Discriminarea, inclusiv pe criterii de orientare sexuala, determina tot mai frecvent ca gay-ii si lesbienele sa apeleze la sinucidere. Acest material nu doreste decat sa atraga atentia asupra complexitatii si extinderii acestui “flagel” in randul comunitatilor GLBT.
In Romania au loc, din ce in ce mai des, sinucideri a caror motivatii raman, aparent neelucidate. Nu se cunosc concret factorii care au impins un EL sau o EA de a recurge la aseasta “solutie finala”. Cu atat mai greu este a face oevaluare, in conditiile in care specialistii romani se erijeaza, se feresc ori evita a efectua cercetari reale in ceea ce priveste legatura intrinseca dintre suicid si orientarea sexuala.
Exista insa in arealul anglo-saxon si american o sumedenie de studii care se apleaca asupra acestei relatii. Absolut toate releva, dincolo de orice subiectivism statistic, o imagine incredibil de socanta : o altfel de orientare sexuala decat cea acceptata de catre societatea – ce continua sa militeze pentru niste norme anacronice si care continua sa exercite controlul asupra oricarei “devieri” de la aceasta “normalitate” -, declanseaza pentru gayi, lesbiene, bisexuali si transgenderi un proces care se finalizeaza cu depresii, ci acutizarea sentimentului inutilitatii, al ideilor de a apela la suicid, respectiv, in mod tragic, cu sinuciderile propriu-zise.
[pullquote sid=”pullquote-1311598600″ align=”right”]…in topul negru al primelor patru motive care genereaza actul suicidal se situeaza efectele generate de orientarea sexuala… (Ministerul Britanic de Sanatate Publica – 1995)[/pullquote]
Conform acestor studii, frecventa si implicit riscul tentativelor suicidale – fie ele esuate ori finalizate – este de 5,5 pana la de 14 ori mai mare in randul reprezentantilor comunitatilor glbt decat in cel al heterosexualilor. Aceste diferente (de ex. 5,5 – Bell & Weinberg, 1978; 10 – Fergusson & Beautrais, 1999; 14 – Cochran & Mays, 2000) variaza in functie de cat de larga ori deschisa este definita homosexualitatea, cat de real este reprezentat procentajul populatiei homosexuale, cat de veridica este apartenenta subiectilor intervievati la aceste minoritati sexuale.
Si, nu in ultimul rand, structura sociala si educationala a esantionului gay care a participat la efectuarea acestor studii.
Astfel, in 1998, D’Angelli si Hershberger au demarat un studiu in principalele centre de comunicare glbt din Statele Unite. Rezultatul? Incredibil!!! Aproape 40% din homosexualii (cu varste cuprinse intre 15-21 ani) care apelau la serviciile acestor centre, se gandesc la ideea sinuciderii, respectiv au cel putin o tentativa suicidala la activ!!! Tin sa atrag atentia asupra unui amanunt deloc de neglijat in acest studiu: tinerii subiecti care si-au facut deja coming-out-ul in randul familiei, colegilor si vecinilor reprezinta doar 12% din virtualele victime ale unor sinucideri!
Studiul lui Cochran si Mays, in schimb, a atras atentia asupra unui alt segment de contingent; conform rezultatelor acestuia, in anul 2000, 98% din numarul barbatilor gay sau bisexuali din Statele Unite care au avut ideea sau/si tentativa suicidului, s-au situat in categoria de varsta 17-27 de ani.
Neexistand statistici comparative, cei doi specialisti s-au hazardat in a afirma, ca “tinerii si adolescentii gay americani sunt o generatie de sinucigasi”.
Mult mai realiste (in opinia mea!!!) sunt concluziile studiilor lui D’Angelli si Hershberger (SUA, 1993), care se focalizeaza obiectiv asupra unei gradatii motivationale care poate conduce la actul final de auto-distrugere al homosexualilor. Drept urmare, evolutiv, procesul demareaza cu sentimentul neincrederii de sine, al inutilitatii si non-valorii, apelarea la droguri, alcool, euforacee, stari de depresie cronicizate, pierderea contactului cu ceilalti – toate acestea pe fundalul unui coming-out neefectuat, al unei sub-evaluari si al unei tot mai acute culpabilizari datorate orientarii sexuale.
Conform acestui “scenariu”, 41% din numarul subiectikor gayi, lesbiene, bisexuali si transgenderi, cu varsta cuprinsa intre 15-21 ani, au la activ cel putin un act de tentativa suicidala. Fara sa existe o diferenta majora intre femei si barbati.
Un alt studiu (Brady & Busse, SUA, 1994) releva principala discrepanta dintre sentimentul de auto-acceptanta si cel de “neinducere a starii de a ma accepta asa cum sunt”. Adica refuzul, respectiv apelarea la actul suicidal. Ei descriu aceste stari pe un continuum intre faza de la care un gay isi recunoaste, dar nu isi accepta orientarea sexuala, si finalizata cu punctul in care homosexualitatea individului este perceputa ca si parte intrinseca a propriului ego.
