunt cazuri in care sunt si teste fals pozitive sau fals negative asa ca cel mai indicat este ca la 6 luni si la 12 luni in anul in care iti faci analizele la 45 de zile sa faci in 2 locuri la 6 respectiv 12 luni.

    Stiu ca ceea ce am scris eu, pentru uni dintre voi e o ofensa si o chestie irealizabila. eu am fost si probabil sunt norocos ca lucrez in sanatate si de bine de rau imi fac analizele gratis oricand vreau, si nu e frumos sa ma laud cu o chestie ca asta. Dar oricat de mult costa, cum a zis si Robert, macar o data pe an sa le facem. Si cat o fi 80 de lei sau 150 de lei, dai in masa ca pana la urma mai bine ai haina rupta si petecita decat o boala incurabula. Va salut cu respect, si daca aveti orice fel de intrebare legata de domeniul sanatatii nu ezitati…. nu garantez ca va pot ajuta dar, macar un sfat si o vorba buna. Sanatate!

    Pana si al meu comentariu e lung ca cele de mai sus…

  30. Fireman a fost politicos cu Zoki , eu citind despre ” mentalitatea voastra, a romanilor inapoiati, care habar n-aveti de realitatile secolului 21″ am avut o reacţie mai aspră pe care doar buna creştere mă opreşte să o reproduc.
    Bine că eşti tu destupat la minte Zoki dragă! Mai spune-ne cum se trăieşte pe lumea asta? Mai recomandă-ne cărţi din contemporaneitate, sunt convins că acolo printre civilizaţii tăi ai descoperit şi fruculiţa, noi încă mâncăm cu deştele.

  31. oscarW, pai cam asa e. Vezi graficul cu anticorpii pe care l-am facut, cel de la comentariul #9.

    CM, iti ia o vreme sa te obisnuiesti cu Fireman, dar si dupa ce o faci, n-o sa mai vrei sa scapi de el. Zico, a exagerat si el putin, cu atat mai mult cu cat spune ca nu a citit “comentariile kilometrice” dar ne recomanda “sa ne documentam pe bune, nu sa citim carti de medicina de acum 20 de ani, ale unor fosile comuniste”.

    Asa ca o paranteza, ma rog la bunul Dumnezeu, sa dea ca medicii astia tineri, sa aiba macar jumate din experienta acelor fosile comuniste pentru care profesia era profesie. Mai bine ma sinucid decat sa ma las pe mana vreunei mantzepe care si-o luat examenele dand cu pizda in stanga si dreapta si care-si petrece weekendu-rile la Milano cu “iubi”. Cei mai buni medici din Romania sunt cei educati in perioada comunista.

    Sa-mi fie cu iertare, insa, (1) nici nu discutam despre seropozitivi (dar cum el nu citise comentariile kilometrice) n-avea de unde sa stie si (2) informatiile despre HIV pe care le-am postat, noi, utilizatorii, nu sunt eronate de nicio culoare si indeamna spre testare, prevenire a transmiterii infectiei – (adica io asa cred, ca daca stii ca ai, nu dai cu curu’ in stanga si dreapta neprotejat).

    (3) Si-apoi, el probabil ca o vrut sa spuna ca dupa ce se ia tratamentul o anumita perioada de timp, si viremia e indetectabila, sansa ca un seropozitiv sa transmita virusul e mica. Acum, doar pe baza teoriilor, conform carora virusul se transmite “foarte greu”, cum zice Zico, io unul nu mi-as pune capul in fata ghilotinei. Trebuie ca, intr-adevar, Zico, o fi fost tare ghinionist daca l-a luat, in conditiile in care se ia chiar “asa de greu”. Eu nu as baga mana in foc ca se ia chiar asa greu, de unde si numarul imens de persoane infectate.

    Mai mult, un alt factor care duce la raspandire este faptul ca sunt multi purtatori care nu stiu ca sunt infectati. Si aia probabil ca si-o mai trag once in a while fara sa se protejeze. Mai gasesc cate o jumatate si dupa ce cad ei de comun acord ca se iubesc de mama focului si lumea e a lor, normal ca o fac fara prezervativ, fara ca vreunul sa-si fi facut analizele. Ca deh. Si tot asa.

    Mie mi se pare foarte important procesul de constientizare a populatiei. Trebuie ca fiecare din noi sa stie cu ce se mananca, ca se poate testa cu usurinta, ca nu costa mult etc.

    In acelasi timp, hai sa vorbim cu unii care i-au tratamente antiretrovirale de 10-15 ani: pe langa efectele secundare zilnice care difera de la o persoana la alta ca si intensitate (da, putand sa nu existe deloc), ficatul sau rinichii oricum iti crapa candva pentru ca toate medicamentele astea sunt super hepato- si nefrotoxice. Transplantul e o optiune, dar nu pentru toata lumea.

    Iar de mila, hai sa nu vorbim. Cunosc persoane infectate cu HIV si stiu prin ce trec. Autostigmatizare, frica, anxietate, (care papa tone de anxiolitice), neincredere in sine, interiorizare, faptul ca multi din cei pe care ii vei intalni te va respinge in momentul in care afla de tine. Nu are cum sa nu te miste un pic. Nu suntem animale fara sentimente.

    Deci, sa nu vina cineva sa-mi zica ca “It’s OK”, pentru ca NU, nu e OK. Ah, ajungi la un echilibru cu tine? Bravo, toata stima si respectul. Dar hai sa nu vorbim prostii doar de dragul de a vorbi. Orice boala de pe lumea asta e o cruce pe care o porti (mai mult sau mai putin) dar nu ti-e tot una si de aia e important ca lumea sa stie cu ce se mananca toata treaba.

    Si daca un singur om (Non_lose bunaoara, pe care ieri l-am luat de manuta si l-am dus la intepat) s-a dus si si-a facut testul HIV datorita acestui post, eu ma declar FERICIT. Fiecare om decide cum este mai bine pentru el.

  32. @CM, taci ma ca pe bune, dupa aia, toata dupa-masa l-am tocat la cap “ti-o venit? ti-o venit? ti-o venit?”, ca eram io mai stresat ca el. :))

  33. Asa e, iti multumesc, Robert 😀 Chiar ma simt mai impacat cu mine acum.

    Vad ca a dat roade si faptul ca inainte sa-mi incep prolifica mea viata sexuala am urmarit in intregine serialul Queer as Folk, de-acolo mi-a intrat in cap sa nu fac niciodata sex neprotejat, cu nimeni, fara exceptii.

  34. Și pe mine mă bate gândul să fac testul, sunt mai stresat de asta acum decât de sesiune. Totuși, nu aș vrea să mă duc chiar singur, poate mai conving pe cineva până atunci. Deja m-au luat toate hipopondriile:P

  35. Păi degeaba te duci cu cineva, sângele ţie ţi-l ia , probele le testează pe fiecare în parte, iar rezultatul se comunică personal. Coraj, ia un coniac şi la testare cu tine!

  36. @RobertG

    Robert, medicina nu-i ASE. Medicii astia tineri se duc fara probleme si profeseaza in tari unde asteptarile sunt mari si standardele inalte si din cate stiu nu sunt trimiti retur din motive de nepregatire profesionala.

    Iti par tie bine pregatiti profesional medicii pregatiti in perioada comunista pentru ca in medicina apogeul carierei nu e la o varsta chiar foarte tanara, si medicii pregatiti in comunism sunt la apogeul carierei lor. Asa altcineva poate spune ca cei pregatiti profesional in perioada interbelica sau antebelica sunt/au fost, cei mai bine pregatiti profesional si mai degraba ar avea dreptate.

  37. …. a auzit cineva de dieta RAW food ? De ce va sperie asa de tare bolile astea?

  38. @khaos, cine nu a auzit de dieta raw food?
    Era bine dacă dezvoltai puţin mesajul, aşa unii pot înţelege că insinuezi că această dietă ar trebui să ne înlăture temerile legate de ” bolile astea”

  39. Ce RAW food, ma? Doar n-o sa mancam acu’ mancare nefiarta si neprocesata ca sa nu se mai “ia” de noi nicio boala. 🙂

    Daca ar fi asa de simplu, ce bine ar fi.

    Io nu zic ca nu-i bine sa mananci (practic) sanatos, dar asta nu te fereste de toate cele. Ca ai o imunitate ceva mai buna, da, asa e, dar nici asta nu e de ajuns.

  40. în curând o să apară dieta neprocesată integral, adică n-o să ai voie nici să mesteci mâncarea …

  41. CM, nu că, ce-i drept, mâncarea își pierde din nutrienți pe măsură ce este procesată, dar nici nu cred ca ‘om manca ouă crude sau carne netratată termic. Se risca cineva la orez nefiert?

  42. păi ouă crude mai mâncăm ( gălbenuşul în ouăle ochiuri ca la carte sau în ouăle fierte moi)iar carne netratată termic la fel că doar nu fierbi biftecul tartar sau frigi sushi. Pe mine mă amuză (poate pentru că nu înţeleg) ducerea lucrurilor la extreme . Poate că o fi superioară mâncarea raw, dar de aici până la a vindeca gălbinarea…

  43. Din punctul meu de vedere ca si cadru mediu sanitar si ca si om, destul de tanar ce-i drept, cred ca cel mai bine e sa mancam putin din toate. Eu unul, am norocul ca imi place sa gatesc si as gati ore si ore, numai sa fie lume sa se indoape. Nu sunt pro-fast food si nici nu incurajez sa se consume preparate precoapte si chestii dinalea ce le bagi in cuptorul cu microunde si in 5 minute, iese ca la mama acasa….

    Sunt adeptul unei alimentatii diversificate si cat mai light. Prefer mancarurile gustoase si nu incarcate cu 7 miliarde de condimente si produse, de ajungi si nu mai sti ce e acolo si ce consumi de fapt. Gatesc zilnic desi locuiesc singur, si incerc pe cat posibil, si cat permite bugetul sa gatesc in fiecare zi ceva nou. Insa nu credeti ca refuz macar o data pe luna un pannini, o saorma sau mai stiu eu ce produse de fast food. Cred ca e bine sa ii dam corpului ceea ce cere(ma refer strict la mancare). Mi s-a intamplat sa vreau si sa am pofta de acru si m-am dus la magazin, vara fiind si mi-am luat un borcan de 800g de castraveciori murati si la ce pofta aveam, pe drum catre casa mancam din borcan (norocul e ca magazinul e in cartier la 3 blocuri distanta si ca nu era mai nimeni pe strada la ora aia). Mi se intampla sa vreau dulce, sarat sau te miri ce minune.

    Acum 3 sau 4 seri la 2 dimineata faceam clatite. Alaltaieri am facut papanasi pentru prima data si mi-au iesit super buni. Asa ca sfatul meu e sa mancati des si putin. Mancati sa e potoleasca foamea, nu pana ajungeti sa simtit ca nici aerul nu mai intra in plamani. Beti foarte multa apa, cel putin 2 litri pe zi. Si aici ma refer la apa plata. Eu beau in medie cam intre 2-3 litri iarna de apa si vara ajung si pana la 4 litri daca e cald de lesini. Sunt dependent de apa.

    In fine, ca sa nu va plictisesc cu detalii, mancati des si putin si orice. totul cu masura sa fie. Va doresc sanatate si multa pofta la mancare.

  44. Dragilor, ne flambăm uşor cam repede… poate şi pentru că subiectul este uşor prea sensibil…

    Ziko, orice efort pentru a face cunoscut virusul, cu modalităţi de transmitere, posibilităţi de limitare a transmiterii etc, orice pledoarie pentru responsabilitate este bine venit.

    Din păcate, ştiu ce ai vrut să spui legat de acele cărţi comuniste de acum 20 de ani. Şi, cu permisiunea ta, voi nuanţa un pic aici. Există medici care se limitează la ce au învăţat pe băncile şcolii şi pentru care medicina nu a mai progresat deloc de atunci. Ori, medicina este unul dintre domeniile cele mai dinamice, în care apar “revoluţii” extrem de frecvent. Pentru a cunoaşte acest virus, destul de “tânăr” încă, este obligatoriu să fii la curent cu ultimele noutăţi.

    Până la un punct (sau de la un punct încolo, cum preferi) infecţia cu HIV este o suferinţă cronică, precum multe altele. Impune anumite precauţii, ca oricare altă suferinţă cronică. De acord, nu este nevoie nici de menajamente excesive, nici de milă.

    Pe de altă parte, însă, afirmaţia ta că HIV se transmite foarte greu este EXTREM de iresponsabilă. Este suficient un singur contact neprotejat. Este suficient un coş proaspăt stors, sau o mică tăietură de la manichiură care să intre în contact cu fluid contaminat. Este suficient să folosim acelaşi aparat de ras, din greşeală….

    Ah, că sub tratament ARV, în condiţii de viremie nedetectabilă, probabilitatea de a transmite virusul este semnificativ scăzută….este altceva. Dar o probabilitate de 1% de a contacta virusul este acceptabilă doar pentru cei 99 din 100 care NU îl contactează: pentru al 100-lea devine o certitudine!

    RobertG,
    Înţeleg pe de o parte motivele pentru care pledezi pentru medicii vârstnici: experienţă, o altă şcoală etc. Pe de altă parte, însă (şi ştii că ştiu despre ce vorbesc) mare parte din medicii vârstnici se plafonează, renunţă la cercetare, renunţă la documentare… şi “îngheaţă” într-un anumit moment de timp, ignorând progresele. HIV-ologia, ca să zic aşa, este unul dintre cele mai dinamice domenii medicale. N-aş alege un medic doar pentru că e şcolit pe vremea comunistă… Îs multe criterii pe care să alegi medicul. Poate cântări şi faptul că a fost şcolit atunci, dar… nu doar asta!

    Felicitări pentru ideea de articol! Şi, revenind la ideea de bază (testarea periodică pentru HIV si hepatite): o testare periodică este utilă… nu doar pentru ITS-uri (care, apropo… sunt mai multe!) ci şi pentru starea de sănătate în general.

    Nevoia de consiliere este o discuţie destul de amplă. Problema cu consilierea este că este obligatorie. Şi că o fac persoane care ştiu SAU NU să o facă. Unul din viciile învăţământului medical de la noi este că ideea de “tratat bolnavul nu boala” există doar la nivel declarativ, iar particularizarea discursului, a consilierii nu se aplică decât în foarte puţine cazuri.

    Eu personal nu am nevoie de discursuri legate de modalităţile de transmitere şi de responsabilizare etc. Am nevoie de un test, de un rezultat la test. Şi există alţii asemenea mie pentru care “speech-ul” de consiliere, poezioara pe care o recită în multe cazuri consilierii este o absolută pierdere de vreme.

    Este lăudabilă ideea de a informa publicul (persoanele care se testează) dar… fundamental greşit aplicată: informaţia este asimilată când/dacă există disponibilitatea pentru a o asimila. Nimeni nu învaţă, efectiv, pentru că trebuie să înveţe, sau pentru că i se vâră pe gât un discurs standardizat, atent studiat. Discuţia ar trebui să plece de la ce ştie persoana testată despre virus, modalităţi de transmitere etc. Ar trebui corectate informaţiile greşite, şi ar trebui argumentat de ce sunt ele greşite. Ar trebui identificate acele practici care expun la risc persoana care se testează şi identificate modalităţile de combatere a acestora. Ori, în singura ocazie în care am fost consiliat pe tema asta mi s-a recitat un fel de “luceafăr” în timp ce consilierul butona pe telefonul propriu. Right! Aceeaşi atenţie am acordat-o şi eu speech-ului respectiv! Poate sunt un caz singular – m-aş bucura să ştiu asta.

    Revenind la discuţia despre test HIV negativ: un test negativ susţine că ce ai făcut cu, în medie, 4-6 luni înainte de testare, a fost safe. Dar, atenţie, este o medie! Există cazuri, puţin frecvente, dar există, în care pozitivarea poate apare la 45 de zile (mai devreme). Există cazuri în care pozitivarea apare după 9-12 luni (deci, mai târziu)….

    Un singur test HIV este absolut irelevant per se.
    În cazul meu şi al partenerului meu, ne-am testat prima dată când lucrurile au devenit serioase între noi; am repetat testul după vreo jumătate de an…. l-am repetat după încă vreo jumătate de an. Ne-am asumat monogamia încă din prima clipă. Abia după al treilea test negativ (care “acoperea” primul an de relaţie) am renunţat la prezervativ. Şi în continuare ne testăm aproximativ anual amândoi. Nu din suspiciune: sunt şi alte modalităţi de transmitere, care nu presupun infidelitatea…

  45. Azi am primit rezultatul in Resita.Pentru HIV m-a costat 22 lei.Sunt ok:X:X

  46. Insistența asupra necesității consilierii pre- și post-testare în cazul aplicării așa numitului “test HIV” e destul de suspectă, iar recomandarea de a nici nu efectua testul în absența consilierii e de-a dreptul grăitoare pentru faptul că acest “test” nu e considerat de nimeni, nici măcar de producător, ca fiind o analiză de laborator ca oricare alta. De aceea e nevoie de alambicarea aceasta prin consiliere obligatorie (procedură nemaiîntâlnită la alte analize biologice) care să justifice recurgerea la testare și să încadreze rezultatul testării în niște parametri extrem de personali. Consilierea spune, în principiu, că trebuie să fii un individ încadrat într-una din grupele de risc pentru ca testul să aibă vreo semnificație.

    Motivul? Nimeni nu e sigur ce anume se evidențiază cu acest test. Sigur, e vorba de anticorpi, dar – atenție ! – nu spune nimeni că ar fi vorba de anticorpi “anti-HIV” (nici anti-HIV-1, nici anti-HIV-2), așa cum e cazul determinării prezenței altor anticorpi (de exemplu, anti-VHB sau anti-VHC). Mai mult, această evidențiere pur calitativă a anticorpilor nici nu are un corespondent cantitativ, respectiv o metodă de titrare a acestor anticorpi care să măsoare intensitatea și/sau vechimea infecției HIV. (Nu că nu s-ar putea imagina o metodă de titrare, dar dacă s-ar pune în practică ar introduce confuzii insurmontabile, pentru că HIV nu pare a respecta nici un criteriiu biologic sau epidemiologic de infectivitate.) Și parcă n-ar fi fost deja destul, nici determinarea calitativă nu e una obișnuită, uniformă și unitară, dat fiind că diferite teste HIV nu determină, toate, prezența aceluiași tip de anticorp ci, în funcție de producător (și de zona geografică în care este aplicat), proteina-țintă a testului poate fi una sau mai multe, existând mai multe benzi de pozitivitate în funcție de care (și câte) din proteinele despre care se crede că ar aparține HIV suscită producția de anticorpi. Dacă se poate imagina un virus împotriva căruia organismul să dezvolte fie un singur fel de anticorp, fie doi, trei sau chiar patru feluri, iar criteriul de pozitivitate să varieze de la țară la țară (între una și patru benzi), atunci mă întreb ce anume mai cercetăm?

    Testul HIV pune în evidență niște anticorpi împotriva unor proteine despre care se spune (!) că ar fi proteinele virusului numit “HIV”.  Aproape fiecare tip de test (mai ales cele de la producătorii serioși, de mare renume, cum este de exemplu Abbott), conțin o serie de disclaimer-uri foarte ciudate, precum:

    – “dacă testul este aplicat populațiilor în care prevalența HIV este scăzută (de exemplu, donatorii de sânge), reacțiile non-specifice pot fi mai frecvente”

    – “Senzitivitate și specificitate: În prezent, nu există niciun standard recunoscut (un “standard de aur”) pentru stabilirea prezenței și absenței anticorpilor împotriva HIV în sângele uman.”

    – “Senzitivitatea (sensibilitatea) bazată pe o prevalență asumată de 100% a anticorpilor împotriva HIV-1 la pacienții cu SIDA este estimată a fi 100%.”

    – “Specificitatea bazată pe o prevalență prezumată a fi 0 (zero) a anticorpilor împotriva HIV-1 la donatori aleși întâmplător se consideră a fi 99,9%.”

    – “Persoana care are anticorpi împotriva HIV este prezumată a fi infectată cu HIV.”…

    … și altele asemenea.

    Dacă cineva iese pozitiv la un test care nu se știe exact ce demonstrează, dar se știe sigur că nu-i de bine, ce altceva să faci decât să fii consiliat post-testare, pentru ca să nici nu disperi (că, la o adică, poate nu-i nimic) dar nici să nu te culci pe-o ureche (că dacă e totuși HIV, e de rău).

    😎

    • @Grid, ok, să admitem. Dar atunci, anticorpii ăia de unde vin? Sau de ce sunt prezenți în sânge? Îți dai seama, e oarecum inuman de sadică toată povestea. Ce-ar trebui sa facă o persoană pe care una din aceste teste o “declară” pozitivă? Să refuze medicamentele? Concret.

  47. Nu mă pune pe mine să explic, când eu am fost primul care să recunosc că nu știu ce înseamnă. Eu am ridicat o întrebare, nu am dat un răspuns. Habar nu am ce se poate face. Eu m-am testat, dacă asta vrei să știi, dar din pură curiozitate, ca și cum m-aș fi dus la o ghicitoare sau la astrolog. Problema e că eu nu găsesc știința din spatele acestei testări, nu am încredere în ea, așa că nu am cum să-i găsesc testării HIV o utilitate practică sau o finalitate pozitivă.

