shadow

Chiar dacă n-am mai scris demult, v-am urmărit îndeaproape. De obicei nu-mi place să scriu despre miresme de magnolie, azi, spre seară, m-a lovit așa… o boare. Prin urmare, recidivez. Promit să nu mai fac, promit să citesc în continuare despre iubirea teoretică, relații ideale și evenimente gay care nu interesează pe nimeni, la fel ca și până acum. Sper să mă puteți ierta. :-S

Mi-a zis că i-a fost dor de mine. Mi-a zis-o în timp ce îi povesteam pe nerăsuflate o ispravă de-a mea neînsemnată. Așa, pur și simplu, deodată. Mi-a mai zis-o și altă dată, în treacăt, dar niciodată n-am perceput-o așa. I-am mângâiat mâna și i-am ținut-o strâns, ca și cum acolo, în pumnul lui, era ascuns dorul.

Într-o altă seară am stat cred vreo jumătate de oră înainte să adormim tot încercând diverse variante de a ne ține unul pe altul în brațe deoarece el se tot întreba dacă eu stau bine, eu – dacă stă el bine… și tot așa. Până la urmă nu mai știu cum am adormit, țin minte doar că m-am trezit brusc și mi-a sărit somnul de-a binelea după ce prin ochii întredeschiși l-am zărit privindu-mă.

Tot așa, după o lungă perioadă de timp, el a fost cel care a reușit să mă facă să mă simt din nou… frumos. Din mai multe puncte de vedere. Am învățat să nu pun preț pe simple cuvinte. Atât de ușor e să le spui însă atât de greu e să faci persoana căreia i le adresezi să le și simtă…

Când simte că sunt îmbufnat sau ceva de genul, începe și face glume, se prostește și din astea. Evident că mi se înseninează privirea și râd. Da, știu că e kind of childish și n-ar trebui să fiu așa, dar… ata e.

Odată, mai demult, am căpătat și-o floare de la el, ruptă dintr-un loc cu totul și cu totul special și anume dintr-un gard de roze. După ce ajunsesem acasă, l-am pus la păstrare. Și mie îmi place să ofer multe simboluri din acestea de moment (o bomboană, o floare, un fruct – stuff) și fiind obișnuit să nu mi se dea mai nimic, niciodată… m-am simțit așa… bine… măgulit, nu știu cum să explic altfel. Iar gestul a fost unul foarte tandru, ceva gen: „Ia o floare!”.

Chiar dacă pare ciudat, trebuie să știți că eu mai păstrez diverse chestii nesemnificative la prima vedere. Așa se face că am într-un loc special amenajat pentru așa ceva, am pixuri, flori uscate, o farfurie, bilețele, ziare, o ghindă, un tricou, o bucată de coajă de mandarină și altele. De multe ori am fost somat că aceste „gunoaie” vor fi aruncate. Dar nu s-a concretizat încă nimic, din fericire, și chiar dacă s-ar concretiza mi le voi recupera din tomberon, that’s for sure.

Tot timpul când mâncăm câte ceva, ne oferim unul altuia câte un pic, să vedem fiecare „ce bun e” ceea ce mănâncă celălalt.

„Dacă vrei, vin cu tine”, „Dacă vrei, facem!”, sunt iarăși chestii care îmi pică al dracului de bine. Mereu am fost de părere că una din cele mai frumoase gesturi pe care un om le poate face, este acela de a se mula din când în când după dorința celuilalt, fără a-l deranja acest lucru.

Bineînțeles că sunt și bile negre. Nu le voi înșira acum, că nu sunt bun la matematică, e prea noapte și prea ceață pentru… bile negre, și în plus, albul n-ar fi alb fără negru.

E ciudat ce se întâmplă cu noi odată cu acumularea unor experiențe (sau uneori… neacumularea lor). Se modifică atât de mult valoarea lucrurilor. Toate aceste mici întâmplări, drăgălășenii care au loc într-o primă fază între doi oameni, imî plac la nebunie, însă, în același timp, știu și faptul că cu timpul dorul va păli, va veni vremea când vom adormi spate în spate ca și cum am fi doi muncitori istoviți de greutatea unei zile de muncă, „frumusețea” mea și-a lui deopotrivă vor fi probabil enervante, prea puțin ne va mai interesa pe vreunul din noi că celălalt e îmbufnat, vom mânca amândoi în grabă, nu vom mai fi dispuși să facem lucruri împreună, prezența unuia în viața altuia poate că va deveni chiar stresantă.

Mie îmi ia destul de mult să mă îndrăgostesc de cineva, și-apoi, poate chiar luni de zile până încep să iubesc cu adevărat. Am mai avut ceva relații, destul de lungi, însă niciodată nu s-a instalat acel respect în urma rutinei, astfel încât să fie posibilă continuarea lor.

Poate că nevoia de magnolie primăveratică a fost prea mare, habar nu am.

Însă, ce garantează că nu toate relațiile duc spre același sens? Ce rost mai are atunci să le tot schimbi? Și ok, le schimbi, dar vine o vreme când nu îți mai permiți nici măcar acest lux, și-atunci… ce faci? Trăiești singur cuc, faci parcul, plătești puștani să-ți dea o muie, vizitezi muzee, te axezi pe cele câteva cunoștințe de vârsta ta?

În condițiile acestea, cum e mai bine, să încerci și să-ncerci, mereu și mereu sau să uiți de magnolii, să te gândești că oricum va sosi și vremea ofilirii lor, trăind astfel într-o constanță insipidă, într-o magnolie de plastic? Până la urmă și cuplurile (familiile) hetero cam tot aia fac, din câte am văzut.

Tutuși, e frumoasă fiecare primăvară în care (re)înfloresc magnoliile… nimic de zis.


Alte articole scrise de același autor (BarryTrotter):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

BarryTrotter

Comments

  1. Alex P    

    Ok, ok, stiu ca avem loc special pentru asta, dar s-a intamplat sa aud melodia asta in timp ce citeam si sa se potriveasca al naibii de bine in capul meu. Fain articol, made me smile.
    http://youtu.be/r26VsCGCgb0

  2. Avocatus    

    Ai talent si esti romantic.

  3. Da_Vero    

    Hai, dă-le dracu’ de magnolii. Tot mai mișto-s plantele carnivore. Au mai multă vână și se lasă cu scântei. :)

  4. Domyno    

    Frumos! Totuși … this guy, care dintre „pețitori” e? :)

  5. JustMoi    

    Imi place articolul tau, desi cred ca esti cam negativist si pesimist

  6. JustMoi    

    In multe randuri ai dreptate. Dar asa este viata nu numai in dragoste, ci in toate… oameni sunt expusi plictiselii din pacate. Iti doresti cu ardoare un fel de masina, un fel de PC, un fel de casa, un fel de viata, dar dupa ce le folosesti te plictisesti incet, incet

  7. Roxi    

    Poate intrebarea mea pare putin prosteasca si imatura, dar sunt curioasa. Toti de pe site sunt homosexuali?

    Eu nu aveam o parere prea buna despre homosexuali, in general, dar voi, cei de aici, nu sunteti „naspa” deloc… :)

  8. Alex P    

    Marea majoritate, da. Heterosexualii care scriu de obicei mentioneaza ca sunt straight… si mai sunt si bisexuali, desigur.
    Imi pare bine ca ti-ai schimbat putin parerea.

  9. cristymaykei    

    Aceasta-i iubirea si de ce nu, casa de piatra.

  10. Deiu    

    Sunt putin turmentat, dar promit sa las si eu un comment azi cand ma trezesc. Pana atunci noapte buna tuturor !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *