shadow

acceptance

Este primul meu articol pe acest blog, așa ca o sa incep prin a mă prezenta. Numele meu este Costin,  am 18 ani și sunt elev la liceu. Sunt o persoană perfecționistă, inteligentă și cu principii clare. În urmă cu mai mulți ani am început să realizez că nu sunt ca majoritatea, că sunt gay.

La început nu m-am acceptat, mă judecam mai mult decât era necesar și îmi făceam tot felul de planuri de viitor, că mă voi comporta ”normal” și că mă voi căsători la un moment dat doar pentru acoperire. Această frământare continuă a avut efecte negative asupra mea și a stimei de sine, făcându-mă să mă simt condamnat la o viață impusă de societate, pe care nu pot să o trăiesc asa cum vreau.

Cu timpul am început să înteleg că am doar o viata și o voi trăi așa cum vreau eu, fără să îmi impună nimeni viziunea lor asupra cui ar trebui să iubesc. M-am convins că voi putea face asta, voi putea să iau eu deciziile în ceea ce mă privește, am căpătat încredere în forțele proprii. Trăiesc cu ideea că orice problemă poate fi rezolvată.

Cu doi ani în urmă am hotărât că nu mă voi ascunde. O persoană care nu se simte bine în propria piele nu poate să ajungă niciodată la potențialul ei complet, nu poate să fie fericită. Astfel, am început să îmi fac coming out-ul, nu doar din dorința ca ceilalți să mă cunoască complet, ci pentru a crea un precedent. Fac parte din generația tânără, cea care este deschisă la schimbare și sunt convins că am puterea să schimb, intr-o oarecare măsură, mentalitatea celorlalți.

Revenind la procesul de coming out, știam că în liceu ar mai trebui să fie, statistic vorbind, încă 3-4 persoane în aceeași situație. M-am gandit că, dacă eu voi da un exemplu, poate și ceilalți vor fi inspirați să găsească curajul de a se afirma. Așa că am început să le spun prietenilor, prima care a aflat fiind, bineînțeles, cea mai bună prietenă, apoi ceilalți prieteni apropiați și, încetul cu încetul, aproape toată lumea. Reacțiile lor au fost în totalitate pozitive, și de aceea țin sa le multumesc că mi-au fost alături. Uneori, din prea multă grija fața de mine încercau să mă acopere atunci când făceam ceva ieșit din comun, chiar sa ma convinga sa pastrez acest lucru doar între prieteni, dar au ințeles motivele mele și acum nu mai e un secret pentru nimeni. De aproape două luni mi-am schimbat și informațiile personale de pe Facebook, pentru a reflecta adevărul: interested in men.

Sfatul meu pentru toți tinerii gay aflați în dificultate este să încerce să îsi găsească curajul de a fi ei însăși. Fiți informați despre factorii ce determină orientarea sexuală, pentru că vor apărea întrebări, dar dacă răspundeți calm și îi faceți pe ceilalți să înțeleagă, nu veți avea parte de reacții supărătoare. Lumea este foarte dezinformată și cel care va trece prin coming out va avea de spulberat o mulțime de mituri și idei greșite. Pe măsură ce tot mai multa lume află adevarul, faptul că cineva e gay nici măcar nu mai constituie un subiect taboo sau interesant, pentru că deja e ceva știut.

Poate nu am reușit ceva impresionant, dar de când am început să recunosc că sunt gay, simt că am reuțit să modific percepția celorlalți asupra comunității LGBT. De câte ori am dezvăluit cuiva adevărul despre mine am mai câștigat o persoană care înțelege, care este tolerantă și care accepta oamenii pentru ceea ce sunt ei.

Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Merendir

Am 18 ani si sunt din Bacau.

Comments

  1. BAGBOY    

    Felicitari, Costine! Coming-outul este cel mai bun lucru pe care un gay il poate face pentru comunitatea LGBT. Daca toate persoanele LGBT ar fi out, s-ar termina cu discriminarea si aparenta impresie ca suntem putini si slabi.

  2. Alex P    

    Felicitari pentru curajul si onestitatea de a-ti asuma identitatea la o varsta destul de frageda. Articolul e un bun exemplu de „uite ca se poate”. Totusi, trebuie sa recunosc ca sunt putin surprins ca ai avut parte de reactii ATAT de pozitive la un liceu din Bacau. Chiar in totalitate pozitive? poate trebuie sa-mi revizuiesc parerea despre Moldova…

  3. cristymaykei    

    Bravo Costin!
    Puțini tineri au curajul tău și te felicit pentru asta, mai ales că îmi dai ocazia să le readuc aminte unora dintre tinerii cunoscuți mie personal și care activează pe blog, că oricât de străluciți, inteligenți, frumoși și doritori de o schimbare a mentalității celorlalți despre ce este, înseamnă a fi gay, a o face doar aici pe acest blog, nu este de ajuns, schimbarea adevărată se face începând cu chiar cei dragi ție, prietenii și familia ta.
    Se știe că indiferent cât de homofobi sunt părinții sau unii dintre prieteni, conștientizarea existenței unei persoane iubite de ei care este gay, le face doar prin aflarea acestui fapt, să-și schimbe atitudinea față de subiect, iar în viitor vor fi mult mai atenți în manifestarea lor față de alți gay.

    Fiecare tip, care are curajul să spună familiei că este gay, pe lângă faptul că-și ușurează sufletul de o mare povară, putând astfel să-și clădească viața pe o fundație solidă, ajută și pe ceilalți gay, pentru că vedeți voi, e greu să mai arunci cu piatra în alt gay când ști că ai și tu unul acasă în familia ta și hai să fim serioși, nu cred că este familie care să nu aibă unul, fie el văr, unchi, nepot, etc.

    Cum poți să schimbi mentalitățile altora străini, dacă tu nu ai acel curaj necesar-obligatoriu să spui familiei tale?

  4. Merendir    

    Generația tanara a devenit surprinzator de deschisă la minte in privința comunității LGBT. Bineînțeles, există și excepții, persoane needucate vor exista oricâte generații vor trece, dar în principal tinerii înțeleg această problemă. Contează și cel care își face coming out-ul, pentru că daca nu are un grup de prieteni care să îl susțină atunci cand apar discuții, evident, îi va fi mai greu.

  5. cristymaykei    

    Merendir cunosc destui tineri cu vârsta apropiată de a ta, care amână coming out-ul din diverse motive mai mult sau mai puțin reale, unii care chiar scriu aici pe blog și care acum ar putea profita de această ocazie de-a se descărca, să arate nouă motivul lor, aflând astfel cum gândesc ceilalți, dându-le posibilitatea să analizeze lucrurile și din alte unghiuri, posibil căpătând mai mult curaj sau măcar să stabilească un termen, o dată, ori cel puțin să conștientizeze că vor amâna coming out-ul sine die.

    Tare m-ar bucura să văd o poziție, măcar a unui tânăr ce scrie aici pe DarkQ, spusă sincer, onest ca astfel împreună, fără acuzații, răutăți, să vedem și să înțelegem cum stau de fapt lucrurile în realitate.

    Știu că este greu, tocmai de aceea primul care sparge gheața este demn de tot respectul.

    Sunteți mulți aici pe blog și sunt convins că voi citiți, așa că ce aveți de pierdut, doar puneți degetele pe tastatură și scrieți primul cuvânt, restul vine de la sine, nici nu vă veți da seama când a-ți scris 1000 de cuvinte,

    Merendir poate ar fi bine să ajuți și tu, povestindu-ne, nouă aici la modul concret, cum ți-ai făcut tu coming out-ul și cine știe, poate mai sunt doritori care ne vor spune cum și-au făcut ei coming out-ul.

  6. Bogdan    

    citesc, de-o vreme dar n-am comentat niciodata.
    nu inteleg de ce este o asa mandrie sa-ti ‘faci’ coming out-ul. ca mie imi place atingerea unui barbat si nu a unei femei este fix problema mea. oricat de deschisa este societatea in care traiesti lumea tot o sa te judece. indiferent ca esti gay, bi, sau heterosexual.
    ce castigi daca spui in gura mare ca esti gay? orientarea sentimentala(asa imi place mie sa i spun) nu este o povara pentru mine dar nici nu ma mandresc cu asta.
    singurul lucru pozitiv este acela ca, teoretic, iti poti gasi pe cineva mai usor. dar si cu asta este o problema(pt mine). deobicei , gay-ii iesiti din dulap, sunt exibitionisti si nu au nicio peoblema sa arate tuturor ca ei sunt ‘altfel’. am intalnit si exceptii, dar rare.
    sfatul meu e sa nu va grabiti cu asta. nu o mai promovati ca pe o izbavire. acceptati faptul ca va place p… dar n o strigati in gura mare.

    ps: iti urmaresc activitatea aici de mult timp dar niciodata nu am vazut sa spui ceva de coming out ul tau. sunt curios :-)
    sscuzati mi lipsa punctuatiei si eventualele greseli gramaticale. scriu de pe telefon si mi e lene sa corectez :-)

  7. Bogdan    

    cristymaykei, de coming out ul tau sunt curios :-)

  8. idleusername    

    Eh, nu vreau sa fiu cinic, dar incurajarile imi suna a „Sari tu primul in put, apoi voi sari si eu”. (Da, am citit ce ai scris, felicitari by the way, ma refeream in general.) Sa fim seriosi, a fi gay/bi/transexual in Romania nu este usor. Mai ales daca mai esti si asocial, daca nu are cine sa te sustina. Sa nu uitam ca romanii (majoritatea) sunt foarte ipocriti si nu au nevoie de multe motive sa complice viata celor din jur. Probabil ai mai multa experienta tu, Costin. Totusi, parerea mea este ca trebuie sa luam in considerare si consecintele neplacute.

    Asa cred si eu Bogdan. Nu este nici-o mandrie in a avea o orientare sexuala/romantica/whatever diferita, dar nici rusine. Nu stiu ce sa cred, nu am intalnit exibitionistii mentionati de tine – pana la urma, nu am intalnit pe nimeni „out of the closet”. Cred ca este ok sa te afirmi, atat timp cat nu faci circ din asta. Sa stie cine-ntreaba, nu sa umbli cu steagul dupa tine. Sa ne gandim cat de penibil ar fi daca persoanele hetero ar face asta.

    P.s. Stiu, nu ma pricep la scris, nici sa-mi explic opiniile. Totusi, mi-am spus ca nu trebuie sa fi Oscar Wilde sa comentezi pe-aici.

  9. Merendir    

    Nu trebuie facută confuzie între a fi out of the closet și exhibitionism și nici nu am spus ca a fi ”out” e cea mai bună alegere, dar, atât timp cât această comunitate va trăi în umbră, nici nu poate fi vorba de drepturi și respect ca in alte țari. Egalitatea nu inseamnă să fluturi un steag, ci sa poți face in public ce ar face orice alt cuplu, fără a atrage violență de orice natură.

    @Bogdan – Dacă pentru tine a fi gay inseamnă doar să iți placa p…, să stii ca e o viziune cam limtată asupra vieții sentimentale.

  10. cristymaykei    

    La mine coming out-ul a fost ceva firesc pentru simplul motiv că am avut o mamă deșteaptă foc și cu inima cea mai mare pe care o poate avea un om, care m-a iubit cu foc și care m-a susținut întotdeauna, chiar și atunci când mă avertiza că nu fac bine și că lucrurile vor ieși prost pentru mine.
    Ba mai mult, îmi ‘citea’ iubiții de la prima întâlnire, iar după a doua sau a treia întâlnire, putea să-mi spună toate defectele și calitățile lor și cum pot să-i pun la încercare pentru a mă convinge de ceea ce/cum sunt ei. Lucru care m-a ajutat enorm, m-a pregătit pentru viață, pentru că așa după cum a spus mama mea, viața e dură, lumea e rea și te bârfește și dacă faci bine și dacă faci rău, iar dacă nu înveți să-ți alegi oamenii ce-ți vor deveni prieteni ca să-ți rămână prieteni și la greu, dacă nu-ți creezi sau intri într-un cerc de oameni ce-ți vor deveni familie, viața va fi mai grea și mai urâtă. Acestea și multe alte lucruri și învățături am prins de la Ea.

    Știu, sunt un om norocos să fi avut așa o mamă, și îi simt lipsa mereu, și sincer nu știu cum ar fi decurs lucrurile dacă nu aș fi avut așa o mamă, dar ce vă pot spune cu certitudine, este că mamele SIMT cumva că fiul lor e gay, iar de cele mai multe ori ele știu înainte de a ști voi că sunteți gay, dar nu vă vor spune pentru că-și dau seama că nu sunteți voi pregătiți pentru a vă destăinui și pentru că mai nutresc speranța, nu-i așa? speranța moare ultima, speranța că vor putea avea nepoți de la voi, pentru că așa sunt mamele, vor pentru puii lor tot ce-i mai bun în lumea asta și sunt conștiente că o viață de gay presupune multe încercări și reacții, fapte ale oamenilor ce nu înțeleg ce înseamnă a fi gay.

    De aceea vă spun, dacă nu puteți a spune mamei voastre că sunteți gay, nu veți putea niciodată să fiți întregi și veți rătăci toată viața neîmpliniți sufletește.

    Eu nu vă spun, făceți-o acum, voi știți mai bine a vă alege momentul, trebuie ținut seamă de niște aspecte, de cum credeți că vor înțelege ai voștri părinti, dacă vă vor susține în continuare sau nu la scoală, facultate, etc.

    Însă dacă sunteți independenți financiar și nu ați avut curajul de-a spune mamei voastre, deveniți niște fricoși ca să nu spun altfel, niște fricoși ce nu veți fi întregi sufletește niciodată, oricât ați crede voi altfel.

    Ideea de coming out, așa cum o practic eu, nu se referă să ieși pe stradă și să țipi că ești gay, sau la orice contact nou după prima strângere de mână, prima propoziție este … Știi, eu sunt gay, NU, nu așa.

    Coming out-ul începe cu familia ta, prietenii tăi, cunoscuții apropiați, nu neapărat în această ordine, uneori e mai confortabil să spui prietenilor înaintea familiei sau a unui cunoscut pro gay, care astfel îți poate deveni prieten, nu are importanță ordinea în care le spui, cât faptul că le spui.

    Eu așa văd coming out-ul, obligatoriu față de oamenii dragi ție, pentru că altfel nu este decât o mare minciună, un căcat imens și împuțit ce te va înconjura toată viața.

    E alegerea fiecăruia ce sau cum face, în fond trăiește fiecare cum vrea, nu trăiesc eu în locul tău și nici tu în locul meu, dar totul are o limită, iar atunci când vii și-mi spui că nu se poate, că nu e bine, că e periculos, du-te fârtate și stai în rahatul tău, dar ai bunul simț sa nu te mai plângi că pute.

  11. Adi    

    Aici are dreptate Cristi. O mama simte intotdeauna din timp, din copilarie, daca refuza sa creada e altceva, tine de negare, speranta, de teama.
    La un momentdat mama mi-a spus ca pe la 4-5 ani ma moscoleam cu fardurile si rujurile ei. Eu imi aduc aminte doar ca faceam catwalk in sufragerie pe tocurile ei de 13 cm, aduse din Italia. Si ca transformam o fata de masa cu franjuri lingi in peruca. :)
    In final, rezulta ca sunt just gay. Nu travestit/transexual.

  12. Bogdan    

    Confuzia\asocierea intre out of the closet si exhibitionism din pacate este si sustinuta de aceastra minunata comunitate. Uita-te la ce oameni merg la marsurile de constientizare (oare asa se cheama?) si ai sa intelegi de ce spun asta. Iar acest fenomen nu este prezent numai la noi. Am stat o perioada in Olanda (Amsterdam) si singurele cupluri gay (pe fata) pe care le-am vazut se incadrau perfect in sterotipurile gay (culori, haine mulate, comportament efeminat…etc).

    Am descoperit ca-mi plac (si) barbatii undeva pe la 13-14 ani. Nu m-am panicat, nu am vrut sa ma sinucid, nu am cautat sa vorbesc cu cineva despre asta si sub nici o forma n-am crezut ca este ceva wrong cu mine. Asta se intampla undeva prin `94 cand accesul meu la informatii era 0. Nici nu stiam ca exista un cuvant pentru asa ceva. La 15 ani ma „jucam” cu un vecin, la 16-17 ani m-am indragostit de-o fata and so on. Am avut o adolescenta si apoi o evolutie spre maturitate, normala ( fiind „in dulap”). Evident, ca orice om, am avut probleme cu mine : low self esteem, complexe de inferioritate / superioritate, si toate asezonate cu o depresie care nu m-a parasit nici in ziua de azi. Dar niciodata, absolut niciodata, n-am dat vina pe orientarea sexuala, nici prin cap nu mi-a trecut. Si asta din cauza ca niciodata n-am vazut-o ca o problema.

    Crezi ca daca m-as duce acum si i-as spune mamei : „Hei, stii ce?! Mie imi place sa mi-o trag cu barbati. Dar stai linistita ca ne si iubim.” M-ar face sa ma simt mai bine? Crezi ca maine m-as trezi dimineata cu un boost de moral? Eu sunt sigur ca nu, iar mamei nu i-ar pasa. Si nu din cauza ca vezi doamne, e mama open minded. Nu i-ar pasa pentru ca nu mi-am lasat niciodata parintii sa ma invete sa simt. Au incercat sa ma educe in spiritul ortodox si discriminator dar nu mi s-a parut ok, asa ca nu l-am adoptat.

    My point:
    Nu incercati sa dati vina pe cei din jur pentru ca nu va accepta, intrebati-va daca voi v-ati acceptat asa cum sunteti. Daca banuiti ca persoanele pe care le iubiti v-ar judeca pentru asta sau le-ati provoca suferinta, nu le spuneti. Nu schimbati mentalitati, si faceti mai mult rau. Dar, daca simtiti ca este o problema pentru voi, iar faptul ca daca ati spune celor din jur v-ar ajuta, macar asteptati o varsta mai adecvata. O varsta la care sa constientizati eventualele consecinte, o varsta la care sa aveti o oarecare independenta financiara. Nu plecati la drum cu un stigmat. Nu asta ne defineste, nici pe departe.

    Poate e cum spune baiatul de mai sus. Am o viziune cam limitata asupra vietii sentimentale. Eu asta am inteles din viata asta sentimentala, pana acum.

  13. cristymaykei    

    A băga gunoiul sub preș sau a omite să faci curățenie în propia-ți viață, este ok dacă asta simți tu că e bine pentru tine și-ți place să trăiești așa pentru că ți-e ție confortabil, dar a te mai și felicita pentru asta, deja mi se pare un mare egoism dublat de ipocrizie și-o s vă spun și de ce.

    Spuneți că sunteți discriminați, că întâlniți oameni homofobi și situați periculoase, că pierdeți serviciul pentru motivul că sunteți gay, că aia, că ailaltă, că câte-or mai fi ele cazuri sau situații nașpa, urâte.

    Din cauza asta evitați să spuneți că sunteți gay până și mamei voastre, pe diverse motive, unul fiind cel descris mai sus, mama habotnică ortodoxă cu niște principii și mentalități clar împotriva homosexualității + evitarea destăinuirii că sunteți gay, ca pe o dovadă de iubire, dragoste ce o purtați mamei voastre, pentru a n-o supăra, smintii am mai auzit.

    Bun este acceptabil până la un moment dat, fix exact până aveți independență financiară, apoi devine exact fix o mare măgărie de minciună mai mare decât greutatea voastră în aur.

    Pentru că alegeți să trăiți într-o mare minciună care vă macină sufletul, devenind lași și mai departe pe alte probleme, situații de viață, fix exact ca cele descrise mai sus, muncă, social, viață la mod general.

    Iar a perpetua această lașitate prin exemplul vostru către generațiile tinere, ba mai mult să proliferați exemplul vostru ca pe un mod confortabil de viață, este fix exact un mod egoist, ipocrit învăluit într-o mare de lașitate lasă homofobia să zburde vioaie cu zâmbetul pe buze.

    Iar asta pentru că așa credeți voi că e … confortabil.

    Mai este un aspect oribil vizavi de voi, confortabililor, pun o întrebare firească,

    Dacă Tu nu ai curaj și încredere să-i spui mamei tale, ființa ce se presupune c-o iubești cel mai mult și care te iubește pe tine mai mult decât orice altcineva, cum mai pot avea Eu Încredere În Tine?

    Dacă Tu O Minți pe Mama Ta, de unde știu Eu că nu mă Minți și pe Mine?

    Au ieșit două întrebări, dar răspundeți voi la acestea, măi confortabililor ce sunteți voi cu felicitările voastre cu tot.

  14. idleusername    

    @cristymaykei – Scuza-ma, ma iau iar de tine. :)
    Toti avem secrete. Si parinti, si copii. Daca mama ar fi lesbi nu as avea nevoie sa stiu asta ca sa tin la ea. Ea de ce ar avea nevoie sa stie ca sunt eu [orice inclinatie sexuala as avea]?
    E bine sa nu mintim, da. Dar una este sa mintim si alta este sa pastram un secret. Cum spuneam, nu-i rusine. Fiecare are dreptul da a admite cei place, dar nimeni nu-i obligat sa faca asta.
    Si, repet, sa fi diferit este greu. Gandeste-te si la cei care pot fi chiar dati afara din casa din cauza homofobiei. Nu toti avem parte de parinti „open-minded”. Nu toti suntem independenti. Nu toti avem curajul de a dezamagi pe cei dragi (eu ma exclud).

    Asta este similara dilemei – „Mama, azi am luat 7 la mate.”, zice mama „Si Cosmin cat a luat?”, „Pai… 9.”, din nou mama „Sa-ti fie rusine.”.
    Alta zi. „Mai baiete, tu ai luat 5 la Romana?”, fiul „Da, dar Cosmin a luat 3.”, „Pai ce, e Cosmin fiul meu?”.
    Asa si cu „problema” noastra. Pe parinti nu ii intereseaza ca 90% din popluatie (asa, ca ipoteza) sunt homosexuali, pe ei ii intereseaza de proprii lor copii. De propria reputatie.

  15. Merendir    

    Nu le-am spus celorlalți pentru ca nu m-am acceptat, dimpotrivă, abia dupa ce am fost ok cu mine însumi am putut face asta. Am cântărit consecințele și am ajuns la concluzia că nu pot trai într-un egoism de tipul acesta: ”M-am acceptat, dar nu spun nimanui, nu fac niciun sacrificiu că poate imi este mai bine așa. Ce contează că traiesc într-o țară care înca nu ii poate accepta pe cei ca mine? Nu fac nimic sa schimb asta de teama că cineva se va supara pe mine sau nu mă va angaja cineva vreodată pentru ca sunt gay.”. O să lupt din toate puterile să schimb lumea in ceva ce eu consider a fi mai bun. Voi reusi singur? Probabil că nu, dar cine stie, poate se mai gasesc suficienți ”nebuni” care gândesc la fel si reușim să facem o schimbare. Numărul celor care îșî fac coming out-ul este in creștere, în lume ”trend-ul social” e unul din ce in ce mai tolerant cu fiecare generație. Cred că vom reuși sa schimbam puțin societatea și in Romania. Iși va aminti cineva de mine că m-am luptat pentru asta? – Nu, dar am mulțumirea ca în viață am facut ceea ce am considerat că este corect.

  16. idleusername    

    Si parintii, si copiii*.

  17. cristymaykei    

    Exact despre asta vorbesc Merendir, despre acei nebuni, cum zici Tu, despre ceea ce este corect, cinstit și de bun simț cu o doză de curaj, o doză mare. Aș mai avea de spus câte ceva Merendir, dar în esență ai spus Tu totul.

  18. cristymaykei    

    idleusername ia-te dragule de mine cât vrei și cât poți duce Tu, eu pot căra destul, mult timp, atunci când situația o cere, iar interlocutorul are destul creier pentru a venii, cu contra argumente.

    Hai să fim serioși idleusername, dacă mama ta ar fi lesbiancă, te-ai fi prins de la 12 ani de asta, dar din respect sau jenă nu ai fi întrebat-o direct niciodată cel puțin până nu mai creșteai și tu pe la vreo 16 – 20 de ani.
    Asta în cazul în care nu ți-ar fi spus mama ta , lucru ce este mai probabil să se fi întâmplat.
    Partea bună la o mamă lesbi, ar fi fost că nu trebuia Tu să te mai ascunzi.
    Concluzia? exemplul găsit cu secretul mamei lesbi cade, deci cade tot sofismul mamei lesbi făcut de tine.

    Rezultat Nul, Expunerea mea stă pe poziție, caută alt argument.

  19. idleusername    

    Nu-i nici un sofism la mijloc. Spuneam pur si simplu ca nu trebuie sa cunosc 100% o persoana pentru a o respecta, sau ma rog, orice emotie am pentru dansa. Crede-ma, mama mea banuieste ca sunt gay, desi chiar gay nu sunt. Din cate am observat, ea spera sa se-nsele. In momentul in care voi incepe o relatie (ceva ce nu cred ca o sa se-ntample) ii voi spune „Mama, uite, eu am pe cineva.”. Dar pana in acea ipotetica zi am alte prioritati. Prioritati ce nu vor fi compromise pentru comunitatea queer sau interes romantic personal.
    Doi la mana, sa „ies maine din afara dulapului” nu aduce nici un avantaj nimanui. In primul rand, as fi discret in legatura cu asta, eu fiind mai retras ca persoana, deci nu as incuraja pe nimeni sa actioneze similar. In al doilea rand, as produce doar tensiune in jurul meu. Iar eu fiind un pusti de 19 ani care inca nu-si castiga singur painea as primi doar reprosuri si nu-uri cu orice ocazie. Ceva caruia nu as putea face fata in stadiul actual.

    E dreptul tau sa ma consideri nesimtit, sau cum vrei tu. Da, nu sunt o persoana nobila. Sunt pragmatic si ceea ce vreau sa realizez este in primul rand pentru mine si pentru cei apropiati. Si o sa-mi calc pe orgoliu pentru fiecare oportunitate de a avansa.
    Oricum, nu este vorba despre mine.
    Ceea ce vreau sa exprim este doar un punct de vedere, ceva ce stim cu totii. Pentru fiecare fapta exista consecinta. Daca consecintele vor fi mult mai neplacute decat constructive atunci, parerea mea, actiunea desfasurata este doar egoism futil.

  20. idleusername    

    Din dulap/In afara dulapului.* Na, ca tre` sa fac eu o greseala in orice comentariu.

  21. cristymaykei    

    idleusername, nu am Domnule nimic cu tine, nici nu te-am etichetat direct în vreun fel, pur și simplu mi-am expus opinia, combătându-mă cu tine cu argumente, atât și nimic mai mult.

    Cred că este necesar să repet, a combate nu este egal cu a te bate.
    A te duela prin argumente ce-ți apăra ideea, punctul de vedere, opinia, cu inteligență prin cuvinte rostite sau scrise se numește, a te combate, iar combaterea este valabilă, fix până la prima exprimare jignitoare adresată direct, ce poate degenera în agresiune verbală sau/și fizică, ori prin cenzură, gen ștergerea unor fraze dintr-un text, sau chiar ștergerea definitivă a textului.

    Combaterea este duelul inteligenței a două minți, nimic altceva.
    Orice altceva se încadrează, în atac la persoană, agresivitate verbală, jignire, cenzură, laudă de sine, iar acestea toate se pot manifesta de regulă atunci când creierul intră în colaps de gândire, iar inteligența este înlocuită de violență.

    UN CREIER INTELIGENT știe să piardă o bătălie, și cu atât mai mult se mobilizează pentru a găsii resurse, informații ce-l vor face mult mai pregătit în viitor, ba mai mult apreciază mintea rivală, e ca la jocul de șah, vrei să joci cu cei mai buni, așa ești sigur de orgasm la minții în caz de câștig, iar dacă pierzi, experiență de joc ce te pregătește pentru un nou meci cu șanse mai mari.

    idleusername, acum după ce am citit comentariul tău nr 20 unde negi negația, îmi dau seama că Tu ești la momentul când încă nici Tu nu știi ce ești. Nu este o problemă, toți am trecut prin etapa aceasta.

    Vreau însă să mai repet o frază, pentru că se pare că ai văzut-o dar nu ai citit-o.

    – Eu nu vă spun, faceți-o acum, voi știți mai bine a vă alege momentul, trebuie ținut seamă de niște aspecte, de cum credeți că vor înțelege ai voștri părinti, dacă vă vor susține în continuare sau nu la scoală, facultate, etc. –

    Cred că dacă citeai fraza asta ai fi fost poate mai împăcat.
    Eu nu susțin coming out-ul atâta timp cât există și cea mai mică bănuială sau chiar incertitudine că lucrurile o iau razna, ori chiar aruncat în stradă, nu sunt insensibil și cu atât mai mult nu doresc a cauza voit așa ceva.

    Abia din momentul când ești stabil financiar, pe munca ta, pe banii tăi și trecut de 25 de ani, doar de la acest moment îmi schimb atitudinea vizavi de cel care nu este în stare să spună celor dragi lui că este gay, exact din motivele spuse mai sus.

    Sper ca de data asta să mă fi făcut înțeles idleusername.

  22. idleusername    

    Stai linistit, sunt foarte relaxat. Nu ma poti jigni nici daca-ncerci si stiu bine ca nu ai incercat, cel putin nu in mod direct. Tu stii mai bine.
    Cum spuneam in alt cometariu, nu consider o dezbatere de pareri o competitie. Doar o parte din cele spuse iti sunt adresate tie, eu nu incerc sa iti demonstrez ca „coming out”-ul este un risc tie, ci tuturor. Sper ca m-am facut inteles si eu, pentru ca nu am chef sa mai ma repet. Cel putin in articolul respectiv.

    Nu stiu ce ai inteles tu din comentariul 20, oricum, pe mine nu m-ai inteles. Eu sunt sigur ca stiu ceea ce sunt. Uite, iti voi si demonstra. Sunt o persoana pentru care sexul nu are ceea mai mica importanta, desi am un libido. Iar din punct de vedere romantic imi este mult mai usor sa fiu atras de alt tip, in anumite circumstante care nu a rost sa fie specificate, decat o persoana de sex opus.

    Inainte sa conclud voi mai mentiona un singur lucru. Imi face placere sa-ti citesc opiniile cristymaykey, orice parere poate fi constructiva sau cel putin amuzanta. Chiar te rog sa continui ceea ce-ti place sa faci.

  23. cristymaykei    

    idleusername, de ce simți Tu nevoia să-mi demonstrezi ceva care chiar nu mă interesează?
    Ce legătură are coming out-ul cu faptul că ești un asexual cu libido?

    Cred că realizezi că sunt întrebări retorice!

  24. idleusername    

    Renunt, cristymaykei. Ai castigat, nu-ti mai raspund.

  25. cristymaykei    

    Aici Nu este vorba de cine câștigă, învingător, etc.
    E vorba de cu totul altceva, mult mai mult decât pare la prima vedere.
    Vedeți voi, am cunoscut de curând un tip de 42 de ani care nu doar că Nu și-a făcut coming out-ul deloc, dar ține atât de secret faptul că este gay, încât nimeni din jurul lui nu știe de asta și când zic nimeni, nimeni este, nici părinți, nici prietenii de-o viață, nici fosta soție, nici copilul pe care l-a crescut, nimeni, absolut nici o persoană din viața lui, cu excepțiile persoanelor gay cu care interacționează în secret.
    Omul acesta, nu o să-i dau numele, are o viață pe care eu unul Nu aș putea s-o duc sub nici un fel, pentru că mă privează de enorm de multe lucruri de zi cu zi, ca să nu mai vorbesc de cele cu adevărat importante, cum ar fi să mă îndrăgostesc și să nu putem sta împreună de frică să nu ne vadă vecinii, iar când în sfârșit dragostea învinge frica asta și ne hotărâm să locuim împreună, să trebuiască a-mi ascunde iubitul sau să-l trimit să se plimbe că vine mama sau tata, sau vreun prieten în vizită.
    Nu pot concepe așa viață, de fapt nici Nu cred că ar mai fi viață, chiar și tipul acesta realizează că nu este ok așa, dar se ascunde de atâta timp, încât a devenit parte din el, iar partea asta, frica asta cronicizată, i-a furat anii cei mai frumoși din viață, Iar Toate Astea Pentru că NU a Avut Curajul să-și Facă Coming Out-ul Când A Avut Ocazia.

    Repet cred că a mia oară, Nu e necesar să ieși în stradă și să țipi că ești Gay, nici la prima întâlnire cu o persoană după prima strângere de mână … – Știi, eu sunt Gay!, nici să riști un dezastru cât timp ești dependent financiar de familie, ca adolescent și chiar student, dar din momentul în care ești pe picioarele tale, îți câștigi banii tăi, îți faci singur viața după cum vrei, NU mai ai nici o scuză să ascunzi oamenilor dragi ție, ceea ce ești, orientarea ta sexuală, faptul că ești Gay, nici o scuză.
    Orice scuză vei găsi ca să nu le spui, este doar minciună bazată pe-o frică, frică ce îți va mânca din suflet, împiedicându-l să simtă bucuria vieții la maxima ei valoare.

    Acuma, fiecare are dreptul să trăiască cum dorește, dar nu blamați coming out-ul catalogându-l o prostie, un non-sens, neimportant, mai ales celor tineri care abia de acum își încep cu adevărat viața, pentru că au dreptul să știe cât de important este coming out-ul și cât de mult îți influențează el viața în bine sau în rău, iar în funcție de alegerea făcută la un moment dat, ori să te Bucuri cu adevărat de viață, ori să belești ochii în stânga sau dreapta fiindu-ți frică și de umbra Gay a ta.

  26. Sorinel2014    

    Urmarind aceasta polemica referitoare la „coming-out” totusi nu pot fi de acord cu Cristymaikei deoarece societatea nu este pregatita indeajuns sa accepte asemenea destainuiri deci tema ca cei nedeclarati traiesc in minciuna fata de restul societatii si ca de dragul adevarului trebuiesc sacrificate toate inclusiv statutul social depind de stabilitatea financiara a fiecaruia.
    Nu toata lumea lucreaza in firma sa personala sau intr-un domeniu care accepta mai usor orientarea sexuala deosebita de restul societatii.Chiar si la companii private sunt psihologi angajati care sa realizeze profilul celor ce lucreaza in acea firma exact pentru depistarea celor ca noi si indepartarea lor din firma.
    Teambuilding in asemenea situatii este un calvar si devine foarte greu de trecut un asemenea test.Cu ce a castigat Mircea Solcanu dindu-se in vileag in conditiile in care la renegocierea contractului acum zece ani si-a declarat orientarea sexuala fata de angajator (MediaPro)
    si oricine a-l vedea pe sticla a-si dadea seama ca este gay prin manifestari desi probabil a semnat si un „non-disclosure agreement” ca trustul de media sa nu fie tarat in judecata prin tribunale.Dupa trecerea meteorica pe la KanalD,turcii nefiind atat de cooperanti l-au pus pe liber.Leonard Miron de ce a trebuit sa plece de la TVR dupa ce s-a logodit cu alesul sau deja acum tot atatia ani.Cu ce s-a schimbat perceptia ungurilor care au avut pina si un prim ministru gay?Un relaps in nationalism spre dreapta si taxa pe internet.Momentul de „coming-out” trebuie ales pe tendinta ascendenta a spiralei psihosociale a societatii cand mijloacele de trai sunt suficiente si societatea este mai inclinata spre a se bucura de viata nu in momentele astea de tensiune cand criza financiara nu a trecut inca.Si asa sunt foarte multi gay(din pacate cei ce se prostitueaza si nu se considera gay ca atare)gelosi pe succesul financiar al altor gay si incercand sa-i discrediteze si sa-i fure.

  27. cristymaykei    

    Sorinel nici nu trebuie să fi de acord cu mine, dar sunt curios, cine știe din cei apropiați ție că ești gay?

  28. Merendir    

    Și ce să facem dacă societatea nu e pregătită? Să stăm și șă așteptăm sau să facem ceva să se schimbe? Situația clar nu o să se schimbe de la sine. Nu spun că gata, oricine, indiferent de situație ar trebui maine să le spuna tuturor că sunt gay, dar măcar cei care pot face asta, ar trebui sa o facă. Lumea trebuie să vadă că exista oameni gay de valoare și ca sunt mulți.

  29. AdyAlexander    

    @Merendir

    Da, lumea trebuie sa vada ca exista oameni gay de valoare si ca sunt multi.

    Problema e ca de multe ori ei o dau in bara mai rau decat o fac oamenii obisnuiti. Sau ai uitat ce facea George Michael prin toalete?

    Si daca e s-o luam asa ce conteaza? Cu ce ajuta valoarea unui vip omul de rand? Mi s-au spus de multe ori lucruri foarte rautacioase de genul „macar ala a facut ceva important si recunoscut pe plan mondial” Cum ar veni noi tot niste renegati suntem ca nu putem fi toti artisti, cantareti etc.

    Nu cred ca fix asta e atuul cu care sa ne mandrim mai ales ca n-avem dreptul, nu e munca noastra, nu e problema noastra in definitiv, cum nici heterosexualii n-ar trebui sa se mandreasca cu Beyonce sau cu Eminescu.

    Inteleg eu ce spui, insa de fapt lumea ar trebui sa inteleaga sa-si vada de treaba, iubirile, munca si dormitorul lor, sa inteleaga ca nu suntem mai prejos si sa inteleaga ca nu au dreptul sa ne agreseze in nici un fel.

  30. AdyAlexander    

    Costin am sa iti spun direct in primul rand ca ma bucur ca n-ai intampinat reactii negative printre colegi. Ma indoiesc de faptul ca in scoala ta n-ar exista persoane care sa nu priveasca cu indoiala sau reticenta faptul ca esti gay, probabil ca sunt si cativa homofobi. Din partea mea atat timp cat nu se manifesta cu atat mai bine pentru tine.

    Dincolo de toate astea sunt convins ca de fapt acceptarea lor pentru tine are cauze ce tin de aspectul tau fizic si de comportament. De felul tau de-a fi, de probabil respectul pe care il impui. Si sincer pana la urma e foarte bine asa.

    De fapt ce vreau sa spun e ca m-au deranjat intotdeauna persoanele care se forteaza sa fie conformiste pentru a nu da de banuit. Da, statistic in tot liceul de cateva sute de elevi iti spun eu ca 3, 4 e putin. Sunt mult mai multi, multi din acestia bisexuali etc. Fiecare face insa cum vrea. Daca dupa exemplul tau nici un alt baiat nu recunoaste crede-ma asta e adevarata problema.

    Si in ultimul rand uite mi-ar fi placut sa stiu punctul tau de vedere privind la dezinformare. In ce fel crezi tu ca sunt ceilalti dezinformati? Ce idei crezi ca si-au facut de fapt despre gay? La ce mituri te referi?

  31. AdyAlexander    

    Draga Sorinel2014 fiindca ai pomenit doua personaje as vrea zau sa te informez ca Solcanu a fost dat afara de la acasa tv din cauza declaratiei ingrozitoare pe care a facut-o pe facebook la adresa familiei copilului muscat de caine.

    Leonard Miron o luase complet razna moderand intr-un mod absolut nefast ca sa nu ma exprim mai rau cum ar merita, eurovisionul timp de 3 ani sau mai mult alaturi de Gianina Corondan. A lucrat 20 de ani in tvr si ce sa vezi fix in timpuri mult mai moderne dupa 20 de ani a constatat ca sunt unii homofobi. Mai sa fie. Din ce am inteles printre randuri ultima data i s-ar fi propus de producator sa prezinte iar eurovisionul dupa care producatorul s-a „evaporat” Uite asa a aparut primul eurovision moderat cu calm si profesionalism si nea Leonard care radea ca prostu-n targ la glumele de autobaza ale Gianinei s-a sucarit si-a luat jucariile si-a plecat sa se poata casatori cu iubitul in strainatate.

    Si sa-mi explice si mie cineva de ce coming-out-ul asta actioneaza la unele persoane fix de parca au scapat de la inchisoare? Cum a fost in cazul lui Solcanu, daca ti-ai facut coming-out trebuie acum sa-ti pui sal de pene dupa gat in emisiune? Trebuie sa iti iei poseta cu caine in ea? Adica doamne fereste, fiecare sa-si puna si calti in cap, sunt absolut pentru individualism, exprimarea stilului fiecaruia dar parca nu mi se pare corect fata de tine insuti sa te autocenzurezi in asa hal incat atunci cand nu te mai cenzurezi sa te intrebi cine-a spart butoiul de confetti.

  32. cristymaykei    

    BlackKnight Merendir, apărătorul dreptății.

    Merendir spune scurt și la obiect ce m-am zbătut eu să zic în sute de cuvinte.
    Până la urmă cred că este o problemă de bun simț, de cei 7 ani de acasă, de obraz, versus ipocrizie lașitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *