shadow

11351180_842595615795367_4917973699890417821_n

Copil drag,

Ridică-ți privirea preț de câteva clipe și citește aceste rânduri pe care ți le scriu; promit că vei avea timp să-ți termini desenul cu prințesa primăverii înainte ca tata să se întoarcă de la muncă. Știu că (încă) nu-ți place să citești, desenul e deocamdată lumea ta, dar continuă să parcurgi scrisoarea mea, te va ajuta, sper; mai știu și că tata te bate la cap și-ți aruncă creioanele de fiecare dată când te vede conturând câte ceva pe hârtie și urlă cu ranchiună la tine, spunându-ți că ai face bine să mai pui mâna pe o carte, dar continuă să faci ceea ce-ți place în momentul ăsta! Nu te teme, va veni și ziua în care cititul le va pune în umbră pe toate celelalte, iar tata tot nemulțumit va fi. Că tot l-am adus în discuție, încearcă să-l iei așa cum e el; oricât vei plânge și îți vei dori să fi avut un tată ca al Dianei, care să-ți spună Bravo! și să te încurajeze, care să vorbească cu tine, care să nu te privească cu silă, al tău nu va fi așa. Știu că-ți face zilnic liste peste liste legate de bugetul familiei și-ți spune cum nu ești altceva decât o pagubă pentru el, că nu produci decât minusuri, că ar trebui să mănânci doar parizer fript pe plită pentru a fi el mulțumit. Știu că nu-i normal ca un copil de vârsta ta să treacă prin toate astea, ai dreptate când spui că ți se pare nedrept, știu că în fiecare zi e un coșmar, că te arunci în fața mamei atunci când El ridică mâna, știu că ai pierdut numărătoarea nopților în care îți dorești să mori. Rezistă, totul se va îndrepta, treptat, nu începând de mâine, dar tot răul va fi spre bine. Știu că ți se pare că lucrurile astea durează de o eternitate și că nu se vor termina vreodată, dar într-o bună zi toate astea vor avea un final; jur că momentul acesta despre care-ți spun nu-i chiar așa de departe! Nu-ți pierde speranța, continuă să colorezi frumos cu pensulele tale întunericul care te înconjoară. Reține un lucru: nu alegem de unde pornim în viață, dar putem alege încotro să ne îndreptăm. Să nu uiți niciodată asta!

originalTe-am văzut săptămâna trecută cum îl priveai cu milă pe „tataie” în timp ce el voma sânge; știu că deși bunica ta spune că nu-i decât un alcoolic nenorocit care-și merită soarta, tu îl iubeai, iar el te încuraja mereu. Nu mai plânge pentru el, e într-un loc mai bun acum decât a fost începând cu aprilie, când pastilele pe care le primea l-au lăsat fără păr și l-au pus la pat. Nu-ți fie frică pentru cele întâmplate de curând! Doar pentru că bunicul s-a îmbolnăvit atât de rău și s-a dus în ceruri, asta nu înseamnă că ție sau mamei tale vi se va întâmpla la fel. Aveți în față un drum lung și Tu, mai mult decât oricine, trebuie să fii alături de ea. Un alt lucru pe care țin să ți-l spun: atunci când îți mai vin în minte gânduri de genul „Ce-ar fi dacă și tata ar muri de tânăr?”, încearcă să le alungi, s-ar putea ca mai târziu să le regreți. Nu asta e soluția; îți voi spune un secret, dar va trebui să rămână între noi. Ok? Așa cum tata ți-a interzis să vorbești la școală despre familie, așa va trebui să faci și acum, cu privire la această scrisoare.
Așadar, întrebările acelea urâte care-ți tot vin în minte vor deveni realitate într-o zi, nu foarte departe de prezent, și atunci tot Tu va trebui să-ți calci pe inimă și să fii acolo pentru El. Nu l-ai simțit ca pe un tată, ci ca pe un sponsor răutăcios, gata-gata să te vândă pentru propriul confort. Asta-i realitatea, dar tu să fii bun cu el atunci când se va apropia de Final. Știu. Caraghioase și câteodată grotești mai sunt întortocheatele drumuri ale vieții, de asta sunt sigur că te vei convinge singur în timp. Te aud cum îi spui bunicii că Dumnezeu a murit pentru tine; mi-e teamă că el nu a existat niciodată pentru tine în felul în care există pentru ceilalți. Cu cât vei accepta asta mai repede, cu atât mai bine îți va fi!

Încă un lucru îți mai spun, înainte de a încheia … te-am văzut cum îți întorci privirea după Vali sau după Alex, mai repede decât te uiți după Andreea sau Ioana. Colegii îți spun că Ioanei îi place de tine și insistă să-i ceri „prietenia”, dar tu parcă simți că ceva n-ar fi în regulă. E ok să nu fii sigur pe ceea ce simți, e normal să-ți pui întrebări, să fii curios de ce simte Alex pentru Diana, dacă asta e ceea ce ar trebui să simți și tu pentru Ioana. Îți vei răspunde singur, în timp, la întrebările de acest fel; nu te teme, fii curajos și ai răbdare cu tine, vei ajunge să te cunoști pe tine și pe cei din jur ușor-ușor. Vei avea prieteni care te susțin și te apreciază pentru ceea ce ești tu; vor fi persoane care vor veni și vor pleca, dar nu ele sunt cele care contează. Deocamdată nu-ți bate capul cu lucrurile astea, ai grijă de tine și de mama, te iubește mai mult decât orice pe lumea asta, vei deveni conștient de acest lucru mult mai târziu. Și continuă să lupți, fiecare zi dusă la capăt este o mică victorie!

Cu drag, Henderson, unsprezece ani mai târziu.


Alte articole scrise de același autor (Henderson):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Henderson

22, student. Fantezist. Golden heart & rotten soul. My head is an animal.

Comments

  1. FireMan    

    o frumoasa lecție despre cum se poate mângâia duios, pe creștet, copilul din noi. Frumos.
    Fiecare întoarcere a privirii spre trecut și fiecare privire în ochii celuilalt ar trebui să fie încărcată cu gingășie. Orice copil trebuie să se nască din iubire, să respire iubire, să expire iubire. Fiecare om întâlnit în viață desface, petală cu petală, ca frunzele de porumb ce acoperă fructul, fructul iubirii, până ajunge la miezul dulce. Apoi învață să înflorească oricând și oriunde, apoi să-și răspândească semințele iubirii. Orice om și orice experiență e o frumoasă ocazie de a ne regăsi fructul iubirii, al iubirii de sine, al iubirii de … tot.
    Cam asta am înțeles…

  2. David_88    

    Superb articolul! Cand scriem cu emotie, senzatia este alta…

  3. Henderson    

    Wow … scrisorica aceasta am creat-o într-un moment de vulnerabilitate și nu credeam că va fi publicată, am fost într-un fel stânjenit că am scris-o, de-asta nici n-am mai accesat site-ul în ultimele zile. Am rămas foarte surprins acum, s-o văd pe prima pagină … mulțumiri administratorului care s-a ocupat de asta. Mă bucur că v-am ‘atins’ cu povestea mea, într-un fel sau altul.

  4. Florin    

    O povestire foarte frumoasa, dar mai ales plina de invataminte pentru oricine, chiar si pentru (sau mai ales pentru) cei care intorc capul dupa Ioana si Andreea. Cati dintre noi nu au trecut prin momente dificile, la toate varstele, dar mai ales in pubertate. Eu, de exemplu, ma simteam, datorita fizicului meu mai plapand, ca nu ma pot ridica la nivelul colegilor si ma simteam frustrat, desi la invatatura am fost foarte bun. Dar la… educatie fizica eram slab la aparatele de gimnastica. Iar pe vremea mea, un liceean care nu era bun la gimnastica era de categorie inferioara. Cineva mi-a spus: „nu esti mai prejos decat ceilalti colegi ai tai. Tu nu vezi ca la alergare pe distante mari esti primul din anul tau de invatamant?! Nimeni nu se naste cu toate calitatile pe care le are omenirea.” Dupa aceste spuse m-am privit altfel. Imi ziceam: dar eu nu pot sa fac ce face… V sau C sau E? Ba da, cu toate ca nu pot face ce face F. Dar F nu poate face ce fac eu si vine mereu la mine cand e vorba de rezolvat o problema la chimie, dar nu numai. Si apoi si tu te poti antrena la gimnastica si o sa poti face fata cerintelor. Si cel ce mi-a spus acest lucru a fost noul profesor de educatie fizica. Primul nu facea altceva decat sa ne adreseze – celor mai slabi – cuvinte de descurajare, uneori urate si jignitoare.
    Vreau sa va spun ca nu sunt tanar, nu sunt homosexual, am familie si copii. Cand eram tanar, traind in epoca de dinainte de revolutie, eram un infocat critic al homosexualitatii. Dar… de cand am acces la internet, studiind mult homosexualitatea din punct de vedere stiintific, mi-am schimbat complet parerea. Cunosc patru gay, care mi se confeseaza: ii ascult, discutam si-i sfatuiesc. Doamne, greu este sa fi homosexual in Romania, cu o biserica ramasa cu gandirea in evul mediu si care are o influienta foarte mare asupra populatiei. Ii stimez pe homosexuali pentru faptul ca pot rezista la dublul greutatilor pe care le suporta heterosexualii. Ii respect, poate mai mult decat pe heterosexuali pentru taria de a trece peste vivisitudinile ce i le aduce in Romania viata de homosexual.
    N-am vrut sa scriu atat, dar sunt atat de amarat cand vad la poporul nostru atata bigotism si lipsa de dragoste fata de semeni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *