Tudor Kovacs despre întâlnirea de la Poiana Brașov, 14-17 aprilie 2011

Chiar dacă postăm acest interviu cu o oarecare întârziere, pentru care ne cerem scuze atât lui Tudor Kovacs (manager PSI România), cât și cititorilor DarkQ și Idei de Gay, acesta este ultimul dar unul dintre cele mai importante materiale obținute în Poiana Brașov, conținând informații și lămuriri cu privire la activitatea PSI România.

Principalul mesaj transmis de Tudor Kovacs este unul de unitate, îndemnând comunitatea gay să fie înțeleaptă și să dea dovadă de unitate, să creem un front comun și puternic, pentru a putea să ținem piept cu succes homofobiei și discriminării de care avem uneori parte, noi, gay-ii din România.  Dar mai multe detalii vă invităm să le aflați din interviu:

IGDQ: Bună Tudor, dacă tot avem ocazia să fim cu toții la Poiana Brașov, ne-am gândit că ar fi util să facem o detaliere a scopului acestei întruniri. Am dori să aflăm, în primul rând, care a fost scopul organizării acestui interviu de către PSI România?

TK: Anul trecut, în luna Mai, când am avut conferința de mijloc a proiectului, am reunit echipele de voluntari din cele zece orașe unde avem activități, în așa fel încât fiecare să prezinte conceptul și ideea de implementare a proiectelor pe care le-au gândit. A ieșit minunat, așa că am convenit să facem o conferință similară de final, în care să prezentăm câștigătorul și să facem un montaj cu toate proiectele. De asemenea am invitat și cei mai reprezentativi lideri de opinie ca aceștia să comunice în orice fel și oricum vor ei cu cei prezenți aici. Tot aici am avut ocazia să facem și câteva focus-grupuri, care ne pot oferi informații utile despre direcția în care vrea să se dezvolte comunitatea gay din Romania.

Concluzionând, cam acesta a fost scopul principal, să ne întrunim din nou cu echipele de voluntari, să ne luăm rămas bun, oarecum, până la urmatoarele proiecte, să vedem ce a făcut fiecare și avem o imagine de ansamblu a proiectelor.

IGDQ: Așadar, putem vorbi de o evaluare a proiectelor?

TK: Nu, nu cred că „evaluare” este cuvântul cel mai potrivit. De exemplu, am observat că în cazul unor orașe au fost dificultăți de absorbție a fondurilor, așadar am vrut să vedem care sunt proiectele care au avut cel mai mare impact, au fost cele mai interesante și care pot fi continuate în același fel, cum ar fi Serile Filmului Gay care se desfășoară pe ediții, având parte de continuitate.

IGDQ: Care sunt proiectele care “vor merge mai departe”?

TK: Sunt patru proiecte: Brașovul, Iașiul, Clujul și Bucureștiul… nu proiectul echipei din București, ci vrem să ne concentrăm mai mult pe GayFest, dar asta va trebui să negociem cu echipa, totuși, fiind decizia lor. Oricum, echipa din București venise cu ideea de a se concentra asupra Gayfest-ului și a-i sprijini pe cei de la ACCEPT. Bine… noi oricum am contribuit la parada gay, dar din alte sertărașe de bani.

IGDQ: Care din proiectele derulate în ultimul an a fost cel mai interesant?

TK: Doamne, ce întrebare grea! Favoritele mele au fost, clar, Brașovul care a avut acea campanie cu supereroii “Fii ce vrei, fii cine vrei!”, care mi s-a părut foarte, foarte mișto: creativă, haioasă, bine mediatizată, au dat broșurele anti-discriminare pe stradă, broșuri de responsabilitate sexuală în cluburi… a fost foarte mișto, foarte fain. La un moment dat mi se făcuse teamă, căci Brașovul trecuse prin trei, patru idei diferite și mă gândeam că nu vor veni cu nimic concret.

De asemeni, Clujul mi-a plăcut foarte mult, când am fost la SFG, știți și voi ce și cum au mers lucrurile acolo; Iașiul a făcut o chestie interesantă, este foarte util să mergi în comunitate, să vorbești despre diverse subiecte etc, Buzăul mi-e foarte simpatic cu melodia lor rap, Timisoara îmi place iarăși foarte mult… au venit cu o reclamă foarte bine făcută pe care sper să o putem folosi, filmul Aradului, e și el foarte mișto…

IGDQ: Campania stradală, cea cu bebelușul având acea etichetă homosexual, face parte tot din prezentul proiect? Pe ce perioadă se va desfășura acestă campanie?

TK: Campania respectivă este finanțată de EEA Grants, aceștia fiind efectiv banii economisiți din alte linii bugetare. Oricum, a fost chestie de moment, făcută foarte brusc. Campania stradală se va desfășura pe o perioadă de o lună, asta dacă nu avem probleme cu consiliile locale.

IGDQ: Am înțeles că au fost deja ceva probleme în câteva orașe. Ne poți da mai multe detalii?

TK: Da, în Cluj și Iași. Din câte știu, în Iași trebuie să se meargă să se obțină o aprobare de la un fel de birou de comunicare al Primăriei. Noi lucrăm cu două firme de media care se ocupă cu afșe, una din firme a obținut deja aprobarea, celaltă a depus cererea și încă așteaptă un răspuns, așa că, panourile unei firme sunt deja postate, iar cealaltă urmează să le afișeze. La Cluj a picat de tot… au un viceprimar homofob, cu care am avut probleme și la SFG, fiind telefonic pe tema afișelor, a replicat “în nici un caz”, după ce a văzut imaginea cu bebelușul, însă fără a avea un temei legal. Am vorbit deja la CNCD, dar vom aștepta să terminăm cu ce avem acum, până la sfârșitul lui Aprilie, iar în Mai ne vom războii cu primăria din Cluj și Iași. Alta situație a fost în Craiova, unde am înteles că primaria de acolo efectiv a santajat agenția de publicitate cu care lucrăm, să dea jos panourile, în caz contrar urmând să aibă probleme pe viitor. Se pare ca primaria chiar și-a trimis angajații sa dea jos panourile. Înca nu știm exact cine a dat jos panourile acolo, dar cu siguranță vom afla.

IGDQ: Câte panouri sunt în total și în câte orașe se desfășoară campania?

TK: La început au fost șapte orașe, dar pentru că a picat Clujul, au rămas șase orașe, iar în acestea avem aproximativ 50 de panouri distribuite.

IGDQ: Revenind la evenimentul din Poiană, de ce atât de mulți invitați, din atâtea medii diferite?

TK: Acest lucru este o chestie nouă, ne-am gândit că ar fi foarte util și bine-venit să ne vedem cu toții, pentru că doar împreună putem face ceva pozitiv în țara asta. E bine să cunoaștem cum stau lucrurile, obiectiv vorbind, să nu ne dăm doar cu presupul, pentru că și aceasta este un aspect foarte important al imaginii homosexualilor în Romania, iar aici intervine și rolul vostru, al liderilor de opinie.

Faptul că am avut niște bani disponibili pentru acestă conferință ne-a dat ocazia și să reunim câteva persoane trans, câțiva seropozitivi, totul pentru a schimba idei și a se cunoaște între ei, dar și a arăta gay-iilor ce înseamnă să fii trans sau să trăiești cu HIV… pentru că foarte mulți dintre noi habar nu au ce și cum.

Nu există bani separați pentru persoanele transsexuale sau cei seropozitivi, deși am avut un seminar, luna trecută, la care am invitat 16 persoane transsexuale din România și Republica Moldova, persoane care s-au întâlnit pentru prima oară față în față, s-au cunoscut, au început să vorbească ș.a.m.d., aceeași experiență pozitivă am avut-o și cu băieții gay și bisexuali seropozitivi de acum doi ani.

Deci, scopul primordial este acela de a deveni un grup mai unit, mai solid și mai bine informat.

IGDQ: Ce se mai aude de Noua Dreptă?

TK: Măi… nimic, e mai mult fum decât foc, slavă Domnului! Am început să fiu din ce în ce mai relaxat vis-a-vis de acestă problemă, în condițiile în care grija mea cea mai mare, în toată acestă săptămână, a fost ca nu cumva unul din invitați să fie expus fară sa vrea. De Noua Dreaptă nu mă tem, nu mi-e frică de violență, dacă e ceva, mă bat, nu e nici o problemă… și sigur vor sări și alții.

IGDQ: Au fost ceva presiuni menite să oprească activitățile pe care le desfășurăm, acum, aici?

TK: O da, au fost presiuni foarte mai, dar nu am dorit să scot la iveală acest lucru. Cea mai imprevizibilă este media, pentru ca orice informație poate fi interpretată în fel și chip… care au sunat în neștire. Așadar, le-am dat repetițiile cu mister-ii, le-am prezentat scopul pentru care ne-am adunat aici… ei și-au dat drumul la cameră și filmau picioarele sau bagajele cuiva la recepție, în condițiile în care cu zece minute înainte îmi promiseseră ca nu vor filma, așa cum le cerusem.

IGDQ: Mister Gay Europe 2011 a fost programat să aibă loc în aceeași perioadă cu evenimentul acesta?

TK: Nu, efectiv așa s-a nimerit. Am îmbinat evenimentul nostru cu Mister Gay Europe 2011 și nu cred că a deranjat pe nimeni, ba dimpotrivă.

IGDQ: Cum se raportează personalul hotelului la acest eveniment?

TK: Până acum totul este foarte OK. Mă bucură mult atitudinea celor de la hotel, a jandarmilor și polițiștilor. Nu am auzit niciun comentariu, nu am remarcat niciun zâmbet ironic, lucruri care mă bucură nespus. Unii dintre ei chiar ne spuneau la un pahar de vorbă că nu înțeleg de ce homosexualii sunt priviți așa ciudat, fiind și ei oameni exact ca oricare alții.

IGDQ: Vorbind cu diverși coordonatori, din diverse orașe, am observat că unii au anumite probleme de comunicare, de a transmite un mesaj mai departe. Stimulați cumva coordonatorii de echipe să devină mai profesioniști în ceea ce fac?

TK: Da, este una din prioritățile noastre, însă, este foarte greu, majoritatea dintre ei având job-ul lor, viața lor. Coordonatorii lucrează la PSI cu normă de două ore pe săptămână și e dificil, poate prea mult, să ceri timpul lor liber pentru formare. Totuși, ocazional ne întâlnim și discută aceste aspecte, iar eu sper ca pe viitor să fim mai buni, mai puternici și mai uniți în fața tuturor factorilor potrivnici cu care ne confruntăm.

IGDQ: Mulțimim mult și succes!

TK: La fel și voua!