shadow

Am 26 de ani și mi-am dat seama că sunt gay undeva pe la 14. Sunt, deci, în lumea aceasta de mai bine de 10 ani. Din păcate însă, sau poate din fericire, simt că nu prea am evoluat deloc pe acest plan. O să fac o scurtă prezentare a traseului meu pentru a se putea înțelege ceea ce vreau să spun.

Când m-am descoperit, nu cunoșteam niciun gay și, deși nu discutasem cu nimeni despre acest subiect, știam că este ceva „anormal”, demn de dispreț. Am avut o perioadă destul de lungă în care nu m-am acceptat și eram tare necăjit că nu sunt ca toată lumea (în special când mă gândeam la ai mei).

În vremurile de liceu, era la putere mIRC-ul. Intram destul de frecvent dar pănă la 18 ani, când am decis să studiez la București, nu cred să fi cunoscut pe viu mai mult de 3-4 persoane. Multe din conversațiile online se dovedeau a fi extrem de limitate și interesul meu în a cunoaște mai bine pe cineva de acolo era destul de scăzut. Pe la 17 ani mi-am făcut un amic gay (cu care nu am avut o relație comparabilă cu prietenele mele sau cu amicii hetero), ne-am văzut de câteva ori și vorbeam rareori la telefon. Cu el am fost pentru prima dată într-un club gay, experiență care m-a „ajutat” să mă plac chiar și mai puțin. Ambientul acela încărcat, senzația că acel club era ceva anormal, poate chiar ceva ilegal, mi-a amintit că ceea ce sunt, ceea ce reprezint nu este acceptabil, ci demn de a fi condamnat.

În concluzie, la data la care m-am mutat la București eram virgin și avusesem foarte puțin contact cu persoane gay. În tot acest timp am avut o adolescență cât de cât normală. Deși sunt destul de efeminat nu prea am avut probleme în liceu, aveam prieteni buni, mai mult prietene, și mi-am trăit adolescența împreună cu ei, fără să simt vreun fel de lipsuri datorită absenței conviețurii cu persoane gay. Ceea ce la momentul în care m-am descoperit devenise central pentru mine, pe parcursul celor 4 ani a fost pus deoparte. Faptul că sunt gay nu mă definea, era doar un aspect printre multe altele, la fel de important că faptul că sunt brunet sau că am ochii căprui (nici nu prea avea de ce să mă definească din moment ce cotidianul meu nu conținea o latură gay: nu făcusem niciodată sex, nu cunoșteam multă lume, nu relaționam frecvent cu nicio persoană gay etc.)

Trecu vremea și am ajuns la 18 ani. La facultate la București, povestea a continuat cam în același ton. Rețelele de socializare se mai dezvoltaseră. Pe lângă mIRC o „ardeam” și prin alte părți, dar fără niciun rezultat. Persoanele pe care le cunoșteam online se dovedeau prea limitate pentru a merita o întâlnire pe viu. Pe timpul facultății nu am făcut amiciție cu niciun gay (nu e ca și cum aș fi refuzat, pur și simplu nu s-a întâmplat).

Undeva pe la 19, 20 de ani, mi se spunea online că sunt super “bătrân” pentru a fi virgin așa că, din inerție și datorită unei anumite presiuni sociale (toată lumea în jurul meu vorbea despre sex), am avut și primul contact sexual. Cumplită experiență. Râdeam în sine mea, atâta m-au bâzâit cu sexul și pentru ce? Pentru asta? Am revenit la starea în care nu îmi doream să fiu gay, la ce folos dacă nici măcar sexul nu mă atrăgea? Cum deja mă obișnuisem, am luat această chestiune și am pus-o deoparte. Am băgat-o într-un sertar și mi-am trăit anii de facultate alături de prietenii care nu știau despre mine, am muncit, am petrecărit, învățat, băut cafele și fumat țigări, așa cum se cade în studenție.

La vremea în care am terminat facultatea nu aveam decât două, trei experiențe sexuale în palmares, pe lângă dezastruosul început și niciun amic gay în adevăratul sens al cuvântului. Chat cu unu, chat cu altul dar nimic care să fi semnificat efectiv o prietenie. Sigur că în tot acest timp, deși nu am dat mare importanță laturii gay, am suferit mult pe plan emoțional. Simțeam nevoia să am pe cineva cu care să împart aspecte din viața mea, să fiu alintat, să fiu iubit. Când nevoia devenea insuportabilă, mă întorceam la internet. Cum mai de fiecare dată îmi ieșeau în cale doar specimene neinteresante sau chiar de joasă speță, repejor mă apucau dracii și răbdarea imediat mi se termina. Astfel, latura gay era din nou frumos așezată deoparte. Nu cred că văzusem mai mult de 3 filme gay (nepornografice) la vremea respectivă și niciodată nu citisem o carte cu această tematică, deși de fel sunt un amant al lecturii.

De când mă știu, urăsc România. O urăsc pentru ale sale tonuri de gri, pentru a ei mizerie și mentalitate și mai ales pentru al său indice de dezvoltare umană mult prea scăzut pentru gustul meu. Au urmat atunci… studiile în străinătate. Acum nu locuiesc într-o țară în care familiile gay sunt la nivelul celor hetero, nici măcar într-o țară în care să existe familii gay. Mentalitatea este totuși mai deschisă. Majoritatea amicilor mei știu de mine (în țară nimeni nu știe, de la mine cel puțin), de regulă nu le-am spus direct, ci m-am rezumat la a face observații privitoare la bărbații de pe stradă: “ăla e super hot, ăla are un fund perfect”. Ținând cont de faptul că sunt destul de efeminat, nu cred ca le-ar fi fost foarte greu să se prindă oricum. De când am lăsat România am fost foarte fericit. Mult mai satisfăcut și împlinit decât fusesem vreodată. Dar, deși amicii mei știu de mine, latura gay lipsește în continuare. Ba chiar mă confrunt cu o situație tare ciudată în care unele persoane mă mai întreabă cum este să fii gay, ce presupune și eu nu știu ce să le răspund. Eu sunt gay, fără îndoiala că sunt, pot să mă holbez ore în șir la trupul gol al unei femei fară să simt nici cea mai slabă dorință. Sunt gay, da, dar nu știu prea bine ce înseamnă să fii gay. Înseamă sex cu bărbați, înseamnă relații de amiciție cu persoane gay, înseamnă cunoștințe despre cultura gay? Ei bine, eu nu am niciunul dintre aceste elemente. Nu am probleme identitare pentru că știu foarte bine cine sunt, știu foarte bine ce mă definește. Dar de ce faptul că sunt gay nu este totuși o parte activă din mine? Mi s-a spus de multe ori că încă nu m-am acceptat. Nu cred totuși, fac încă încercări (puține, din lipsa răbdarii) să-mi găsesc pe cineva care să ma completeze, deși până acum fără rezultat. Prima experiență sexuală a fost dezastruoasă, atunci ce am făcut? Am fost frumos și am încercat altele. Nu am amici gay, dar când cunosc o persoana gay chiar încerc să relaționez cu ea însă efectiv nu se leagă nimic. Nu înțeleg de ce sunt gay din punct de vedere biologic(!), dar nu reușesc să fiu gay din punct de vedere social.

Frecvent sunt întrebat cu mirare cum de reușesc să stau ani de zile fără sex. Pentru mine este natural. Nu reușesc să fac sex aleatoriu (mi se pare repugnantă ideea unei saune sau a unui darkroom), persoana cu care merg la pat trebuie să-mi spună ceva. Observ că persoanele pe care le-am cunoscut, ori nu au suficient conținut și nu îmi spun nimic, ori nu au răbdare suficientă pentru a putea ajunge în punctul în care să-mi spună ceva. Nu mă refer la ceva de genul vorbit timp de 3 luni și apoi sex (nu sunt în secolul XVIII), mă refer la oportunitatea de a cunoaște cât de cât o persoană înainte de a face sex. Parcă toată lumea e setată pe: “dacă nu la prima întâlnire, măcar la a doua”. Pentru mine așa nu funcționează. Revenind la faptul de a fi gay, nu înțeleg ce soi de gay sunt eu oare pentru că dacă stau bine să analizez, mie nu prea îmi place sexul. Da, după dezastruoasa primă încercare, am făcut sex și a fost mult mai ok. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut dar parcă nu suficient încât să îi duc lipsa. De fapt cred că nu îmi place sexul. Cel oral mi se pare destul de dizgrațios. Nu îmi place gustul, nu îmi place mirosul (și repet, am încercat mai multe) și nu îmi place senzatia unei guri pline. Parcă mi se face rău. Pe de cealaltă parte, totul indică o înclinație spre pasivitate iar sexul anal, pe lângă o senzație destul de interesantă și plăcută, parcă mai mult durere și disconfort îmi aduce. Chiar nu reușesc să înțeleg ce soi de gay sunt eu. Atunci când privesc filme cu specific și văd aceste activități desfășurate de alții, mă excit extrem de tare. Însă când este rândul meu, parcă nu îmi mai place la fel de mult.

Concluzionând, mi-ar plăcea să știu cum pot să devin mai gay. Demult nu mai am probleme de acceptare. Îmi place să fiu gay, îmi place să fiu diferit și consider că amestecul de inteligența și empatie cu care sunt dotat (scuze pentru lipsa modestiei) se datorează, în parte, faptului că sunt gay. Nu reușesc să mă închipui hetero și în același timp la fel de inteligent și destupat la minte. Mă identific cu mișcarea feministă și cu reușitele mișcărilor sociale pe care minoritățile sexuale le-au produs în ultimii ani. Îmi doresc și lupt pentru o lume fără discriminare. Sunt mulțumit de tot ceea ce am cucerit și, așa cum am precizat, nu am nevoi acute de a face sex. Obișnuiam să am nevoi acute de a simți emoții, dar le-am eliminat. Am construit un zid in jurul meu pentru emoțiile specifice unei relații în doi. Pentru celelalte, continui deschis, îmi ador prietenii, sufăr/mă bucur din suflet pentru ei, plâng la filme mai sentimentale etc. Zidul nu este totuși suficient de înalt și, din când în când, răzbate nevoia de a dormi în brațele cuiva, de a mă trezi alături de cineva, de a săruta pe cineva și chiar și de a face sex cu o persoană tare dragă mie.

Cum imaginea mea de sine este contaminată de tot ceea ce știu despre mine, mi-ar plăcea să știu cum se vede din afară povestea mea. Cum poate fi analizată ori, în ultimă instanță, catalogată? Mulțumesc.


Alte articole scrise de același autor (David_88):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

David_88

Un gay care incearca sa se inteleaga...

Comments

  1. TudorTM    

    Salut David! Vreau să te întreb dacă ai fost îndrăgostit de cineva până acum? Eu pot să-ţi sugerez să te înscrii într-o organizaţie care luptă pentru drepturile LGBT, unde vei avea posibilitatea să cunoşti oameni inteligenţi, deschişi, cu preocupări care sunt mai aproape de valorile tale.

    Nu zic că trebuie, că e imperativ să o ai, dar lipsa unei relaţii, a dragostei din viaţa ta, te poate afecta chiar mult. Cred că nu ai făcut tot posibilul să găseşti acea persoană care să te iubească şi pe care să o iubeşti.

    Vezi dacă în oraşul tău este un ONG specializat pe drepturile şi problemele LGBT şi oferă-te să le dai o mână de ajutor. Cred că e cea mai bună alternativă la dating-ul online pe care ţi-o pot recomanda. Succes! Îţi mulţumesc că ai fost sincer şi ne-ai povestit atât de multe despre tine.

  2. Rhade    

    Pe parcursul povestii, la fiecare alineat mi s-a sugerat, mai mult sau mai putin subtil, ca esti astfel construit incat sa fii dependent emotional de altii: decizii si atitudini asumate pe seama altora, fara sa fie intotdeauna corelate cu trairile interioare. Nu ca as crede ca acest aspect in sine este negativ, insa impreuna cu o serie de incompetenti si labili intalniti prin zonele de „ardere” a iesit o combinatie nefasta la acel moment al vietii. Pe de alta parte e castigul prietenilor adorati – probabil stiu si ei de ce. Nu cred sa fi avut vreo implicatie in a nu gasi persoana potrivita (sau a nu fi gasit de el) dar in mod sigur nu te-a ajutat sa-ti mentii sperantele la un nivel elevat.

    Clar ti-a lipsit increderea de sine (dar sincer spus la varsta aceea e foarte greu sa ai incredere in tine, e mult mai usor sa te increzi ca altii stiu mai bine) sau cel putin incapatanarea (de care am avut/am destula – asta m-a ajutat foarte mult in descoperirea acestei laturi ale mele fara sa am regrete sau amintiri neplacute). Acum, cu timpul, probabil ai reusit sa achizitionezi ceva similar sa te protejezi (pseudo „zidul” amintit de tine spre final). Daca in alte aspecte nu pot sa am o parere claara, in sensul asta cred ca e bine sa nu mai evoluezi, altfel se ajunge la „ce e mult strica”.

    Apreciez ca ai reusit in cele din urma sa aderi la un set de valori care te determina sa „stagnezi” (mi se pare amuzanta ideea, pare mai degraba o situatie in care altcineva ar avea nevoie sa evolueze sa te ajunga din urma). Si mi se mai pare amuzanta ultima intrebare, chiar (mai) crezi ca stie cineva mai bine ca tine sa analizeze ceva legat de tine (in cazul asta o „poveste”) pentru ca esti prea contaminat de tine insuti? Si mai amuzant ca am scris un raspuns dupa ce am gandit si in final scris fraza de mai inainte :))
    Evident ca ce am scris nu te ajuta prea mult, mai pe scurt am vrut sa spun ca nu cred ca ai nevoie sa schimbi ceva in felul in care esti pentru a „evolua”. Daca era vorba de alta evolutie asta e, se poate da usor skip la comentariul meu.

  3. L@wrence    

    Hi man… Ai incredere in propriile sentimente si ganduri. O sa fie bine… Ai tot timpul din lume sa iubesti cum vrei! Lumea noastra este construita si compusa din oameni ,,MARI” si oameni ,,mici”…Iti doresc sa-i intalnesti pe cei care sunt ,,MARI”!.

  4. scriitorincepator    

    Imi place articolul tau si te inteleg perfect

  5. David_88    

    @ TudorTM – Bună întrebare… am fost oare îndrăgostit de cineva până acum? Mi-au plăcut câteva persoane dar îndrăgostit în adevăratul sens al cuvântului presupun că nu. Ce ne spune asta?

    Ai dreptate, nu am făcut tot posibilul ca să gasesc ACEA persoană, ba uneori cred că am făcut chiar totul pentru a nu o găsi. Cred că ar trebui să asum mai frecvent acest aspect și să nu mai dau vina numai pe faptul că nu prea am intâlnit oameni „MARI”, ca să-l citez pe L@wrence. Recitind acum ceea ce am scris îmi dau seama că singuratatea mi se datorează, în parte, mie.

    Mulțumesc pentru ideea ONG-ului, pare pertinentă 😉

  6. David_88    

    @ Rhade – Ce skip comentariului tău? Cred că de fapt am să îl salvez în Word și am să mă gândesc mult la ceea ce mi-ai scris. Ceea ce ti s-a sugerat la începutul fiecărui paragraf, „decizii si atitudini asumate pe seama altora, fara sa fie intotdeauna corelate cu trairile interioare”, pentru mine nu era deloc clar. Ba chiar tot timpul m-am considerat cel care ia decizii bazate pe ceea ce simte… îmi dau seama acum că treburile nu stau tocmai așa.

    Cu încrederea în mine nici în zilele de azi nu stau tocmai bine dar simt că acest tip de fragilitate îmi face bine, mă aduce de multe ori cu picioarele pe pământ.

    Nu știu dacă cineva poate să analizeze mai bine decât mine povestea mea, mi-ai demonstrat însă că este posibilă o analiză diferită de a mea (dacă e bună sau rea nu știu, știu însă că mă poate ajuta foarte mult dacă îi acord suficientă atenție și timp de gândire). MULȚUMESC!

  7. TudorTM    

    David, m-am tot gândit la tine! Îţi recomand să citeşti despre asexualitate, să vezi dacă găseşti un răspuns acolo!

  8. Andrey    

    Articolul a fost interesant, si totodata ciudat, pentru ca si eu sunt exact la fel… cate o data ma intreb ..de ce sunt gay ? de ce nu pot fi normal ca toti ceilalti ..ma sint foarte singur pentru ca nu am nici un prieten gay ..si nu am avut curajul sa spun prietenilor mei si familiei mele ca eu sunt diferit de ceilalti baieti ..si nu cred ca multi m-ar putea accepta . Mi-e teama ca vor rade si isi vor bate joc de mine pentru ca am o orientare sexuala diferita de a lor.

  9. noir    

    Salut, cred ca solutia ar putea fi sa te iubesti mai mult pe tine. Eu personal sunt tipa (bisexuala), sunt mandra de cine sunt si nu mi-am facut niciodata probleme legate de orientarea mea, nu am avut probleme de identitate si ma simt confortabil cu cine sunt, si toti cei din jurul meu stiu de mine, fara sa ma judece (iar daca ma judeca nu ma intereseaza). Cred ca daca intalnesti acel om pentru tine, sexul nu o sa ti se mai para neinteresant sau scarbos – o sa ti se para genial. O experienta gresita nu este o experienta pe care sa o consideri permanenta – ea e pasagera, si totul se poate schimba, depinde de tine. Fii mai deschis.

  10. Analovesbengreen    

    Eu cred ca esti un om tare special si sensibil, trebuie sa ai grija de sufletul tau si sa ai rabdare sa gasesti pe cineva la fel de special ca tine.<3

  11. Analovesbengreen    

    David…P.s: te rog sa ne tii la curent. Mutla bafta si nu iti fie teama de fericire 😉

  12. Rares    

    Stii,mi se pare foarte ok modul tãu de a gândi. Eu am 14 ani si nu stiu ce sunt: bi sau gay? Mã confrunt cu asta mereu. Sufãr si nu înteleg multe. Pãrintii mei nu sunt atât de openminded încât sã mã sustinã. Ai putea sã îmi dai vreun sfat? Uneori mã simt bine cu ideea asta, alteori as vrea sã mã închid undeva pentru totdeauna. Nu stiu ce sã fac.

  13. swimmer    

    Rares,
    esti inca mic ptr a intelege…Raspunsurile pe care le cauti tu au nevoie de timp si de cunoastere si de rabdare…Daca as fi in locul tau m as mai bucura de copilarie , caci sunt sigur ca vei intalni persoana potrivita care te poate ajuta sa iti definesti sexualitatea…Totul este relativ : acum sa zicem iti doresti o noapte pasionala cu un baiat , si maine doresti sa fii tatic , adica sa faci un copil cu o femeie…
    Succes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *