Unii sunt OAMENI altii sunt doar simple persoane

Conceptul de prietenie mereu m-a fascinat, deoarece un om care iti este alaturi, care te asculta, te intelege este un lucru bun in viata fiecaruia dintre noi.  Eu am multi amici, cu care ies, povestesc din cand la telefon, dar cam atat. Aceleasi persoane te vorbesc, nu le pare chiar asa de rau cand spun “Imi pare rau!”, interese, etc. Ei bine, eu nu pot sa consider aceste persoane prieteni.

Eu inteleg prin prieten (in acest post, cuvantul “prieten”, este folosit in sensul strict, a nu se intelege “iubit”), un om cu care ai un nivel de comunicare mai inalt decat cu alte cunostinte, care intelege ce vrei sa spui doar dintr-o privire, un om caruia ii pasa de tine, te suna sa vada cum esti, ii face placere sa fie in preajma ta.

Singura mea prietena, cu care puteam povesti absolut orice, Ramona, a plecat in SUA. Ne stiam de aproape zece ani. Mi-a parut extrem de rau. De atunci am cunoscut multe persoane, cu care imi mentin legaturile, insa nu as putea spune cu mana pe inima, ca cineva este alaturi de mine si daca as suna noaptea, acum de exemplu, spunand ca am o problema, nu stiu cine ar bate la usa mea in 20 de minute.

E aiurea cand oamenii te suna doar cand au nevoie de ceva de la tine, cand iti dau doar beep ca tu sa ii suni (14 centi sunt o avere…). Acum cand am fost la mare, au fost niste faze foarte interesante…una dintre ele: exact cand am ajuns, cineva avea chek de o cafea, si vroia sa coboare. Noi stateam la etajul 7, asa ca nu era cel mai ravnit lucru sa cobori. Eu l-am rugat pe individ sa imi ia si mie ca am si eu nevoie. A venit inapoi doar cu cafeaua mea. De ce sa isi mai ia si el cafea, cand si-a luat Robert? Si aici nu e vorba de cafeaua in sine sau de cei 10 RON nenorociti. 😥

Dar nu toata lumea este la fel. Sunt si un fel de oameni care stiu sa isi pretuiasca semenii, stiu sa aprecieze un gest, stiu ce inseamna respectul.

Ma bucur nespus ca am am fost lasat sa patrund pentru o clipa in mintea unui asemenea om. Ma simt onorat ca mi s-a ingaduit acest lucru. Multumesc, pentru ca esti asa cum esti.

Oh, sunt frant, am ajuns inapoi in Zalau, am stat o ora in compania proprietarului apartamentului in care stam, cica vrea sa schimbe usi, mobila de bucatarie si sa cumpere plasma. Ma fut in ea de plasma, si in mobila ei de bucatarie care trebuie sa se potriveasca, cica, cu nush ce gresie. Eu ma simt foarte bine cu mobila si TV-ul meu.  Si aceasta “schimbare la fata” va avea loc in urmatoarea luna. Imi si imaginez ca va trebui sa car tot felul de prosti de la etajul patru pana jos si apoi de jos pana la etajul patru. Cred ca in acea perioada imi voi lua o vacanta. La psiholog. Oricum cica e la moda sa mergi la psiholog. No comment.

Dupa plecarea Marianei (asa o keama pe biata femeie), am pus la cale cateva planuri de viitor cu Andrei, apoi am facut un dus luuung. Dupa cateva ore de mers cu masina, chiar am avut nevoie. Am mancat din faimoasa branza cu 0,2% grasime, si doua feliute de paine neagra. Plus doua rosii. Ah…si cateva guri de suc de portocale. Vai de mine…viata asta cat e de grea…huh…tz tz tz….

 Acum ma duc la somn, sunt rupt. Doar la figurat. 😕