Am prezentat rezultatele unor studii, cercetari si sondaje a caror aplicabilitate nu stiu daca este valabila si pentru comunitatile lgbt din Romania. Am redat, pur si simplu, niste rezultate a caror reprezentativitate nu pot sa o comentez, ori sa o contrazic.
[pullquote sid=”pullquote-1311598791″]…taina existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti. Fara o notiune precisa a rostului tau pe lume, in vecii vecilor omul n-ar accepta sa traiasca; mai curand si-ar face singur seama decat sa-si duca mai departe existenta pe mizeria ce i-o ofera o viata pe pamant…
(Fratii Karamazov – Dostoievski)[/pullquote]
Tot ceea ce indraznesc sa afirm, foarte responsabil si constient, este faptul ca – indiferent de orice statistici, sondaje, studii – atractia afectiva si sexuala intre oameni de acelasi sex NU ESTE O BOALA.
Intoleranta, homofobia si carentele educational-informationale ale societatii sunt cele care “IMBOLNAVESC” reprezentantii minoritatilor sexuale.
Sau, daca mi se permite: nu homosexualii sunt perversi, ci mediul pe care trebuie sa il accepte pentru a putea supravietui!
Bibliografie: din baza de date a Departamentului de Studii Sociale a Universitatii Southampton, din baza de date a Departamentului pentru Studii Queer a Universitatii Phoenix, Arizona, din bibliografii de specialitate.
Pana la urma, indiferent de context, problema sinuciderii cred ca se contureaza mai ales daca privim la ce spunea Nietzsche si anume “vointa de putere”. Adica la capabilitatile fiecarui individ de a-si fluidiza sinele in asa fel incat sa dobandeasca increderea si forta necesare continuarii pe “via dolorosa” (drumul durerii daca e sa conectam biblic fenomenul). Daca nu esti destul de strong incat sa iti spui “bai, imi bag pula, e viata mea, vreau s-o traiesc fain si detasat de criticile frustratilor” atunci probabil nu o sa fii niciodata in stare sa te asumi pe tine ca individ integrat colectivitatii LGBT.
Parerea mea de outsider: Fac o prea mare zarva din orientarea lor sexuala, daca s-ar gandi mai putin la prostii de gen coming out, ce si cum, si si-ar vedea dracu’ de viata lor, ar intelege ca a fi pe invers e un noroc pe care nu multi il au.
@ Non Love. Ce fel de outsider, hetero? Caz în care bunăvoinţa ta de a citi un articol lung despre probleme grele ale homosexualilor te situează în categoria prietenilor noştri. Coming out nu e o chestie de bifat pe vreo “to do list”.
E un prag pe care la un moment dat simţi că trebuie să îl treci . Doar pentru a-ţi da seama că asemeni liniei orizontului se deplasează odată cu tine, mereu în faţa ta. Sunt părţi ale sufletului tău care nu pot sta ascunse la nesfârşit.
E o luptă între nevoia de a fi sincer cu cei dragi şi instinctul de conservare, iar sentimentele participă din plin, aliate când uneia când alteia dintre tabere. Şi nu există specialişti incontestabili , eşti pe cont propriu. De aici nesiguranţa, nevoia de a povesti cu alţii care au trecut prin asta, de aici zumzăiala pe acest subiect, sau zarva cum spuneai tu. Probabil că e agasantă dar încearcă să ne înţelegi.
Textul de faţă argumentează dimpotrivă, că statistic, cei care au investit strategii şi energie în coming out sunt mai puţin tentaţi de sinucidere. Asta la americani şi la englezi, la noi nu se ştie cum stă treaba.
Detaliază te rog partea cu norocul, ar putea fi un punct de vedere foarte interesant.
@ Adivantiu , interesant subiectul. Nu sunt foarte lămurit de ” se erijează” simt că nu asta ai vrut să spui, în numele limpezimii, clarifică te rog.
Nu, nu! Sunt homo 101% (doamne, toate cuvintele prin care ne definim sexualitatea suna atat de urat), si, pana la un punct, pot sa-i inteleg pe cei care sunt frustrati de lucrul asta, Dar: treceti peste! Si eu am avut o perioada de vreo…2 zile de sentiment de vinovatie, dupa primul act sexual gay, apoi mi-am zis ca ce dracu’, sunt cea mai buna persoana pe care o stiu, am dreptul sa fac orice vreau si nu am nevoie de aprobarea nimanui, si am trecut la urmatorul baiat, si-asa mai departe.
De altfel, nici nu ma prea identific cu comunitatea gay si problemele ei, nu pentru ca m-as distanta fortat, ci pentru ca pur si simplu nu rezonez cu multe din trairile fratilor mei, ca sa zic asa. Stiu ca multi ati vrea sa va plimbati cu iubitul de mana si sa va sarutati in vazul tuturor, eu unul nu simt nevoia asta, si saruturile (hetero sau homo) in public ma enerveaza oricum, e jenant. Casatoria gay…nu ma bate gandul hehe, dar nu ca as fi vreodata impotriva.
Stiu cat de enervanti sunt si homofobii, da’ asta e, nu toti sunt se nasc la fel de inteligenti ca noi (din cate imi amintesc exista si un studiu care arata ca suntem mai inteligenti si castigam cat o intreaga familie hetero)…sunt in aceiasi categorie cu crestinii si in general cam toti oamenii religiosi (si nu ma luati cu budisti si chestii de genu’) , manelistii, etc. nu prea ai cum sa scapi de ei, din pacate.
Ma simt atat de pe-dinafara in tara asta din atat de multe privinte, inca una nu ma prea afecteaza; fiti fericiti ca sunteti pe invers, pentru ca barbatii sunt mai buni decat femeile si au un apetit sexual mult mai mare (nu sunt misogin, dar n-au ce zice 😀 ) sunteti mai inteligenti decat media, este probabil o sa aveti un viitor financiar mai bun decat restul…ce sa mai, fiti mandrii!…glumeam, nu ai de ce sa fi mandru ca esti homo, pentru nu e vreun merit de-al tau, esti doar norocos ca te-ai nascut asa 😀
@AdmiralRauss Perfect de acord cu pragmatismul abordarii tale teoretice, dar subiectivismul fiecarui individ aflat in aceasta ipostaza – indiferent daca are cunostinte psihologice sau nu – induce o alta succesiune a faptelor… Cei mai multi “profita” de acest disconfort pentru a se victimiza si mai mult, respectiv a se interioriza si izola mai acut… Iar daca cei din jur nu doresc sau nu reactioneaza la aceste semnalmente, culpa se rasfarange atat asupra sinelui, cat si a celor dragi din jurul acestui “subiect”…
@Non_Lose Prin prisma universului, experientei si atitudinii fiecaruia dintre noi, avem dreptul la propria opinie… Insa, as dori sa te contrazic: coming out-ul nu este absolut deloc o “prostie”!!! Este esentialul pas facut dupa autoacceptare, dupa atingerea respectului fata de tine insuti, a valorilor si principiilor intrinseci… Este o importanta treapta in drumul cresterii increderii in propria-ti persoana!!!
@CM Inteleg revolta ta, dar hai sa fim noi mai toleranti si mai intelepti fata de acesti “outsider-i”… termenul mi se pare chiar hilar… Probabil ca acest “outsider” este si el in faza descoperirii de sine si incearca sa adune informatii… Tocmai dialogul este cea mai buna strategie, nu…?!?
@Ady Nici vorbă de revoltă, habar n-am de unde ai dedus aşa ceva. Textul meu e prietenos, politicos dacă reuşeşti să decantezi un gram de revoltă te asigur că ai înţeles greşit. Mie nu mi se pare hilar termenul, era doar vag, de aia am cerut şi primit lămuriri, acum înţeleg ce vroia să spună. Iar invitaţia la dialog e un şut într-o uşă deschisă deja 😀 Nu mai vorbesc de invocarea toleranţei. Înţelepciunea mi-e jenă să o revendic, aştept să mă identificaţi voi astfel…
Nu mai rețin pe unde citeam că sinuciderea (cea adevărată) este rezultatul unei depresii cronice, oricum niște chestii care durează de câțiva ani.
Spun sinucidere adevărată, că unii o folosesc ca și formă de șantaj, și-atât, fiind mult prea lași pentru a o face de fapt (vaaai, mă sinucid dacă nu ma mai iubești, dacă nu mă accepți etc)
Sincer să fiu, în afară de cele câteva cazuri de sinucidere având ca fond orientarea sexuală, mediatiozate worldwide … nu știu.
Capat de linie: sinuciderea e laaaame 😯
Normal ca e lame… e lasitate. Stay up and fight!
Normal ca e lame … dar ce mai poti sa ii mai ceri unui om care pur si simplu a fost macinat de singuratate, tristete, suparari si tot arsenalul asta ? Pur si simplu trebuie sa stai cu ochii pe el mai ceva ca pe o butelie, o secunda daca l-ai scapat din ochi, il gasesti la spital … E o lasitate sa apelezi la sinucidere !
Am folosit termenul ousider referitor la sinucideri; putem fiecare sa comentam cat vrem dar adevarul e niciunul dintre noi nu cunoaste indeajuns motivele pentru care unul dintre acei oameni se sinucide, ca l-or fi dat afara parintii din casa, ca a suferit nu stiu ce drame, ca o fi crezut ca e la moda sa te sinucizi, etc. De-aia am zis outsider, ca nu stiu exact situatia fiecaruia si ceea ce am spus poate sa nu fie deloc valabil in cazul cuiva, pot sa vorbesc doar in general…