Buna,
sunt un adolescent de 17 ani, care traieste într-un oras mic, cu o socientate mai putin toleranta. De aproximativ 2 ani mi-am pus la îndoială orientarea sexuala si in momentul de fata cred ca am ajuns la concluzia ca as fi gay. Pana acum nu am spus nimănui acest lucru si sunt speriat de reactia pe care o pot primi.
Recent am căutat articole despre comunitatea LGBT in Romania, asa ca am intrat pe site-ul ProTv si am aflat ca lumea este împotrivă ideii de a fi gay. Am fost trist sa aflu ca multi numesc comunitatea LGBT niste ,,oameni cu probleme mintale” si acest lucru ar fi o boala a societatii. Am început să mă gândesc la modul in care vor reactiona oameni din jurul meu daca vor afla ca sunt gay. Oare îmi voi pierde familia, prietenii, un posibil job, doar pentru ca îmi plac persoanele de acelasi sex? Sunt destul de îngrijorat de viitorul care îl voi avea.
Am realizat ca societatea actuala este doar o umbra a comunismului ce dispare usor, unde cei în vârstă vad normalitate drept o relatie dintre un bărbat si o femeie, iar tinerii , care preiau din societatile din afara ideile de egalitate, tind sa plece din aceasta tara. Dar ce se întâmplă cu cei care nu vor sa plece? Sau nu au posibilitatea. Trebuie sa trăiască o viata ascunsa de ochii lumii, o viata plina de minciuni? Acest gand ma sperie. Oare putem schimba perceptia lor fata de Lgbt?
Acestea sunt lucrurile la care m-am gândit, poate sunt absurditati ale unui adolescent ce nu cunoaste încă prea multe despre viata. Pana acum am fost un tip ce prefera anonimatul, nu dorea sa se complice, îi era teama sa-si exprime ideeile si încă îi este, dar încet-încet a invatat sa se exprime, a început sa spună ce gandeste, iar oamenii din jurul lui au început sa-l vada diferit, unii ca acea persoana adevarata ce isi arata personalitatea si felul sau de a fi, altii ca o persoana mult prea diferita de ce a fost înainte si sunt mult prea socati de ce a devenit.
Cam acestea sunt gândurile mele, nu am crezut ca voi avea curajul sa scriu aici, poate aveam mai mult de zis, de multe ori am simtit nevoia sa vorbesc cu cineva despre acest lucru si cred ca este mai usor prin intermediul internetului. Oricum, multumesc daca ai citit pana aici. Sper sa ai o zi minunata :D.
În primul rând, La Mulți Ani Ionuț! Bine ai venit pe blog.
Ionuț, nu ești singurul adolescent care trece prin această etapă, toți am trecut prin asta, iar fiecare în parte a decis într-un fel sau altul cum să procedeze. Unii au ales să ducă o viață ascunsă, ferindu-se și de propia lor umbră, alții au ales să se deschidă în fața prietenilor fără să spună însă familiei, câțiva au ales să spună și familiei și prietenilor, puțini au ales să spună și familiei și prietenilor și cercurilor lor de interes și muncă, iar puținii curajoși au ales să-i știe o Țară întreagă.
Acum înțeleg că ești speriat, dar trebuie să te liniștești fiindcă nu te grăbește nimeni să iei o decizie acum imediat,ci trebuie să te informezi temeinic despre toate aspectele legate de subiect, iar aici pe blog vei găsii multe răspunsuri la întrebările tale, ba chiar răspunsuri la întrebări, la care nici nu te gândești momentan.
Cred că deja ești curajos pentru că ai început să îți exprimi personalitatea ta. Știu că nu este ușor și vei întâmpina multe greutăți, dar vei afla cu adevărat cine este alături de tine, iar acei cineva valorează mai mult decât un oraș de ignoranți.
Acum ce să zic, Tu ești singurul în măsură să decizi ce vei face pe viitor și sunt convins că te vei descurca excelent, iar singura îndrumare pe care ți-o zic, este să nu te grăbești în luarea deciziilor, pe principiul măsoară de 10 ori și taie o singură dată.
Ai să vezi, peste doar foarte puțini ani, ai să zâmbești când îți vei amintii de etapa asta.
Bună 😀 Și eu sunt tot un adolescent aflat in aceași situație ca și tine. Nu știu ce să fac nici eu, am avut câteva încercări să le spun prietenilor apropiați, dar ceva m-a oprit. Poate frica, idk, presupun ca știi și tu ce repede circula zvonurile. Chiar dacă toți spun “Be yourself.Love who you are.Be proud”, mă găndesc că în țara asta plină de homofobi, în care să fi homosexual e un subiect atât de taboo, mai bine mai aștept o vreme doarece nu vreau ca viața mea socială să se învârtă atât de mult în jurul acestui detaliu aproape insemnifiant pentru mine. Sunt multe de spus, dar dacă vrei să mai vorbim despre asta uite aici adresea mea de email: ***
Editat: nu vă lăsați date de identificare în comentarii.
Si eu sunt in aceeasi situatie ca tine si te inteleg
Sunt de varsta voastra, dar am ales o alta cale, aceea a adevarului si a schimbarii. Sunt unul dintre cei care cred ca putem schimba perceptia lumii despre noi. Toti cei care conteaza pentru mine stiu. Credeti ca intre ei nu erau homofobi? Ba da, normal, dar incetul cu incetul, si-au schimbat parerile. Nu e nevoie sa schimbi toata lumea, ci doar pe cei apropiati tie, in special prietenii, pentru ca ei au varsta mai apropiata si inteleg mai bine. Daca fiecare i-ar face pe prietenii sai sa fie toleranti (dar, mai important, sa ii informeze cu privire la aceste subiecte), situatia ar fi radical mai buna. Pentru asta trebuie, mai intai, voi sa fiti foarte bine informati si stapani pe situatie. Actionati tactic, inteligent, fiti puternici. Decat o viata traita in minciuna si frica, mai bine una in care luptam pentru noi insine.
În sfârșit văd și eu după luni de zile o atitudine sănătoasă.
A te ascunde, nu este o viață, este un calvar.
Apoi dacă nu le spui celor dragi ție, cum vei afla dacă te și iubesc îndeajuns încât să treacă peste aspectul acesta?
În fond nu sunt exact același Om care eram și înainte de-a le spune că sunt gay?
Știu, sunt cazuri și cazuri, dar repet, Tu decizi cui spui când și cum în funcție de situație, dar din momentul când ești pe picioarele tale, nu mai depinzi de nimeni și Tu ești stăpânul vieții tale, Nu mai ai nici o scuză să nu spui persoanelor dragi ție.
Merendir are dreptate, cum să schimbăm percepția celorlalți dacă ne este frică să le spunem celor apropiați nouă?