    Din punct de vedere strict medical, sigur că se recomandă testarea, iar rezultatele testului înseamnă ceea ce zic specialiștii că înseamnă. Eu mă îndoiesc doar că au dreptate, nu-i contrazic – și e o diferență între cele două variante. Am făcut niște observații care mie (dar nu numai mie) îmi ridică serioase dubii. Mai mult de-atât nu știu ce să zic. Nu știu ce aș face dacă aș ieși pozitiv, sau dacă cineva apropiat ar testa pozitiv. Bănuiesc că ar fi ca și cum mi-ar spune cineva că am o aură negativă, sau ceva de genul ăsta. M-aș speria probabil, dar fără să am o certitudine asupra vreunui pericol iminent sau mai îndepărtat. Mai departe nu știu ce aș face și nici nu am recomandări de făcut.

    Faptul că îmi exprim nedumeririle și îndoielile nu trebuie considerat ca o respingere apriorică a ceea ce se știe până acum despre HIV în mod oficial și științific, ci mai degrabă ca o invitație la mai multă informare și la cercetări mai aprofundate care, eventual, să rispească incertitudinile pe care eu doar le-am semnalat (dar care n-au pornit de la mine, ci de la oameni care le-au expus înaintea mea, alarmați fiind de ceea ce ar putea fi o formă de obscurantism științific, dacă nu pură superficialitate).

    Sigur că subiectul ăsta predispune transformarea rapidă oamenilor care au un parti -pris în legătură cu HIV (fie că-s pozitivi, fie că se tem foarte tare să nu devină pozitivi) în niște oameni înverșunați, montați de informațiile nou-descoperite în poziții tranșante, pro sau contra testării. Nu e cazul meu. E important ca aceia care vor studia pe cont propriu problema, pornind sau nu de la nedumeririle mele, să nu devină prea repede apostoli entuziaști ai uneia sau alteia dintre căi.

    E foarte ușor să te aprinzi atunci când prinzi firul unei posibile erori. Totul e să nu crezi că, descoperind eroarea, ai găsit soluția.

    😎

    • Grid, păi da, io pricep, dar mă gândesc concret. Mi-aș imagina un scenariu de film din ăla cu final la alegere.

      Indiferent pe care parte abordăm problema, tot nu dă bine. Asta-i buba. Când ești pus în fața unui fapt împlinit drumul ți-e cam închis. Nu ai de ales. Adică ba da ai, ai de ales să între a accepta ceea ce spune medicina că e “înțelept” să accepți și între a refuza acest lucru.

      Io, dacă Doamne ferește aș fi +, nici nu aș sta pe gânduri și aș lua tratamentul. Ce să fac altceva? Aș fi mult prea terifiat ca să mă gândesc că am văzut niște documentare și am citit ceva rapoarte “ascunse de ochii lumii”. Sunt laș? Poate. 🙂

  48. Robert, nu este vorba de „niște documentare (…) și ceva rapoarte”. Nu este o teorie ce se poate interpreta  ca fiind „a conspirației”, este vorba de „desclaimer”-ul testelor… adică… pula mea… ăia care le-au făcut au cam zis că nu prea sunt relevante, ceva de genul…

    Grid, eu cred că ai firmă de consiliere post-…

    • Fireman, bun, fie. Atunci de ce mai ia lumea tratament? Asa de fantezie? Sa crape mai repede? Sau poate, cine stie, e vreo alta conspiratie masonica prin care se vrea micsorarea grupurilor defavorizare, tembele, neproductive dpdv economic.

      Io nu zic ca sunt fan 100% al lumii medicale, dar nici nu ma pot lua dupa speculatii.

      De exemplu, toate medicamentele au efecte secundare (si unele au efecte secundare severe si de durata) si totusi se folosesc si sunt unanim acceptate ca sunt benefice (de la si pana la un puct).

      M-am intrebat de multe ori cum e sa aflii o veste din asta devastatoare, una din acelea care stii ca iti va schimba definitiv viata. Gandeste-te, un tanar de 22-23 de ani, care afla in urma unui test de rutina ca este HIV+, ce poate sa faca? Sa citeasca disclaimerele de pe prospecte? Sa stea sa caute documentare in care unul din 100 de medici spune ca virusul HIV de fapt nu exista? Sa bage in el teorii ale conspiratiei conform carora de fapt de buna voie si nesilit de nimeni se va otravi cu medicamentele pe care le va lua? Sa se ia dupa nush ce tipa care s-a vindecat “miraculos” de HIV fara sa ia vreun medicament?

      (Fac o paranteza. Nici nu e ascuns faptul ca suntem otraviti zilnic… hai sa ne gandim cat stress bagam in noi, fum de esapament, tutun, coloranti, conservanti, toxine, hormoni artificiali… oare ce efect au toate astea pe termen lung asupra unui organism? Stim, si la ce ne ajuta ca stim? Ca tot in masina ne punem curu’, acelasi salam care are 1% carne îl mancam, aceleasi legume super chimizate, acelasi pui hormonat care n-a vazut lumina zilei ever, acelasi stress… REPET, ce facem chiar daca stim ca suntem otraviti de propria noastra mana zi de zi, zi de zi, tic tac, tic tac…)

      Ok. Sa zicem ca individul nostru imaginar e unul caruia i se rupe de viata lui sau e un paranoic care crede ca cineva vrea sa-l omoare. Bun. Sa zicem ca peste cativa ani, o sa aiba o pneumonie care n-o sa-i mai treaca si crapa. Isi asuma cineva motivul? Se va ridica cineva care va purta crucea mortii ăluia? Nu.

      Deci, io asta vreau sa zic, ca toata povestea e sadica pentru bolnav. Ca noua ne e foarte usor sa discutam, fara indoiala. Lumea medicala accepta tratamentele antiretrovirale ca fiind eficiente impotriva a ceea ce produce distrugerea, depresia sistemului imunitar. Ceva trebuie sa existe acolo, ceva care face ca acei anticorpi sa fie fabricati. Indiferent de ce ii chestia aia, in timp duce la prabusirea sistemului imunitar. Si-atunci omu’ crapă. Medicamentele alea, chiar dacă fac si ele rau, prelungesc viata individului, acesta ajungand sa traiasca destul de mult comparativ cu aia care refuza sau nu au acces la medicatie.

      Imagineaza-ti un bolnav de cancer caruia i se recomanda chimioterapie. Cum e oare sa te usuci (la propriu) vazand cu ochii? Sa-ti pice parul, genele, sprancenele, sa-ti sangereze gingiile, hepato si nefrotoxic la greu, sistemul imunitar blocat, greata, varsaturi si cate si mai cate. Toate astea sunt scrise si ele in disclaimer. Dar totusi, atata timp cat este speranta, cât de mică, oamenii se agață de ea și LUPTĂ. Stai in picioare si lupti pana te prabusesti!!! Si in viata e la fel. Io cred ca asta e una dintre cele mai frumoase calitati pe care noi, oamenii, le putem avea. Ce sa faca altceva? Să se gandeasca ca îi nush ce vitamina miraculoasa (b17 era parca) care e ascunsa de fapt de “conspiratori”? Ca sunt niste ierburi nush pe unde care is bine? Sa mearga in cuba sa ia veninu’ de la ceva scorpioni albastrii bazandu-se pe ceva testimoniale de pe ceva site-uri de mana a doua?

      Adica da, e foarte bine ca le vorbim, ca suntem constienti si ca avem o viziune de ansamblu asupra lucrurilor. Dar e foarte periculos sa credem ca ceea ce e bine e rau de fapt si ceea ce e rau e de fapt bine… ca de la asta ni se trag mai toate… 🙁

  49. Masonii nu vor să înlăture minoritățile ci să diminueze populația globului favorizând homosexualitatea și lesbianismul. Nu mă întrebați de unde știu. Am câțiva ”prieteni” pozitivi iar unul dintre ei mi-a povestit mai multe și mi-a arătat mai multe documentare și opțiuni.

    De exemplu majoritatea oamenilor de știință care au găsit un așa zis leac pentru hiv iar unii au și reușit să demonstreze acest lucru au ”dispărut” pur și simplu împreună cu cercetările lor. Medicația necesară supraviețuiri persoanelor infectate cu hiv este destul de costisitoare și aici intervine aceiași problemă ca și cu traficul de droguri, aceea că sunt deja mulți oameni care câștigă enorm din medicamentele cu pentru hiv iar un antidot le-ar spulbera de pe piață acest profit uriaș. La fel și cu marijuana, deși sa demonstrat că nu produce niște efecte catastrofale și că este un drog de risc minim, aceasta nu o să se legalizeze pentru că sunt prea mulți oameni care fac bani tocmai pentru că este ilegală.

    HIV-ul nu poate fi depistat în organismul uman și acest lucru a fost demonstrat de nenumărate ori. Există însă acele teste care depistează anticorpii produși de organism contra virusului nedetectabil. Mie unu îmi ridică niște semne de întrebare.

    Eu dacă aș afla că am hiv aș ăncerca orice cale naturală înainte să pun gura pe vreo pastilă concepută împotriva unui virus probabil inexistent.

    Am primit răspunsul:

    -HIV-ul este ca Dumnezeu, noi îl putem vedea dar El există. Cred că toată lumea știe ce părere am eu despre Dumnezeu 🙂

    Dacă medicamentele contra hiv au fost defapt concepute pentru a ne face să depindem de ele din alte motive? Din când în când mai fac câte o căutare amănunțită să mai văd cine ce a mai descoperit.

    Un documentar interesant:
    http://www.youtube.com/watch?v=OajiyoWmKiE

    • Da, bine. Repet, hai sa vorbim de chestii concrete. Lasati documentarele si pdf-urile postate de anonimi pe net. Si eu pot sa fac un documentar cu 5 din voi in care sa sustin ca de fapt “vitamina LS28 vindeca de epilepsie doar ca ceva moguli ne vor exterminati si o tin ascunsa la polul nord”. Înseamna ca asa este? Cine sunt eu? Sunt credibil? Am dovezi clare, concrete pe care le pot pune pe masă? Oh, stai, dar de fapt nu am cum, că sigur as fi ucis daca as avea ca am interfera cu interesele financiare…

      Orice informatie citata trebuie sa aiba un fundament rational si sa vina de la o sursa credibila. Sau, si mai bine, daca se poate, facem noi partea de cercetare (asa cum un jurnalist care se respecta merle el insusi la fata locului inainte de a scrie o stire despre un dezastru). Măi, si informatiile sunt scrise de oameni…

      In ultimii ani din cauza nevoii din ce in ce mai apasatoare de a evada din realitate, lucrurile au capatat o aura SF, mai ceva ca in cazul invaziei borgilor pe puntea star-trek-iană a lui Pickard. Cred ca ne e mai comod sa credem ca trăim intr-o minciuna decât sa acceptam niste adevaruri.

      De ce n-ar fi la fel de plauzibila varianta conform căreia suntem cu totii un program de calculator si pamantul intreg este un supercomputer care genereaza sentimente aleatorii sau bazate pe diverse modele nascute din comportamentul nostru? Poate si durerea, lacrimile si bucuria sunt doar niste extensii ale soft-ului? Poate suntem experiemnetul unei alte civilizatii, mult superioara noua, care stau bine-merci la cafea si rad de ce ineptii suntem capabili sa facem… nu? De ce nu? Monstrul din Loch Ness există? Vampirii? Dracula mai e printre noi? Hitler a fugit sau nu in Argentina si moartea lui a fost doar inscenare?… Ce este Adevarul pana la urma?

      Io cred ca ne apuca isteria zeigaist zeitgeist. Sa facem ceva, zic, daca tot ne plangem atata. Sa iesim in strada, sa-i deconspiram si sa facem o lume noua, fără boli și sărăcie. Care se baga? Fapte, nu vorbe.

      Noah, asa ma gândeam si io.

  50. E clar ca vorbele lui RobertG nu pot fi luate in serios, toata lumea stie ca face parte din masoneria homosexuala…a implementat pana si pe DarkQ numarul fiarei, 666, uitati dovada incontestabila care il demasca:

    • Da, recunosc. Lucrez la departamentul “linisteste-ti cunostintele care sunt pe cale sa descopere adevarul”. 🙂

      Ne mai miram de unii oamenii dau bani grei pe un loc in buncarele alea subterane, ticsite cu conserve, de frica sfârsitului lumii, scena finala, dubla 4, din decembrie a.c. Ah, si mai si râdem de ei.

      Io gasesc ca-i tragi-comic.

  51. 1After, eşti un tip isteţ mă mir că nu observi ciudăţenia a două argumentaţii pe care le iei în considerare simultan:

    1. Medicaţia anti HIV este impusă populaţiei pentru ca producătorii să facă bani legal.
    2. Marijuana este ilegală pentru ca traficanţii să facă bani mulţi.

    Dacă 2 este corect, de ce nu se aplică şi în cazul 1? Sau invers…

    Eu am un amic infectat HIV. De ani buni ia tratamentul, rezultatele acestuia sunt mulţumitoare pentru el de vreme ce continuă să o facă. Mai mult, acum câteva luni în timpul succesivelor crize ale diferitor medicamente (vă amintiţi scandalurile medicamentelor anti cancer şi zvonurile din perioada aia) omul era foarte îngrijorat de perspectiva apariţiei unei crize similare în cazul medicaţiei anti HIV.

    Asta înseamnă că nu ia pastilele alea degeaba, că simte avantajele şi că acestea sunt mai importante decât dezavantajele. Mai cunosc poveşti despre persoane care la un moment dat au renunţat la medicamente şi a căror stare generală de sănătate s-a prăbuşit ca urmare a acestei decizii.

    Cam astea sunt informaţiile de care dispun eu. Părerea mea este că fiind o infecţie atât de atipică este firesc să existe erori, excepţii. Cu cât avansează cercetarea cu atât mai puţine erori (şi mai multe avertizări în prospect). Cine a citit recent un prospect de medicament a putut vedea, am auzit cu toţii avertizări din partea medicilor că un tratament sau o intervenţie chirurgicală nu sunt garantate. Şi asta în cazul unor afecţiuni mai simple decât HIV. Şi totuşi asta este oferta oficială, argumentată de cercetări şi de specialiştii certificaţi care le operează. Cine nu are încredere n-are decât să recurgă la vraci, pişat de fată mare, sau autosugestie, variante care nu au contraindicaţii, avertizări şi excepţii DOAR pentru că nu sunt însoţite de prospect şi nici de vreo arhivă verificabilă de rezultate.

  52. Fraţilor… aţi căpiat?
    Lăsaţi teoria conspiraţiei şi staţi de vorbă cu un om seropozitiv… veţi afla cât de reală este boala! veţi afla cu ce temeri şi probleme se confruntă!
    Nu se ştie ce identifică / semnifică testele HIV? OK, să vă fac un sumar. Fără a avea pretenţia că sunt exhaustiv (durează ani de zile să înţelegi “the rocket science” din spatele bolii ăsteia), încerc să aduc un pic de lumină prezentând grosier un minimum de informaţie.

    În majoritatea bolilor care reprezintă pericol public există mai multe variante de testare. Dar înainte de a scrie despre asta, trebuie definite niște noțiuni:

    Screening-ul este un test iniţial, orientativ, aplicat în masă, care permite identificarea prezumtivă a unei boli nerecunoscute sau a unui factor de risc, cu ajutorul testelor, examinărilor sau altor investigaţii, cu posibilitatea aplicării rapide în populaţie. Trebuie să fie ieftin şi să prezinte sensibilitate şi specificitate rezonabile. NU are ca scop fixarea unui diagnostic! Este urmat de alte teste pe baza cărora se pune (confirmă) diagnosticul şi se stabilește tratamentul, dacă este cazul.

    Sensibilitatea este capacitatea de a identifica real pe cei care au boala. Altfel zis, câţi din cei depistaţi pozitiv de testul de screening sunt confirmaţi ca real pozitivi, în cazul nostru proporţia rezultatelor pozitive în rândul celor “bolnavi”, sau a celor “fals pozitivi”.

    Specificitatea este capacitatea de a identifica corect pe cei care NU au boala. Altfel zis, câţi dintre cei depistaţi negativi la screening sunt realmente negativi şi în realitate. În cazul nostru, proporţia rezultatelor negative în rândul celor “sănătoşi”, sau “fals negativi”.

    Există acum teste de depistare şi teste de confirmare.
    Testele la care face referire Robert sunt teste de depistare, sunt teste în majoritatea cazurilor rapide sau, cel mult, de tip ELISA.

    Pot fi teste rapide de tip “strip test” (prototipul de strip-test e reprezentat de testele de sarcină: faci pipi sau pui sânge pe o “sugativă” şi apare ceva dacă e pozitiv, altceva dacă e negativ). Dar, repet: sunt teste de screening. Adică, există probabilitatea unor rezultate fals pozitive şi a unor rezultate fals negative.

    Tot test de screening este și testul de tip ELISA. Oficial, sensibilitatea este de ~100% (deci, depistează corect toţi pozitivii) dar are specificitate de 99,95%. Adică, 0,5% (5 oameni din o mie testaţi) care au rezultat pozitiv la test, de fapt nu au infecţia (“fals pozitivi”)!

    Pe ambele tipuri de teste, cunosc personal cazuri fals pozitive şi fals negative!

    Testul Western Blot: sensibilitate raportată este de 99,9996%. Adică, doar 4 cazuri la fiecare un milion sunt rezultate fals pozitive! Este singurul test de confirmare din lista de până acum dar, ca toate cele de mai sus, este test indirect. Adică, arată că este prezent virusul argumentând pe baza prezenţei anticorpilor faţă de virus.

    Există apoi testele directe, care identifică direct prezenţa virusului. Cel mai cunoscut pe la noi e încărcătura virală, test de tip PCR (polymerase chain reaction) care identifică direct anumite secvenţe de acid nucleic caracteristice virusului HIV.

    Ca sa înţelegeţi exact de ce sunt disponibile atâtea teste (şi de ce au fost prezentate în ordinea de mai sus), preţurile pentru teste (la data răspunsului, în Bucureşti) ar fi:
    – test rapid: 40 RON
    – test ELISA: 60 RON
    – Western Blot: 260 RON
    – încărcătura virală (PCR): 430 RON

    Logic: daca testul rapid este negativ, este mult mai cost-eficient să testezi de 11 ori omul la intervale de 4-6 luni (teste negative repetate însemnând că este negativ pe o perioadă mai lungă) decât să îl testezi o singură dată prin PCR şi să stabileşti că a fost negativ până acum x săptămâni…Obţii informaţie mai multă, în cazul ideal.

    În cazul mai puţin ideal…. pentru confirmarea unui test pozitiv (pe test rapid sau ELISA) este necesar obligatoriu un Western Blot +/- încărcătura virală, care ambele (vezi cifrele de mai sus) îţi spun cu mai mare siguranţă dacă personajul este sau nu pozitiv.

    grid, eu personal înţeleg la ce te referi cu nedumeririle tale. Este bine ştiut că industria farma este unul dintre cele mai prospere business-uri la momentul actual in plan mondial. Însă mă tem că unii, citind superficial cele scrise de tine, vor trage doar concluzia că “flagelul HIV/SIDA” este doar o campanie de control a maselor, doar o ipoteză în teoria conspiraţiei… şi sunt destul de sigur că nu asta ţi-a fost intenţia!

    Sunt dispus să accept că ar putea exista un tratament eficient contra HIV, care nu este disponibil public pentru că ar diminua profitul în industria farma (tratamentul ARV poate ajunge la ceva gen 10.000EUR/an de persoană…ori sunt peste 6 milioane de persoane infectate HIV – statistici din memorie). La ce pret ar trebui să fie disponibil tratamentul care vindecă, pentru a egala aceste valori? Şi câţi şi-ar permite să plătească o singură dată acest preţ (în loc să plătească “în rate” un tratament care îngreunează boala)?

    Dar nu pot accepta o teorie a conspiraţiei care inventează o boală doar de dragul de a vinde o medicaţie.

    Iar precauţiile pe care şi le iau producătorii furnizând date de sensibilitate şi specificitate în prospect sunt pur şi simplu precauţii legale. Să nu uităm că americanii sunt obligaţi să scrie în manualul de la cuptorul de microunde că nu trebuie uscate animale vii acolo, de când un idiot a încercat sa usuce un pisoi după baie și când a pocnit ala în crusta proprie a dat în judecata producătorul ca nu l-a avertizat! Nimic în lumea asta nu este cert! De ce vă sperie faptul că până şi un test medical poate da greş?

    “disclaimer” final: deşi am particularizat mai sus pe domeniul HIV, aceleaşi principii sunt valabile şi pentru hepatite şi alte infecţii… doar că cifrele diferă uşor pentru sensibilitate și specificitate.

  53. Cultivarea virusului din limfocitele periferice e o alta metoda. Cea mai sensibila.

  54. Mărturisesc că sunt destul de surprins și oarecum amuzat de reacțiile pe care le stârnește neîncrederea mea față de incantațiile cu iz științific. Ceea ce ar putea trece drept o reticență față de știință nu-i, în realitate, decât refuzul meu de a duce trena împăratului gol. Nu mă-ndoiesc de frumusețea straielor împărătești și de lucrătura lor măiastră, că doar frumusețea-i în ochii privitorului, numai că eu mă aflu în postura croitorului care n-are pe ce pune mâna. Borangicu-i prea subțire.

    Nu practic scepticismul ca profesiune de credință. Deși deplâng turnura cvasi-religioasă (chiar inchizitorială, pe alocuri) pe care știința modernă o adoptă, nu mă interesează nici să-i tămâiez pe detractori, nici să cârcotesc contra tonului de amvon cu care sunt prezentate anumite cercetări și nici să stârnesc polemici inutile numai de dragul de a le stârni. Mă rezum doar la a remarca platitudinile cu pretenții și la a corecta, pe cât îmi stă în putință, derapajele histrionice ale cruciaților științomani. Chiar dacă poate nu pare că e așa, eu mă consider un apărător al științei adevărate, al inteligenței din spatele descoperirilor științifice și al celor care înțeleg menirea cercetării dincolo de utilitarismul ei imediat.

    În cazul HIV-SIDA însă, lucrurile sunt mai complicate din mai multe motive. Unul ar fi investirea emoțională de care a “beneficiat” cercetarea acestui subiect, un altul e faptul că premizele cercetării HIV îmi par insuficient fondate (întreg eșafodajul publicistic riscând a se prăbuși sub propria-i lipsă de măsură) și numai în ultimul rând e vorba de contestarea unor rezultate sau a unor metode de lucru. Pur și simplu subiectul mi se pare o poveste dusă mult prea departe – o ficțiune periculoasă, în care se scaldă împreună observații corecte și presupuneri idioate. Până la urmă, neîncrederea cu care privesc statutul absolut particular al acestei afecțiuni e mai degrabă o chestiune de intuiție, fără să am parti-pris-uri împotriva HIV în special. Mă deranjează doar faptul că postura de “virus-vedetă” în care a ajuns HIV se repercutează în mod negativ asupra temeiniciei cercetărilor făcute asupra sa. Flerul mă împiedică să gust din ceea ce îmi pare o imensă gogoașă umflată cu date științifice.

    Nu sunt adeptul contestărilor avant-la-lettre și nici avocatul unui scepticism radical. Înainte de toate, nu am negat niciodată legătura între HIV și SIDA, ci doar mi-am exprimat îndoiala că ea este cea susținută în mod oficial. De altfel, până și profesorul Luc Montagnier, laureat Nobel ca descoperitor al HIV are o poziție mult mai nuanțată decât mainstream-ul în ceea ce privește infecțiozitatea HIV, iar el nu este unul dintre dizidenții de opinie.

    Nici vorbă să neg nevoia de tratament pentru SIDA; nu aș sfătui pe nimeni să se conducă după neîncrederile și suspiciunile mele, atâta doar că mă îndoiesc de de corectitudinea unui tratament atunci când nu prea știm de fapt ce anume tratăm, mai ales pentru că în știință nu se merge pe încredere. Oricât de tentantă ar fi opțiunea chimioterapiei antiretrovirale și oricât de mare ar fi presiunea pentru a trata (sau, mai degrabă, pentru a nu sta cu mâinile în sân), nu cred că un asemenea tratament trebuie lansat numai de dragul rezultatelor, așa cum în trecut sifilisul se trata cu fumigații cu mercur, sau cum dracii se scoteau prin ședințe complexe de exorcizare. Justificarea necesității unui tratament presupune cunoașterea legăturii cauzale care stă la baza bolii, ori în cazul HIV/SIDA tocmai această legătură cauzală stă sub semnul întrebării.

    Nu mă interesează absolut deloc teoriile conspiraționiste privind interesele ascunse din spatele “afacerii HIV”, pentru că și dacă aceste interese există într-adevăr (“big pharma” sau de altă natură) ele vor fi doar secundare superficialității în cercetare, tocmai golul pe care s-a clădit un întreg eșafodaj teoretic fiind ulterior speculat terapeutic.

    Sunt însă gata oricând să-mi revizuiesc poziția dacă cineva îmi va dovedi că mă înșel, însă la întrebările cu adevărat serioase privind infecția HIV nu au fost furnizate până acum explicații mulțumitoare. Partea proastă e că tocmai cei care sunt chemați să le dea, medicii infecționiști și cercetătorii în domeniu fug ca dracul de tămâie atunci când aud de opinii dizidente, camuflându-și necunoașterea unor chestiuni strict tehnice (de genetică, biologie moleculară, de virusologie și epidemiologie)  prin ironii ieftine la adresa contestatarilor. Probabil că dacă ar exista medici care să fie și buni virusologi, biochimiști, biologi moleculari și geneticieni, aceștia s-ar putea încumeta să răspundă direct întrebărilor la care încă nu s-a răspuns, fără a fi se simți amenințați de ele.

    Eu n-am știință de cercetări care să dovedească rolul infecțios (și citopatic) al HIV, iar numai pe încredere nu pot să merg. S-a pornit de la premiza că există o infecție cu HIV și, bazat pe această premiză (nu neapărat falsă, dar încă nedemonstrată) s-a cercetat (și “descoperit”) un mecanism al unei potențiale infecții, care însă e posibil să nici nu existe qua infecție.

    Ipoteza mea (dacă e să pun ceva în locul gol despre care vorbeam) este că imunodeficiența din SIDA e cauzată – cu sau fără aportul HIV drept cofactor în anumite procese – nu printr-un mecanism infecțios, ci printr-unul imunologic, cu mult mai complex decât se crede, respectiv prin supraîncărcarea sistemului imunitar cu antigene (rezultat al contactelor sexuale multiple, în combinație cu utilizarea repetată a unor toxice sistemice) până la atingerea unui prag de epuizare, dereglare autoimună și colaps. O astfel de super-agresiune antigenică, care ar duce la epuizarea rapidă și – în final – la prăbușirea mecanismelor de răspuns imunitar (prin supra-sensibilizare) e greu de cercetat pentru că distincția selfnonself este prin ea însăși problematică, de vreme ce numai organismul însuși o poate tranșa, ea neputând fi replicată in vitro fără a o altera.

    Prin urmare, nu cred că lucrurile sunt încă tranșate în ceea ce privește rolul HIV în SIDA, important fiind dacă controverselor apărute li se va da un răspuns pe măsură sau nu. Documentarele “House of Numbers” (2009) și “The Other Side of AIDS” (2004), deși ridică întrebări legitime și pertinente nu pot ține loc de o cercetare adecvată în domeniu.

    😎

  55. ¨Dar totusi, atata timp cat este speranta, cât de mică, oamenii se agață de ea și LUPTĂ. Stai in picioare si lupti pana te prabusesti!!!¨

    Subscriu. In orice situatie, oricat de dificila ar fi, nimeni nu te poate ajuta, consilia mai mult decat o poti face tu insuti. ¨Ajuta-te singur si cerul te va ajuta!¨
    Apoi, asteptand mai intai sau mereu ajutor de la ceilalti, risti nu numai sa te amarasti si mai tare, eventual negasindu-l, dar si sa devii o povara pentru ei, in conditiile in care fiecare are cate ceva de carat in carca. ¨Eu am suferit cel mai mult, eu am iubit cel mai tare – toti zicem asa si toti avem dreptate.¨

    Cat priveste mila, nu poate fi, cred, decat o chestie pozitiva. Totusi, spunea cineva ca ar exista o diferenta, de exemplu, intre compatimire si compasiune fata de cineva. Explicatia era ca prima are o conotatie oarecum negativa, ceva in genul: ¨vai, saracu’!¨, fara a te implica/afecta prea mult sau deloc, pe cand a doua e o atitudine mai afectuoasa, cand arati ca-ti pasa realmente si incerci sa ajuti, intr-un fel sau altul. Nu stiu daca e asa, dar mie mi-a placut nuanta.
    Asa ca, daca e vorba de ajutat pe cineva, poate nu strica un pic de tact, o atitudine mai naturala, mai degajata fata de situatie, stiu eu, un zambet sincer, o mana calda intinsa, dupa caz. Cred ca e mai potrivit si mai incurajator asa pentru persoana respectiva decat o atitudine: ¨vai, imi pare nespus de rau, bietul de tine!¨.
    Oricum, in sens invers, mi se pare destul de penibil sa fii revoltat fiindca cineva te-a intrebat de sanatate, indiferent de maniera in care a facut-o. Obiectiv vorbind, dupa ce ca esti in rahat, sa mai faci tot tu pe orgoliosul si agresivul e deja ridicol (ca in poanta aia in care unu’ il ajuta pe un nene cazut pe jos sa se ridice si, intrebandu-l din curiozitate ce cauta cazut pe jos, ala ii raspunde: ¨pe p°°°a matii, aia cautam¨).

    Marturisesc ca nu inteleg atitudinea asta de incercare de minimalizare a unei probleme, de optimism fortat de dragul terapiei si asta nu doar in cazul discutiei despre HIV, ci in general. Nu doar ca poate induce pe altii in eroare, dar nici nu stiu daca e o strategie cu adevarat eficienta pentru cel in cauza. Ma tem ca e un fel de-a ¨indulci¨ realitatea, de-a evita confruntarea directa cu adevarul.
    Apoi mi se pare cam egoist si necinstit fata de ceilalti atat sa supralicitezi o problema pe care o ai si sa te vaicaresti tot timpul, cat si sa o faci sa para floare la ureche, cand ea nu e deloc asa si poate avea consecinte urate si asupra altora, in anumite circumstante, asa cum e cazul cu HIV.
    Discriminarea pozitiva nu cred ca e o solutie in nici o situatie. Ok, ajuti omu’ daca si cu ce poti, dar mai tre’ sa dea si el din vasle. Intotdeauna exista un altul, intr-o situatie si mai dramatica – ala ce face?!
    Daca ne place ideea ca, atunci cand suntem la ananghie, altii sa-si manifeste altruismul fata de noi, apai asta ar trebui sa fie reciproc. Adica ma gandesc de doua ori inainte de-a ma smiorcai si-a lasa din povara pe umerii cuiva generos, dispus sa ma asculte/ajute si, in orice caz, pretuiesc acel ajutor, nu-l iau ca pe ceva cuvenit, numai pentru ca mi-s io intr-o situatie dificila.
    In fine, daca fiecare s-ar autoevalua cat de cat obiectiv, atat cat se poate, omeneste vorbind si s-ar intinde numai cat ii permite plapuma, ar fi tare fain pe lumea asta, cred. Imi pare ca lumea duce o lipsa fantastica de oameni onesti, mai ales fata de ei insisi.

    (Daca am folosit pers. I-a plural in anumite paragrafe si cineva se va simti inclus, deci aiurea, nu treb’e, fiindca, vorba cuiva, si Eminescu cand a zis ¨iara noi, noi epigonii¨ s-a bagat in acelasi rahat cu restul, macar ca el era cu mult deasupra…)

  56. Alia esti o scumpa, probabil ai citit atenta toata conversatia cu articol cu tot fara sa sari un singur rand.
    Sunt sigur ca nu ai fost niciodata doftor pentru tine sau pentru o alta persoana din viata ta, luand dupa ureche sau sfat un tratament indiferent care ar fi el si categoric nu ai luat antibiotice vreodata fara reteta data de medicul specialist.
    Este de preferat sa taci atunci cand nu cunosti despre ce este vorba si mult mai corect inclusiv fata de tine insuti sa-ti cunosti limitele, mai ales la acest subiect care recunosc este o mare intrebare pentru mine, tocmai fiindca nu am niste raspunsuri clare.
    Subiectul acesta este atat de complicat, complex, chiar si pentru aceia care sunt in domeniu si categoric mai destepti decat noi cei care ne dam cu presupusu aici{exceptie Grid], ca sa avem tupeul ca cunoastem pe deplin cei HIV.
    Robert a scris acest articol pentru informare si avertizare, tocmai pentru ca sunt destui dintre noi care afla ca au HIV.
    Mai bine previ decat vindeci.
    Un om prevenit este de doua ori pregatit.
    Cert este ca nu-mi doresc sa am parte de HIV SIDA, iar pentru asta imi iau toate masurile de prevenire pe care pot si care nu dau in extrem.

    CM intodeauna sexul cu tine insuti e cel mai “sanatos”.

  57. Sunt inspaimantat! Am facut sex oral neprotejat.Totul a inceput in 2005. Primele teste le-am facut in februarie si iunie 2011. Au iesit negative. Azi am donat sange. Ultimul contact a fost acum 14 saptamani. Luni aflu daca am luat ceva sau nu. Sper sa nu primesc un asemenea “cadou” inainte de Craciun. N-am auzit vreun caz infectat in urma sexului oral, desi teoretic e posibil. Ce parere aveti? Aveam grija sa nu ma spal pe dinti cu multe ore inainte si nu am avut lucrari dentare. Stau ca pe ace. Viata mi s-ar schimba radical. As prefera sa mor intr-un accident, decat sa am hiv. Am reusit sa renunt la aceasta fantezie, dar sper sa nu fie prea tarziu. Pretuiti sanatatea si folositi prezervativul, chiar daca faceti sex oral!

  58. Mai bine suni la 112 si intrebi operatorul – sunt convins ca o sa-i oferi o poveste fantastica de relatat acest craciun.

    Sau, intr-o nota mai serioasa, du-te la doctor. Unul care are si licenta, preferabil.

  59. Smog,tu n-ai citit c-am donat sange?Daca am ceva,ma vor suna luni.E plin de oameni ca tine,doar de-aia traim in Romanica!Eu am crezut ca e ceva serios aici,dar m-am inselat.

  60. Hai, Hai ca e aproape luni si aflam daca a luat sau nu.
    Sa ne scri Peter rezultatul, Da?

  61. Salut. Recomandati-mi si mie un medic stomatolog care se ocupa de cei infestati cu HIV din Bucuresti. Multumesc anticipat

Comments are closed.

Vezi si...

Despre viaţă…

19 octombrie 2013, noapte, ora 2:02, suficient de rece afară încât să nu poţi ieşi în tricou, eclipsă parţială de lună şi frunze uscate căzute pe stradă. -Nu, nu mă iau de mână cu Alecsandri, nu priveliştea de la fereastră este subiectul. 3 luni, 10 zile şi 13 ore de...

Articole din aceeasi categorie