Asta face minunatul Guvern al minunatei țări românești.
De câteva luni bune nu se mai alocă fonduri pentru tratamentele celor care au HIV/SIDA. Stau și mă întreb cât de iresponsabil poți să fii ca să faci lucrul acesta. Guvernul nostru mai degrabă alocă bani Sănătății pentru a cumpăra elicoptere și ambulanțe (care da, și ele sunt necesare, însă oare acestea să fie prioritățile?) decât să se îngrijează de persoanele seropozitive care depind de acest tratament. Ce gânduri au bravii noștri conducători? Cine să caute interesul românilor? Străinii?
Odată, cândva, țara noastră se afla la un nivel foarte bun în ceea ce privește prevenirea și menținerea sub control a SIDA. Însă acest lucru nu mai este posibil din moment ce bănuții nu mai intră în această arie, riscul fiind în creștere printre consumatorii de droguri injectabile (susțin străinii).
Din cauza întreruperii tratamentului viețile celor în cauză sunt cu mult scurtate. În ultimele luni 3 dintre cunoștințele mele ce au HIV/SIDA au murit din cauza lipsei de tratament, cu vârste între 17 – 23 ani. Ce să le spui părinților? Sau ce să mai creadă părinții? Că sunt blestemați, că dragii lor copii au fost blestemați, că e pedeapsa lui Dumnezeu?… Alți prieteni apropiați să zbat să supraviețuiască cu fărâmiturile de tratament care le sunt date cu chin cu vai, organismele lor slăbind tot mai mult, iar perioadele de spitalizare tot mai lungi și mai frecvente. Și stai neputincios în fața filmului horror care se desfășoară în fața ochilor tăi!
E una să vezi copii murind sub ochii tăi din cauza bolii în sine (chiar dacă e tulburător prin situația în sine) și alta e să vezi persoane murind din cauză că Guvernul are alte priorități. Vorba cântecului „Doamne, vino, Doamne / Să vezi ce-a mai rămas din oameni…” Să ne ferească Cel de sus să depindem de țara noastră și să nu mai fim în stare să ne susținem pe noi înșine că va fi vai de noi.
Ce spui este adevarat, dar mai sunt multe alte exemple oribile care se petrrec sub ochii nostri, iar noi ca oameni sau macar ca cetateni ai acestei tari suntem in ochii guvernantilor, redusi la nivelul de numere in statisticile lor, unele aberante. Este inuman ce se intampla acum in Romania si asta datorita faptului ca acesti guvernanti trateaza cetateanul ca si cum Romania ar fii in plin razboi, cand chiar esti obligat sa iei anumite masuri drastice. Dar Romania nu este acum in nici un razboi, sau poate ca sa fiu sincer dupa cum se vede cu ochiul liber, guvernantii Romaniei sunt in razboi cu propii cetateni, reducand, taind, eliminand, impozitand si taxand excesiv totul, desfintand spitale, distrugand pe cat posibil orice lucru bun. Dar poate asta meritam ca doar 5 milioane dintre noi, au votat acesti lideri. Ideea este ca ceilati 5 milioane de romani care au votat altfel nu vor sti niciodata daca am fi dus-o mai bine acum. Cert este ca acum, mamele, bunicile si bunicii, fratii, surorile, prietenii, noi, suferim, plangem, aproape inebunim. PANA CAND?????
Da, sunt multe lucruri oribile care se petrec, dar cu care eu nu vin neapărat în contact, însă lucrurile despre care am scris se petrec chiar sub ochii mei…
Guvernantii care au suspendat fondurile pentru tratamente vor intelege ce este HIV/SIDA cand unul din ei se va imbolnavi; atunci se va face dreptate.
Insa am o intrebare: spui ca unul din prietenii tai a murit la 17 ani de SIDA, probabil a fost infectat cand era mic, nu?
Salutare,
Da, a primit virusul – el și atâția alții – în acei ani 80 când a avut loc marele val de infectări. Tot mai puțini rămân din acea generație. Și atâția au murit la vârste fragede, până în 14 ani (atât de trist să-i vezi cum părăsesc lumea asta pe care n-au apucat s-o guste cum trebuie căci tot ce au experimentat la sfârșitul vieților lor a fost doar durere multă, spitale, părinți neînțelegători…). N-au reușit să stea cu noi mai mult timp și din cauza situației familiale precare, familiile nu știau cum să facă față, trupurile lor slăbite etc.
Îți dai seama că o mamă cu SIDA, cu 4 copii, se simte tot mai rău din cauză că nu mai primește tratementul? Ce se va întâmpla cu copiii aceia când ea nu va mai fi (tatăl, neputând să facă față situației, i-a părăsit)? Ah… fierb de nervi. Mă opresc aici că îmi urcă tensiunea.
Deci, e nasol pentru cei cu HIV:
http://www.guardian.co.uk/society/sarah-boseley-global-health/2010/apr/23/hiv-infection-aids
Grrrr… Normal că e nasol. Exact ce spuneam. Nu trebuie să vină The Guardian să-mi confirme – se petrece chiar în curtea noastră! Să-i scuture UE pe guvernanții noștri de să le sune apa-n cap. Ei în loc să pună interesul cetățeanului ca om și să fie sensibili la nevoile sale primare, interesul lor e în altă parte, pentru alte ițe și plăsmuiri pentru bunăstare a „elitei” românești. Să vină, să se dezbrace de costumele lor de 10 ace, și să stea o săptămână cu o familie în această situație. Unii parcă trăiesc pe altă planetă, pe Utopia!!
Dar poate că de fapt eu trăiesc în Utopia mea crezând că totuși nu se poate să nu existe umanitate în Om.
Eu nu stiam unde sa postez asta de aceea o postez aici, puteti, bineinteles sa mutati acest post sau linkurile continute in el, daca le gasiti un loc mai potrivit.
Eu am doua adrese url pe care le consider utile pt. o cat mai larga distibuire in randul comunitatii gay din Romania (vezi resurse externe)
In Romania nu exista inca servicii suficiente de sanatate mintala pentru depistarea precoce a tulburarilor afectie si/sau a abuzului co-morbid de alcool sau substante, absolut necesare mai ales pt profesiile de baza care au in mod larg recunoscut un risc semnifiactiv mai mare decat media de suicid si nici pentru alte categorii sociale mai vulnerabile.
Iata un chestionar si indrumar simplu valabil pentru toata lumea care poate fi ingrijorata la un moment dat daca au un prieten sau un cunoscut sau o ruda care pare la risc, mai deprimat, sau lucreaza intr-o meserie recunoscuta ca find mai stresanta si cu risc mai mare decat media pentru suicid (toti politistii, toti medicii, artistii plastici de sex feminin).
Pentru adolescentii gay sau bisexuali, iata un webside suplimentar cu multe informatii utile de sanatate publica, din care unele sunt legate si de riscul de suicid, recunoscut ca fiind mai mare (alaturi si de abuzul de substante) la adolescenti (focusul acestui webside este pe persoanele de sex masculin, nu am gasit inca un site asemanator la fel de complex pentru persoanele GLBT de sex feminin, insa exista linkuri catre alte site-uri generale de suport pt. toate categoriile de persoane GLBT pe acest site mai in josul paginii principale (deci scroll down).
Bineinteles ca primul chestionar dezvoltat de serviciile militare poate fi folosit foarte bine si la populatia generala civila de toate profesiile si orientarile sexuale. Nu uitati sa intrebati si despre abuzul co-morbid de substante. Si inca o data, SAY “NO” TO DRUGS oricand si in orice ocazie si pentru orice motiv. NU MERITA si este si FOARTE PERICULOS.
Resurse externe
1. http://www.stopasuicide.org/downloads/Sites/Docs/StopASuicide_SuicideRiskQuestionnaire_Military.pdf
2. http://www.youth-suicide.com/gay-bisexual/index.htm
Nu numai ai nostri au inceput sa taie din cam tot ce costa scump. O fac si alte tari, in conditiile in care criza mondiala incepesa reveleze niste adevaruri urate despre fondurile alocate unor cercetari fara viitor si a unor tratamente fara speranta (daca nu cumva de-a dreptul ucigase). Pur si simplu SIDA nu mai e o boala la moda, pe care sa se cheltuie bani. Nici macar cancerul nu mai intereseaza pe nimeni. Boala in sine a ajuns un loc mult prea comun. Sanatatea nu mai inseamna nimic, de vreme ce – in lumina unor criterii diagnostice din ce in ce mai stricte, care nu lasa starii de sanatate o prea mare marja de eroare – din ce in ce mai putini oameni se pot lauda ca sunt perfect sanatosi (si, ca sa fim sinceri, multi dintre aceia se simt sanatosi doar pentru ca n-au ajuns inca la medic).
Atatia ani de eforturi inutile au trecut si atatea morti previzibile au ajuns sa se intample, in ciuda oricaror sperante de mai bine, incat traim acum o realitate cruda: banul a ajuns sa reprezinte singura oglinda fidela a psihicului uman. Vezi pe ce se duc banii si-ti faci o imagine clara despre ce e pe sufletul omului. Sufletul omului e bolnav, greu incercat de umilinte si suferinte autoprovocate, incat acum corpul omului pare ca si-a pierdut busola. O busola de aur, o cale spre adevar pe care acum o cauta aruncand cu bani in stanga si-n dreapta. Numai ca tocmai banii aceia risipiti – adunati de unii cu truda si produsi de altii doar din pix, daca nu doar pocnind din degete – reprezinta boala de care cu totii suferim : frica de moarte, plictisul unei vieti fara viata, cautarea perpetua si fara rost a unui motiv pentru a trai.
Probabil ca apogeul crizei financiare va fi atins atunci cand vom intelege ca simplul fapt de a cheltui bani (si de a intretine tot acest flux vital al capitalului-mort si al mortii-capital) ne costa pe noi, ca indivizi, mai mult decat producerea banilor in sine. Ajungem, incet-incet, la concluzia ca nu ne mai apartinem si ca, orice am face ramanem prizonierii propriilor noastre idealuri despre lume si viata. O viata pe care, cu cat o traim mai mult si mai intens, cu atat mai putin apucam sa o gustam.
http://hivskeptic.wordpress.com/2010/12/12/follow-the-money-is-hivaids-fading-away/
http://www.eyewitnessnews.co.za/articleprog.aspx?id=44417
http://www.yaledailynews.com/news/2010/nov/17/aids-protest-targets-emanuel/
http://hivskeptic.files.wordpress.com/2010/12/ruggieroitjanatembr114.pdf
http://lpntornbridge.org/2010/top-50-blogs-about-hiv-and-aids/
😎
Unul din motivele pentru care in Romania numarul de pacienti cu HIV/SIDA este relativ mic (aproximativ 10.000) este acela ca, pana de curand, toti cei infectati primeau tratament antiviral. Tratamentul antiviral reduce enorm rata de transmitere, indiferent de calea pe care aceasta se produce: sexuala, mama-fat etc. Prin urmare, tratamentul nu are doar rolul de a prelungi viata celui infectat, ci si pe acela de a ii proteja pe cei sanatosi. Fara acces la tratament anti-viral, Romania poate sa ajunga in situatia Africii de Sud – acolo persoane importante din guvern au pus la indoiala eficacitatea tratamentului anti-HIV si au intarziat imlementarea lui, astfel incat majoritatea bolnavilor nu primesc nici acum tratament si ii infecteaza rapid si pe ceilalti. Rezultatul: aproximativ un adult din cinci este astazi infectat in Africa de Sud.
Ce putem noi sa facem privitor la sistarea fondurilor pentru tratamentul HIV in Romania? Singura idee pe care o am este urmatoarea: sa incercam sa atragem atentia fundatiilor HIV/AIDS din strainatate pentru a face presiuni asupra guvernului roman. Am atasat mai jos adresele de e-mail a doua fundatii prestigioase, cu propunerea ca toti cei care sunt preocupati de aceasta problema sa trimita un mesaj in care sa explice situatia grava la care s-a ajuns in Romania. Cateva zeci de e-mailuri ar putea sa ii convinga sa faca ceva.
ELTON JOHN AIDS FOUNDATION
http://www.ejaf.com/Home
admin@ejaf.com
1 Blythe Road
London, W14 0HG
UNITED KINGDOM
The Elizabeth Taylor AIDS Foundation
http://www.elizabethtayloraidsfoundation.org/
Hmm… cred ca adevarul este ca… nu se mai investesc bani in ceva ce nu-i va returna (ROI). Sanatatea oricum mananca cele mai multe resurse financiare. Practic, o data cu trecerea anilor s-a ajuns la capacitatea de a prelungi viata bolnavului (nu neaparat a celui infectat cu HIV, ci in general). Acum cu lipsa asta globala (naturala sau contrafacuta, cum o fi ea) a banilor e oarecum normal ce se intampla.
De exemplu, daca tu (oricare din voi) ar avea puterea so o faca, ce ar face in situatia urmatoare: Ai suma X, suma limitata. Ai de optat intre a investi in armament (sa iti aperi tara), educatie (sa ridici nivelul de cunoastere a populatiei sanatoase) sau altceva sau a procura medicamentele anti HIV pentru a prelungi viata unor oameni.
E lesne de inteles cam ce se intampla (din nefericire), nu numai in Romania, ci pretutindeni.
Pai sa raspund direct: daca as avea o suma limitata, as pune sanatatea pe primul loc, iar dupa aceea educatia, armamentul etc. Dar tu, ce ai alege?
As investi in educatie, (in prevenire) pentru ca asta ar duce la scaderea cazurilor care mai repede sau mai tarziu ar coplesi orice buget.
Astea sunt teorii, cred eu. Pana la urma suntem oameni. Toata lumea vorbeste de libertate, de democratie, de liberul arbitru. Lumea uraste societatea, regulile, prejudecatile. Dar, uitam un lucru: “sistemul” (de oameni fiind creat) este departe de a fi bun. Traim in lumea lui “E viata mea si fac ce vreau cu ea!”…
De exemplu…
… avem (vezi SUA) nspe mii de fast food-uri fiecare cu cel mai crispy piept de pui si cei mai crocanti cartofi si acele extra-mega-ultra hamburgeri. Putea cineva sa se puna de-a curmezisul ca sa nu se deschida? NU. A rezultat 60% obezi. Obezi care au nevoie de diverse interventii, programe speciale, etc. Cine-i vinovatu’? Nu conteaza, trebuiesc bani pentru obezi, ca si ei sunt oameni.
… societatea a facut barbatul cu muschi, cu par in cap, dinti perfecti si piele perfecta. Tot societatea a facut si femeia trasa prin inel cu sani imensi si picioare lungi. Cati bani, hormoni, steroizi, implanturi si pentru ce? Pentru a fi mai atragator. De aici si erorile medicale: infectii, dezechilibre hormonale etc. Cine-i vionavatu’? Nu stim, dar vom inventa alte medicamente in laboratoare ultramoderne, vom face alte interventii chirurgicale. Pentru ca noi luptam pentru drepturile omului si toti oamenii sunt egali.
… trebuie sa traim clipa, sa fim fericiti pentru ca altfel… de ce mai traim. Dupa ce am mers la sala si ne-am pus silicoane, dupa ce prizam ceva ca sa ne simtim bine, dupa ce tinem un regim drastic… ne mai si futem. Nu mai conteaza cum. Nu? Uneori unii au nesansa sa fie infectati cu HIV. Altii s-au nascut cu HIV-ul in sange. Altii au luat din spitale. Cine este vinovat? Nu se stie… poate HIV-ul a fost creat, poate HIV nici nu este cauza SIDA.
Asta este umanitatea.
Stiu ca suna ca dracu’ ce am scris dar incercam sa vad lucrurile in ansamblu.
Cum adica nu se stie daca HIV este cauza SIDA? Dupa tine, ce se stie despre HIV?
@Corneliu:
Vezi asta: http://www.darkq.net/zi-de-zi/hiv-vinovatul-fara-vina/
ai eventual asta: http://www.darkq.net/ce-mai-e-nou/tot-ce-trebuie-sa-stie-un-barbat-gay-despre-hiv-sida/#comment-22896
Bineinteles, nimeni nu poate baga mana in foc, de aceea am si zis: “poate HIV nici nu este cauza SIDA”. Evident ca ceva duce la colapsul sistemului imunitar si sunt multe opinii, pareri, speculatii.
Profesorul Duesberg (la care se face trimitere din abundenta in link-urile pe care le-ai atasat) este o persoana discreditata in lumea academica, un Josef Mengele al timpurilor moderne. El este cel care l-a convins pe unul din fostii presedinti ai Africii de Sud ca HIV nu are legatura cu SIDA, rezultatul fiind ca aproape 20% din populatie e acum infectata cu HIV, din cauza ca nu s-a aplicat tratamentul anti-viral la timp.
Fireste ca HIV nu este conditia suficienta pentru SIDA, un organism mai puternic are sanse mai mari de a elimina virusul in faze incipiente, insa ideea ca virusul HIV nu este cauza primordiala a SIDA mi se pare iresponsabila. Nici nu stiu ce sa mai zic. Cati oameni au murit de SIDA inainte sa apara HIV?
A pune la indoiala un fapt stabilit de comunitatea stiintifica doar pentru faptul ca exista cativa dizidenti mi se pare periculos. Imensa majoritate a cercetatorilor care lucreaza in acest domeniu a cazut de acord asupra acestui fapt. Vrea cineva sa sugereze ca comunitatea oamenilor de stiinta (singurii care se pricep adica) a facut o conspiratie impotriva tuturor celorlalti? Daca esta asa atunci suntem pierduti, iar orice discutie pro sau contra pe acest blog nu mai are nici un rost.
Da, ai dreptate. Dar cand traim intr-o lume in care lucrurile privite mai in amanunt nu sunt ceea ce par la suprafata, omul simplu, sa spunem un gay infectat cu HIV sau o mama care are un copil infectat cu HIV… ce sa mai creada? Cu atat mai mult cu cat banuiesc ca sunt multi care stau pe la portile spitalelor si nu primesc medicamentele, medicamente despre care stie ca ii prelungesc viata. Cum e oare sa stii ca esti condamnat sa mori si exista medicamente care iti pot salva viata dar nu ai acces la ele?
Corneliu~
Daca admitem, asa cum recunosti si tu, ca “HIV nu este conditia suficienta pentru SIDA” inseamna sa admitem ca un anumit grad de imunodeficienta e preexistent contactului cu HIV. In acest caz, a proclama HIV ca fiind agentul cauzal al imunodeficientei mi se pare cel putin problematic.
Se poate accepta ca virusul gripal nu produce gripa la toti subiectii care vin in contact cu virusul, sau ca microbul tuberculozei nu declanseaza tuberculoza chiar la toti pacientii infectati, pentru ca in general putem considera ca o imunitate corespunzatoare poate limita sau chiar impiedica progresiunea unei infectii. Insa in cazul in care un anumit agent, presupus infectios, e banuit a afecta insusi sistemul imunitar, trebuie ca legatura cauzala intre agentul respectiv si afectarea imunitatii sa fie dovedita mai presus de orice indoiala.
Ori, tocmai asta nu s-a intamplat in cazul SIDA. Agentul infectios, in acest caz retrovirusul numit HIV, nu a fost niciodata izolat si purificat (cultura de particule virale), nici macar bolnavii cu SIDA in stadii avansate neavand particule virale in sangele periferic. Singura modalitate de a “produce” virusul de la acesti bolnavi este stimularea limfocitelor acestora de a exprima particule virale (de fapt, doar secvente de ARN – presupus viral). Toate testele de diagnostic a prezentei HIV sunt teste indirecte si nu au un “standard de aur” la care sa se raporteze, dat fiind ca nimeni nu a vazut si izolat un HIV ca virus “intreg” ci doar proteine (zis ‘virale’) sau ARN (presupus ‘retroviral’).
http://www.virusmyth.com/aids/hiv/chjtests5.htm
Cert e ca sunt lacune mari, esentiale, in cercetarile privind HIV/SIDA. Ce mai suparator e faptul ca lucrarea-princeps, care ar fi trebuit sa urmeze faimoasei conferinte de presa din 1984 prin care Robert Gallo identifica HIV ca fiind “cauza” SIDA, n-a fost niciodata publicata. In fapt, toata controversa iscata in jurul HIV ca agent infectios seamana cu o disputa religioasa – acolo unde faptele clare si incontestabile lipsesc, apar acuzele ca unii sau altii sunt lipsiti de credinta si de bunavointa de a vedea adevarul.
Duesberg nu este nici pe departe singurul cercetator cu notorietate care a semnalat inadvertentele si lipsurile teoriei care leaga HIV de SIDA. De fapt, el nici nu este cel mai radical dintre dizidentii in domeniu, pentru ca – in calitate de virusolog reputat si profesor de biologie moleculara – macar recunoaste HIV ca fiind un retrovirus veritabil, real (desi inofensiv, in opinia sa). Alti specialisti se leaga, dimpotriva, de faptul ca nimeni nu a izolat si purificat HIV si ca atare nu putem sti daca aceasta entitate exista cu adevarat sau e doar o fantoma, intrupata artificial din fragmente proteice si de acizi nucleici fara legatura intre ele si avand o provenienta variata.
Ceea ce numim “comunitatea oamenilor de stiinta” e un club exclusivist in care calitatea de membru nu se obtine fara compromisuri. Prima cerinta este acceptarea oarba a unor dogme si principii de la care nu te poti abate. A doua caracteristica e ca cercetatorii devin, fara sa vrea, sclavii celor care le finanteaza cercetarile. In ziua de azi orice cercetare “cu greutate”, finalizata cu publicarea in reviste de prestigiu si recunoastere internationala, necesita fonduri exorbitante, care nu se acorda oricui si oricum. Investigarea ipotezei ca HIV a fost desemnat pe nedrept ca si cauza a SIDA e considerata o cauza dinainte pierduta si ca atare nu va fi finantata sub nicio forma de catre marile monopoluri farmaco-industriale si nici de catre ONG-uri de vreun fel.
Dar, om mai vorbi noi despre toate astea… cu alta ocazie.
S-o luam mai simplu atunci: cate cazuri de SIDA au fost semnalate inainte de epidemia de HIV?
Pai SIDA nu e o boala ci un manunchi de boli, simptome si semne de boala, care toate au mai fost semnalate cu mult inainte de definirea SIDA ca “sindrom”. Iar colectia asta de afectiuni care sunt puse pe seama imunodeficientei (si care la randul ei e pusa pe seama HIV), s-a tot largit in timp. La inceputul anilor ’80 (’84-’85) a fost sindromul Kaposi care, atunci cand aparea la un pacient, practic singur punea “diagnosticul” de SIDA. Daca omul era si gay, nici nu mai era nevoie de testare. Mai recent, orice infectie (inclusiv tuberculoza) aparuta in context de imunodeficienta e incadrata sub umbrela SIDA.
Imunodeficienta e de cand lumea. Problema nu e SIDA, ci faptul ca s-a stabilit in mod oarecum arbitrar si pripit legatura SIDA cu HIV ca agent cauzal, astfel incat simpla prezenta a HIV la o testare duce la categorisirea rapida a individului respectiv ca fiind “infectat” HIV. Chiar in absenta oricaror simptome de boala – si in ciuda principiilor tehnice absolut dubioase care stau la baza testarii HIV – omul respectiv devine, fara drept de apel, parte a unei comunitati de “infectati” care seamana foarte bine cu statutul pe care leprosii il aveau inainte vreme.
La suma de ciudatenii tehnice care inconjoara testarea HIV (unele de-a dreptul ridicole, cum ar fi ca in prospectul original al testelor, produse de firme de renume, cum e Abbott Laboratories, se mentioneaza explicit si fara rusine bazaconii de genul faptului ca testele sunt numai “calitative” si nu pot certifica daca un individ e sau nu infectat cu HIV, sau ca testele nu au valoare decat in contextul populatiilor “cu risc”, etc) se adauga un intreg cortegiu de manevre de imagine, menite sa acopere deficientele suspecte ale acestor “testari” (ca “analize” nu le putem numi): (1.) numele de “test” HIV si nu de “determinare” biologica – ca in cazul oricarei alte analize de sange prin care se masoara un parametru obiectiv, cum ar fi un titru de anticorpi, (2.) absenta unui standard de aur la care sa se raporteze “testarea”, (3.) obligativitatea consilierii pre~ si post-testare, care are rolul sa te bage de tot in ceata cu privire la ceea ce ar putea sa insemne sau sa nu insemne un eventual rezultat pozitiv, consiliere de care nici macar comunicarea unui diagnostic de cancer nu beneficiaza), (4.) criteriile foarte variate (de la tara la tara) de “pozitivare” a unui test, uneori fiind suficienta o proteina (banda) determinata, alteori 2, 3, sau chiar 4 benzi pentru a clasifica un rezultat ca fiind “pozitiv”. Si mai exista altele asemenea.
Pur si simplu fixatia pe care lumea (inclusiv lumea medicala) o are pe HIV ca si cauza a SIDA impiedica orice progres in acest domeniu. Imunitatea unui organism e un lucru extrem de complex, iar a pretinde ca un biet retrovirus, alcatuit din cateva proteine si un mic lant de nucleotide e vinovat de o prabusire de proportii a intregului sistem de aparare a organismului mi se pare o nesabuinta, in cal mai bun caz.
😎
Inainte de toate, trebuie sa lamurim un fapt: discutia aceasta de pe blog nu este o discutie stiintifica per se, in sensul urmatorul: eu nu sunt virusolog, nu am cercetat virusul HIV (sau alt virus) in laborator, nu am lucrat cu pacienti HIV/SIDA. Intr-un cuvant, nu sunt expert in domeniu, ca si tine de altfel (sa ma contrazici daca gresesc). Cunostintele mele despre acest subiect s-au adunat, ca si cazul tau, din ce-am citit pe internet, din carti si de la televizor. In ce ma priveste deci, e inutil sa-mi aduci argumente tehnice detaliate, pe care eu, ca si tine, nu le pot aprecia decat la nivel de amator.
Pe cine sa cred atunci? Pe cei care se pricep, evident – iar cei care se pricep, adica comunitatea stiintifica (medici, cercetatori), in imensa ei majoritate, a dat un verdict: SIDA este ultima faza a infectiei cu HIV. Poti sa fii sigur ca aceasta comunitate stiintifica e la curent cu toate argumentele pe care le aduci, si ca le poate judeca mai bine decat tine (sau decat mine). Daca aceste argumente sunt intr-adevar valide, atunci inseamna ca avem o conspiratie a lor impotriva noastra. Ca adica mii sau zeci de mii de medici si cercetatori stiu ca urmeaza o cale gresita si criminala si, dintr-un motiv meschin, continua totusi sa o urmeze. Asa ceva eu nu pot sa accept. Si mai stiu un lucru: ca cele mai multe decese cauzate de SIDA se produc acolo unde tratamentul anti-viral nu este disponibil pe scara larga.
De fapt discutia asta pornise de la subiectul fondurilor pentru tratamentul HIV in Romania, care au fost sistate de curand. Asta e o veste foarte proasta si pentru cei infectati si pentru cei sanatosi. In plus, inseamna ca se vor naste mai multi copii cu HIV, pentru ca in absenta tratamentului anti-viral probabilitatea de transmisie mama-fat creste mult.
Si ca inchei intr-o nota optimista, eu sunt convins ca se va gasi in curand un vaccin si un tratament.
Eu nu-s chiar asa de optimist. Daca nu sunt bani de medicamente, de cercetare – nici atat.
(1.) Medicii nu au voie sa aiba pareri personale in problemele pe care comunitatea stiintifica le considera deja transate. Ei pot doar sa aplice ceea ce deja se stie. (2.) Ceea ce se stie nu poate fi schimbat daca nu exista cel putin cativa “dizidenti” care sa sustina ca ceea ce se stie e gresit. Din (1.) si (2.) rezulta ca o schimbare de paradigma in medicina nu e posibila. Asta e valabil si in general, in stiinta, numai ca medicina fiind legata de tratament, ca finalitate, e cu mult mai greu sa schimbi ceva, pentru ca asta inseamna implicit sa admiti ca deja ai facut rau. E o diferenta intre a nu fi facut ce trebuia si a fi facut ceva rau. In stiintele exacte, faptul ca ai facut o greseala nu are consecinte grave, singurul inconvenient fiind eventual ca n-ai facut ce trebuia si ai intarziat astfel progresul sau ai ratat o noua descoperire.
Din punctul asta de vedere, profesionistii care nu sunt in stare sa-si priveasca profesia cu un ochi critic (si, evident, informat) sunt de fapt niste amatori in profesia lor.
Cautarea unui vaccin va fi de succes daca (1.) virusul exista si daca (2.) HIV e cauza SIDA. Daca nu, nu. Deci, inainte de a arunca banii pe cautarea unui vaccin, ar trebui sa fim siguri ca HIV e cauza SIDA. Eu, unul, in calitate de amator, nu sunt convins. Dar, pe de alta parte, pot fi de acord ca amatorii sunt cel mai greu de convins (pentru ca nu au prejudecati si parti pris -uri) si, pe de alta parte, tot ei sunt cel mai usor de pacalit (pentru ca e usor sa duci de nas pe cineva care, necunoscand adevarul, poate lua si o minciuna drept dovada de adevar).
😎