shadow

Sunt aici pentru ca doresc a primi sfaturi si a afla parerile voastre despre ceea ce am sa va povestesc.

O sa incep cu un scurt istoric.. deci am 25 de ani, am avut o copilarie furtunoasa (asta deoarece sunt si am fost o persoana cu un comportament foarte baietesc) nu imi displacea scoala dar nici nu o agream (ca orice alt copil de altfel), nu ratam nici o ocazie de a bate mingea sau tot timpul ma gaseai in grupul de baieti (asta si deoarece vecinii mei erau doar baieti).

Usor am ajuns la liceu problemele sau agravat, gen nu mai suportam jignirile alor mei (incepusem sa ma ingras, iar la scoala ma pricepeam la unele obiecte insa la altele nu ma omoram) din grasa, balena, proasta nu ma scoteau (pe atunci la 1,66 m aveam 65 kg, destul de ok zic eu insa pentru ei nu prea) apoi m-am indragostit (adica imi mai fugisera ochii dar nu sa ma indragostesc) am avut o relatie de 3 ani dintre care 2 foarte ok pana au aflat ai mei si bineinteles vin si scandalurile, glumele , jignirile („de acum ai propria vesela ca nu cumva sa ne imbolnavim” etc) desigur nu am mai putut si am fugit de acasa cam 3 zile pana cand m-au gasit si m-au adus acasa.

O perioada a fost ok apoi iar au inceput, asa ca am fugit si a 2 oara (eram la pamant cu psihicul nu mai suportam nici o jignire, chiar si sora mea imi spunea proasta si cand ii spuneam sa inceteze stiti care a fost raspunsul?.. de ce ca si tata iti spune.). M-au dus la psiholog, apoi la psihiatru crezand ca sunt nebuna,insa nimic ,au renuntat cand psihologul a spus ca ei gresesc.Am terminat cu greu si liceul(nu am luat bacul din prima).

Am intrat la facultate (una aleasa de ei, buna pentru viitor) 4 ani nu au fost discutii, eu la Bucuresti, ei la 300 km distanta, marea problema nu mai era asa mare acum ca eram departe, faptul ca vorbeste satul, ca barfeste, lucru care conteaza foarte mult pentru ei care au un statut, sunt respectati, si foarte mandrii ca sunt printre cele 2 familii instarite din sat (cate certuri am avut pe tema satului nici eu nu mai stiu).

Dar acum am terminat facultatea sunt inginer zootehnist, am venit acasa la afacerea familiei, dar din pacate m-am indragostit iar :)) (si tot in sat – mare greseala). Au inceput iar jignirile, reprosurile (ca ei mi-au dat mi-au facut eu de ce ii fac de rusine, de ce nu ma gandesc la ei?) mi s-a interzis sa ma vad cu ea iar daca incalc asta ei au precizat ca imi vor lua masina si cheile de la apartament si sunt invitata sa plec sa imi fac viata cum imi doresc daca asa cum vor ei nu imi place.

Initial imi tot repetau ca ei m-au acceptat, apoi ca au acceptat asta dar nu ma vor in sat ca barfeste lumea(marea problema) ca i-am facut de ras ,ca mi-am batut joc de ei si ca eu nu am respect pentru ei, tin sa precizez ca nu m-am afisat (sarutat sau tinut de mana) doar ne plimbam sau o vizitam acasa si chiar am dormit de 3 ori la ea. Dar satul vorbeste… o sa raman cu sechele la vorbele astea :). Bun, acum m-au trimis iar la psiholog deoarece ei considera ca homosexualitatea e o boala mintala, pe psihic, gen ca daca eu imi doresc asta, asta sunt… ca sunt nebuna si ca trebuie sa ma schimb si sa intru si eu in cei citez „99,9 % din lumea normala” (adica satul).

Pe scurt mereu au vrut sa ma tina din scurt desi mai mereu nu ii ascultam :) si imi acceptam bataile si pedepsele cu capul sus. Dar mereu am urat faptul ca pentru ei pe primul loc a fost satul, desi spun ca au facut orice pentru noi de multe ori imi dau impresia ca au facut asta de ochii satului. Urasc ca din cauza mandriei asta a lor ,desi nu isi dau seama, au in privire scarba atunci cand vorbesc cu cineva care nu le-au facut pe plac sau sunt mai prejos de „rangul” lor. Vorbesc despre sat ca si cum ar fi familia lor nu o comunitate dar ii privesc cu dispret si greata. Mereu a contat ce spune satul nu ce si cum se simte cel din familie. Ca de exemplu eu acum la 25 am o facultate terminata, un master inca in curs, si muncesc (da, la taica-miu dar muncesc, asa au vrut) si ei sunt nemultumiti, imi reproseaza ca nu i-am facut inca mandrii 😮 ca ar trebuii sa imi caut si al doilea job ca am viata un haos nu le place ca eu mai ies in oras la cafea sau la suc, sa ma distrez, relaxez.

Sunt atat de multe de spus incat nici nu mai am cuvinte, tot ce imi doresc sfaturi dar nu pentru mine ci pentru ei.

Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

myn26

sunt o persoana cu pareri diferita fata de celelalte persoane"normale"

Comments

  1. Alex P    

    Salutari!
    La prima vedere nu stiu daca mai au rost comentariile, mi se pare destul de graitoare povestea ta si se pot invata multe din ea. Sincer, sunt placut surprins ca ai reusit sa devii o persoana cu capul pe umeri si cu o gandire sanatoasa, tinand cont de supliciile la care ai fost supusa de niste parinti care au uitat ce este mai important in viata. Ma mai gandesc, poate o sa revin cu niste comentarii suplimentare. Multumesc de poveste.

  2. cristymaykei    

    Ma lasa fara grai ca prima reactie de fiecare data cand vad sau aud de acest gen de situatie.
    Este greu pentru cel in cauza atunci cand inaintea Dragostei ce ar trebui sa se reverse neconditionat de catre parinte catre propiul copil, sa se puna stavila oricare alt sentiment.
    Dar din pacate aceasta e viata, iar cu parinti de gen este greu de luptat pentru a schimba ceva, dar merita incercat.

    Dupa cum spui nu rezoneaza sau mai grav nici nu doresc sa asculte opinii contrare convingerile lor, indiferent de persona sau persoane ce sunt avizate profesional.

    Cred ca singura exceptie ar face-o glasul unei persoane pe care ei o considera „deasupra lor’ si care are autoritate morala ce ar putea arunca samanta indoieli ca procedeaza gresit, ca prim pas, urmand ceilati pasi necesari in schimbarea unei mentalitati. Poate o bunica, un bunic, prieten de familie apropiat.

    Sau mai exista varianta sa convingi satul sa intervina, lucru care este cred chiar mai greu de facut decat prima varianta.

    Insa daca reusesti sa obtii ajutorul satului, sigur la un moment dat si ei isi vor da seama de gresalile lor cu urmarile de rigoare.

    Dar cred ca inainte de toate trebuie sa te hotarasti ce vrei cu adevarat, desii dupa cum graiesti, familia pentru tine este destul de importanta dupa toate cele cate ti s-au facut, pentru ca nu dooresc sa cred ca ai ramas doar pentru avantaje materiale.

    Asa ca inainte de toate trebuie sa decizi ce faci, ramai sau pleci.
    Daca ramai ai de dat o batalie dura, insa rezultatul poate fi o familie intregita in dragoste, dar si posibilitatea sa te lovesti atat de tare incat sa … cazi.

    Daca pleci lucrurile se simplifica, vor apare alt gen de griji, probleme, insa pe care sunt sigur ca le vei depasi, facandu-ti o viata mai usoar decat acasa.
    Singurul gand ce o sa persiste la aceasta varianta este cel … al familiei parasite, gand ce te v-a macina in interior mai ceva ca o duzina de rame intr-o singura glastra. Avantajul tau este ca esti o Doamna ce poate avea propiul copil, aspect de care noi Domnii nu ne putem bucura si care poate deveni usor un scop de viata.

    Grea situatie.

  3. LeKick    

    Hey you! Cum spune Cristymaykei iti recomand sa te desprinzi si sa mergi la casa ta. Faptul ca te muti la locul tau nu inseamna neaparat ca-ti renegi familia sau afectiunea pentru ei scade, inseamna ca te/te-ai maturizat si esti capabila sa iei decizii. Fiind stapana pe viata ta ii va face pe ei sa dea un pas inapoi in a te mai controla in orice fel. Vorba aia, cand te deranjeaza iti iei jucariile si pleci acasa. Plus ca statul singurica iti va aduce si relaxare in viata amoroasa. Poti face altfel lucrurile, mai degajat si fara exorcizari spontane din parte cunoscutilor.

    Iti recomand cu caldura „Dupa dealuri” filmul. Ca sa vezi ca se poate si mai rau. Capul sus!

  4. Alex P    

    Aoleu, LeKick, trecand peste celelalte recomandari care sunt foarte rezonabile, recomandarea de film mi se pare aproape morbida in situatia de fata! :)

  5. myn26    

    Hey! Singura deja stau, doar ca e un apartament primit de la firma(afacerea familiei) si masina de asemenea ,si mereu mi-au reprosat ca mi-au dat ca mi-au facut iar eu nu am facut nimic sa ii multumesc,nu inteleg ce vor ei de nu i-am multumit am o facultate acum lucrez in domeniu cum au vrut,faptul ca am o alta orientare sexuala asta nu inseamna ca imi bat joc de ei,sau ca ii fac de rusine asa cum ei spun.ok nu am nimic de reprosat ,am avut tot ce mi-am dorit dar daca ei nu imi inteleg orientarea si imi spun ca ma reneaga ca imi iau tot(apartament si masina) ce rost are sa se mai bata cu pumnul in piept ca au facut tot..in primul rand parerea mea trebuie sa ma inteleaga si sa ma sustina nu sa plece capul si sa puna la inima la ce spune lumea..Lumea e rea,vorbeste oricum chiar de nu are motive.Dar vorba aia iubesteti familia atat ai pe pamant restul e doar mediu inconjurator.

  6. LeKick    

    Cateva randuri pentru parintii lui Myn26, cu respect:

    „Orientarea sexuala a fiicei dvs. nu are nicio legatura cu calitatea ei de a fi om si nici nu este nevoie sa o duceti la psiholog si nici la exorcizare. Trebuie doar sa acceptati faptul ca oamenii sunt diferiti din multe puncte de vedere insa sufletele pe care le poarta fac diferenta. Se pare ca fiica dvs. va respecta nespus, pana acum a facut exact ce ati dorit, este timpul ca macar in viata sentimentala sa nu va bagati. Preferati sa fie betiva satului sau mai rau, curva satului? Sa vina acasa cu un copil in brate si altul in cuptor de la doi barbati diferiti sau trei? Si daca se marita si merge la casa ei satul tot are sa vorbeasca, motive vor gasi tot timpul, nu puteti inchide gura targului. Va sfatuiesc sa va uitati la ea prin sufletul dvs si nu prin gura lumii, de multe ori pierdem oamenii de langa noi pentru ca ne incapatanam sa reparam ceea ce credem ca este stricat si nu acceptam faptul ca normalitatea este un termen diferit pentru fiecare in parte. Acceptarea insa este un termen pe care fiecare dintre noi trebuie sa-l aiba in buzunar. Prin urmare pe Darkq sunt cateva articole bune despre asemenea probleme va rog din suflet sa le cititi.”

    #Myn26
    Girl, tu chiar depinzi de acel apartament si acea masina? Sa stii ca poti sa-ti respecti si sa-ti iubesti parintii si stand in chirie si mergand cu autobuzul. Independenta totala! Trist, iti dau o minge roz dar faci ca totul ca ei, pentru ca te iubesc.

    #AlexP
    Daaaa, stiu…nu m-am putut abtine, dar chiar sunt situatii mult mai grele. (making a cute baby bear face and smile )

  7. Adi    

    Dragă, parintii tai ti-au dirijat viata pana acum si intr-un fel te complaci in situatia asta. Ai urmat ce facultate au vrut ei, ti-au oferit statutul de copil privilegiat, cu casa, masina si angajata firmei familiei si in felul asta esti sub controlul lor. Te revolti, dar stii cat ai de pierdut daca pretinzi libertatea. Pierzi totul, si daca nu esti pregatita sa iei viata in piept, macar nu le mai da detalii despre viata ta amoroasa, minte-i. Pe furis, asa facem cu totii mai mult sau mai putin. Imi pare rau ca iti spun asta dar nu ai cum sa ii schimbi, pot avea 10 firme de succes, felicitari pentru spiritul lor de antreprenori. Cu toate acestea, pamantul/bălegarul de sub unghii tot acolo va ramane.

  8. grid    

    myn26 ~

    Nu știu de ce am impresia că la mijloc e mult zgomot pentru nimic… Ori ai tu darul rar de a suci imediat capul multor fete nevinovate, ori satul tău e plin de fete șugubețe și de oameni foarte dezghețați la minte, dar cu care părinții tăi pur și simplu nu se au bine. Altfel nu-mi imaginez cum de ai reușit să-ți faci nu una, ci două relații în același sat! Dacă e atâta loc de iubire-ntre fete acolo, la tine-n sat, îmi și imaginez la ce se dedau băieții cu care erai prietenă! :)

    Probabil ai fost chiar mult prea precaută ascunzându-te de ai tăi și ar fi trebuit să-i provoci puțin mai mult și cu fruntea sus, dacă tot te-au dibuit… Cine știe, poate că în sat la tine e destul de multă lume care mai mult te invidiază decât te urăște. Sigur că e greu să le ții piept, iar gura lumii n-o poți închide, dar măcar poți să le dai peste nas din când în când celor care n-au pe nimeni dar se leagă de cei care au pe cineva drag alături.

    Nu cred că trebuie să-ți propui să-ți schimbi părinții, la fel după cum nici ei n-ar trebui să încerce să te schimbe. Ambele opțiuni sunt la fel de proaste. O soluție ar fi să-ți găsești pe acolo aliați nebănuiți sau surprinzători, pentru că sunt sigur că există și ceva oameni cu greutate, care au un cuvânt respectat în sat. Nu cred că ar trebui să pleci în altă parte, decât poate numai atunci când ai reușit să-i faci pe toți să te regrete dacă pleci. Muncește mai degrabă la imaginea ta, arată-le ce poți și știi să faci mai bine decât alții, dă-le dovezi alor tăi că îi iubești și învață-i să nu se poată lipsi de tine. Dacă sunt într-adevăr cei care cred ei că sunt, vor ști mai apoi negreșit să le țină piept chiar ei celor care nu prea te au la suflet.

    Îngrijește-te mai mult de tine și mai puțin de alții și vei vedea atunci că mulți își vor dori să te aibă prin preajmă.

    Capul sus!
    😎

  9. myn26    

    Pai asta e problema ca nu m-am mai ascuns dupa ce au aflat ei(acum 8 ani asta)dar eu daca am plecat la facultate lumea nu prea a mai vorbit de mine si ai mei au lasat-o asa,or fi gandit si sperat ca e doar o faza trecatoare, desi au stiut si de relatia mea din bucuresti.nu vreau sa ii schimb vreau doar sa imi fie mie alaturi nu satului.

  10. cristymaykei    

    Pune-i draga sa citeasca Darkq ca se dumiresc ei cum si cu ce se manaca orientarea asta. Da-le teme ca la scoala si daca nu sunt cuminti pune-i la colt pe coji de nuca.

  11. cflorinc    

    Eu imi aduc aminte o vorba veche cu lupul, parul si naravul. Prin urmare nu cred ca vei putea schimba prea multe la parintii tai.
    Eu vad mai degraba o decizie pe care trebuie sa o iei TU in ce priveste viata TA. Alegi sa stai acolo si sa tii piept intregului sat, e o varianta usoara material dar grea psihologic sau alegi sa pleci si atunci e mai usor psihologic dar mai greu material. Eu am ales sa plec si cum pentru mine familia nu a insemnat ceva fara care nu poti trai, nu sufar foarte mult desi ma inteleg bine cu ai mei. Daca stai, nu poti tine la nesfarsit capul de afis in barfele satului, or sa se sature dar va dura. Insa barfele probabil vor reizbucni cand iti schimbi partenera. Daca crezi ca poti face fata la asta, ramai.
    Cat despre ai tai, sunt lucruri care lipsesc in povestea ta: tin cu adevarat la tine? Esti TU mai importanta pentru ei decat gura satului? Poate ar trebui sa le pui asta in fata si sa aleaga la randul lor. S-ar putea sa ai surprize. Eu le-as spune ceva de genul… „Nu ma voi schimba si trebuie sa va impacati cu asta. Insa vreau sa stiu daca sunteti de partea mea, caz in care nu va mai bagati si nu mai aduceti in discutie viata mea amoroasa sau satul si ce spune el este mai important pentru voi.” Insa inainte sa-i pui sa aleaga, ar trebui sa te intrebi pe tine daca faci fata oricarui raspuns. Pentru ca daca raspund ca satul e mai important pentru ei (si constientizeaza asta), pentru mine ar fi limpede ca nu mai ai ce cauta acolo.
    Nu-ti fie teama sa pleci daca confortul tau psihologic e mai important decat cel material. Esti isteata si te vei descurca. Marinarii priceputi nu se fac pe mari linistite. Lasa sa vina furtunile pe plan material. Te vor cali si te vor face mai priceputa. Iar in final, tot tu vei fi cea fericita cand vei izbandi.
    Pe de alta parte, a ramane in sat si a lupta cu prostia si prejudecatile este o cale mult mai grea. Poti lupta facandu-ti multi prieteni, fiind deschisa discutiilor, castigandu-i de partea ta si sa creezi incet incet un curent de opinie care iti este favorabil. Fa lucruri bune, arata-ti valoarea si oameni vor fi fortati sa vada si binele din tine. E greu, e cu bataie lunga si cu satisfactii marunte. dar cand vei trage linie, vei lasa in urma ta ceva mult mai valoros. Asa, ca eroii din filme.
    Asa ca te intreb la final, TU ce vrei?

  12. BlackAngel    

    Sincer, daca vrei sa asculti pararea mea, ar fii bine ca tu insusi in mintea ta sa iti impui o strategie incat sa fie multumita si alba si neagra, sa zicem asa, si ar trebui si tu sa fii mai autoritar totusi ai varsta pe care o ai, muncesti, nu esti un intretinut, si viata sincer sa fiu ne-o alegem singuri fie ca e calea buna, fieca e calea cea rea, singuri trebuie sa ne dam cu-capul de perete, (scuzatimi cacofonia), si sa ne indreptam spre ceva mai buna. Parerea mea este ca viata ne-o facem noi singuri fara ajutorul nimanui, iar daca ascultam de cineva si nu iese bine automat vom da vina pe acea persoana.
    P.S. Ascultati inima si impunete, chiar daca nu va fi calea cea mai buna, vei fi mandru ca ti-ai ascultat inima si te vei simti GREEET !!!! SUCCES !!!

  13. myn26    

    cu cat ma chinui mai mult sa le explic cu atat se inrautatesc lucrurile mai tare.oficial de ieri nu mai am parinti(m-au renegat)

  14. Peder Anger    

    Fugi! Acum cât mai poți, cât ești tânără, cât mai vrei.
    Dacă aștepți să se schimbe atitudinea lor sau a satului pregătește-te să împlinești 200 de ani. Oricum în acest interval, la ceas de seară o să primești un par in cap sau o sa fii violată de normalitatea locală.
    Fugi, acum!

  15. swimmer    

    Eu plecam demult in locul tau…Dar cred ca iti cam place sa rada de tine…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *