La inceputul noului mileniu, in natiunile cele mai puternice, populatia cea mai numeroasa nu o mai constituiau nou-nascutii, ci batranii. Multumita medicinei avansate, rata mortalitatii printre adulti a scazut incredibil de-a lungul ultimului secol, iar barbatii si femeile se asteapta acum sa atinga o varsta inaintata inainte de moarte. Pentru multi, nu e nicio mirare sa vada persoane de 80-90 de ani, iar clubul centenarilor a crescut considerabil.
Toti imbatranim, inclusiv barbatii gay. In mod cert, locul unde ei se retrag dupa iesirea la pensie influenteaza semnificativ starea fizica si psihica a barbatilor gay. Cei care traiesc in zone dedicate comunitatii gay tind sa traiasca cel mai mult, au cea mai buna sanatate fizica si mentala si sunt cei mai fericiti cu vietile lor.
Cred ca libertatea de a ne trai viata asa cum ne dorim contribuie la longevitate. Acest lucru a fost confirmat de niste studii publicate in Journal of Gerontology, unde s-a constatat ca factorii ce determina longevitatea sunt urmatorii:
- Cati prieteni ai.
- Daca traiesti cu cineva.
- Cat de mult vorbesti cu o fosta sotie sau cu copiii tai.
- Daca ti-ai recunoscut sexualitatea in fata celor ce te sustin.
Homofobia duce la lipsa de incredere in sine sunt printre cele mai sigure semne ale unei vieti nesanatoase. Alcoolismul, depresia si tendintele de suicid sunt cele mai dese forme de manifestare a presiunilor societatii pentru gay-ii de varsta inaintata, dar si ale celor tineri.
Ceea ce a fost cu adevarat surprinzator in studiile respective a fost modul in care cei mai multi batrani gay si-au construit “retele de sprijin”. De obicei, un barbat gay nu are mai mult de 6-10 prieteni, jumatate din prietenii unui batran heterosexual. Sunt inclusi iubitii, fostii iubiti, fostele sotii, copiii, rudele, parintii, si mai multi tineri. Un alt lucru surprinzator este ca varsta medie a prietenilor unui batran gay este cu 10 ani mai mica decat varsta respectivului. Sa ai un “suflet vesnic tanar” pare sa fie cheia unei vieti implinite mai tarziu. Pentru multi barbati gay, sexul si romantismul pot condimenta viata si la la 60 de ani.
Multi barbati gay in varsta au avut sotii in trecut si au trait o viata hetero pentru multa vreme. Unii au asteptat sa-si vada copiii insurati, si abia dupa au divortat, altii au asteptat sa le moara nevestele inainte sa isi asume orientarea sexuala. Pentru ei, viata gay e noua si incitanta.
Printre cele mai mari probleme se numara gasirea unui partener sexual. Daca ai mai mult de 50 de ani si esti singur, poate fi destul de dificil sa gasesti pe cineva. Compania, in detrimentul sexului, se poate dovedi a fi ceea ce cauti cu adevarat. Un prieten sau un partener sexual iti poate satisface nevoile sexuale, dar gasirea cuiva cu care sa iei masa regulat, cu care sa vorbesti la telefon sau sa mergi la film poate fi ceea ce iti lipseste. Pe masura ce imbatranim, avem tendinta sa ducem niste vieti pline de rutina.
Petrecerea diminetii in pat, jucandu-te cu iubitul se poate sa nu fie la fel de satisfacator precum citirea ziarului de dimineata, trimiterea unui mail unui prieten sau lucrul in gradina. Printre problemele imbatranirii unui barbat gay, se numara discriminarea pe baza varstei, atat in comunitatea gay cat si in cea hetero. Societatea noastra nu apreciaza maturitatea, cum o fac multe tari asiatice sau europene. In loc sa faca asta, tinerii sunt invatati sa-si supraaprecieze tineretea si corpul tanar, si sa dezvolte o fobie in legatura cu ridurile. Dpdv social, exista o mare gaura in comunitatea gay, cand vorbim de batrani, in special din cauza mortii barbatilor tineri din cauza bolii SIDA.
Tinerii gay se bazeaza pe cei mai batrani pentru informatii, ajutor social si financiar si sfaturi cu privire la viitorul lor. De multe ori, barbatii gay tineri au iesit cu cei mai in varsta la intalniri (cei de 20 cu cei de 30 sau de 40, si tot asa). In trecut, comunitatea gay a avut mult de castigat datorita faptului ca tinerii si batranii aveau o stransa legatura, insa azi multe cluburi dau muzica la maxim tocmai pentru a-i tine pe cei batrani la distanta. Barbatii gay mai batrani care merg in cluburi sau baruri gay spun ca deseori sunt ignorati de chelneri si barmani.
In SUA de exemplu, sunt locuri unde barbatii gay mai in varsta se pot aduna, dar acest locuri sunt de multe ori luate in deradere de tineri, numindu-le “Jurassic Park”.
Varsta (si boala) de asemenea au efecte asupra vietii sexuale. De aici, apar probleme de erectie, de ejaculare, sau pofta de sex. Oricum, Internetul e ca un rai pentru toti, tineri si batrani, care vor sa-si gaseasca un partener.
Un alt punct forte in reprezinta organizatiile care se dedica nevoilor barbatilor gay mai in varsta. SAGE, de exemplu, fondata in 1970 in NYC, este acum cea mai veche si cea mai are organizatie pentru batrani gay din America. Nu e nicio limita de varsta, doar ca majoritatea membrilor (femei si barbati), au peste 50. SAGE are si mai multe sedii, in cel putin 12 orase din tara. Organizatia aceasta include servicii medicale individuale dar si terapie de grup, dar si programe educationale si conferinte anuale cu alte organizatii dedicate barbatilor gay in varsta, cum e AARP, ce lupta impotriva discriminarii pe baza varstei.
Daca discriminarea pe baza varstei va continua, putem prevede un viitor in care batranii gay vor trai in comunitati mici si inchise. Daca esti un gay batran sau esti pe cale sa devii unul, nu-ti fa probleme in legatura cu modul in care iti vei trai viata la batranete, cu cine iti vei da intalnire sau cata satisfactie iti va mai aduce viata. Pentru multi barbati gay in varsta, ce au o stabilitate financiara, noi hobby-uri, vacante, voluntariate sau in special calatoriile pot deveni activitati mai mult decat satisfacatoare. Ti-ai castigat timpul liber, bucura-te de el!
Ce facem? Simplu. Ne proiectam in realitati in care frumusetea cuprinde mult mai multe chestii decat doar tineretea
Set my hopes up way too high
living’s in the way we die.
😉
@Fireman, adevaru’ ii ca toti gay-ii mai in varsta pe care ii stim asa au facut… 😉
Vesti bune. de vre-o 10 ani exista cercetatori ce vad imbatranirea ca pe o boala si chiar s-au scos pe piata pastile anti-ageing ( anti-aging in sua). nu ma refer la tratamentele naturale care exista de cand lumea dar a coror efecte nu sunt miraculoase. Important e sa nu imbatranim/obosim psihic. In Romania imi vine cam greu sa cred ca toti pensionarii merg in vacante si cluburi. Poate in tarile mai dezvoltate unde o pensie de tehnician/lacatus e de 3000$ (+ o suma mare de bani la iesirea in pensie in Canada) si nu de 400$. La noi in Romania sigur ca batranii sunt discriminati indiferent de orientare. Dar am vazut si oamnei invarsta care au ramas psihic tineri si chiar se distreaza acasa cu prietenii la un spritz. Dupa cum bine ai spus Degressaint, sa ne bucuram de timpul ramas.
Comunitatea gay de la noi este, inca, extrem de superficiala. Nu doar barbatii in varsta gay sunt in pericol de a fi marginalizati, ci o pleiada intreaga de grupuri. Am 21 de ani si am avut mai multe grupuri de prieteni gay din care m-am retras pentru ca efectiv nu imi gaseam locul acolo. In afara de barfe si “moda”(prin care unii inteleg “ne imbracam numai de la ZARA), aceste grupuri mie cel putin nu mi-au oferit nimic.
Au fost chiar situatii in care mi-a fost amenintata relatia (si in unele cazuri mai nefericite chiar persoana) in astfel de medii gay. Nu stiu cum sunt toate gastile gay, evident. Dar nesansa a facut ca pana acum sa am de a face numai cu cuiburi de viespi. Lucru care te imbatraneste indiferent ce varsta ai avea.
Ce-i curios, insa, este ca in grupurile de prieteni str8 nu am nici o problema. Sunt out aproape fata de toti prietenii mei si in aceste gasti ma simt mult mai acasa decat printre gay. Si vorbesc de oameni de toate varstele, ocupatiile, unii cu copii (cu care, apropos ma inteleg de minune). Acesti oameni m-au facut mereu sa ma simt in siguranta printre ei, atat eu cat si partenerii mei. O siguranta pe care, din pacate, nu am simtit-o niciodata intr-o gasca gay.
In alta ordine de idei, muzica tare din cluburi nu tine la distanta numai pe cei in varsta, ci pe oricine are un minim de habar de cum functioneaza corpul si mintea umana (in special ORL si neurologie). Expunerea chiar si pe durate scurte la zgomot poate provoca microleziuni in special la nivelul urechii medii si celei interne (care sunt ireversibile). Diferenta dintre nivelul de suportabilitate la zgomot al celor tineri fata de cei in varsta esta dat pur si simplu de gradul de regenerare al celulelor gliale (acelea care sustin si intretin neuronii). Casapirea in masa a neuronilor are loc in ambele cazuri, numai ca la cei tineri glialele se regenereaza mai repede si asta mareste confortul – un confort fals, desigur. De asemenea, un alt organ afectat grav este glanda pineala, care este extrem de sensibila la stimulii externi (in special vizuali si auditivi). Prin “supraexcitarea” acestei glande, care se afla in miezul creierului, in timp duce la calcifierea cavitatii din interior si deci la incapacitarea acestei glande (esentiala in dezvoltarea sanatoasa a oricarui individ).
In concluzie si aviz celor de toate varstele: inconjurati-va cu oameni de calitate, indiferent de orientare sau de varsta. Si aveti mult mai multa grija de voi si sa va futa mai putin grija de ce cred altii, fiindca, asa cum zicea o melodie nu demult “lumea e proasta”. Si un sfat in plus: faceti miscare, sa vedeti cum aduce atat buna dispozitie cat si claritate 🙂
Faptul că tocmai cei tineri se gândesc la îmbătrânire spune multe despre felul în care bătrânețea se instalează mult mai devreme decât corpul fizic lasă să se vadă. Atunci când cineva de 20 de ani începe să folosească creme antirid, sau când mersul la sala devine o religie putem spune că tinerețea a murit prematur.
Primul semn al îmbătrânirii fizice este că începi să nu te mai gândești la asta. Cu cât înaintăm mai mult în vârstă, cu atât mai puțin înregistrăm asta ca pe o problemă. E vorba, poate, de un mecanism de autoprotecție. Noroc cu cei tineri că îți mai aduc aminte din când în când, uneori fără să vrea sau fără s-o știe, de faptul că viața merge înainte.
Pe de altă parte, începi la un moment dat să realizezi că bătrânețea e măsura posibilității cuiva de a călători în timp. Asta ar putea părea o calitate, dar atunci ar trebui să ne explicăm de ce totuși inocența celor tineri cu privire la caracterul de “povară” al timpului care trece ne atrage totuși atât de mult.
Spre deosebire de un adult, copilului i se pare că timpul trece prea încet. Paradoxul e însă că timpul nu ajunge niciodată nici celor tineri (pentru care timpul se încăpățânează să treacă prea încet, raportat la pofta lor de viață) și nici celor bătrâni (cărora li se pare că nu trece suficient de încet, încât să nu-i mai prindă vreodată capătul). Întâlnim mai rar oameni care să se poată mișca în timp cu suficientă grație încât să transforme fiecare moment într-o eternitate și să cuprindă toată istoria lumii în flash-ul unei singure clipe de intimitate, sau în prospețimea fără vârstă a câte unei vorbe de duh…
Boala e stigmatul care face bătrânețea de nelocuit. Mai precis, faptul că nu se mai poate concepe bătrânețea ca un semn de sănătate, așa cum ar fi normal. Nu slăbiciunea mușchilor și nu încețoșarea privirii te fac bătrân, ci faptul că nu ai cu ce compensa pierderea lor. Vitalitate au numai bătrânii care au știut cum să îmbătrânească, la aceștia agerimea simțurilor fiind chiar mai înaltă decât la vârsta tinereții, când încă nu știau ce să facă cu puterea propriilor simțuri. Mulți tineri se lasă pradă mirajului simțurilor fizice, tocindu-le cu mult înainte de a se putea bucura cu adevărat de ele. Prea grăbiți să profite la cote maxime de tot ce le este la îndemână (senzualitate și forța fizică pură), tinerii nu mai ascultă de vocea tăcută a simțirii și se lasă antrenați într-o aventură care îi uzează prematur, de multe ori ireversibil.
De aceea, boala nu e doar atributul bătrâneții, dat fiind că în ziua de azi nici copii sănătoși nu prea mai găsești. Tocmai de asta a început bătrânețea să devină o problemă – pentru că ne spune mai mult decât suntem curioși să aflăm despre felul în care trăim, încă de la naștere. Ne îmbolnăvim nu de bătrânețe, ci de disperarea de a trăi. Oameni bătrâni sunt numai cei care nu vor, cu nici un chip, să îmbătrânească.
Dar de ce ne refuzăm călătoria în timp? Nu cumva pentru că nu știm să trăim clipa, vrând s-o sechestrăm pentru eternitate, sperând că până la urmă vom învăța s-o trăim…?