„Daca homosexualitatea e anormala pentru ca e „impotriva naturii”, inseamna ca si sexul oral e anormal. Si prezervativul.
Hai sa va spun eu ce e normal.”

Imi aduc aminte de copilarie, perioada cea mai frumoasa a vietii, cand departe de toate rautatile si greutatile, ma trezeam in fiecare dimineata cu zambetul pe buze. Parca vad parcul, leaganele, santierul si toate celelalte locuri de joaca dragi unde, amestecat in multimea de copii, nici nu banuiam ca drumul meu nu va fi acelasi cu al lor, ca mi s-a pregatit cu totul altceva. Timpul a trecut, ne-a dus prin scoli, facultati, viata… frate’miu are 2 fetite, Claudiu 1 baietel si Clara tocmai s-a casatorit. Dragos s-a facut doctor cum visa, iar Mariana profesoara. Eu m-am facut gay. Hopa! S-a rupt filmu’?

De ce scriu toate astea? Poate din nevoia de eliberare, sau poate din dorinta de a mai domoli incrancenarea unora care se grabesc sa judece oamenii. Ramasesem la profesii si realizari cand s-a rupt filmul. La capitolul studii / cariera / whatever, stau bine, nu am nicio nemultumire… lasand modestia deoparte putin, unele realizari profesionale chiar constituie un mic umar pus la constructia acestei tari (ce comunist suna). Am facut si fac in continuare lucruri care sunt apreciate, si chestia asta imi da putere si satisfactie. Sunt apreciat la locul de munca si intre prieteni dar mereu m-am intrebat ce-ar zice ei daca le-as spune…totul despre mine.

E greu sa urasti minciuna din adancul sufletului si sa fii obligat sa traiesti totusi in ea. Mai ies cu cate o tipa sa-mi fac „imaginea”, dar am grija sa o parasesc inainte de a dezvolta relatia, din teama de a nu o rani, si de ce nu, pentru a nu-i/nu-mi pierde timpul aiurea. De ce ma stresez cu asa detalii? Pai simplu, pentru ca trebuie. Cand lucrezi in anumite medii, nu iti permiti sa dai cartile pe fata, nu in Romania, nu astazi. Coming-outul? Niciodata. Sau poate dupa ce nu vor mai fi ai mei parinti pe care-i iubesc enorm si nu as dori sa sufere. Oricum ma simt prost pentru cate au facut pentru mine, si ca nu pot sa le ofer bucuria nepoteilor.

Stiu, sunt multi gay casatoriti care au si copii, dar nu as putea face asta. N-ar fi cinstit pentru EA. Apropo, imi plac femeile dpdv. sexual, dar de iubit nu pot iubi decat un barbat, si pentru ca asta conteaza cel mai mult pt mine, nu ma consider bi ci gay. Ca o mica paranteza, am un amic pe net, care la vreo 60 de ani a divortat si a „iesit din dulap”(nu e din RO, evident). Are 2 copii hetero cu care se intelege de minune, dar sotia nu mai vrea sa-l vada. Nu-i de mirare. Oricum, mi-a spus ca societatea din vremurile tineretii lui l-a obligat sa faca pasul, si sa nu-l fac niciodata ca-i un chin psihic enorm. Si sunt convins.

Sunt o multime de mituri si idei complet gresite despre gay si incerc sa fac putina lumina, raspunzand la diverse opinii emise de catre persoane hetero cu o toleranta scazuta pentru gay – stare intretinuta de cele mai multe ori de necunoastere. Sunt citate din diverse discutii completate cu raspunsuri si opinii personale.

Nu este normal…

Poate ca nu este normal, in masura in care normalitatea este data de majoritate iar comunitatea gay reprezinta o minoritate. Pot fi de acord cu aceasta afirmatie si nu ma deranjeaza daca nu sunt considerat „normal”. La urma urmei si in lumea hetero se petrec o multime de lucruri departe de a fi normale. Deci, anormalitatea nu mi se pare o insulta si mi-o asum.

Cineva spunea despre relatii si ca poate fi fericire intr-un cuplu gay/lesbi, la fel ca si in cele hetero si ii ruga pe ceilalti sa nu vada totul prin prisma sexului. Un disperat raspunde: „Mai oameni buni, kwurul NU E PENTRU SEX!!! fericire homosexuala? de ce nu si fericire necro-fila?!!! sau pedo?? de ce nu au drept la fericite si ucigasii ?!! La zid!!”
Comparatiile de genul asta nu le pot intelege. Cum faci conexiunea intre un gay si un ucigas? Ce poate fi in capul tau? Iar asocierea cu pedo – este pur si simplu tampita! Homosexualitatea e liber consimtita de ambele parti. Gay poate fi fratele tau, fiul tau sau unul din prietenii la care tii. Ce faci in cazul acesta, il pui la zid? Numai pentru ca nu simte la fel ca tine? DE CE? Cu ce te afecteaza pe tine personal? Dintre cei care sunteti atat de porniti, cunoaste sau are cineva vreun prieten homosexual? Ca multi nici nu stiu despre ce e vorba, ganditi doar prin prisma prejudecatilor.

Un alt lucru care ii obsedeaza pe unii este modul in care se consuma sexul gay. Atat de des vad referiri la asta incat incep sa cred ca va ganditi la el mai mult decat gayii. Ei bine dragii mei hetero, aflati ca sunt unii gay care nici macar nu practica sexul anal(ma incadrez aici)… Iar cei care il practica, cu ce va deranjeaza pe voi? Sunt o multime de cupluri hetero care practica asta, cu ei ce faceti?

Si intelegeti odata pentru totdeauna ca nimeni nu a ales de buna voie sa fie gay, si odata cu asta dezavantajele acestei „optiuni” intr-o lume plina de intoleranta.

Religia, Adam si Eva, nu Adam si Eugen

Bla, bla…right. Daca tot veni vorba si ne agatam de Adam si Eva, poate imi explica si mie cineva, dupa ce au facut „n” copii, care cu care s-a imperecheat mai departe…

Daca homosexualitatea e anormala pentru ca e „impotriva naturii”, inseamna ca si sexul oral e anormal. Si prezervativul.
Hai sa va spun eu ce e normal. Normal e sa te casatoresti virgin. Si sa nu te masturbezi niciodata, ca e pacat in fata lui Dumnezeu. Dupa casatorie, sex doar cu sotia, evident, si doar in pozitia misionarului, ca altele sunt perversiuni. Despre sex oral nici nu mai vorbesc, e pacat de moarte. Anticonceptionale ?! Doamne apara si fereste !!! Pana la 30 de ani, vreo 20 de copii… etc… Probabil ce nu intelege marea majoritate de oameni care ii huiduie si vor sa le ia gatul homosexualilor .. e ca homosexualitatea nu e o chestie legata de sex. E vorba de sentimente. Sentimente cu care marea majoritate a homosexualilor se nasc. Nu au cum sa isi renege sentimentele doar de dragul societatii.

Gayfest

Sau parada barbatilor efeminati si travestiti… Ei sunt o „minoritate in minoritate”! Sunt T-ul din LGBT. Ar fi culmea ca tocmai eu sa-i judec, departe de mine gandul. Sunt si ei o pata de culoare (au inceput sa ma deranjeze totusi, pentru ca nu ma reprezinta absolut deloc si totusi, in mod eronat sunt asociat cu ei). Insa vreau sa stiti ca multi gay sunt cat se poate de masculini, poate mai masculini decat unii hetero care se bat cu pumnul in piept. Masculini in gesturi, voce, aspect corporal si vestimetar, etc. Senzationalul oferit de travestiti da bine „pe sticla”! De aceea este intretinut acest mit si lumea intelege prin gay un barbat rujat, cu poseta si tocuri – total gresit.

La „GayFesturi” travestitii ies mereu in evidenta, fac show si toate reflectoarele sunt pe ei. Gayii ceilalti, majoritatea, stau in banca lor si nici nu le simtiti prezenta.
Si acum parere pur personala… imi plac barbatii, prin definitia de gay, da? Si atunci cum ar putea sa imi placa unul care are gesturi si aspect feminin? Este ilogic. Personal, orice semn de feminitate la un barbat ma indeparteaza. Sunt mascul 100% si imi plac masculii adevarti. Multi din prietenii mei gandesc la fel. Si suntem cat se poate de masculini.

Gayfestul, sau in traducere libera, taierea cracii de sub picioare, este poate cea mai mare greseala pe care o face comunitatea gay. Aceste parade care ii sfideaza pe hetero, in nici un caz nu vor aduce toleranta si acceptare, ci dimpotriva, ura si dispret. Bai oamenilor, suntem tampiti ?! Nu inteleg cum putem continua cu aceasta greseala, AN DE AN.

Spune cineva pe un forum: „In loc sa organizeze o manifestare serioasa, cu oameni imbracati cat mai firesc, asa ca Buhuceanu, si sa sublinieze clar cererile, s-a facut un fel de circ. Au scos in fata travestitii, care de fapt nici nu apartin comunitatii gay, iar acestia n-au facut altceva decat sa se dea in spectacol. Pentru multi bucuresteni, acest fapt a aruncat in ridicol manifestarea.” Si are mare dreptate.

Uimitor a fost ca cei din multimea violenta anti-gay, cu religia in brate, loveau fara mila niste oameni… si biserica ortodoxa ii incurajeaza, neluand nici un fel de pozitie fata de violentele din timpul paradei. NO COMMENT… „Iubeste-ti aproapele”? Povesti…

Dlor. gay, daca doriti sa obtineti intelegerea celor din jur, altfel trebuie sa procedati. Fiti niste oameni model in societate, buni cetateni, buni prieteni pentru cei din jur, si nu va trambitati preferintele peste tot. In acest fel le aratati celor din jur ca sunteti niste oameni normali de care nu trebuie sa se teama sau pe care sa ii dispretuiasca. Multi gay care procedeaza asa se bucura de respectul si prietenia colegilor hetero.

Prin Gayfest as intelege altceva, si anume un eveniment la care membrii talentati din comunitatea gay expun produsele muncii lor, in diverse domenii, pentru ca slava Domnului, avem destui oameni de calitate. Astfel cei hetero vor vedea ca gay nu inseamna un papagal care umbla in chiloti si cu baloane colorate pe strada, ci un om ca toti ceilalti (exceptand sexualitatea), care contribuie cu succes la evolutia societatii si nu ii deranjeaza cu nimic pe cei din jur. Ce-i asa greu de inteles?

Casatorii gay

Personal nu sunt pentru…nici nu prea ma intereseaza subiectul si tind sa dau dreptate celor care spun ca o casatorie trebuie sa fie pentru barbat si femeie.

Adoptii de copii

Nu cunosc statisticile si studiile facute pe acest subiect. As fi de acord cu adoptiile in cazul in care copilul nu ar avea de suferit mai tarziu, prin greutati in integrarea in societate(mentalitatea romaneasca i-ar putea face probleme). Nu cred ca i-ar fi influentata sexualitatea, majoritatea gaylor provin din familii heterosexuale doar. Traiesc intr-un mediu hetero, si nu am devenit hetero. Daca ar fi dovedit ca sexualitatea copilului ar putea fi influentata, cu siguranta nu as adopta.

Poate am fost cam prapastios pe alocuri si a iesit un articol cam gri, dar in esenta, viata e frumoasa, indiferent de orientari, mai ales cand tii in brate persoana iubita, si nu conteaza ca nu poti trambita fericirea ta in jur.

Sa fiti iubiti!

DG

Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

DG

Comments

  1. Robert G.    

    DG: In primul rand iti multumesc pentru acest articol minunat si sincer. Ma regasesc in multe dintre intamplarile tale. Uite, in dimineata asta am auzit un sunet, ca si cum cineva ar bate carnea pentru snitele pe un fund de lemn. Am deschis ochii si primul gand a fost mama, desi era imposibil, dar pentru doua, trei secunde asa crezusem. Apoi am observat ca cineva batea un cadru de lemn la etajul doi…

    Si fratele meu e casatorit, are o fetita minunata, il invidiez un pic. Doar un pic.

    Cand eram student, prin anul trei de facultate dupa ce am cunoscut cat de cat „lumea gay” mi-am permis sa fiu „mai ca mine”. Majoritatea prietenilor pe care i-am avut m-au privit cu alti ochi. Mda, stiu povestea cu „Daca iti sunt prieteni cu adevarat…bla bla bla”. Insa totusi… imi era oarecum ciuda ca nu pot fi ca ei.

    „Iesitul din dulap” este un fel de autoacceptare, o autoacceptare pe care o gandim noi ca exista, in fapt fiind doar o sugestie. In momentul in care ajungi sa iti faci acel „comming out” nu iti mai pasa de cine ce spune. In acest moment trebuie sa stii sa pierzi pentru ca vei pierde. Multe. Trebuie sa ai o maturitate in gandire, sa stii exact ce faci, sa aproximezi ce pierderi vei avea si sa iti asumi anumite riscuri. Ce castigi? O pseudolibertate. Culori exacte nu vor exista niciodata, doar amestecuri de alb si negru.

    Legat de „normalitatea homosexualitatii”: Majoritatea sunt heterosexuali. O mica parte sunt homosexuali. Majoritatea e normala (heterosexualitatea fiind sustinuta de justitie si religie, concepte, mentalitate… si „doar pentru ca asa am vazut ca este de cand lumea si pamantul”… te nasti, botez, scoala, sex, petreceri, betii, casatorie, copii, viata profesionala, s.a.m.d.) si minoritatea e anormala. Din punctul de vedere al sexualitatii. Nimic altceva. Ba chiar as indrazni sa spun ca intelepciunea si duplicitarismul, elemente impuse de „societate” in cazul gay-ilor, te obliga sa fii mai filosof, mai bine structurat, mai integru. De ce? Pentru ca miza e foarte mare in cazul unora dintre noi. Apoi deoarece tot ce este legat de organele genitale este un subiect un pic delicat, se acorda o importanta sporita. Mai sporita decat in cazul unui criminal sau un talhar.

    Relativ la gayfest si travesti, sunt 100% de acord cu tine. Intr-adevar gay-ii care se cred mai mult fetite decat baietei sunt o „minoritate in minoritate” asa cum ai spus si tu, si da, nu ne reprezinta. Travesti pentru entertainment e ok, intr-un clu… la o petrecere privata, etc. dar nu pe strada. Nu in fata camerelor de luat vederi. Asocierea in acest caz este una cat se poate de defectuoasa.

    Cea mai frumoasa fraza din articolul tau mi s-a parut a fi „Daca ar fi dovedit ca sexualitatea copilului ar putea fi influentata, cu siguranta nu as adopta.”. Intr-adevar viata gay este un gunoi, o mizerie. Nu as dori acest lucru niciunui om de pe Terra. Orice altceva, dar nu asta. Unii dintre voi vor sari in sus, insa n-au decat. Asta e realitatea mea.

    Cu drag,
    Robert

    PS: DG, multumesc.

  2. FireMan    

    nu sunt de acord cu tine, robert, cand spui ca „viata gay e un gunoi”… Asta pentru ca stiu ca viata multor heterosexuali e mai gunoi decat viata mea sau a altui gay. Dependenta de bautura, de droguri, de femei, etc etc… Casatorii nereusite, copii ramasi fara parinti din cauza „maturitatii” parintilor heterosexuali, iubiri neimpluinite… Carire ratate, visuri ramase neimplinite… Ast anu ne face cu nimic sa avem o viata mai „gunoi” decat o pot avea ei. Singurul lucru care poate mi-ar lipsi de la ceea ce poate avea un heterosexual este un copil. Dar, comparandu-ma cu cei din jurul meu, gay, hetero sau whatever, pot spune ca am o viata mult mai buna, asa cum este ea. Oricum , viata si-o face fiecare cum vrea si nu accept nici un comentariu la subiectul asta. Fiecare isi modeleaza viitorul dupa bunul plac, indiferent de aparteneta sa sexuala. Conteaza cat de constienti suntem de puterea de a ne modela noi si viata noastra.

  3. Lucian    

    Ai spus la inceputul materialului ca „ai devenit gay”. Pai schimba-te la loc. :)

    Despre gayfest… spui ca este un eveniment al comunitatii, asadar, implica-te…fa ceva mai bun ca anii trecuti, vino cu idei si pune mana la treaba.
    Si ai dreptate, Romania dupa parerea mea, nu e pregatita de o parada colorata. Hai sa facem una clasica cu oameni imbracati normal. Eu voi merge imbracat elegant alaturi de prietenii mei imbracati tot normal, in barbati. Sper ca vii si tu! Avem nevoie de tine. Si de ceilalti. Sa demonstram ca suntem normali si nicidecum diferiti.
    Apoi ce ne facem daca apare acolo Naomy si alte pitipoance? Doar si ele/ei au dreptul sa participe. Uite asa se pune problema… Ce ne facem?

  4. tomcat_tm    

    Bravo Fireman ! De acord cu tine 100%. Nici nu mai am altceva de adaugat!

  5. Johnny (dwaianu)    

    O relatie gay nu e cu nimic mai buna sau mai rea decat una hetero. Viata unui gay nu e cu nimic mai buna sau mai rea decat cea hetero. Poate ca intalnesti mai multe piedici… dar totul depinde de ceea ce esti, de modul in care reusesti sa iti faci loc… in inima cuiva, in viata! Oriunde.
    Nu stiu de ce in momentul in care lumea vorbeste de ala e cu celalalt, automat, intrebarea urmatoare e legata de sex… care cum sta cand o fac! Iubesti un suflet! Si daca cineva incearca sa ma convinga ca a iubi este un pacat, o gresala… nu are decat. Eu iubesc. Si iubesc cum stiu eu mai bine. Cand ma gandesc la puisorul meu nu mi-l inchipui gafaind in timpul unei partide de sex. NU! Mi-l inchipui cum ma priveste, cum imi zambeste, ma intreb daca i-o fi cald/frig/foame/etc. Asta inseamna sa iubesti! Da, as fi nerusinat sa nu recunosc ca relatiua noastra nu are si o parte sexuala. Si inca una de care sunt tare multumit. Dar NOI, impreuna nu ne rezumam doar la asta! Deci, din punctul de vedere al nostru, al viatii de cuplu, daca pot spune asa, noi ne-o facem, noi o traim!
    Apoi, profesional vorbind… pai pe cine intereseaza, sau in ce mod influenteaza, mai bine zis cu cine si cum o fac eu… daca sunt bun in ceea ce fac, fac din pasiune, daca mi-am gasit locul si mi-am dovedit valoarea… restul trec…
    Da, e drept… pentru puiutul meu, de multe ori imi doresc mai mult. Dar, asta nu e marea tragedie a vietii noastre. Oare cine nu isi doreste mai mult? Oare cate cupluri hetero nu se lovesc de prejudecati? Si oare cate au taria sa le infrunte, sa nu se lase afectati de ele? Si noua ne e greu! Dar, pentru aia, ducem o viata fericita! Pentru ca ne avem unul pe altul, sa trecem impreuna peste necazuri si bucuri!!!

  6. eu cel de ieri    

    intocmai si la fel, subscriu….

  7. Robert G.    

    FireMan, tomcat_tm, tu cel de ieri: ma refeream ca viata gay e un gunoi din anumite privinte. Nu cred ca cineva poa’ sa ridice mana si sa zica ” oauuuuuu… sunt gay… I’m so fucking cool… viata mea e asa de fainaaaa…”… ganditi-va doar ca pentru a ne vedea si a putea fi noi insine tre sa ne ascundem ca potarnichile… aaaaa… evident… ne putem chiar saruta pe strada…. si altele … eu nu subscriu. sorry. Care din voi crede ca va ajunge la 50-60 de ani si va gandi la fel? Poate nimanui nu ii va pasa de noi. Peste tot se vorbeste despre gay ca despre niste ciudatenii ale naturii, cati au fost dati afara din case, alungati… altii de la lucul de munca, cercuri de prieteni… familie cicalitoare la faza cu insuratul… oare ce simte o mama cand afla de copilul ei ca e gay? Cati gay care nu au o anumita tarie de caracter au ajuns niste complexati si refulati? Cati merg la psiholog? Cati iau antidepresive?

    Am vazut de multe ori oameni in pragul disperarii care ar fi facut orice sa isi schimbe viata. Nu cred ca a fi gay este ca o medalie castigata la un campionat. Daca depasesti anumite bariere, da… este ok. Insa pana ajungi sa le depasesti si sa nu iti pese de nimeni si nimic… e de alergat… si alergatura asta nu se face pe o potecuta plina cu iasomie.

    Noi, cel putin care suntem aici vorbim din punctul nostru de vedere. Dar ce ar fi daca ne-am gandy la comunitate? La intreg si nu punctat? Sunt 100% convins ca multi gay au o viata minunata, ca se simt ok samd. La fel sunt si multi hetero. Dar sunt si foooarte multi gay care nu stiu ce ii asteapta ziua de maine.

    In fine, banuiesc ca sunt multe kestiuni de discutat, multe polemici, insa viata unui gay OARECARE nu este chiar atat de parfumata.

    1. Corneliu    

      Chestia cu ¨viata unui gay e un gunoi¨ e o prostie fireste. E ca si cum ar fi spus cineva in anii 30 ca viata unui evreu e un gunoi. Da, era un gunoi, insa pentru ca traiau intr-o societate primitiva cu oameni in majoritate ignoranti. Si da, in Romania e greu, insa cine crede ca lucrurile nu se vor schimba se inseala amarnic.

  8. eu cel de ieri    

    Ma dezamagesti! Again!
    Nu m-am ascuns niciodata ca o potarniche sa ma vad cu cineva sau sa fiu pur si simplu eu. Am invatat din momentul „0” al existentei mele gay ca nu trebuie sa-mi pese niciodata de parerea nimanui atat timp cat sunt decent, curat si bine crescut.
    Nu am urlat in gura mare ca sunt gay. Nici nu o fac. Dar daca cineva are totusi curiozitatea de a ma intreba, raspund afirmativ. E un drept castigat. Mi-l asum intru totul.
    Orice viata, gay sau straight are si nuante e gunoi. Aici nu vorbim de vieti paralele, nu putem face comparatii. E pur si simplu viata si atat. Din fericire pentru noi, la nastere nu primim un manual de utilizare. Viata se cunoaste, se pipaie se gusta se incearca. Are anumite reguli pe care daca le respecti, poti sa iesi in lume la orice ora cu capul sus.
    La 50-60 de ani nu stiu ce o sa fie. Nu pot sa-ti spun pana maine ce o sa fie… Nu sunt mama Omida. Imi inchipui insa, ca o sa imbatranesc demn, privind viata ca pe un joc pe care nu l-am inteles decat intr-o oarecare masura.
    Vorbim despre oameni care merg la psiholog? Antidepresive? Asta e. La fel de bine se intampla toate astea si in „cealalta” viata.
    Eu sunt un gay oarecare!! Nu pretind ca am adus ceva societatii. Nu sunt o valoare, o eminenta intr-un domeniu.
    Inseamna ca sunt un campion. Eu, mi-am castigat dreptul de a-mi trai propria-mi viata in limitele decentei si a bunului simt, fara sa deranjez.
    Oricum discutia nu se poate incheia aici.
    Viata…pur si simplu se traieste my friends. Cum? Asta o stabileste fiecare din noi.
    Cele bune, semnz ca de obicei, Eu.

  9. Robert G.    

    eu cel de ieri: nu vorbeam de mine, de tine, de noi care ne stim. Poate am avut (ne)sansa sa cunoasc oameni amarati care mi-au creat o anumita imagine despre viata gay, oameni care nu stiau incotro sa mearga, vieti distruse and so on. Eu la aia ma refeream pt. k mi-e mila oarecum de ei, caci nu au putut fi suficient de puternici sa gandeasca ca tine. Whatever, chiar nu are importanta. Las’ ca maine revenim la alte subiecte… 😛

  10. Ionut    

    Sunt de acord cu Robert G. …… Da, viata gay este un gunoi… si numai pentru faptul ca ne pierdem o parte atat de frumoasa din viata (daca nu chiar toata viata) pozand a fi ceva ceea ce nu suntem, incercand sa ne adaptam la o viata care nu ne reprezinta……
    Ma ingrozesc la gandul ca ar putea exista oameni care sa fie gay fara sa spuna nimanui, si sa moara tot asa…. Dupa mine asta e o crima la adresa libertatii omului…
    In ceea ce ma priveste, sunt gay, las lumea sa creada ca sunt hetero in continuare, si ma gandesc cu groaza daca o sa am curaj vreodata sa „ies din dulap”.. si daca da, atunci cand? Oare o sa fiu batran? Oare cati ani o sa am? Pai….. asta inseamna ca eu pana acum, practic am refuzat sa traiesc…. si inca mai refuz… de ce? Pentru ca am avut ghinionul sa nimeresc o viata de tip „gunoi”…. Si cand zic „gunoi”, nu ma refer la esenta faptului de a fi gay (pt ca ar fi o prostie sa imi numesc propria natura „gunoi”), ma refer la imprejurarile in care mi-a fost dat sa ma nasc….
    O lume ostila naturii noastre nu poate fi numita decat o lume „gunoi”…. si din perspectiva noastra.. asa e viata in lumea asta.. un „gunoi”.
    Cat despre articolul de la care s-a pornit, sunt total de acord cu toate punctele mentionate, nu am nimic de adaugat, nimic de contestat. :)

  11. grid    

    gunoi? poate e un cuvant cam tare, insa intuiesc sensul celor spuse de robert. nevoia de a te ascunde in permanenta de altii, dar in ultima instanta de tine insuti, e intr-adevar sinonima cu disperarea. ce inseamna sa te abtii de la ceva atunci cand chiar ai chef sa o faci? e un sentiment care te macina si te distruge incet. e ca si cum ai trai intr-o pivnita intunecata, din care poti iesi doar noaptea, pentru a constata ca te afli intr-o alta pivnita, dar mai mare.

    sa nu credem insa ca a nu fi gay inseamna a nu avea nimic de ascuns. exista heterosexuali mizerabili, traind povesti de viata de care le este rusine si cu care nu isi pot permite sa iasa la lumina. intr-un fel, ascunderea noastra ca „minoritari” e chiar mai onesta decat tertipurile de care este nevoie pentru ca un „normal” sa-si traiasca viata la standarde care-i sunt straine. problema nu e ca trebuie sa ne ascundem – toti o fac si, dupa cum am zis, cu cat cineva e mai „normal”, cu atat ascunderea e mai… din convingere.

    in engleza exista expresia „scared straight”, folosita pentru a sublinia efectul conditionarii sociale–orice rol social (barbat/femeie, gay/str8, delincvent/integrat social) e adoptat de frica celor din jur, adica de teama de a nu aparea ca diferit si de a nu suferi, in consecinta, excluderea. lumea „normalitatii” e cu mult mai cruda cand vine vorba de a te conforma grupului din care faci parte. a fi normal inseamna a fi nefericit, pentru ca e de asteptat ca ceea ce e asteptat de la tine ca individ, tie personal sa nu ti se potriveasca. o data intrat in categoria „anormalului” presiunea conformista dispare (asta, desigur, daca nu se intampla ca in cazul nefericitului eveniment de „coming out”, care este actul de a-ti asuma o noua identitate in locul celei pe care o refuzi–iar viata gay, din acest punct de vedere, sufera de o forma autoimpusa de normalitate interna).

    poti sa te ascunzi si fara a te ascunde de facto. ascunderea e o arta atunci cand nu devine o meserie. te poti ascunde nu de nevoie, ci de placere. nimic nu e mai provocator decat a ascunde faptul ca te ascunzi. pana la urma e vorba de seductie–fiind sedusi, ne lasam purtati de misterul ascunderii dincolo de nevoia de a te ascunde. viata tuturor e un joc de-a v-ati ascunselea, asa ca nu e cazul sa facem (prea mult) caz de faptul ca ne ascundem. totul e sa fie facut cu gratie. si cu cap.

    8)

  12. Robert G.    

    Ionut si grid: Multumesc de completari. Intr-adevar cam la asta m-am referit cand am spus (si o voi spune ori va fi nevoie) ca viata gay este un gunoi. Pot face si eu asocieri cu lumea hetero. M-am referi exact la artificiile si picanteriile prin care un gay uneori trebuie sa fie altfel.

    Depinde de multe chestiuni… oare cum este viata cuiva care sta cu parintii, are un loc de munca unde nu poate lua prea multe decizii, timp liber putin, orash mic, fara cunostinte in ale Internet-ului si altele. Oare un om care se integreaza in acest tipar (credeti-ma sunt multi), un om caare nu intelege ce i se intampla si nu stie de ce nu este atras de Alina de la 3 cu timpul are toate sansele sa se transforme intr-un individ cu probleme…. un individ care dupa o iesire cu un baiat se indragosteste, ii plange la telefon, fuge de acasa, etc.

  13. alexiss    

    Da Dg ,ai dreptate viata gay e un gunoi pt ca traim intr-o lume unde primordiala este imaginea.Insa pana acest lucru o sa fie lasat la o parte o sa mai treaca ceva timp.Sa nu uitam ca lucruri considerate cu multi ani in urma a fii foarte grave azi sunt tratate ca fiind mai mult decat normale,dovada ca societatea se schimba.
    Pana la urma cine suntem noi,oameni, si mai ales ce anume ne da dreptul sa spunem ce e bine si ce nu?? asta e treaba unuia cu mult mai inalt in grad ca si noi si hai sa il lasa-m pe El sa isi faca treaba .Noi,oamenii suntem de fapt o creatie a lui si trebuie sa ne ducem viata cum putem noi mai bine,folosindu-ne ratiunea si sufletul.Ce va iesi in mod cert va fii foarte frumos si plin de sensibilitate.

  14. FireMan    

    mai oameni buni
    1. robert, nu mi-e mila decat de cei care se nasc cu un handicap. Restul o merita, fie ca merg la psiholog, fie ca iau antidepresive, fie ca sunt nevoiti sa minta in jurul lor, si mai ales pe ei insisi…
    2. personal nu mint pe nimeni, nu ma ascund de nimeni. Draga mea mama m-a intrebat odata, mai in gluma, mai in serios, ca… daca sunt gay. Si i-am raspuns tot mai in gluma, mai in serios: „da”. Acum nu are rost sa port cu ea discutii serioase. De ce? Ca sa ii confirm ceva ce o doare? In inima ei de mama e constienta… Dar nu vrea sa creada. Nici nu imi trebuie mai mult. La fel si cu ceilalti… Am colegi care, mai in gluma, mai in serios, bat apropouri… Si ce? Le raspund la fel: cu zambetul pe buze, mai in gluma mai in serios… AM NEVOIE SA MA ASCUND? NU. Pentru ca nimeni din cei care conteaza nu pune pret pe sexualitatea mea… ci pe EU ca om. Si daca am ajuns sa ii fac sa ma aprecieze ca om, si nu ca inclinatie sexuala, inseamna ca insemn ceva pentru ei. RESTUL NU MAI CONTEAZA.
    3. Hai sa nu judecam vietile altora decat daca ne afecteaza cu ceva.
    4. Viata cuiva care sta cu parintii, putin timp liber, etc etc… se poate schimba. Eu nu am avut nevoie de internet sa inteleg ca e ceva suspicios cu faptul ca nu imi pasa de fete decat cand fac sex cu ele, nu am avut nevoie de nimeni sa imi spuna ca trebuie sa ma interesez de subiectul „gay” atunci cand mi-am dat seama ca tin la prietenul meu cel mai bun mai mult decat trebuie. Pur si simplu, incepi sa afli, sa te educi, sa cunosti oameni ca tine, sa devii apropiat celor care valoreaza ceva ca oameni si in final sa te accepti. TU INAINTEA CELORLALTI. Un om (si am exemplu pe prietenul meu cel mai bun din adolescenta) care isi neaga sentimentele, devine ignorant cu un subiect ce il afecteaza in mod evident, se refuleaza in dragostea pentru „partea normala” si mai apoi se casatoreste de frica de a nu deveni „gay” cu primul exemplar uman dotat cu organ sexual diferit de al lui, nu merita nici un efort de intelegere, nu merita nici macar mila.
    5. am iesit de mana cu un baiat pe strada. era prima data cand simteam nevoia sa o fac… trecea lume… si ce? nu imi scriu pe frunte ca sunt gay, dar nici nu ma obosesc sa o ascund prea des. Si nu as ascunde-o deloc daca Romania ar fi pregatita sa inteleaga. Dar stiu ca deocamdata… a fi gay… deranjeaza. Si ce? Toti prietenii mei hetero carora le-am spus ca sunt gay (si asta pentru ca aveam nevoie de un umar pe care sa plang la un moment dat, si nu pentru ca tineam neaparat sa afle) au si acum suspiciuni ca nu e adevarat, ca fac totul ca o gluma. Si ce?
    6. „In ceea ce ma priveste, sunt gay, las lumea sa creada ca sunt hetero in continuare, si ma gandesc cu groaza daca o sa am curaj vreodata sa “ies din dulap”.. ”
    Ionut, de ce lasi lumea de langa tine sa creada ceva? Si apoi , daca vor constata ca nu e adevarat, te vor condamna pentru ca i-ai mintit… De ce sa nu ii lasi sa creada ce vor si tu mereu sa fii cu zambetul pe buze? Eu gandesc asa: daca cineva care e important pentru mine va afla ca sunt gay si isi va schimba din aceasta cauza parerea despre mine ca om, mai intai voi cauta sa ii explic… apoi, daca tot va avea o parere diferita (inspre rau)… inseamna ca acel om nu merita atentia mea…si nu merita sa fie important pentru mine. Apoi, daca esti barbat, inseamna ca te si comporti ca un barbat… Si astfel, nu vei atrage suspiciuni… Daca nu, e problema ta. Personal consider ca e absolut normal ca orice gay, indiferent de ce rasa (activ, pasiv, versatil, asexual), ar trebui sa se comporte ca un barbat. Mi se putin deviant sa incepi sa crezi ca esti femeie, sa adopti gesturi de femeie, etc etc. Si nu ma poate nimeni convinge de contrariul acestei idei. Asta nu inseamna ca nu accept sau nu inteleg oamenii de langa mine. Ar fi absurd. Ba chiar de curand m-am simtit foarte atras din toate punctele de vedere de un tip … ce se considera si el efeminat… Si ce?

    Robert: nu am spus ca „i’m gay, so i’m so fucking cool”, ba dimpotriva, chiar am criticat ideea. i’m cool coz i’m cool. ca si multi altii

    grid: „ce inseamna sa te abtii de la ceva atunci cand chiar ai chef sa o faci? e un sentiment care te macina si te distruge incet”
    ce vrei mai exact sa faci? sa saruti un tip pe strada? fa-o !! am constat ca e mai palpitant… am incercat o senzatie „very crazy” cand, intr-o dimineata, pe la 3, pe cand mergeam cu iubitul pe strada spre casa, l-am tras de guler, ne-am bagat dupa o coloana de langa vitrina unui magazin si… am intretinut relatii „orale”. Asta dupa ce ne certasem un pic. De ce sa ma macine gandul ca mi-a trecut ideea prin minte si nu am facut-o de teama… (aaa si pe langa noi a trecut la un moment dat o tipa… am izbucnit in ras, tipa si-a grabit pashii…SI CE?). Aaaaa daca stai in casa si iti faci probleme in fiecare zi ca nu poti iesi in lume de frica „sa nu afle lumea de mine”, ai tot dreptul sa te macine ideea… dar sa nu ai pretentia ca asa e normal sa fie.

    DECI viata noastra e asa cum ne-o facem. Eu nu am ascuns niciodata ca sunt gay. Dar nici nu am afirmat-o fara motiv. Ma consider un om deschis, cu calitati morale… si asa mi se pare normal sa fie orice om. Cine nu ma place (incluzand faptul ca sunt gay), treaba lui. Nu am avut niciodata probleme din cauza ca vreun prieten sau vreun coleg de servici a aflat de mine. Ba mai mult, parca toti tin mai mult la mine. Ca un ultim exemplu, fostii mei colegi idn Constanta, mi-au gasit profilul de Gayromeo… si m-au intrebat: tu ai profil pe Romeo? si le-am spus: da Si am inceput sa rad… Si m-au intrebat: esti gay? Si le-am raspuns: poate ca da, poate ca nu, razand din toata inima. Vreau sa spun ca au plans cand am plecat din Constanta. Nu pentru ca as fi sau nu as fi gay, ci pentru ca a plecat de langa ei UN OM la care tineau si care tine la ei.
    PUNCT

  15. Robert G.    

    Bah FireMan, fiecare are ideeile lui. Normal ca viata si-o face fiecare si fiecare povesteste din prisma experientei traite.

  16. Husk    

    De acord cu FireMan, deci sa se consemneze la dosar ca eu is de partea lui. Sunt, scuze.

  17. grid    

    FireMan~

    te ascunzi si tu, dar nu pe fata ci pe ascuns. exact asta spusesem si eu–sa faci o arta din a te ascunde.

    „mai in gluma, mai in serios” e o pozitie care tine pana cand nu se… ingroasa gluma. lumea nu-i un loc mirosind tot timpul a iasomie. vine un timp cand chiar si cei mai apropiati te preseaza, spunand ca si ei au dreptul sa stie, ceea ce echivaleaza cu un santaj (nu numai din partea lor, parinti sau colegi care vor sa afle, ci si din partea noastra care ne inchipuim ca avem dreptul sa glumim cu ei pentru a-i pastra aproape. apoi, uneori – mie inca nu mi s-a intamplat asta – s-ar putea sa trebuiasca sa te desparti de cei care, prea seriosi fiind in dorinta lor de a sti absolut totul despre un om, se simt tradati atunci cand „ascunderea pe ascuns” incepe sa semene mai mult a minciuna decat a sinceritate.

    cat despre mine, ca sa ma intelegi mai bine, am facut-o si in tren, si in wc, si in parc, si la mare (pe plaja, in boscheti sau in apa), si in mai multi, deci nu am prejudecati de genul asta. si, gandeste-te, n-am avut niciodata atu-ul unei relatii cu o femeie, trecute sau viitoare, care sa ma salveze in ultima instanta, daca gluma s-ar fi ingrosat. totusi, e drept, nu sunt vreu curajos sau aventurier – n-am fost niciodata -, dar am avut momente cand situatia mi-a cerut sa fiu un pic nebun si n-am ezitat. am incercat cam de toate. pana la urma, nebuniile de-o clipa sunt trendy. insa nebunia de-o viata, declararea pe fata a opozitiei fata de sistem inca se (mai) taxeaza.

    sunt lucruri pe care trebuie sa accepti ca le vei pierde printr-un act de „coming out”. se taxa si inainte vreme, chiar cu inchisoare, insa acum se taxeaza din ce in ce mai mult, chiar daca in alte moduri. in valoare absoluta, suma prejudecatilor a ramas constanta. cand discriminarea era pe fata, cei discriminati si dovediti isi castigau macar dreptul de a se situa, cumva, in afara sistemului. acum insa, cand pe fata aproape totul e acceptat (mai putin manifestarile publice, fie gay, fie str8), presiunea e mult mai mare, pentru ca ostracizarea e totala iar din sistem nu mai poate nimeni iesi de vreme ce totul e – cel putin formal – acceptat.

    orice „coming out” e un act de consfintire (si acceptate tacita) a faptului ca alta solutie nu exista si ca fiecare trebuie sa aiba o identitate (sa fie ceva sau cineva, de o parte sau de alta a cate unei linii imaginare). eu de asa ceva ma feresc, pentru ca e o pozitie care inchide drumuri in loc sa le deschida. mi se pare un fel de mers de-a-ndaratelea, un fel de a ne servi de posibilitatile noastre ca oameni doar in mod limitat, dupa cum o cer niste standarde abstracte de normalitate.

    poate ti-e greu sa intelegi, insa ma simt mai apropiat de pozitia ta decat de cea a lui robert. asta doar pentru ca il inteleg foarte bine pe robert, ceea ce iti doresc si tie.

    😉

  18. FireMan    

    ma ascund pe ascuns…
    doua lucruri „negative” conduc spre „nu ma ascund”. Nu m-ar deranja daca „s-ar ingrosa gluma”. Si asta pentru ca in acel moment santajul s-ar transforma din santaj in „filtrare” benefica mie. Mi-as da seama daca intr-adevar apropiatul de pana atunci merita in continuare „apropierea”. Cei mai importanti prieteni ai mei stiu, colegii de servici banuie, dar din prea mult bun simt, nu ma scotocesc. au vazut pagini de browser deschise, ba unul din ei, administratorul retelei din firma, a vizionat „live” o discutie purtata de mine cu un fost iubit. Si nu „m-a santajat”. Ba chiar e in continuare un bun prieten si un bun coleg.
    Am dat cateva exemple, ca sa iti dai seama ca nu ma sperie un „iesit din dulap” „total” si raman la parerea mea initiala ca nu ar trebui sa sperie pe nimeni. Actele mele de „crazy trend” nu le-am descris pentru a da o nota siropoasa planand asupra pseudonimului meu, ci pentru a evidentia ideea ca actele iesite din comun ne pot distruge viata, ci mai ales refularea sentimentelor resimtite in urma experientelor „homosexuale”.
    Il inteleg foarte bine pe Robert… poate mai bine decat imi dau chiar si eu seama. Altfel nu l-as fi apreciat. Dar… putina polemica nu strica niciodata 😉

  19. grid    

    FireMan~ bine man, esti tare :) . daca nici macar nu te sperie ideea de a fi descoperit, atunci ma predau.

    da’, ca sa fiu sincer, cred ca o cauti cu lumanarea. 😆

  20. FireMan    

    :)) am spus in alt post ca.. o caut cu lumanarea.
    E vorba de premiul cel mare… :))

  21. seven_tears    

    mey DG, ce ar trebui sa faca cineva care este efeminat, sa se sinucida ca nu se incadreaza in termenul ” masculin ” ???

  22. Corneliu    

    Dar care e problema cu casatoriile gay? De vreme ce doi oameni sint impreuna, care e diferenta intre a fi iimpreuna oficial sau nu? Nici eu personal nu cred ca as alege sa ma casatoresc daca as avea posibilitatea, insa asta trebuie sa fie alegerea mea si nu a altora.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *