Revin si eu dupa o pauza cu un subiect relativ vechi dar cu o abordare destul de noua: coming-out-ul fiind gay in Romania.
Sunt foarte constient ca s-au scris tone de carti pe subiectul asta si probabil si mai multe post-uri. Evident ca nu am sa stau sa fac acum o sinteza a lor; ar fi o risipa de timp din partea mea si de spatiu pentru blog. S-au descoperit multe multe variante de a-ti face un coming-out, dar ma intrebam si eu intr-o zi: ok, dar daca se afla fara sa vreau eu? Daca coming-out-ul meu devine un gay(e)vacuation? Adica, nu prea am gasit ceva info in sensul asta; cum reactionez, unde ma duc, cu cine vorbesc, in cine mai pot avea incredere?
Asadar, m-am gandit la cateva tips and trics speciale pentru aceasta situatie, fie ea in cadrul scolar, profesional sau familial.
- La scoala
Cum? Spui unei prietene care e cam sparta la gura si in cateva zile stiu toti SAU eroare umana pe FB, Myspace etc.
Semne? Priviri ciudate din partea colegilor, semne facute pe la spatele tau, baietii te evita.
Ce faci? Evident ca prima varianta (mai ales daca esti in liceu) ar fi sa te combini cu o tipa, de dragul lumii. Varianta mi se pare ok in sensul in care tipa iti cunoaste intentiile (poate fi o prietena buna dispusa sa te ajute), dar in nici un caz sa nu duci de nas vreo gagica nevinovata care poate deja se va vedea mireasa. Varianta mai greoaie si mai putin aleasa (desi inclin mai mult spre ea) ar fi urmatoarea: s-a aflat de tine; ok, profiti si faci o triere intre prieteni si figuranti/falsi prieteni. E clar ca viata sociala va avea de suferit asa ca te axezi mai mut pe studiu, poti sa te apuci de un sport(nu de echipa) si poti trai impacat cu tine insuti.
Nota: riscul la varianta a doua e ca oricand de la colegi pot afla parintii colegilor si automat parintii tai.
- La locul de munca
In primul rand, e recomandat ca inainte sa incepi sa lucrezi undeva sa faci o investigatie(folosind ochiometrul) referitoare la gradul de toleranta din firma. De exemplu, sunt sanse mai mari sa fii acceptat intr-un cadru unde lucreaza multi tineri decat intr-un barou.
Cum? Primesti un mail dubios, lasi un Romica deschis, esti prins in timp ce savurezi un pornache…varinte prin care poti fi prins sunt multe.
Semne: De obicei daca se afla prin variantele de mai sus, iti cam dai si tu seama…
Ce faci? In primul rand, trebuie sa fii constient de drepturile tale si de legislatia in vigoare: nu poti fi dat afara doar pentru ca esti gay; este imptoriva legii. Deci, cata vreme nu vii intr-un ansamblu de piele, nu dai mu*e prin bai si nu faci labe in pauza de masa la birou, totul e ok. E posibil insa sa ai parte de persecutie din partea colegilor sau a conducerii (mai mult de munca, probleme ce nu tin de tine iti vor fi puse in carca etc). Important e sa incerci mereu sa rezolvi intai pe cale amiabila. Apoi poti incepe sa dai cu pumnul in masa.
Nota: din nou, de la colegii de munca pot afla parintii.
- Familia
Cum? Exista variante cate zile exista in calendar….sms-uri, Romeo lasat deschis, vizite inopinate, ai fost vazut cu cineva dubios, spune un coleg etc.
Semne? Le vei recunoaste, trust me!
Ce faci? Varianta mea preferata e negarea… pana la epuizare. Multi parinti vor accepta o negare ferma, chit ca e lipsita de argumente (fie ele si subrede) pentru ca parintii efectiv nu vor sa accepte, gandesca, conceapa asa ceva despre fiul lor. In cazul asta ai scapat usor. Recomand varianta, mai ales daca esti minor.
Daca totusi nu se mai poate salva situatia, sau tu vrei sa o accepti, poti spune: Da, fratilor! Sunt gay. In cazul asta trebuie sa ai niste chestii in vedere:
In primul rand, trebuie sa te cunosti foarte bine pentru a te putea accepta tu pe tine inainte de toti; parintii vor incerca sa te convinga de faptul ca e ceva rau, pacatos, scarbos. Nu trebuie sa cedezi, ci sa le accepti reprosurile cu raceala.
In al doilea rand, daca ai ceva de zi, spune-o clar si scurt. Nu te lungi la vorba si in nici nu caz nu incerca sa ‘te scoti’ sau sa iti argumentezi alegerile.
In ultimul rand, e cel mai ok sa te astepti la ce e mai rau. In acest sens, e bine sa ai prieteni care stiu de tine la care sa poti merge o vreme, niste bani pusi deoparte pe care ii poti accesa, o scoala cu rezultate bune terminata si in general sa ai o idee despre ce ai putea face daca ajungi pe strazi.
In oricare din cele trei cazuri, o evaluare a situatiei e indicata.
Oricum, din experienta multora, am inteles ca in momentul in care se afla, nu e totul pierdut, ba chiar te poti simti usurat si vei primi adesea ajutor de unde nici nu te astepti.
Bafta!
Nu îmi văd colegii de muncă chemându-i pe ai mei să le spună, „hey tanti N, fitu e d-ăla”. Sau să le dea vreun telefon. Nu numai că accesul lor la familia mea este limitată, dar cred că mai repede și-ar manifesta homofobia direct față de mine.
Cât despre părinți, depinde de fiecare. Dar cei care-și dau copii afară din casă sunt puțini. Desigur că există presiuni, există reproșuri, există aluzii. Dar dacă îți faci coming out-ul, ar trebui să fii pregătit pentru ele.
pai tocmai! Eu ma refeream in post la situatia in care se afla de tine fara sa vrei tu…deci ar fi exact reversul la coming-out-ul traditional.
Stii, referitor la parinti cred ca am auzit cele mai contrastante pareri: unii nu ar face un coming-out pentru ca ‘nu e problema parintilor’ altii dimpotriva, s-ar simti foarte usurati daca parintii ar afla.
nice blog, by the way
@Another gay Kiddo – ai 17 ani, probabil n-ai trecut prin experienta unui job in care colegii sa afle…iti spun ca stiu oameni care au patit-o, s-a aflat de ei si evident a aflat si familia prin cateva smecherii “birocratice” 😯
Danu, te referi la “fara sa vrei” adica s-a intamplat sa se afle sau “fara sa vrei” adica ti-e frica sa se afle si nu vrei. Banuiesc ca ultima varianta si in cazul asta articolul este despre cum sa Nu faci un coming out, coming-out-dodging sau mai precis despre cum sa mimezi ca esti straight 😀
fara sa vrei, adica s-a intamplat sa se afle 😀
hey, eu merg indata in Praga. ai sa imi faci vreo recomandare? sa ma pazesc de ceva sau sa caut ceva anume? 😉
Daca-mi citesti articolul de azi dimineata ai sa vezi ca nu prea-mi vine sa recomand nimic 🙂
Dar asa pe scurt, cartierul gay se numeste Vinohrady, linia de tramvai 11. Gasesti acolo tot ce vrei. Cluburile principale sunt Valentino (de cateva zile se numeste ON), Termix si Friends. Baruri gay/gay friendly sunt garla. Notabile in afara Vinohrady sunt Cafe Cafe, Q Cafe si Erra. Miercuri la Termix e o muzica predominant ceheasca, vine foarte multa lume.
Mergi la “praid”? Posibil sa fiu si eu acolo
eu ajung prin septembrie :(…deci nu prind praid
mai, daca nu de altceva, macar de dragul barbatilor se merita…so big and manly…
Io nu stiu… parerea mea e ca parintii merita sa stie.
Adica tot ce conteaza sunt parintii si cei apropiati… in rest… MSR.
Coming out? Sa spunem ca nu sunt de acord cu faptul ca sexualitatea trebuie “anuntata”. Dar pentru ca recent mi s-a intamplat sa mi se faca publica (in cercul colegilor) sexualitatea, fara acordul meu, am sa imi dau cu parerea putin. 🙂
Am mers mereu pe principiul “ma fac ca ploua”, dar in cazul unei intrebari directe, bineinteles ca voi raspunde prompt cu adevarul despre mine. Faptul ca nu par, nu ma comport, nu caut sa atrag atentia asupra partii intime a vietii mele, nu povestesc intimitati la locul de munca a facut cumva ca o buna bucata de vreme sa se ignore sau sa nu intereseze pe nimeni viata mea personala la locul de munca.
Mi-am permis sa merg cu partenerul meu la locul de munca de multe ori (ma mai ajuta, isi mai omora plictiseala, mai socializa cu colegii mei), mi-am permis sa nu agatz nici macar de parada vreuna din colegele mele, mi-am permis sa fac glume cu colegii mei, care glume… aveau un sambure de adevar, iar eu am lasat sa se inteleaga posibilitatea acelui adevar. La un moment dat m-am destainuit unei colege si o alta, care fusese cuplata cu partenerul meu, banuia… ca intre mine si el este mai mult decat o prietenie stransa. (sau cel putin asa cred).
Intamplarea face ca, dupa vreo 4 ani de munca, sa ma privesc in situatia in care nimeni nu stia nimic sigur despre mine, probabil ca foarte multi banuiau, dar la fel de probabil isi spuneau in gandul lor ca “o fi el nebun dar nici chiar asa”. Am aflat mai tarziu putin ca de fapt toata lumea a ramas chiar mirata de adevar, desi aveau cel putin o vaga banuiala.
La incheierea contractului de munca, am fost surprins sa mi se ceara (repede) laptopul din dotare (care era proprietatea firmei) si pe care (din intamplare) aveam un set de poze… cu un fost prieten, vrand sa le transfer din computerul cuiva in desktop-ul de acasa. Asa ca, disperat sa copii pe un CD si sa sterg cat mai repede folder-ul cu pricina, laptop-ul mi-a fost smuls din mana in ciuda insistentelor mele de a avea 10 minute de intimitate cu dansul. Am zambit sturlubatic si copilaros, cum zice Creanga, spre privirea incruntata a sefului meu, care cine stie ce secrete incriminatorii credea ca detin pe HD-ul laptop-ului si ma feresc sa le afle. Ei bine, i-am spus mai in gluma mai in serios “Tu ai vrut-o” si am plecat acasa cu gandul ca saracul de el isi va pune mainile in cap. Asa a fost. Dar spre dezamagirea mea, am fost si putin santajat spre a ma obliga sa imi semnez demisia, ca imi vor anunta parintii cu privire la pozele respective. Moment in care le-am spus ca daca vor proceda asa, sa se astepte la ce este mai rau.
Nu s-a intamplat nimic grav, insa toti colegii mei din Timisoara au fost instiintati de preferintele mele. Moment in care am ramas “WOW” pentru ca reactiile au fost exact cum nu m-am asteptat. Toata lumea m-a sunat, mi-au spus ca aveau ceva banuieli, dar ca nu era cazul sa ma ascund de ei, pentru ca nu conteaza ce fac eu cu viata mea sexuala, ci conteaza cine sunt eu pentru ei. De atunci, petrecerile cu ei sunt mult mai senine, ma simt mult mai bine si mai acceptat nu numai ca si fost coleg, dar ca si prieten. Colegii de gen masculin sunt mai deschisi, glumim foarte mult si simt ca daca pana acum erau reticenti, in loc sa fuga, acum imi sunt alaturi.
@Danu, da am înțeles. Mulțumesc.
@AdmiralRauss, am 17 ani, dar am lucrat part-time (în hârtii part-time, dar defapt era full-time) 2 veri iar aceasta este a 3-a. Am o oarecare, chiar dacă infimă, experiență cu colegi de muncă. Oh, atunci sorry to hear that. Bine de știut… XD
@danu
TU ti-ai facut coming-out-ul?
@ cristy
nu am avut nici un coming-out party sau ceva de genul…
merg pe deviza ca daca ceva nu e stricat un il repara.
Job nu am deci trebuie sa imi fac griji de asta.
La facultate, deja sunt la master deci wtf? am colegi care daca ar auzi despre mine probabil ar intreba intai ‘dar cine e el? E coleg cu noi? dar a fost pe la cursuri?’
cu familia e complicat si simplu in acelasi timp: semne au tot fost, destule si rasdestule; insa o confesiune directa, telenovelica a lipsit.E clar ca exista maca banuiala, daca nu certitudinea in inima lor dar eu personal vreau sa moara fara sa afle…deh, aparentele conteaza!
Am ajuns la concluzia ca si VARSTA e foarte importanta in toata povestea asta; ma uitam recent la prayers for bobby si ma gandeam ca daca aveam 15-16 ani probabil si eu ma aruncam de pe un pod; asa, la varsta mea deja ma doare in fund. nu le convine de mine, foarte ok. plec in bucuresti sau in afara…
P.S. nu strica niciodata sa ai 1, 2 planuri de…scapare.
scuze ca am intrat asa pe blogul vostru…..sunt ionut am 21 de ani sunt din pitesti….in ultima perioada nu mai pot intretine relati sexuale cu femei!si imi fak tot felul de vise amoroase cu un baiat si chiar vreau sa incerc …..asa ati fost si voi la inceput????Chiar vreau oun contact sexual nu am mai facut pana acum,….daca cine va vrea sa mi se alture astept la id-ul meu ****** scuze de deranjPentru astfel de solicitari exista gayromeo.com. Acest blog isi rezerva dreptul de a modera comentariile offtopic sau care nu fac cinste comunitatii gay. Cred ca era mult mai simplu daca incercai sa socializezi cumva pe aici, iti faceai niste friends, ieseai la o vorba, te sfatuiai, aflai informatii si abia dupa aia ar fi fost ok sa treci la “futaiuri”. Respecta-ne si te vom respecta 🙂 .
Admiral Rauss
:-* Rauss.
Ce direct si hotarat e Rauss?!