Salutari,

M-am gandit sa scriu in seara asta despre ce vrem noi…

Am sters primele randuri din acest post, le-am rescris, am sters din nou, de atatea ori pana cand am realizat ca nu pot sa acopar subiectul asta. In nici un caz singur, asa ca ma limitez acum si o sa vorbesc despre ce vreau eu. Pana nu demult imi doream bani multi, sa fiu independent ca sa pot face ce vreau eu si iata-ma ajuns in sfarsit, in pozitia mult dorita si nu stiu defapt ce vreau.  

Am citit recent un post chiar de pe acest blog care m-a facut sa reflect asupra mea si sa imi pun aceasta intrebare. Povestea autorul, si citeam insetat, cum desi nu cauta nici relatie, nici un sex trecator, nu a putut sa refuze avansurile unui barbat cu care se intalnise (si cu care vorbise mult inainte).

Mi-a ramas ideea fixata in cap ca nu stia ce vrea si ca eu in locul lui as fi ……. dar vezi? asta e problema – nici eu nu stiu ce as fi facut. Desi imi doresc sa imi gasesc pe cineva cu care sa impart mai mult decat patul pentru o seara, doua, simt ca nu as putea sa fac asta. Nu ma intelege gresit, am incercat dar mereu s-a terminat prost, in lacrimi, suferinta si multe resentimente ce inca ma apasa. Incep sa realizez incet, incet ca problema nu e EL (mereu va fi acolo, asteptandu-ma), ci la mine. Eu sunt cel ce nu poate fi legat, constrans de o relatie.

Nici nu am apucat sa scriu asta si mi-am adus aminte de Adrian, baiatul pentru care mi-am lustruit lantul si bila. M-am dedicat relatiei trup si suflet si totusi, tot eu – cel ce vroia asta, la cele mai mici semne ca relatia scartie, am inceput sa caut altu. Tot eu, de buna voie am ales sa tin pe altcineva prin preajma, nu prea aproape dar nici prea departe, doar ca sa am o plasa de siguranta.

Nu conteaza ce s-a intamplat in continuare, poate unii isi pot imagina, poate altii stiu dar nu a fost placut. Am suferit enorm, multa vreme si ranile inca nu se vindeca… Ma gandesc acum, cu stupoare, ce a fost in capul meu? Daca eram intr-o relatie, ce da semne ca scartie, de ce m-am dus la altu? asa am crezut eu ca se repara lucrurile? Am fost egoist si m-am gandit la mine… vroiam sa nu sufar si tocmai in pozitia aia am ajuns.  Nu era mai bine oare sa lupt pentru EL atunci? Sa fac in asa fel incat sa repar decat sa imi gasesc altceva? Am fost un las si am preferat sa fug…

Bineinteles, dupa atat drama am zis ca nu mai vreau relatii, cel putin pt o vreme. Dar asta sa fie adevarul? De ce ma apuca amitirile cand ma uit la un film de dragoste? De ce zambesc cand vad doi batranei tinandu-se de mana pe strada? Pentru ca undeva in adancul inimii am o gaura… ce trebuie umpluta cu multa dragoste, dar frica de ce as putea patii daca cumva ma raneste, daca aflu prea tarziu ca nici baiatul asta nu este EL, ma paralizeaza. Asa ca mai imi torn un pahar de vin, si mai imi aprind o tigara…

Deci practic nu vreau o relatie… vreau doar ca golul din sufletul meu sa fie dispara… Surprize, surprize! pana nu demult umpleam golul ala golind sticle si pachetele de tigari, implicit si portofelul prin cluburi… Dar am realizat ca nu e deajuns, tot gol ma simt. Asa ca am impresia ca o relatie m-ar salva… tind sa cred ca nu. As urma din nou acelasi tipar, apare cineva, cred ca este EL, ma indragostesc foarte repede, incep sa il iubesc si la primu semn ca nu e asa, fug mancand pamantul. Asa ajung sa urasc barbatii care se sperie de mine ca ma indragostesc prea repede (si imi lasa un amar oribil, gandindu-ma ca putea fi ceva frumos)  si sa ii fac sa sufere pe cei care stau prea mult pe langa mine.

Dar dupa cum am spus mai sus, nu asa umplu golul… Poate mi-ar fi mai usor daca nu am trai intr-o societate care ne uraste si defapt imi doresc sa fiu eu, asa cum sunt, liber si fara constrangeri. Poate vreau mai multa toleranta din partea romanilor, sa pot iesi pe strada si sa ma tin de mana cu EL fara sa ma ia cineva la bataie. Intradevar asta chiar vreau… dar sunt constient ca nu ar fi de-ajuns.

Am scris randurile astea in speranta ca ma intelegi, ca poate ai trecut prin aceeasi chestie ca si mine si ai gasit solutia… Poate doar o sa ma critici pentru limbajul simplist sau o greseala gramaticala sau de tipar, dar vreau sa stiu macar atat, tu ce vrei? Vrei bani, iubit, familie, copii, intelegere din partea parintilor, toleranta? Ce te-ar face pe tine implinit?


Alte articole scrise de același autor (khaos):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

khaos

The opposite of love? It is not hate, it's indifference. If you have a different answer than it's about time we met :)

Comments

  1. chris92    

    Nu sunt eu probabil tocmai persoana inzestrata sa iti dau un sfat dar am sa gandesc cu sufletul si nu cu mintea in ceea ce iti voi spune.
    Tu ai nevoie de dragoste asa cum o floare are nevoie sa fie imblanzita de raze calzi ale soarelui ca sa isi poata deschide corola si sa fie admirata in toata splendoarea ei.De o persoana cu care sa imparti si bune si rele,sa calatoriti,sa fiti impreuna, sa va impartasiti zambete calzi si nopti scaldate in tandrete.Poate folosesc cuvinte prea mari ,poate ca nu …cert este ca dupa ce ai scris acolo mai sus ma regasesc pe mine fiidca nevoile pe care le ai tu le am si eu.(acum dau cu presupusu) .Ai nevoie de un om cu care sa vorbesti orce ca si cum ai vorbi cu tine insuti.Nu cauta perfectiunea caci ea nu exista. Sfatul meu e sa cauti in inima ta adanc si sa te regasesti.Intradevar bani nu aduc fericirea si nici nu o mentin cum spun alti, pe mine unu ma deprima faptu ca am bani si ii prostesc pe lucruri care incerc sa le fac pentru a imi umple goliciunea din sufelet iar seara cand ma pun pat realizez ca iar a trecut o zi fara persoana iubita, fara mari realizari .Imi place cum gandesti ..si eu nu de mult am intalnit o persoana care iti seamana destul de mult in gandire, tin la el mult si imi este frica sa nu il pierd ,insemnand mult pentru mine.Viata e ciudata asta trebuie sa recunoastem cu toti.Dar nu avem ce face suntem deja intrati in „lupta”cu ea. Uite,daca vrei lasami o adresa de email si mai schimbam discutii pe tema asta,mie unu mi-ar face placere fiind genul de persoana careia ii place sa exploreze oameni , capacitatile lor ,si tot ceea ce este bun .Suna umpic nebuneste din partea mea,dar pe mine ma fascineaza defectele oamenilor si imi plac mai mult decat calitatile lor deoarece acceptand un om cu defecte ajungi sa iti dai seama ca e mult mai frumos decat ceea ce pare, finta umana cu defecte e mult mai frumoasa decat una care se apropie de perfectiune,ceea ce nu cred nici acum ca exista.TE las sa analizezi ce ti’am scris aicia :) si sper sa mai dezbatem o suta de teme dinacestea ,mi’ar face placere.

  2. fabian    

    Iubirea lui. Asta m-ar face sa ma simt implinit.

  3. boon    

    Eu cred ca ai nevoie de un EL care are aceleasi temeri ca si tine, care se indragosteste repede si traieste cu teama ca va da bir cu fugitii la prima scanteie. Acest EL cu care sa vorbesti si sa va spuneti lucrurile astea. Sau un EL oarecare caruia sa-i POTI spune lucrurile astea. Care sa te asculte si sa te inteleaga si care sa-ti ofere siguranta ca nu se va intampla acel lucru niciodata, ca atat cat vei fi cu el nu vei simti nevoia sa fugi departe de el ci, mai degraba, sa fugi IN bratele lui. Eu asta cred. Eu asta as vrea. Si eu ma indragostesc usor. Prea usor. Si nu e bine, ca pana acum m-am indragostit doar de persoane nepotrivite. Implinit voi fi cand voi sti ca exista cineva care ma iubeste asa cum il iubesc si eu pe el. Cand voi sti ca sunt iubit. Caci e usor sa iubesti, dar e mai greu sa ti se raspunda cu acelasi lucru.

  4. itsfriday    

    Sunt de parere ca in viata nu ne este menit sa gasim un EL sau un EL si o EA etc.
    Sunt ata de multe lucruri de care ne putem bucura, incat mi se pare absurd sa tot dam vina pe dragoste si dezamagire, lacrimi si suspine.

    Nu incerc sa fiu moralist (:P) daca e sa se intample, se va intampla, daca nu …. de ce sa tanjim atata dupa relatii … sa incercam sa fim impacati cu noi insine si sa ne bucuram … and guys, please don’t give me that shit with love is joy and joy is love … as if … pleaaaaaase! :)

  5. itsfriday    

    P.S. Mi se pare pretentios cum scriem *el* cu litere mari … e ca tampenia aia de la religie si din biblie cand scriem (se scrie) despre dumnezeu in orice context cu litere mari: „El, Său, Lui” = I think it’s funny and stupid! (partea asta cu Jesus)

  6. LeKick    

    Vezi tu, în viaţă câştigi şi pierzi în egală măsură, atât sentimental cât şi material. De obicei în momentul când pierzi înveţi să apreciezi ceea ce ai avut, de multe ori este prea târziu, alteori ţinem cont şi nu mai facem aceleaşi greşeli în schimb inventăm altele şi sfârşim prin a o da în bară din nou.
    Am fost ca tine, am procedat ca tine, am călcat în picioare suflete şi am ţesut din ele plasa mea de siguranţă fară să-mi dau seama că de câte ori mă aruncam în ea, sufletele ţipau de durere. Nu după foarte multă vreme am ajuns eu – un suflet în plasa de siguraţa a altui om, şi am învaţat cum e sa stai şi să astepţi ca el să se arunce fără milă cu picioarele înainte iar eu sa fiu acolo dezgolit sufleteşte si sa-l prind.
    Mi-am primit pedeapsa de la viaţă cu vârf şi îndesat, fapt ce m-a făcut să-mi revizuiesc atitudinea faţă de cel care-mi este alături şi faţă de lucrurile spirituale sau materiale pe care mi le doresc. Acum la 30+ de ani îmi doresc un om (nu îl numesc normal pentru că normalitatea difera de la om la om) cu defecte şi calităţi, cu puterea de a se arunca într-o relaţie fară plasă de siguranţă, să ştie că într-un cuplu sunt doi şi nu unul, în pat sunt doi şi nu trei, la masă suntem doi şi uneori câţiva prieteni dragi (urăsc relaţiile unde sunt forţat să exclud socializarea din cauza geloziei) şi cel mai important lucru pentru mine, să ştie ca şi eu sunt un om cu defecte şi calităţi ca şi el, uneori greşesc dar cu siguranţă ştiu să-mi cer iertare.
    Golul pe care-l simţi poate fi umplut provizoriu cu diverse lucruri trecătoare în schimb este destinat doar pentru un singur lucru. Când te decizi să-i dai întrebuinţarea corectă nu uita ce bine te simţi cu lucrul portrivit în locul potrivit, atunci îţi va fi mai greu să renunţi aşa repede…

    #2 Boon, un El defect cu un alt El defect nu se repară, mecanicul învaţă înainte să fixeze.

    Khaos trebuie să ajungă în faza în care ştie ce vrea înainte de a se juca cu viaţa altuia. De ce cauţi relaţie daca ai tendinţa să fugi, fuga oboseşte şi la un moment dat rămâi intr-un loc negru şi urât de unde nu te mai poţi mişca şi te mulţumeşti cu el consumându-ţi sufletul cu amintiri şi „what if-uri”.

  7. boon    

    @LeKick ce e defect in a-ti fi teama? Eu nu consider niciun defect acolo. E natural. Eu am dat exemplul ala referindu-ma ca poate, daca ar gasi pe cineva care gandeste la fel ca el, l-ar intelege, ar discuta si s-ar intelege reciproc. Ca la o sedinta de psihoterapie. Doar ca fara un psihiatru. Doar 2 oameni. Normali.

  8. 1AfterEightTeen    

    Suntem pe aceiași undă. Așa că nici eu nu am cum să te sfătuiesc dar am ajuns la concluzia că merită să faci ceva dacă tu crezi că că acel lucru te face fericit. Cu toate că nu este bine și realizez asta, de fiecare dată când văd ceva ce-mi place fac orice să îl obțin sub orice formă. Însă eu caut un fel de iubit căruia să îi placă și lui de mine, și atunci apare o problemă mare, teama de a fi refuzat. Pentru că nu îmi place să fiu refuzat, de multe ori dacă am eu impresia că un tip nu m-ar plăcea nici nu intru în dialog. Dar weekend-ul trecut am dat de un tip în Purple care mă ignora pe ‘romeo’ dar care a venit la mine spunându-mi că sunt așa de drăguț la care eu nu am știut ce să răspund pentru că tipul respectiv nu îmi răspundea de doi ani. Așa că l-am întrebat: Ce s-a întâmplat și cum de îți place de mine acum?
    Păi e prima oară când ne întâlnim. Și nu semeni deloc cu tipul din poze, ești mult mai fain, asta după ce i-am arătat profilul meu la care nu mi-a răspuns niciodată :).

    Am rămas ud tot și pe parcurs am dezvoltat o conversație foarte plăcută, am schimbat numere de telefon și chiar ne-am întâlnit. Oamenii se mai schimbă dec cred că este indicat să lupți pentru cineva la care ții!

  9. khaos    

    Nenorocitilor, azi la munca era sa plang din cauza voastra!

    @Chris92 – multumesc pentru cuvintele frumoase si blande, mi-ai umplut inima de bucurie

    @fabian – tind sa iti dau dreptate, dar asa cum spuneam si mai sus, e oare de ajuns?

    @boon – acela ar fi idealul partner, dar exista? Chiar e posibil sa existe cineva care sa te inteleaga si sa iti semene asa mult?

    @itsfriday – EL… EL pentru mine reprezinta nu un om/persoana, ci o idee, conceptul de omul perfect pentru mine, care m-ar face sa ma simt fericit. Daca chiar exista in realitate, ar fi mai presus decat un zeu pentru mine 😉 merita si L mare, nu numai ‘E’-ul

    @LeKick – mi-am dat acelasi sfat ca fratele meu, aveti dreptate, demult trebuia sa stau sa imi pun intrebarea asta.

    @1AfterEightTeen – Ai dreptate oamenii se schimba, dar foarte greu si foarte rar 😀 . Problema cu luptatul, pentru mine, e ca nu stiu cand si daca se merita sa o fac.

    @All – Va multumesc mult pentru intelegere, in sfarsit am gasit oameni care ma inteleg! In sfarsit pot vorbi despre lucrurile care ma apasa fara sa fiu neinteles sau ignorat. Va ador! :)

  10. LeKick    

    @Boon – Frica o întâlnim toţi, numai ca nu este o stare normala, este senzaţia de autoapărare a organismului în faţa unor pericole. Ideea este că atunci când două persoane se confruntă cu aceeaşi frică –de întuneric dau exemplu, întotdeauna îşi vor amplifica aceste stări de disconfort doar prin simplul fapt că povestesc ceea ce simt. Frica se depăşeşte numai prin autocontrol, acceptarea problemei şi în ultimul rând sprijinul celor apropiaţi. Nu o lua în nume de rău dar eu consider că două persoane cu aceeaşi problemă nu reuşesc să o depăşească. Cel mult îşi construiesc o lume a lor unde devin dependenţi unul de altul, lasaţi fără pereche vor fi incapabili să treacă peste momentele critice.

  11. aserd_tm    

    Ce vrem cu adevarat? O intrebare sau o dorinta interesanta, la care chiar daca stim raspunsul e foarte greu sa fie si indeplinit.
    Eu imi doresc sa intalnesc o persoana cu care sa pot sa am o relatie sincera,o persoana care sa ma inteleaga asa cum sunt,care sa imi fie alaturi in momentele dificile ,sa ma sustina ,o persoana alaturi de care sa ma trezesc dimineata ,sa il imbratisez,sa ne simtim bine impreuna, sa putem merge la un film, concert, eveniment sportiv etc , mai simplu imi doresc sa apara in viata mea o persoana pe care sa o iubesc si care la randul ei sa ma iubeasca pe mine .
    Dar cam aici se opreste dorinta, visul, pt ca este un vis frumos pe care il am seara atunci cand pun capul pe perna dupa o noua zi obositoare, insa dimineata ma trezesc la aceeasi realitate de zi cu zi , o realitate pe care si eu mi-o creez din “n” motive, dar asa e firea ma si nu pot sa ma schimb. Desi am acceptat destul de usor faptul ca sunt gay(pe la 16-17 ani,iar prima interactiune cu o persoana gay abia la 23 ) nu am avut curajul sa spun lucrul acesta si apropiatilor, familiei, si din cauza asta mie greu sa gasesc persoane de incredere cu care sa pot lega prietenii, sa pot discuta despre lucruri pe care nu le pot discuta cu ceilalti apropiati, si desi sunt constient ca doar daca voi cunoaste persoane asemenea mie voi putea gasi si ceea ce caut, nu prea pot sa fac lucrul acesta.
    Cateodata ma gandesc ca poate ar fi mai bine daca as pleca intr-un alt oras, unde sa incep o viata noua, fara atata presiune care apasa pe umerii mei in momentul de fata, sa imi pot face noi prieteni, insa in acelasi timp sunt o gramada de lucruri si locuri pe care le iubesc in orasul natal si de care cu greu as putea sa ma despart.
    In cazul meu intrebarea nu este ce imi doresc cu adevarat , ci de ce nu am curajul sa incerc sa fac ceea ce imi doresc , de ce trebuie sa imi pese mai mult de fericirea altora decat de a mea, de ce nu pot sa ma gandesc prima data la mine si abia dupa la cei din jur ?

  12. blue    

    Ma regasesc in acest articol; mai mereu imi aman fericirea, ma autosabotez. Sunt constient ca am nevoie cateodata de cineva, cel putin sa ma asculte.
    sfatul meu: ai incredere in tine, experimenteaza!

  13. Luc    

    Khados te inteleg perfect, exact in aceeasi situatie sunt si eu, am descoperit ca problema este la mine, si anume teama de a-mi lua angajamente, teama de un nou inceput, de a nu suferi din nou. Incep sa ma simt ciudat, am aproape 25 de ani si sunt singur de alti 4…
    Daca gasesti o solutie let me know 😉

  14. boon    

    @blue heeeey, dar pe ala il chema Bloo! 😀

  15. blue    

    @boon. nu stiam cum il cheama:D l-am pus pentru simplul fapt ca e albastru(my favourite colour):)

  16. abstraaact    

    no… buna intrebare. norocul nostru ca habar nu avem sa raspundem la ea, caci altfel am fugi cat de tare am putea de raspuns. :)

    eu unul habar nu am sa iti dau sfaturi despre ce ar trebui sau cum ar trebui sa faci, si cred ca nimeni de pe aceasta planeta nu poate sa raspunda in afara de tine.

    revenind la intrebarea ta… ce imi doresc eu?! ioi… nu cred ca am descoperit inca. dar uite… o sa iti spun o mica istorie.

    Era o data un mic print care se numea Io… si era unul intre… 😀 printi, si mandru’n toate cele… Ei bine, acest mic print avea doar un singur vis. Si anume isi dorea sa devina batran si intelept. Si multi ani au trecut… cercetand cum sa devina intelept… si cand a ajuns sa fie alb la par se intalneste cu Timpul.
    Io: Timpule, ani de zile am cautat sa devin intelept. Spune-mi, te rog, sunt intelept?
    Timpul: Da!
    Atunci micul print isi intoarce fata si isi pierde surasul de pe buze.
    Timpul: De ce nu mai zambesti Io?
    Io: Pentru ca mereu am crezut ca atunci cand voi fi intelept voi fi fericit.
    Timpul: Si?!
    Io: Si acum inteleg ca mi-am pierdut viata cautand vise si nu am apucat sa o traiesc.

    toate bune 😉

  17. gigeoc    

    ,,experimenteaza”;vorba lui blue,da nu pana la adanci batraneti ca ramai frumos si cu bani!:))

  18. fabian    

    @khaos da. categoric da. pentru mine, cel putin. si vorbesc in cunostinta de cauza. cand simteam ca ma iubeste din tot sufletul aveam lumea la picioare. cine a iubit cunoaste…

  19. oscarW    

    Am fosc cuprins de frica cand l-am intalnit pe primul si cand m-a sarutat. Am fost cuprins de frica cand a tipat prima data la mine, am tremurat ca o joarda cand mi-a dat prima palma si mi-a fost frica de fiecare data cand am acceptat pe cineva sa intre in spatiul ala gol de care vorbeai tu in inima, si tot frica mi-a fost dupa ce a iesit din golul acela si a plecat lasand o cicatrice. Orice om ce a trecut prin golul ce necesita constant sa fie plin cu ceva anume, este ocupat de unul si de altul si fiecare isi face loc in modul sau, si prin asta implicit poate ca fara sa isi dea seama la inceput face rani si dupa ce pleaca acestea sangereaza si dupa un timp raman cicatrici.
    Doare al naibii de rau cand constati ca nu e nimeni langa tine si ca nu e nimeni sa te faca sa razi, sa ii simti caldura si tot felul de chestii diabetice ce sunt implicate intre 2 oameni.

    Am incercat sa imi iau o pauza, eu de la tot ce implica relatii sexuale si orice fel de relatii timp de 2 ani de zile si a fost al dracu de greu sa ma obisnuiesc sa nu mai caut nimic, pur si simplu sa incerc sa ma bucur de viata si in alt fel. Sa nu ma mai limitez in a cauta barbati si a incerca sa il gasesc si ma gandeam ca daca e sa fie ceva o sa ma gaseasca si el pe mine. Si totusi nu m-am tinut de promisiune, am continuat sa mai vrajesc si eu pe ici pe colo, insa m-am rezumat la vrajeli si nimic mai mult.
    Pana cand dau si eu de unu care incet incet si sigur imi rupe zidul ce eu l-am creeat intre mine si oricine ce vrea sa ma atace sentimental. Si desi eu am crezut ca zidul ala e de nedistrus, uite ca l-a crapat si acum incet incet incearca sa descopere ce si cum e cu mine.
    Sunt pe departe de a fi perfect, si sunt plin de greseli si de defecte, dar asta nu inseamna ca o sa il impiedic sa ma cunoasca si mai mult. O sa ii dau o sanasa, de fapt o sa ne dam o sansa si ce va ii va fi, dar nu vreau sa stau mereu cu gandul peste 5 ani sau 10, oare ce ar fi fost daca eram cu el? Ce fel de amintiri as fi avut?

    Deci e mai ok sa fii nesigur si sa explorezi decat sa stai pe tusa si sa ramai cu intrebarea : cum ar fi fost, daca ar fi fost ?

  20. Rhade    

    Incercand sa raspund la intrebarea „ce vreau de fapt” singurul lucru care mi-a venit in minte a fost ca aleg (si nu vreau) sa am puterea de a fi constient. Pentru ca daca sunt constient, atunci stiu ce sa aleg si cum sa imi manifest alegerea astfel incat sa obtin starea de plentitudine fizica si emotionala. Pe de alta parte, frumusetea acestei vieti este tocmai iluzia de a nu putea alege, de a trai intr-o aparenta limitare a puterii de alegere, un dezechilibru intre ce suntem si ce am vrea sa fim. Dar „a vrea” ramane doar o dorinta pentru ca se concretizeaza doar alegerea, este dezechilibrul din interiorul echilibrului care da sens si creeaza emotia pe care tanjim atat de mult sa o obtinem.
    Ce ma impiedica sa imi materializez alegerile este incapacitatea mea de a constientiza (=intelege, cu sau fara argumente) limita sau dinamica dupa care se modifica aceasta limita intre a incerca sa imi implinesc cu propria energie alegerile si a lasa universul sa faca totul pentru mine. Din experienta de pana acum si dezamagirile avute am fost impins catre directia de a lasa universul sa-mi implineasca alegerile fara a fi dezamagit (cel putin nu mai mult ca inainte) insa energia din interiorul meu pe care nu am mai folosit-o are constiinta si uneori simt ca o opresc din a-si manifesta propria alegere indiferent ca ea coincide sau nu cu a mea.
    Scuze ca am fost cam metaforic, nu am gasit alta metoda de exprimare la momentul scrierii.

    @LeKick, inteleg ideea ta insa imi permit sa te contrazic. Este mult mai neplacuta situatia in care unuia ii pasa prea mult si altuia deloc decat cele in care cei doi sunt foarte implicati sau, din contra, aproape ca nu le pasa unul de celalalt. Pentru ca in cazul carora nu le pasa nu cred ca se poate vorbi de o influenta reciproca notabila o sa ma rezum la cealalta categorie. Doua persoane cu „defectul” de a se implica „prea mult” sunt mai motivate sa iasa totul perfect si sa se ajute reciproc in a ajunge la perfectiunea dorita. Ca sa folosesc exemplul tau, cred ca doua persoane carora le e frica de intuneric si care tin una la alta pot ajunge deseori ca atunci cand sunt impreuna sa nu mai simta niciun fel de teama, chiar si fara sa realizeze acest lucru – sunt de acord ca astfel se poate crea o dependenta dar care din punctul meu de vedere e benefica. In cazul in care „defectele” sunt disproportionate sau diferite (unul se implica mai mult ca celelalt, unul face gesturi pe care celalalt nu le intelege in acelasi mod etc.) poate ca cel care nu-i pasa asa mult sa treaca mai departe fara macar sa-l fi afectat in vreun fel, deci nu castiga si nici nu pierde nimic, insa celalalt cu siguranta va fi afectat iar teama si „defectele” i se vor agrava.

  21. RobertG    

    Rhade, frumos spus. 😉

  22. LeKick    

    @Rhade, nu era vorba de care si in ce masura se implica, era vorba de doua persoane cu aceleasi temeri, corect le depasesc impreuna se bazeaza una pe alta, dar cand una decide asa cum zici tu ca ii pasa mai putin si i se cam rupe, cealalta ce face? Sufera. In concluzie, terapia in doi nu este o solutie in cazul asta.
    Tu daca-mi zici ca ma iubesti dar intr-o zi posibil sa fugi de frica, nu am sa-ti spun: stai ca ne facem bine amandoi, o sa te intreb ce vrei exact de la mine/viata. Revenind la problema pusa de Khaos, pana nu-si raspunde la intrebare singurel cam greu sa gaseasca raspuns la partener, daramite vindecare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *