shadow

Cu genunchii la piept inconjurati de stransoarea bratelor mele skinny, iar barbia sprijinita pe acestia, ma holbez de *hmm* 5 minute la cana de ceai de pe biroul meu mult prea aglomerat de ambalaje de la diferite snack-uri si dulcegarii. Este ora 12:42, iar eu inca sunt aici incercand sa creez un fir logic al gandurilor care tot ma bat pe umar sa le dau un dram de atentie. Pe cand aburul isi continua drumul maiestuos spre neant, eu ma gandesc la trecut si viitor… Cum simplul fapt ca ce a fost, influenteaza atat de mult ce ar fi putut sa fie.

Cum eram suprinsi de catre ceilalti razand doar la o anumita privire aruncata catre celalalt avand peste 15 intelesuri, cum reuseai sa te impiedici de aerul nu atat de dens pentru noi muritorii de rand si te ajutam sa te ridici ingrijorat sa nu te fi ranit si stiai bine ca urma sa te iau peste picior cel putin o saptamana pe tema aceea, dar nu te suparai… stiai ca ce avem noi este „once in a lifetime” si ca trebuie sa savurezi fiecare clipa in bratele mele pentru ca amandoi stiam chiar daca acopeream frica aceasta cu planuri si promisiuni pentru viitor care se construiau in jurul nostru fara a ne clinti din loc, lumea se misca pe langa noi si totusi acoperirea acestora nu e de ajuns cand adevarul te loveste in fata ca pe pliciul lui Prigoana,  stiam ca „noi” nu va mai avea sensul pe care-l avea candva si ca vom ajunge poate sa ne uram, stiam ca va ajunge doar o alta forma pronominala si ca va trebui candva sa-l cautam in DEX pentru a-i gasi radacinile.

Nu stiu daca vreodata am mai  intalnit cumva o persoana mai… (pun pariu ca va ganditi la potrivirea perfecta) o persoana mai… care e cuvantul potrivit pentru a  o descrie? O persoana atat de opusa fiintei mele, opusa fiecarui lucru care-mi descrie adevarata mea natura, dar te iubeam, o iubire ajunsa la un nivel toxic distrugand utopia creata de noi facand-o sa para construita folosind piese lego din plastelina plouata.

Tii minte cand ai aflat ca sunt bisexual? Incercam sa-mi gasesc cuvintele si sa ma uit in ochii tai, dar privirea imi fugea la panoul din spatele tau cu un tip aflandu-se doar intr-un prosop (although, putea fi si el barbierit si epilat) si cand ai aflat ai fost atat de „PE BUNE? SUPER TARE!, iar eu am ramas „WTF?! Ai facut liniute cu aracet?”. M-ai sustinut chiar si atunci cand ma panicam ca as deveni gay si n-o sa pot avea copii sau cand eram putin suparat pentru ca n-am vazut destule „bunaciuni” in ziua respectiva, iar ziua se insenina cand intorceam capul si acolo era… acolo era decolteul tau! Da, ma faceai porc si alte adjective care mi-ar lua cel putin doua pagini de caiet studentesc, dar ma iubeai.

Imi aduc aminte cand tu erai ultima persoana careia ii auzeam vocea inainte de culcare si prima voce auzita dimineata pe care o pot compara cu usurinta cu cea a tipei din filmul „The grudge” in timp ce eu eram „SUS SCUMPOOO! Halloween-ul a venit si vor sa faca masti dupa moaca ta :3” , iar tu-mi spuneai zambind, un calduros „Du-te-n pizda matii de bou si lasa-ma sa dorm!” si eu cu siguranta faceam opusul incepand sa-ti cant cu vocea mea de motan care s-a lovit la „oo”. In cele din urma te dadeai jos din pat si intarziam doar o jumatate de ora in orice loc unde mergeam. Nu stiu cati baieti am acuzat de gay-ism sau macar de bisexual-ism impreuna cu tine si cu cati mi-as face de cap… nu ne pasa daca era adevarat sau nu pentru ca doar noi doi contam, „cuplul perfect” cum eram des „acuzati”. De ce sa ne pierdem intr-o relatie cand putem „supravietui” in lumea asta, impreuna cladindu-ne zgarie-nori alaturati cu vedere la plaja si sa nu uitam de binocluri sa stalk-uim bunoci si bunoace… Dar ai disparut, noi ne-am dispersat in aer ca si aburul care inca iese din cana mea cu ceai plina ochi.

Deseori merg pe strada, vad ca un tip m-a remarcat de la o distanta nu prea mare si cu un zambet discret trec pe langa el si inca simt nevoia sa-mi intorc privirea spre stanga mea, sa fac ochii ca si kermit the frog, iar ca cineva din stanga mea, protejata de rele, sa roseasca  si sa bufneasca intr-un ras isteric care este atat de contagios incat ma face sa uit de orice tipa cu picioarele pana in gat si oricare alt tip cu blugi skinny si parul putin pe spate. Persoana aceea este de mult data disparuta, altcineva i-a luat locul si simt nevoia cateodata de a merge in fata ei, sa ma zgaiesc in ochii atat de goi de la o distanta de 5 cm si sa-i ordon „Adu-mi-o inapoi!” fixand-o privirea mea „Burn in hell motherfucker!’ .

Pun pariu ca inca ma iubesti si as fi prost sa zic ca eu nu te mai iubesc… Dar iubirea nu inseamna totul, iar noi stim mai bine decat toti lucrul asta.

Gotta go, my tea is waiting =p~.

 


Alte articole scrise de același autor (Dunno):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Dunno

Nascut in micul Bucuresti acum 18 ani, impiedicandu-ma zilnic de bisexualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *