shadow

Toți și toate se laudă că oferă „mai mult”, „mai mare”, „mai frumos”. Indiferent unde îți îndrepți privirea vezi că se oferă mai mult cu câteva procente, prețurile, deși astronomice, sunt mereu „reduse”, „la ofertă”, în poze fiecare încearcă să pară că este „mai mare”, lucrurilor mai scumpe tindem să le dăm mai multă valoare, etc.

Constat cu un soi de părere de rău că aproape totul în jurul meu este deformat, pentru că, da, despre o deformare în adevăratul sens al cuvântului, este vorba. Toată lumea merge la sală, ia prafuri, poțiuni, investește bani grei, diete drastice.. ca să fie suplu și să aibă usculatura hipertrofiată. De ce? Pentru că asta se cere. Sunt convins că prea putini fac miscare de dragul miscarii… trasul de fiare si proteinele sub forma de prafuri, de exemplu, nu mi se par că au prea multe în comun cu mișcarea.

Femeile își înjectează colagen în buze, își pun silicoane, țin și ele regim umblând amețite toată ziua… de ce? Ca să aibă buze și sâni mai mari, să fie mai atrăgătoare.

Dacă aș întreba pe cineva de ce face aceste lucruri, mi-ar spune, scuzându-se, că o face pentru el, să se simtă bine… dar știu, la fel de bine ca și el, că e o minciună. Nu, nu o face pentru el, o face pentru alții.

Nu te pierzi oare pe parcurs, ajungand o simplă reflexie, netrăind practic pentru tine ci pentru cum te vad altii? care e prețul pe care îl plătești pentru un drog ca acesta?

În fiecare dimineață, în timp ce îmi beau cafeaua, „scroll-uiesc” Facebook-ul. Aceleași clișee, mereu și mereu: buze țuguiate ca să pară mai mari, modificări în Photoshop pentru o piele perfectă, de porțelan, încordat mușchii, poze în chiloți pentru a arăta mai multă piele (de multe ori chipul, ochii, nici nu se mai văd… autorul considerându-le probabil pe acestea mai putin importante decât pula semierectă sau un cur…), etalat pe măsuță, lângă cafea căte o poșetă de firmă, poze în fașa vreunui magazin din te miri ce țară…

Unde sunt oamenii? Unde au plecat?

 


Alte articole scrise de același autor (RobertG):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

RobertG

Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

Comments

  1. itsfriday    

    eh, lasa ca noi o sa alergam de placere, bem apa de izvor si mancam miere cu paine integrala.

  2. Schwul    

    Ce poetic-inteligentă este concluzia articolului! Îmi aminteşte de anecdota cu Diogene care căuta un om cinstit cu lampa.

  3. Oliver    

    Oamenii pe care ii cautam s-au cam dus demult. Priviti un pic in trecut…si asta ma refer cu secole in urma. Relatiile dintre oameni erau mult mai puternice…prieteniile, dragostea, familia…erau lucruri nepretuite. Secolul acesta a adus cu sine asa numitele „victime” ale contemporanitatii. Pe vremuri nu existau tot felul de prostii cum ar fi pastilele pentru muschi, machiaje, operatii pentru „infrumusetare”. Hai sa nu zic, un machiaj nu strica unei fete…dar totusi, atunci se punea accent pe naturalete. Oamenii se pierd pe ei insisi pentru aceste clisee.

    Pentru mine (si evident, pentru majoritatea), cel mai bun mod de a cunoaste un om e sa-l incalnesti face to face si sa-ti petreci ceva timp cu el. Faptul ca stai de vorba la telefon cu el sau ca vorbesti pe mess, nu releva mare lucru…e posibil ca atunci cand il vezi pentru prima data sa il simti cu totul altfel. Iti vei dea seama pe parcurs ca sentimentele (de orice natura) pe care le nutresti fata de el sunt reale.

    @RobertG

    Oamenii pe care ii cauti se afla in fata ta, nu pe facebook. 😛 (orice ar fi, numai te rog nu interpreta gresit :P)

  4. Pinocchio    

    Oamenii sînt. Depinde unde îi cauți.

  5. Non_Lose    

    Oliver: Într-adevăr, oamenii de acum câteva secole erau… minunați: atâta sclavagism, feudalism, o Biserică autoritară, căsătorii numai din interes (pe sistem ”care dă mai mult ia-o d-aci p-asta mică”), exploatarea minorilor, războaie, etc. Cred ca nici nu mai e nevoie să menționez nivelul de toleranță din acele vremuri. Ah, și femeile o duceau foarte bine pe vremea aia, erau emancipate rău. Ce n-aș da să mă pot intoarce în timp…

    Acuma serios, e păcat că nu apreciem ceea ce avem acum; da, pițipoancele sunt nașpa, dar cred că sunt mai puțin rele decât naziștii sau legionarii.
    Eu zic că ai putea să mai reduci puțin lista de prieteni pe Faisbuc, Robert 😛

  6. Oliver    

    @ Non_Lose
    Scuza-ma daca am luat doar partea buna a lucrurilor.

  7. Allure    

    Eu nici macar nu ma mai obosesc sa (imi)explic lipsurile omenirii.
    Cert e ca aia ce se vor mari virtual,sunt niste maruntei pe afara.Atat.

  8. sicmarin    

    Ceea ce ai constatat este marketing aplicat. Ambalajul vinde.

    Sufletul nu vinde; el, faustian, se vinde.

    *

    Toate epocile au avut, ca mainstream, idealurile lor de frumuseţe. Citeam chiar în aceste zile, asupra subiectului, Istoria frumuseţii, ediţie îngrijită de Umberto Eco din care citez: „Frumuseţea nu a fost niciodată o valoare absolută şi imuabilă, ci a cunoscut chipuri diferite funcţie de perioada istorică şi de ţară, şi aceasta nu numai în ceea ce priveşte Frumuseţea fizică (a bărbatului, a femeii, a peisajului), ci şi în ceea ce priveşte Frumuseţea lui Dumnezeu, a sfinţilor, a ideilor…” Am putea să privim nu doar spre David al lui Michelangelo cu şi spre carnaţia rubesiană.

    *

    Până să ajungă cineva să-ţi cunoască sufletul, ştie oricine, trebuie mai întâi să fie momit măcar într-atâta încât să aibă timp să-l cunoască. Ăsta-i rolul şi scopul prezentării într-un ambalaj atrăgător. Importantă este facerea distincţiei dintre scop şi mijloc. Nu-i nimic condamnabil în faptul că există preocupări asupra îmbunătăţirii aspectului. Probleme apar atunci când această îmbunătăţire devine un scop în sine.

    *

    Ciudat cum se leagă lucrurile. O fi el sufletul ascuns undeva în interiorul corpului dar, după toate aparenţele, nu este localizabil în zonele genitale şi perigenitale. Totuşi, după cum spun specialiştii, una dintre cele mai facile căi de a ajunge la sufletul cuiva este sexul. :))

  9. sicmarin    

    Mi-am promis că nu mai comentez articolele lui Robert pentru că nu-mi pot corecta erorile. Acum n-am rezistat şi erorile n-au întârziat să apară.

    Corecţie:
    cu şi spre carnaţia rubesiană –> ci şi spre carnaţia rubensiană

  10. Non_Lose    

    „Totuşi, după cum spun specialiştii, una dintre cele mai facile căi de a ajunge la sufletul cuiva este sexul”

    Nuu pot să cred că ai zis așa ceva! Păi ce, suntem animale?!

  11. Deiu    

    Robert recunoaste ca nu incerci sa gasesti un motiv pentru a nu merge la sala :)).

    Pup si ne auzim cand ma intorc. App si eu am fost azi la alergat desi sunt in vacanta 😀

    1. RobertG    

      @Deiu, pai mi se pare cat se poate de corect. Chiar daca esti in vacanta, trebuie sa alergi in fiecare zi. Ba chiar nu pot sa inteleg cum ai plecat la drum fara 2-3 gantere. :)

      @sicmarin, nu e o constatare de ieri, de alaltaieri… e demult. La mine de exemplu nu au efectul scontat toate giumbuslucurile menita sa te faca mai frumos. Nu ma atrag oamenii care fac prea mult pentru ei. :) De aia ziceam ca e obositor.

  12. sicmarin    

    @Non_Lose
    Mă mir că întrebi. Ateu, cum eşti, ştii că omul este un animal. Atenţie însă: Homo sexualis nu înseamnă homosexual.
    Altceva decât ai citit am vrut să citeşti: Sexul uneşte!. Am scris-o de atâtea ori încât m-am plictisit şi eu s-o scriu. Aşa sunt eu, cu idei puţine dar fixe.

  13. gabytza    

    Asta e semn ca trebuie sa schimbi anturajul. iti garantez ca nu peste tot o sa gasesti buze tuguiate, colagen, prafuri etc… Mai sunt si oameni pe lumea asta.

    1. RobertG    

      @gabytza, good point!

  14. does.it.really.matter?    

    Faptul că unii merg la sală,trag de fiare și bagă prafuri și mai știu eu ce nu inseamnă că o fac pentru alți oameni,”pentru că așa se cere”, ci pentru că a merge la sală,a face un sport,mișcare, este oarecum un mod de viață, de întreținere. Ești de acord cu delăsatul unei persoane? Faptul că unui om nu îi mai pasă cum arată , faptul că nu îl mai interesează decât aspectul interior și că sufletul îi este pur …mă deprimă :) . Nu doar sufletul contează! Tu, Robert , de exemplu, ți-ai da întâlnire cu un tip de peste 90 de kg și sub 1.80 înălțime ? (vorbind strict despre aspectul fizic , de acea plăcere ”carnală” . Nu de suflet pentru că și acela poate avea un suflet mare dar dacă nu exista chimie intre două persoane…e degeaba) . Poate sunt superficial în acest comentariu dar eu așa gândesc. Trebuie să fie un echilibru în tot și toate! Știi vorba aia : ”mens sana in corpore sano” !

    Iar acum, vorbind de pozele cu poșetele etalate în poze pentru a le face mai interesante, de colagenul din buzele zuzelor și de sânii falși …sincer.. nu sunt de acord :) ! Dacă te-ai născut pentru a nu le avea..păi rămâi așa. La sală dacă se merge nu înseamnă că iți pui țâțe , nu înseamnă că îți pui colagen în buze . Mersul la sală și luatul de suplimente alimentare nu te face mai special , dar nici indiferent. Acesta este un mod de viață! Mersul la sală nu schimbă omul decât dacă acesta dorește să își schimbe comportamentul , caracterul și toate cele ce țin de personalitate. Mersul la sală sau practicare oricărui alt sport nu distruge sufletul ci cei ce înconjoară omul , anturajul distruge sufletul. Nu sunt de acord cu acest articol pentru că eu cunosc și am cunoscut astfel de oameni iar în mare parte tu ai scris acest articol deoarece ai impresia că toți cei ce frecventează sala sunt la fel. Poate greșesc,poate nu. Este doar o părere .

    Have a nice day!

    P.S. Da! Există și oameni care se lasă influențați și se schimbă deoarece au impresia că mergând la sală sunt mai HOT. Nu îi agreez.

    1. RobertG    

      @does.it.really.matter?,

      Ăăă, da, n-am nici problemă în a sta la o poveste cu persoane peste „90 de kg și sub 1.80 înălțime”. Că nu m-aș fute cu ăia, da, nu de alta, dar nu mă atrag, efectiv… aici e altă poveste. Si nu mă excita fizic inteligenta cuiva. :)

      Faptul că cineva bagă prafuri, se injectează cu steroizi (sunt si din ăștia) nu cred că mai face parte din „a face mișcare”. Poti face miscare si alergand, jucand fotbal sau baschet sau you name it. Sau inclusiv sala, dar dorinta asta de a „creste”, de a nu avea niciun milimetru de grasime, diete stricte, alte prafuri de slabit… depaseste in mod cert sfera „miscarii din placere”. E altceva.

  15. does.it.really.matter?    

    Da,înțeleg ce spui :) . Dar de aici până la a generaliza…nu e chiar okay. Nu toți culturiștii se injectează, nu toți sunt nebuni (ca tâmpiții pe care îi văd zilnic…să bage..să tragă până le pușcă pielea..).
    Iar faptul că un practicant de sală mai cumpără și folosește o proteină,un aminoacid sau chestii de genul acesta,light, nu cred că îl transformă într-un monstru precum au toți impresia (cei ce nu fac sală și își dau cu parerea ,neștiind de fapt că pentru a face ceva și a avea rezultate trebuie să ajuți puțin deoarece corpul uman nu e perfect) că sunt cei ce iau aceste…”chestii”.
    ”Deci și prin urmare” ,citez și modific puțin : ”mersul la sală nu te face monstru la cum nici statul in garaj nu te face mașină”.

    1. RobertG    

      @does.it.really.matter?

      Păi am zis io că toți îs? Am zis așa: Faptul că cineva bagă prafuri, se injectează cu steroizi (sunt si din ăștia) nu cred că mai face parte din “a face mișcare”. – chestie din care cred că se înțelege că nu cred că toți sunt așa, ci că doar unii.

      Nu știu cum să mă expim ca să mă înțelegi, idea e că mă refer la o anumită categorie de oameni, și anume acea categorie care se pierde pe… catwalk, să-i zic așa. Și nu doar pe ei se pierd, dar și pe cei din jurul lor și asta cred că se întâmplă deoarece (1) unii (deci nu toți, da?) devin obsedați si (2) frumusețea nu e dată de cantitatea de masă musculară (da, te face mai atrăgător, până la un puct – dar a fi atrăgător nu e totuna cu a fi frumos).

  16. does.it.really.matter?    

    TRUE:) Chestia era că ai început articolul cu „Toți și toate se laudă…” . Acesta era motivul comentariului meu :) . În rest sunt de acord cu tine!

  17. grid    

    does.it.really~

    Eu mă îngrozesc când aud că „o proteină, un aminoacid sau chestii de genul acesta, light” sunt considerate așa, un fel de adaosuri inocente care n-au cum să facă rău.

    Dincolo de faptul că nimic nu-i cu adevărat „light” dacă nu duce spre ceva mai „hard” (dat fiind că dorința de îmbunătățire, odată apărută n-are limită), trebuie spus că orice supliment alimentar luat fără motiv (și mai ales în exces) e de natură să producă tulburări, pe termen mai lung sau mai scurt. Până și banalele vitamine pot avea efecte neprevăzute (pe lângă efectele cunoscute ale administrării unor supradoze), însă suplimentele proteice, aminoacizii și creatina pot produce tulburări serioase pe termen lung.

    În general, toate produsele care interferează cu metabolismul normal al organismului (inclusiv alimentația după ureche, sau după niște teorii false – cum e alimentația vegetariană, sau tot felul de regimuri alimentare complet idioate) sunt de natură să inducă perturbații metabolice serioase, pe cât de neașteptate pe atât de imprevizibile ca evoluție, care sunt foarte greu de depistat din punct de vedere al cauzei lor, dat fiind că nimeni nu se gândește cât de departe poate merge tendința omului de a-și „ajuta” corpul, lăsându-l să digere și să metabolizeze tot soiul de prostii și supunându-l la tot felul de privațiuni (sau excese) alimentare complet nejustificate și profund dăunătoare.

    Pe cât sunt de greu de diagnosticat aceste tulburări la a căror cauză nu se gândește nimeni, pe atât sunt de greu de tratat, pentru că obiceiurile proaste au darul de a persista și de a se înrăutăți, mai ales că, în timp, un obicei prost reușește să decondiționeze organismul de la a mai tolera alimentația normală și benefică.

    În plus, dintre toate porcăriile ajunse pe piață în urma unui marketing agresiv, ca suplimente alimentare, derivații proteici sunt aproape întotdeauna contaminați cu urme de hormoni anabolizanți (steroizi), meniți chipurile să favorizeze asimilarea excesului proteic. Nu exagerez deloc când spun că aceste urme (rareori menționate expres în prospectul respectivului supliment alimentar, sau menționate în așa fel încât puțină lume să-și dea seama ce reprezinta de fapt) pot produce în timp, prin acumulare și dependența biologică pe care o crează (ca un cerc vicios), adevărate dezastre metabolice și de sănătate.

    Cât despre corpul uman, ideea parazită că acesta „nu-i perfect” mă face să mă întreb de când o fi devenit mintea umană atât de deșteaptă încât să-și taie singură craca de sub picioare? Noi nu pricepem nici 1% din complexitatea alcătuirii corpului uman, dar ajungem să ne dăm cu părerea că nu-i corpul perfect. Probabil pentru că se-mbolnăvește, sau de ce, că nu-nțeleg?! Ba tocmai pentru că-i perfect se-mbolnăvește corpul, anume pentru că nu ne lasă să facem ce vrem cu el. Corpul e mai deștept decât ne place nouă să credem. E atât de deștept și de experimentat, încât face mintea roșie de invidie. Și, pe cât de roasă de invidie devine, pe-atât de proastă ajunge. Din cauza asta a ajuns frumusețea în ziua de azi atât de tembelă.

    Nu-i vorbă, că dintotdeauna frumusețea a fost ambalajul care vindea conținutul, însă parcă în ultima vreme frumusețea a ajuns un produs total necomestibil, dacă nu chiar de-a dreptul otrăvitor. Mie mi se face rău numai când văd „frumoși” de-ăștia care nici pe ei înșiși nu se suportă. Motivul acestei schimbări de paradigmă în ceea ce privește frumusețea cred că este acela că prea numeroasele straturi de ambalaj au ajuns să sufoce conținutul. Preferam să nu găsesc nimic sub ambalaj, decât să constat că de sub ambalajul strălucitor iese acum o duhoare de hoit de-ți mută nasul din loc… Frumusețea asta studiată e suficient de bolnavă pentru a fi lăsată în pace să-și dea obștescul sfârșit.

    😎

  18. does.it.really.matter?    

    @grid

    Din nou, sunt de acord dar! , din nou , îți reamintesc și ție că o alimentație sănătoasă pe lângă acele suplimente ( în care sunt ascunși steroizi..zici tu..și de care nu mulți își dau seama -asta depinde de cel ce îți prezintă produsul și de mintea ce o ai pentru a-l cumpăra, de cei ce te sfătuie și de cei ce au avut rezultate în urma consumării acestui produs) iar pe lângă, un set de analize ,la 3 luni , pentru a menține sănătoasă glanda ”mamă” ( hipofiza) , glandă ce controlează în totalitate corpul , și pentru a nu scăpa de sub control ceea ce faci la sală , nu te va omorâ.

    Corpul uman nu este perfect?! Da! Nu este perfect! De ce apar mereu boli? Virusuri la care el nu poate face față? De ce mereu trebuie întărit sistemul imunitar cu vitamine, cu o alimentație sănătoasă( de ce să nu mâncăm shaorma și carne de porc în exces?) , de ce mai trebuie făcut și Polidin? DE CE?

    Ca e corpul uman perfect? NU! Poate este el inteligent ,poate nu îl înțelegem mai deloc dar faptul că el cedează in fața unor lucruri minore precum o schimbare de vreme sau modificarea biologică a fusului orar ( când schimbi somnul de noapte cu cel de zi). Dacă acest complex organism ar fi fost perfect , atunci nu ne-ar mai fi trebuit nici vitamine, nici mâncare și nici medicamente atunci când suntem bolnavi deoarece el s-ar fi autovindecat singur. Dar cum ABSOLUT NIMIC! nu e perfect pe această lume (poate doar viața in sine și faptul că trăim) nici corpul uman nu este perfect! El este doar un mecanism ce uneori dacă este ajutat , ”tunat” cu suplimente și o alimentație sănătoasă , va fi mai frumos ,mai viabil.

    Da! Este adevărat că cei ce fac sală și iau suplimente trăiesc mai puțin! Dar aceasta nu este o regulă! Acum,ceea ce voi spune va părea superficial și plin de sentiment narcisistic dar prefer să mor la o vârstă de 60 de ani decât la 80-90 de ani când voi fi plin de boli și de-abia îmi voi târâ picioarele până la baie! PREFER să mor și să știu că am trăit nu ca un om ce se gândește ”oare cum ar fi fost dacă?!” decât ca un om ce spune ”lasă,a fost bine și așa!”.

    Orice lucru iși are riscul său !

    Frumusețea poate este ”bolnavă” dar nu toate persoanele ce o dețin devin la rândul lor bolnave! Atâta timp cât un om are abilitatea de a-și păstra și frumusețea interioară și se creează un echilibru între cele ”două frumuseți” , atunci este un lucru foarte bun ( DAR NU PERFECT! )

  19. grid    

    Nu știu ce garantează că o moarte la 60 de ani ar fi mai acceptabilă decât moartea la 90, sau că la 60 de ani nu îți vei târî picioarele după tine. Probabil vrei mai degrabă să spui că preferi o moarte rapidă, în aparentă stare de sănătate, însă o astfel de moarte (moartea subită) e apanajul vârstelor tinere și nu a celor înaintate, așa cum s-a întâmplat până acum cu destui atleți „sănătoși” de 25-30 de ani, având analizele la zi, tineri care s-au prăbușit ca secerați pe terenul de sport.

    Nici hipofiza, nici creierul nu sunt genul de „control freaks” care să țină corpul sub control, manipulându-l oarecum din afară pentru a-l menține sănătos. Dimpotrivă, corpul e un tot unitar iar sistemele sale de reglare fac parte integrantă din el. Mai mult, atunci când corpul se îmbolnăvește, sistemele de reglare sunt cele care cedează primele, boala somatică find un rezultat direct al imposibilității de a mai menține homeostazia (echilibrul) în interiorul corpului.

    Tocmai prin asta sunt atât de dăunătoare suplimentele – prin faptul că aruncă sistemele de reglare într-un haos total, așa încât acestea nu mai știu cui și cum să răspundă. Când un parametru vital este amenințat iar un sistem de reglare tinde să îl compenseze, suplimentul alimentar face acest lucru din afară și într-un mod impropriu organismlui, iar sistemul de reglare devine un martor tăcut și chiar o victimă a acesui mod de manipulare mentală a sănătății corpului.

    Dincolo de orice speculații științifice, a trăi cu o neîncredere funciară vizavi de alcătuirea și funcționarea propriului tău corp este primul și cel mai important neajuns adus acestuia, un adevărat abuz contra propriei vieți, instituit – culmea! – în numele vieții însăși.

    Mai multe nu spun, pentru că adaptarea la prostie e un nonsens ce n-are nici limită, nici nu poate fi combătut. În fața prostiei dreptatea umblă în cârje, iar adevărului îi trebuie sulemeneli. Prostia se îngrașă pe zi ce trece cu propriile-i producții, singurul lucru care o face să pălească fiind revelația de moment. Așteptăm, așadar, ca aceasta să se producă înainte de a fi prea târziu.

    😎

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *