shadow

Nici nu stiu cum sa încep… Este primul meu articol. Eu ma numesc Vlad, am 18 ani, sunt înca la liceu şi sunt de pe undeva din Cluj :)) . În acest articol nu cred ca ma voi axa pe vreun subiect anume, voi vorbi despre mine si ceea ce cred eu…ca sa ma cunoasteti mai bine, oricum astept comentariile voastre! :)

      Vreau sa va cer oarecum ajutorul , sunt total dezorientat! E just ca imi plac şi baietii, dar nu inteleg o chestie…Cand eram mai mic, eram înnebunit după fete, am avut relatii cu fete si acum nici nu ma mai atrag. Ciudat, nu?! Oare sunt bisexual sau gay? Cert e ca nici nu caut sa am o relaţie cu o fata, doar baieti…

   Homosexualitatea este o „boala” foarte grea, repet, foarte grea. Cine este „blestemat” cu asta are o viata tare încurcată, pe lângă faptul ca trebuie sa ne ascundem tot timpul, chiar si de persoanele dragi, parinti, trebuie sa fim mereu falsi, este si greu sa ne gasim persoana potrivita care evident va pleca la fel de repede cum a venit pentru ca sunt constient ca relatiile gay nu sunt de durata din pacate. Sa nu mai pomenim de faza cu acceptatul si toate cele pe care înca nu am reusit sa o depăşesc…

   Acum, as alege sa petrec restul vietii cu baiatul potrivit, dar este foarte greu, mai ales în Romania, unde oamenii sunt atât de răi şi homofobi, dar asta m-ar face fericit. Povestea e mai lunga… Căci nu stiu nici cum sa le zic alor mei, adica mamei (parintii mei sunt divortati), cred ca ma banuiesc oricum… Plus ca am un verisor gay de care stie si eu tot ies cu el cand vine in tara :)). Eu vorbesc aproape orice cu mama mea, dar asta nu imi fac curaj sa îi spun, sigur o va întrista vestea… sunt sigur de asta… Dar va veni si momentul ala cand o sa imi iau inima in dinti si o sa marturisesc si va sfatuiesc sa faceti la fel, pentru ca parintii au dreptul sa stie adevarul despre copii lor, sunt sigur ca o sa ne iubeasca si asa! :)

     Nici la scoala nu e mai bine, cu profesorii ma refer, sustin in continuare ca suntem nebuni sau bolnavi si le este „scârbă” de noi… cand aud chestiile astea ma simt super prost, dar mai am noroc cu colegii care sustin homosexualitatea. Trebuie menţionat ca nu stie nimeni din clasa de mine, doar un coleg super de treaba, deschis la minte… asa cum ar trebui sa fie toti. Eu am un comportament foarte normal, deci nu dau de banuit. Observ ca generatia noastra incepe sa se destepte ceea ce este foarte bine.

   La partea cu relatiile nu stau foarte bine, am facut tot felul de prostii… Recent am iesit dintr-o relatie si trebuie sa spun ca sunt super afectat si marcat, nu reusesc sa mi-l scot efectiv din cap, orice fac ma gandesc la el.

       Nu a fost o relatie lunga, dar a fost cu persoana potrivita… El este tipul de baiat pe care eu il caut: înalt, frumos, bine facut, cu ochii verzi, buze mari si carnoase, blond siii inteligent (oarecum :)) )… o frumusete!!   Dar faza e ca el este tipul de baiat care promite „marea cu sarea” la inceput si parea ca ne potrivim perfect… eu cred asta in continuare, desi prietenii imi zic sa nu mai sper ca nu are sens, dar inimii nu îi poti comanda, corect?! tipul de baiat care te lasa cu „ochii in soare” fara prea multe explicatii, ceea ce pe mine ma exaspereaz. îmi zicea că ma iubeste si multe chestii dragute ca mai apoi sa imi zica ca nu crede ca ne potrivim. Nici nu stiu exact ce este in capul lui, ce vrea de fapt, nu am apucat sa il cunosc bine… :(  Eu înca îi mai scriu (doar eu)  si el vorbeste tare naspa cu mine, dar si asa nu il pot uita sau îndepărta cel puţin.

   Poate cu totii am mai trecut prin asa ceva, dar nu cu totii trăim asta la intensităţi egale sau unii trec mai usor peste asa ceva… Eu nu sunt unul dintre norocosi… Sunt mai sensibil si introvertit  de felul meu… combinatie fatală… pun prea repede suflet.

   Îmi este tare greu, nu stiu cum sa va spun, sunt intr-o continua visare, sunt in lumea mea, nu reusesc sa cobor cu picioarele pe pamant… astept niste chestii foarte mult si ma gandesc doar la asta, nu reusesc sa traiesc prezentul. De multe ori ma cert si cu mami pentru chestiile astea, ca doar observa si ea. Sunt perioade cand as vrea sa dorm incontinuu, sa nu ma trezesc in lumea asta profana.

   Aaaa da, sa nu uit sa va mai intreb ceva… Am la mine in oras un baiat tare interesant, de fiecare data cand ma vede se uita insistent si eu la el, dar nimic. Din cate stiu nu are prietena, dar nu l-am intalnit pe nicun site de dating. Oare o fi si el sau nu?

    Cred ca v-am cam plictisit cu viata mea, destul de data asta. Pe curand, numai bine! :)



Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Vladut Andrei

Comments

  1. Elena    

    Cred ca ar fi bine sa-i poti spune mamei tale despre asta. Este un lucru pe care il va afla intr-un final, dar acum ar fi momentul potrivit. Esti totusi la o varsta frageda, la care va intelege mult mai usor faptul ca ii zici asa ceva. Nu cred ca ar putea cineva sa te convinga sa nu ai o asemenea tenta sexuala si probabil ca nu te vei schimba prea curand, de aceea trebuie sa scoti asta in evidenta intr-un fel.

  2. shadow    

    Buna Vlad,
    Ma bucur sa vad ca inca cineva isi deschide sufletul catre noi, vizitatorii acestui blog. Ne ceri ajutorul… Nu te putem ajuta decat cu sfaturi. Uneori acestea sunt de aur, alte ori sunt nu prea oportune, dar de aia ai cap pe umeri sa le treci prin sita proprie si sa le alegi pe cele ce ti se potrivesc.
    Dar daca tot ai intrebat,….
    Daca esti gay sau bi asta doar tu trebuie sa afli, nimeni in locul tau nu o sa iti poata spune. De altfel nici nu e asa greu: Fa sex cu fete si cu baieti apoi vezi ce te multumeste. Daca te multumesc amandoua (nu neaparat in proportii egale) esti bi , daca nu esti gay sau hetero (dupa caz…). Ai varsta la care trebuie sa incerci sa te lamuresti.
    „Faza cu acceptatul” e o poveste lunga si complicata. Ea poate dura de la luni la ani, sau zeci de ani… Ideea este ca fiecare om traieste asta in felul lui. Nu fi prea aspru cu tine, acorda-ti timp.O sa vezi ca optica se mai schimba cu anii….
    Nu, nu trebuie sa spui nimanui, nu esti obligat sa o faci si nu, parintii nu „au dreptul” sa stie absolut tot despre copii lor. De unde pana unde asa ceva? faptul ca tu te intelegi bine cu mama ta si ca vrei sa ii spui este o alta discutie. Fa-o totusi cu bagare de seama, s-ar putea sa ai surpize neplacute (sau foarte placute). Orcum cert este ca daca afla asta va avea un impact mare in relatia voastra, poate in bine poate nu. Trebuie sa fi pregatit sa faci fata la asa ceva. Daca nu te simti inca ok atunci mai bine mai asteapta (parerea mea).
    Cat despre relatii…. nu te stresa, esti tanar. In viata ta o sa vina oameni, altii vor pleca, unii vor ramane. Ce crezi ca baietii hetero nu plang dupa cate o Ileana Cosanzeana ce nu-i baga in seama? Do not stress yourself…….

  3. Cherestes Criastian    

    Stiu exact ce simti. Si eu sunt la fel . ✌

  4. Iulia    

    Sunt mama de baiat si cred ca sunt putine lucrurile pe care nu as putea sa le accept sau sa i le iert copilulului meu asa ca ma gandesc ca toate mamele sunt la fel. Sfatul meu este ca in ritmul si confortul tau sa iii spui mamei tale.. . Fii cine esti si incepe de acasa!! Tu esti tu,nu trebuie sa te etichetezi daca nu simti!!!! E frumos ca esti o fire sensibila chiar daca nu crezi ca este o calitate …intr-o zi cineva te- ar putea iubi tocmai pt asta! iubirea…chiar daca uneori doare este ceea ce face viata frumoasa….asa ca bucura te de ea. Societatea se misca si ea…..mai greu,dar se misca si probabil in 10 ani ,homofobia nu va mai fi la fel de puternica . Mult noroc si iubeste te asa cum esti!! Esti unic si special!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *