De vorbă cu Adelin…

Cu ceva timp în urmă mă aflam pe un aeroport de circulaţie internaţională împreună cu nişte prieteni. La un moment dat am observat un tip, care se uita destul de insistent în direcţia mea. Insistent, dar nu în sensul deranjant al cuvântului. La puţin timp după aceea, cineva îmi spune, că e un băiat care ar vrea să vorbească cu mine: tipul din aeroport. E hetero până-n măduva oaaselor, fapt care mi-a stârnit şi mai mult curiozitatea, gândindu-mă la ce-ar avea de povestit un heteroi român cu un gay… Prima conversaţie a decurs extrem de plăcut, el fiind curios cum e să fii gay, ce simţi, cum e să trăieşti într-o societate încă atât de marcată de stigmatul homofobiei.

De atunci m-am întâlnit de câteva ori cu Adelin, de fiecare dată când el trebuia să ia avionul spre Londra, oraş în care locuieşte şi lucrează de câţiva ani buni. Pe măsură ce ne-am cunoscut mai bine, am mai aflat că e un Don Juan cu un palmares mai impresionant decât cel al personajului creat de Tirso de Molina. L-am apreciat cu atât mai mult. Un tip cu un “vino-ncoa'” fantastic, cu un harem în veşnică creştere, e curios şi nu numai atât, e deschis subiectului homosexualităţii.

Ieri seară l-am rugat să-mi răspundă la nişte întrebări, cu menţiunea că aş vrea să-i public răspunsurile pe blog.

Am îneput cu întâmplarea de pe aeroport, întrebându-l ce a remarcat la mine în acea dimineaţă, care a fost impresia pe care i-o creasem pur vizual. “Erai foarte uşor de remarcat, deşi ceilalţi “prieteni” ai tăi erau “diferiţi”. [Uşor de remarcat] prin tot… Mimică, gesturi…Se vedea de departe, că apartenenţa ta sexuală e alta decât cea a majorităţii sau cel puţin ochiul meu a remarcat. Erai diferit prin absolut tot şi totuşi atât de sigur pe tine… şi încrezător. Nu te interesa părerea celorlalţi din jur, care, evident, erau putin “şocati” de prezenţa voastră.”

La întrebarea ce apreciază la un tip gay, ce-i place sau ce-l dezgustă, Adelin spune, că “nu mă dezgustă absolut nimic. Asta să fie bine înţeles de la început. Ce îmi place? Îmi place, că au curajul să fie ei.” Firesc, imediat l-am întrebat ce crede despre cei, care nu sunt “out”, dar se manifestă “colorat”. “Cred, că nu ar trebui să se chinuie, şi să “iese din dulap”; e minunat, dacă poţi manifesta ceea ce simţi fără a-ţi păsa de părerea celorlalţi. Până la urmă fericirea ta conteaza cel mai mult; şi felul cum vrei să iţi trăieşti viaţa, atât cea socială, cât şi cea sexuală.” Am atins un subiect sensibil: Fericirea.

Ce crede Adelin despre posibilitatea existenţei fericirii într-un cuplu gay? “Evident. Nu există dubii în privinţa asta, însă e mult mai dificil, cred eu, pentru că, comunitatea voastră gay nu e foarte numeroasă, mai ales în Romania… “Piaţa” e mai mică, e greu să găseşti pe cineva cu care să te potrivesti şi in care să ai încredere. Şi când îl găseşti după lupte şi probabil multe dezamăgiri, te chinui să îl ţii pentru tine, deci e mult mai complicat, de aceea cred, că tipii gay sunt de apreciat.” Oare e mai uşor pentru un heterosexual să găsească fericirea? Din nou, totul depinde de cum percepe fiecare fericirea, după cum îmi spune şi Adelin. După părerea lui, e mult mai uşor pentru heterosexuali să găsească potenţiali parteneri decât pentru gay, şi asta ţinând cont de numărul mai mic de gay. “Fiind o comunitate mai restrânsă, când faci un pas te gândesti de mai multe ori, pentru că nu ai privilegiul de a putea face prea multi paşi greşiţi!”

Apoi am fost curios de ce Adelin a flirtat cu mine. “Pur şi simplu îmi place să experimentez, şi îmi place să îmi testez sexualitatea, să văd până unde merge. Până acum sunt str8, all the way.” Referitor la “testarea sexualiţii” unui hetero cu un gay: “Ştii tu, sexul este 90% in creier, acolo se declanşează totul. Cred că dacă ar fi să încerc cu un tip gay eu aş fi “masculul”. Asta e unu şi doi, nu cred că mi-ar plăcea să se comporte ca o fată, adică să nu fie prea girly. Whats the point? Sunt str8. Fete pot avea oricând. Cred că, dacă aş face-o, aş face-o doar din curiozitate. Recunosc, că nu sunt foarte atras fizic de bărbaţi, cel puţin nu la nivel sexual. Binenteles, că ştiu să apreciez şi uneori chiar invidiez un bărbat, care arată bine, se îmbracă bine şi e manierat. Iar voi, tipii gay le cam aveti pe toate astea sau îmi place să cred, că majoritatea dintre voi le aveţi. Sper să nu am ghinionul să întâlnesc şi altfel de gay.”

Am atins apoi subiectul cu bărbaţii însuraţi. L-am întrebat pe Adelin cum ar privi situaţia, dacă ar fi vorba chiar de unul din prietenii lui. Să luam un bărbat însurat, cu copii, care de fapt duce o viaţă dublă. Am mai atins subiectul acesta într-un alt post. “Mi-ar fi milă de el, sincer. Îţi dai seama prin câte a trecut până să aibe curajul să iese la iveală? Singurul lucru bun este, că a reuşit să facă copii, şi este minunat, copiii sunt minunaţi. Însă, nu cred că merită să te chinui toată viaţa doar pentru că eşti laş.”

Care e diferenţa dintre gay-ii români şi cei din Occident? “Cred ca cei de aici sunt mult mai stilaţi, mult mai open minded, mai curajoşi în a-şi etala apartenenţa sexuală.” Ce ar mai trebui să înveţe majortatea gay-ilor români? “Ar trebui să înveţe să fie mult mai curajoşi, să nu le pese de ce ar zice unii tipi str8; să fie mai stilaţi, mai manieraţi şi totusi…”NOT GIRLY”, să înveţe să flirteze altfel, nu ca ciobanii, să ma înveţe să accepte şi un refuz.Cred că sunt multe sfaturi, care sunt uşor de aplicat şi in privinta celorlalţi, a str8-ţilor. Cred că românul, în general, are multe de învăţat.”

Despre homofobi, Adelin crede că sunt “nişte idioţi. Eu cred că sunt nişte frustraţi. Nu cred, că dacă eşti sigur pe sexualitatea ta ai de ce să îi urăşti pe homosexuali, şi da, din pacate cunosc foarte mulţi şi de fiecare dată mi se dovedeşte că am dreptate. Urăsc genul ăsta de persoane care te judecă aşa, la prima vedere, oameni cu idei preconcepute. Eu cred că omul este cea mai extraordinară făptură, cea mai complexă; nu poti cataloga pe cineva doar după look sau apartenenţa sexuală. Viaţa e prea scurtă. Nu am timp de astfel de oameni.”

În încheiere, vreau să subliniez faptul că, cu toate că trăim într-o Românie unde prostia e la rang de lege şi cei care nu înţeleg nişte lucruri tind să le urască, mai sunt şi oameni deschişi la minte care nu-şi trăiesc viaţa cu “ochelari de cal”, văzând str8 în faţă. Oamenii ca Adelin, sunt puţini la număr. Sunt puţini cei care sunt în stare să se debaraseze chiar şi de aşa-zişii prieteni, dacă aceştia au concepţii ce contravin alor lui, când vine vorba de înţelegere şi acceptare.