No menu items!

“Ți-aș spune că te iubesc, dar…”

Acelasi autor

Educarea copiilor ca proces natural

De ani buni, se derulează în lume programe educaţionale pentru copii, privind protejarea în timpul actului sexual şi a interzicerii traficului cu persoane. Unele...

Un gay preistoric în Praga?

Arheologii din Republica Cehă au dezgropat mormântul a ceea ce poate fi, în exclusivitate, cel mai timpuriu om homosexual sau transsexual descoperit vreodată (vezi...

Antinous, efebul divin devenit istorie

O revoluție când Coco Chanel nici nu exista. Când vremurile erau tulburi și permisive, iar funcționalitatea sclavajului deriva în multiple forme. Este bine știut...

Când totul se duce de râpă…

... reușim să ne facem viața cumva mai frumoasă. Ce facem când ne naștem întregi și sănătoși, dar nu știm să ne bucurăm de ea...? Uitându-mă...

Lex Scantinia – o realitate?

Când aruncăm un ochi către arta romanilor, este important să nu facem acest lucru cu ochii secolului XXI. Cupa Warren (Fig. 1) este un...
Peter
Peter
Se spune că regretele în viață sunt neajunsuri menite să te tragă înapoi. Cu fiecare pas făcut, presărat de întrebări cu bună știință, nu ezit să reflectez că a mai trecut o zi, să compar greșeala cu o victorie. Cel mai bun prieten al istoriei (și cel mai de temut inamic), este puterea omului (deștept sau prost), de a specula.

„hey, buna. cmf?”
(…erase message)
Nu. Nu are rost să te deranjez. Sunt convins că o arzi cu persoane mult mai faine decât mine. Apoi, ce aia „hey, cmf?”; întotdeauna am urât prescurtările astea de tot „kktul”. Mi se pare superficial aşa, să las loc de „bună ziua” doar ca să te prinzi că nu te-am uitat când tu deja probabil ai făcut-o…

„să nu mă uiţi.”
(Message sent.)

M-am săturat. Sunt un „student din provincie”, aflat în Bucureşti şi parcă m-a cuprins un drag nebun să-mi doresc oameni frumoşi altfel decât fizic în preajma mea. Sunt înconjurat de atâtea zâmbete şi sărutări cărora trebuie să le fac faţă şi nu îmi aparţin… Mă simt incomplet şi e aiurea.

Cu toate că mi-am lăsat familia, prietenii şi toţi cunoscuţii să intre în viaţa mea, să-mi vadă măştile căzând şi să plângă ori râdă cu mine, mă macină o singurătate trupească. E un frig pe care, odată contemplat, te caută şi te nenoroceşte pe interior. Te face să îţi doreşti mai mult. Hormonii, da, pot fi un drog dacă nu eşti în stare să îi stăpâneşti. În lume, par tipul filosofului şi al psihologului. În cameră, mă las dominat de orişicine şi urăsc asta. Aşa m-am apucat să fumez şi să plâng. Nu am nevoie să fiu bărbat, sunt un cârlig de rufe şi mă voi obişnui, printre toate durerile şi suferinţele de care avem parte toţi, cei din grădina sufleţelelor mele. Ultimele nopţi din sesiune aşa le-am petrecut la cămin, solo, alături de Cola rece cu gheaţă, Dunhill black şi „geamăna mea”, o prietenă deosebită, straight.

Ce fac eu când mă lepăd de intimitate? „Jobless”, mă cufund în lucrul cu resursele vizuale care, pentru un istoric de artă, sunt de nelipsit. Caut ochii unor bărbaţi fideli în forme împietrite; ele, formele mute, au curajul de a spune mai multe decât cele cu viaţă care, stau pe loc. Căci stând pe loc îţi acorzi calificativul de „laş”. Ne jucăm un pic de-a hipstereala şi punem de-un Porcelain Raft – Unless you speak from your heart, în timp ce dăm copy/ paste sentimentelor nenăscute.

Întotdeauna am avut o problemă cu fotografia; revelează mult prea mult. Mereu am admirat şi voi admira femeia; e o operă de artă completă. Ţi se adresează cu un zâmbet, dar ştie unde să se oprească, să nu devină obscenă. Odată rănită, e firavă şi i se desfac petalele mult prea mult; are nevoie de oameni dragi. Bărbatul, însă, se cizelează într-o perversitate solitară care îl desparte de restul lumii şi, când vine vorba să iasă în evidenţă, uită mecanismele sociale, jocul artei de a trăi. Ajunge să îşi etaleze întregul corp, se epilează, are pectoralii bine făcuţi şi prinde o ştanţă de om îngrijit. E o ură auto-cultivată într-un mimetism al grijii de sine.

„- E o lipsa reciproca de comunicare, in rest sunt chinurile tale copilaresti si lipsa de afectiune pe care cel mai probabil o confunzi cu o iluzie de atasament fata de mine plus o doza excesiva de “gelozie” prosteasca pe care eu nu o gust. Prieteni nu am, doar cunostinte si cam atat.. sunt singurul meu sustinator.”

Cuvintele (lui) îmi pot răsuci încrederea în mine. E uşor să mă apropii de cineva, dar cu greu mă pot îndepărta şi e un sentiment inexplicabil. Cine îi dictează cu adevărat inimii? Cine ştie de unde începe şi se termină dragostea şi are autoritatea să hotărască soarta celuilalt? E o ruletă rusească în care trebuie să lăsăm capul plecat între picioarele cuiva, să-i facem doar lui pe plac sau mă pot ridica, stăpân pe propriile mele picioare şi să urc peste corpuri ameţite de orgasme fără sens? Fiindcă da, mulţi confundă pasiunea cu a face dragoste. Presupun că am ajuns şi eu să gândesc la fel în răstimp, dar am norocul să nu fiu un Ken asaltat de awesomeness şi să judec cu propria mea minte.

Cât eşti tânăr, ai senzaţia că trebuie să fii pe val, să nu cazi niciodată ori nu eşti cool, eşti no fun. Încearcă toate lucrurile posibile, gustă din nectaruri fără nume. Mai târziu vei regreta. Important este să îţi cunoşti măsura şi, aşa cum ar spune o prietenă, să nu te schimbi niciodată pentru nimeni. Nimeni nu este dispus să facă sacrificii pentru tine, înafară de familie, care îţi este aproape la bine şi la rău. Dar nici tata ori bunica nu vor împărăţi veşnic lumea…

Povestea nu se opreşte aici şi, chiar dacă mi-aş dori să se scufunde toată fiinţa într-un pahar de Merlot roşu, nesărat de lacrimi demult uscate. Sunt conştient că păcatele mele aparţin triadei ruşinii, fricii şi a milei; ele mi-au întunecat judecata şi m-am rugat strâmb. M-am rugat să-mi fie plăsmuit băiatul care să-mi rămână aproape, iar de vântul m-ar înstrăina, va şti să mă caute şi să mă aducă înapoi. Cineva care să ajungă să-mi spună „te iubesc”, fără să-mi pună la îndoială credinţa. Care să mă desmiardă dimineaţa cu un sărut, chiar dacă noaptea trecută am stat liniştiţi unul lângă altul, îmbrăţişaţi, fiindcă poate înţelege când nu mă simt bine. Nu mai sper pentru trecut şi nici nu îl regret. Am iubit; am lăsat să zboare, am fost iubit; am zburat. Nu sunt perfect, dar lupt să iasă la iveală cine sunt, să închid gura celor care uită să evolueze, doar-doar vor învăţa ceva. Acum mă rog pentru mine, să fiu eu indiferent de ce îmi rezervă destinul.

Din nou, îmi bate inima atât de tare încât să-mi iasă din piept. Oare de ce? Am mai greşit cu ceva?


“triada fricii, ruşinii şi a milei”

___

Text realizat pentru concursul 5 ani de DarkQ.

39 COMMENTS

  1. Concluzie: Ti-as spune ca te iubesc, dar nu, nu prin cuvinte.
    Frica a acaparat jumatate din cadru (pentru ca are cu ce, admit), dar speranta nu a mai incaput in poza?
    69% dintre cei care si-au dat cu parerea (printr-un simplu click) sunt de acord cu mn: SUPER TARE.

  2. 1. Mie imi pare ca vorbesti mai mult despre cum ar trebui sa fie dragostea si sentimentele unei persoane decat ceea ce ar presupune titlul, apoi sari de la o chestie la alta fara sa inchei firul narativ.

    2. “singurătatea trupească”, cum spui tu, nu te macina din cauza ca nu poti sa spui cuiva te iubesc, sau ca nu esti iubit asa cum iti doresti….aia te macina ca ai si tu nevoi fiziologice ca orice om normal… in schimb cu singuratatea sufleteasca, interioara, metafizica sau cum mai vrei tu este alta poveste.

    ” Nu am nevoie să fiu bărbat, sunt un cârlig de rufe şi mă voi obişnui, printre toate durerile şi suferinţele de care avem parte toţi, cei din grădina sufleţelelor mele.” ….cine se mai afla in “gradina suferintelor tale” in afara de tine, ai cumva prieteni imaginari ?>> ??? ….Serios acum, tu chiar esti atat de depresiv, deprimat incat ai ajuns sa te compari cu o clema de rufe !!! Get real !!!

    La paragraful acela in care spui ce faci tu cand “te lepezi de intimitate” defapt tu tot in intimitate te aflii, cum poti sa te lapezi de ceva in care persisti voluntar ???

    Ceea ce spui in paragraful despre barbati nu e o chestie general valabila asa ca nu o generaliza, nu fa din asta un tipar.

    Si cea mai tare chestie e ca tu te contrazici singur uite:

    ” Prieteni nu am, doar cunostinte si cam atat.. sunt singurul meu sustinator.”…..iar mai sus ai spus: “şi „geamăna mea”, o prietenă deosebită, straight”….poi hotarastete, ori ai ori nu ai !

    Sincer ma abin sa mai comentez ultima parte pentru ca o sa zici ca sunt rau, imi pari putin frustrat, si lipsit de incredere in tine ! Fa ceva in privinta asta si vei vedea lucrurile altfel ! Good luck !!!

  3. Iniţial, nu am vrut să intervin cu comentarii asupra acestui post, fiindcă nu cer sfaturile nimănui cu privire la mesaj, ci conţinut. E un concurs, nu şedinţă de terapie în grup.

    Deiu, dacă ai parcurge textul în notă literară, ai observa că fragmentele citate de tine aparţin unor momente diferite şi n-au legătură unul cu altul (nici măcar la nivel de personaje).

  4. Ideea concursului nu cred ca este sa te pui sa inventezi povesti nemuritoare. Mie sincer nu imi place ce ai scris, nu imi inspira nimik si nici macar nu are legatura cu tema pe care ai aleso. Esti total pe langa subiect si vorbesti din vise !!! Parerea mea !

    • Măi, textul e text, așa cum e el. Va rămâne la latitudinea celor care vor participa, adică a juriului, să îl noteze.

  5. Serios Deiu?Khiar asa,nici un pik de imaginatie…ce mai spirit de critik literar.

  6. @ ferudin si restul : concursul asta nu este despre ce ne imaginam noi, sau cum ne imaginam noi dragostea. Este despre ceea ce am trait strict si personal, pe propria piele. Pentru asta nu am nevoie de imaginatie, a avut el destula :)).

    Sincer nu merita sa intre in concurs cu un articol inventat, care are legatura cu realitatea doar in proportie de 30 % poate…

  7. Daca voiam sa citesc povesti nemuritoare imi luam o carte si o lecturam linistit ! Vreau sa invat din experientele voastre, din ceea ce ati trait, ce ati simtit…sa traiesc si eu acele situatii cand va citesc povestea.

  8. Ok, cred ca ar trebui sa nu luam toate lucrurile atat de in serios, hai sa lasam libertatea unui text de a fi si fictional. Nu toate probleme cer si o rezolvare.

    Textul are intr-adevar un caracter fragmentar, dar pentru mine asta i-a dat si o parte din savoare, lasandu-mi impresia de fluxul constiintei.

    Povestile singuratatilor nu stiu daca sunt chiar asa diferite, singuratatea trupeasca putand duce la angoasa existentiala, iar cea sufleteasca putand duce la insingurare fizica.

    Urasc sa-mi asum rolul de avocat din oficiu, dar mi se pare ciudat sa-i negi autorului dreptul de a face o anumita comparatie sau o anumita generalizare, cat timp nu a sustinut nimeni ca ar fi vorba de un text/teorie stiintifica. Ultima observatie, contradictia de care vorbesti nu exista, intrucat primul citat apare in ghilimele in text deci probabil e vorba de spusele altcuiva.

    A, da! Si nu mi se pare o crima sa nu inchei firul narativ.

  9. Mi se pare amuzant, Deiu, ca te-ai suparat asa tare pe o generalizare, dar tu vorbind despre un lucru real, cum sunt regulile concursului, emiti unele noi in calitate de…
    Acum te rog sa nu crezi ca-ti contesta cineva dreptul de a nu-ti placea un text (sau orice altceva), dar nu vad de unde vine despotismul asta.
    Sper sa apara curand un text care sa te satisfaca. Toate cele bune!

  10. S-a inteles da?Deiu nu este satisfacut,pana acum, din punct de vedere intelectual.Nu a reusit nici un participant la concurs sa-i ofere ce-si doreste…lectii de viata autentice,nu articole fanteziste.
    ATENTIE:Mai baieti,viitori participanti,tineti cont de preferintele judecatorului Deiu,daca vreti sa aveti parte de o cronica pozitiva si 100% super tare.

  11. Deiu, eu zic să iei și un topor să îi crăpi capul omului, așa… că n-ai învățat nimic din ceea ce a scris. 🙂

  12. 1. Deiu, spui ca Peter pare putin frustrat si nu are incredere in el. You don’t say? Cu critici precum ale tale nu va capata incredere in el, nu crezi? Este usor sa spui ,,fa ceva in privinta asta si vei vedea lucrurile altfel”. Crezi ca el nu e constient ca nu are incredere in el? Insa trebuie sa munceasca la acest capitol si are nevoie de sprijin, nu de unii care iau totul personal si se simt atacati.

    2. Daca ai fi incercat sa te pui in pielea lui in momentul in care ai citit articolul ti-ai fi dat seama ca nu inventeaza povesti nemuritoare. Nu a stat sa scrie atat doar de dragul de a scrie daca articolul sau nu s-ar fi incadrat in tema concursului. Peter nu este total pe langa subiect si nu vorbeste din vise. Il cunosc personal pe acest om de cativa ani, iar tot ceea ce a scris are legatura cu viata lui. Doar pentru ca ici-colo vezi cateva metafore nu inseamna ca inventeaza povesti. Peter a scris ceea ce a trait si traieste, ce a simtit si simte. Degeaba iti doresti sa traiesti si tu acele situatii cand citesti povestea daca tu atunci cand i-ai citit articolul a fost ca si cum ai fi vazut o reclama la tv.

    3. Doar pentru ca nu iti place ce a scris nu inseamna ca trebuie sa arunci cu noroi in autorul articolului. Ai citit, nu ti-a placut, iti spui parerea scurt si la obiect, nu incerci sa scrii un volum de critica la adresa omului.

    4. Nu ai pic de imaginatie, asa ca nu iti irosi timpul citind povesti nemuritoare, nu te vor ajuta cu nimic. Daca el trebuie sa capete incredere in sine, tu trebuie sa fii mai deschis la minte si sa te pui in pielea ,,personajului’. Numai bine iti doresc si invata sa nu mai judeci dupa aparente:).

  13. @ Fireman: nu vad ce as rezolva :))….A si felicitari pentru articol Fireman !

  14. @ AlexP: Ideea este ca nu imi pare a fii scris de el, parca ar fii copiat unele parti din text din carti. Nu am nimic cu ce a scris el, doar ca nu are nici o legatura cu tema aleasa si chiar nu ii simt “savoarea” cum spui tu, asta poate si din cauza ca sunt o persoana destul de realista.

    Ceea ce spui tu legat de ghilimele nu prea e relevant, a inchis ghilimelele si inainte de cuvantul “gelozie” si la sfarsitul paragrafului. E greseala lui daca eu am inteles altceva in cazul asta, desi nu cred ca am inteles gresit.

    Si ce nu mai inteleg este de ce baga in acceasi oala mai multe personaje care nu au nici o legatura unul cu celalalt nici macar ca situatie. Mie imi pare textul scris de el ca un puzzle a carui piese nu se potrivesc.

    Si pana la urma care este legatura dintre titlu si text ?

  15. @ J.J. : Bine la tine deja e ceva personal si nu are sens sa ma obosesc sa iti dau lamuriri pentru ca imi pierd timpul degeaba. Ma bucur ca imi confirmi ca tot ce am afirmat este adevarat, l-am citit ca si personalitate din ceea ce a scris. Ceea ce i-am zis a fost ca sa il trezesc la realitate….candva si eu eram ca el si am avut nevoie de o palma buna dupa ceafa ca sa imi revin, nu vreau sa se complaca in stadiul acesta pentru ca nu are de ce, nu merita sa isi iroseasca viata cu niste fobii, daca imi permiti sa le numesc asa, fara rost.

    Nu vad cum ar fii ceva trait de el cand a afirmat ca nu au legatura nici macar la nivel de personaje, asta doar in cazul in care sufera de sindromul personalitatilor multiple, dar si atunci fizic e una si acceasi persoana…..so, concluzia mea este ca nu a scris ceva trait doar de el, a scris si despre trairil altor persoane, trairi cu care poate, doar poate, a avut legatura direct sau indirect.

  16. Io zic să terminăm cu povestea asta. Părerile se pot exprima, se pot ignora dar nu are sens să batem apa în piuă. După cum ziceam, fiecare participant e liber să scrie cum vrea atâta timp cât se păstrează într-o formă sau alta tema aleasă.

    Dacă Peter așa s-a gândit să își expună ideile, e strict treaba lui. Fiecare e liber s-o facă cum vrea, că de aia e concurs. 🙂

    Chiar și eu atrăgeam atenția acum câteva articole că unele lucruri e bine să le trăiești înainte de a da sfaturi despre acel lucru, însă aici e vorba de un articol trimis pentru concurs (ceea ce apreciez foarte mult) și trebuie luat ca atare.

    Ok, acum hai să ne pupăm.

  17. @Deiu, trebuie să înțelegem că temele propuse nu sunt foarte explicite, sunt interpretabile – asta e clar (îmi dau seama din ceea ce s-a trimis până acum). Nu ai cum să impui într-un concurs de acest gen ca omu’ să scrie într-un anumit stil sau altul, știi și tu asta, sper.

    Acuma, că unii aleg să scrie chestii mai mult sau mai puțin concrete, raționale, adevărate, transparente… e strict treaba lor, vorbim aici de capacitatea fiecăruia de a scrie și de a-și asuma un text. Fiind vorba de un concurs, repet, nu pot fi impuse modalități de relatare că nu suntem la un concurs de miss în costume de baie, unde e clară treaba că concurentele trebuie să poate costume de baie fara doar si poate.

    🙂

  18. De ce plângi?
    Ești prea singur? Nu ești mulțumit de tine? Nu primești suficientă afecțiune? Care este motivația lacrimilor?

    Un artist trebuie să aibă cultura fanteziei și al geniului creator. Punctul de plecare este tocami acela de a fi conștient că ești un bărbat, perfect sau mai puțin perfect, nu contează.

  19. Haideţi să nu mai generalizăm ori lansăm sfaturi de viaţă, fiindcă nu prea se aplică. E clar că textul e perceput la diferite niveluri de înţelegere, deci mi-am atins scopul. Nu voi sta să-mi argumentez felul de a scrie.
    Avocatus, avem viziuni diferite asupra bărbăţiei cred. Nu este o ruşine să te descarci via plâns, nu caut o motivaţie pentru asta, ci doar mi se pare terapeutic.

    Pupici!

  20. Peter, noteaza, te rog: am o reteta foarte simpla ca sa te vindeci.
    Lasa contemplarea, nu mai plange (niciodata), du-te la sala, fa-te inginer, ia-ti o gagica si da-i-o bine. Ce-i asa greu, la naibaa?!

  21. Nu mi te pot imagina fumând. 🙂

    Trebuie să te înconjuri de oameni care pot să fie pentru tine ceea ce ai putea fi și tu pentru ei. Și nu cred că trebuie să cauți departe.

    În general, problema omului singur, este că țintește prea sus și nu vrea să recunoască. Tot “mișcare”, “acțiune” se cheamă si petrecerea timpului cu cineva care nu te satisface pe deplin, but hey, e ceva, you know, ai ieșit din cochilie, te-a facut sa razi cu o prostie, nu stiu, orice…

    Legat de “oameni frumoşi altfel decât fizic”… mmm… să vezi cum o fi cu oamenii faini sufletește dar și trupește… 🙂

  22. Sa te fereasca domnul de oameni faini si sufleteste si fizic! Asta e cel mai rau lucru

  23. Alex P., da, Doamne ferește și apără, scuipă-n sân și hai să ne facem cruce cu limba…

    Ori, ori… că atunci măcar mai e o scăpare… dar altfel… praful și pulberea o să se-aleagă… 🙂

  24. Nu vreau sa par cine stie ce… dar am o mare intrebare: de ce in triada din poza este un baiat? Frica, Rusinea si Mila sunt feminine, iar baiatul pare sa reprezinte mila, fiindca e singurul care reprezinta ceva pozitiv (desi substantivul “mila” e feminin), iar celelalte doua fete reprezinta ceva negativ. Cea care isi acopera fatza reprezinta rusinea, iar cea cu bratele incrucisate a aparare (ca si cum s-ar simti atacata) este frica. Asa am ajuns, prin eliminare, sa ajung la concluzia de mai sus.

    Iar asta ma duce cu gandul la mentalitatea patriarhala, cand se credea ca tot ce este masculin si solar (diurn, luminos) este pozitiv, iar tot ce este feminin si lunar (nocturn, intunecat) este ceva negativ…
    Zici ca femeia e opera de arta, iar in poza femininitatea e reprezentata altfel… In legatura cu barbatul, este tocmai invers: zici de rau, dar ai dat o reprezentare pozitiva in fotografie.

    Este doar o nedumerire de-a mea, nu incerc sa arat cu degetul o greseala sau ceva. Vreau doar sa inteleg.

  25. Noi suntem suma sentimentelor pe care le generăm cel mai des, nu divinităţi propriu-zise; aşadar cele trei direcţii nu ţin cont de gen. Dacă am ţine cont de gen, ar fi şi asta o discriminare… 🙂

    În legătură cu fotografia, nu-mi permit decât două observaţii care să vă folosească:
    Băiatul din compoziţie sunt eu, deci am urmărit realizarea unui liant la un nivel destul de profund de cunoaştere, dar care nu poate fi accesată din start decât de cei care au avut contact anterior cu mine. Prin urmare, e firesc să apar aşa cum m-am descris, indiferent care atribut dintre cele trei mi-l găseşti.
    Eu sunt un om al extremelor şi mă temperez pe cât posibil. Fiind artist, cum mă “consolez” cu anii mei de teorie şi practică în spate, am învăţat că reprezentările lineare/ concordanţele scris-vizual încep să-şi piardă farmecul, mai ales în opere cu teme psihologice, deci alegerile mele “anapoda” îşi au rostul lor. Un om (femeie/ bărbat) nu poate fi înţeles doar de la un singur nivel. Arta lucrează cu omul precum viaţa; apropierea sau succesiunea revelaţiilor, oare care primează?

    Îţi mulţumesc pentru dezvoltarea subiectului, Queeditch.

  26. Of, of măi măi… atâta durere nu face bine la cap! Numai contempla atât! Prea desfaci firul în 4, prea te agăţi de amintiri dureroase, prea te legi de trecut. Lasă…uită-te în faţă că ratezi multe şi poate te mai şi împiedici şi iţi rupi gâtul!
    Ţi-am zis că dacă te mai prind cu asemenea prostii…vin şi te bat la curul gol? Păi ce înseamnă asta! You are so young…crezi că ţi s-au întâmplat toate drăcoveniile posibile? Mai aşteaptă…se poate şi mai rău dacă nu îţi schimbi un pic percepţia! 🙂

  27. “Numai contempla”
    Asta m-a facut sa ridic o spranceana. Aia dreapta, daca voiai sa stii care. In afara de greseala evidenta (corect era “Nu mai” pentru cei care nu s-au prins), as mai avea cate ceva de spus despre contemplare. Aceasta e actul detasarii de idei, de admiratie fata de ceea ce vezi, e un act al increderii in mediul inconjurator. Din contemplare iti pot apare idei. Contemplarea te ajuta sa vezi lucrurile obisnuite intr-o noua lumina.

    Probabil ai inteles altceva prin acest cuvant decat ce inteleg eu de obicei.

  28. Da…îmi recunosc greşeala!
    Cât despre sensul cuvântului “contempla”…îi cunosc sensul la fel ca şi tine. Eu am spus să nu mai contempleze atât de mult. Got it? 🙂

Comments are closed.

Vezi si...

Propuneri pentru respir

Articol scris de Adi V. CYNDI LAUPER - True Colours pentru ca, "acum esti liber!" - asa ar aclama orice individ care priveste dragostea cu aversiune. Acel individ care, neavand nici o legatura cu el sau cu umanitatea, nu poate sa perceapa forta care declanseaza acest sentiment al dragostei, acea...

Articole din aceeasi categorie