Gay Romania Blog

Titlul de Miss Travesti a ajuns la Cluj

A patra editie a concursului national Miss Travesti 2008 a avut loc sambata seara in Club Angels (Cluj-Napoca) fiind castigat de concurentul clujean cu numele de scenă Petruta Grasa, care a primit din partea juriului numai note de zece:

M-am pregătit mai bine de o lună de zile alături de dansatorii mei pentru spectactolul pe care l-am prezentat în această seară. Când am văzut că Andreea Marin primeşte o singură notă de nouă şi restul zece, am avut ceva emoţii, dar publicul m-a susţinut puternic şi m-a ajutat să trec peste acel moment şi îi mulţumesc pe această cale lui, dar şi coregrafului şi designerului meu pentru ţinutele de scenă pe care mi le-a pus la dispoziţie.

Locul al doilea a fost castigat de Dana von Kronstadt (Brasov) - don’soara cu teluri in viata inalte (travesti frumos de altfel) … rau… iar locul a treilea a fost obtinut de Cruella Devyl (Baia Mare). 

Cele noua “dive” au fost supuse la doua probe la aceasta editie a Miss Travesti Romania 2008: una de imitatie (unde juriul a trebuit sa puncteze asemanarea concurentului cu artistul interpretat) si una de parodie (in acest caz, “menirea” concurentilor a fost aceea de a aduce in lumina cat mai bine defectele artistului interpretat).

Citeste acest articol in intregime »

45 Comentarii

O lume minunată

Uneori îmi par un cretin îndobitocit de prostia şi răutatea “mediului înconjurător”. Mi se pare că trăiesc într-o lume în care răutatea e regină, prostia e prim-ministră, iar egoismul e amantul regal. Dar poate că dacă aş reuşi să fiu mai prost, mai rău şi considerabil mai egoist, nu mi-ar mai păsa de nimic şi mi-ar fi mai bine. Că doar m-aş gândi doar la propria existenţă non-existenţială, absurdă şi ratată şi aş lăsa zilele să treacă pe lângă mine fără să le apuc de mână, să le sărut şi să le trăiesc cu dorinţă. Citeste acest articol in intregime »

10 Comentarii

Iubirea nu e ce imi vindeti voi…

Stau in pat. Doar zuruitul unui cooler, si acela obosit, se chinuie sa sparga intunericul acustic. Ma uit in jurul meu si vad o multime de lucruri care niciodata nu au fost mai importante ca acum. Atatea lucruri importante sunt neimportante uneori.

Azi… am simtit niste sentimente pe care nu le manifest decat extrem de rar. Azi am simtit (dupa mai mult timp) ca mi-e dor. Apoi, eu nu pot manca fasole fara ciolan si nici supa de taitei fara… taitei.

Intr-un moment anume imi venise in minte ceva:

Citeste acest articol in intregime »

15 Comentarii

De ce isi sufla oamenii singuri fum in ochi?

Povestea noastra se naste in furtuna, din asteptarea infrigurata a unui curcubeu. Suntem singuri pe lume. Doar noi, caldaramul incins, ploaia, promisiunea unui Inceput si o Strada cu Sens Unic care duce spre Nicaieri.

Stropii de ploaie se lovesc de asfaltul incins si sarutul acesta miroase a cremene. Cuvintele au aripi mari, de pescarus, si zboara nauc de pe buzele mele pe alte buze, iar zborul lor are parfum dulce-amar, de inceput de toamna intr-un oras pustiu, necunoscut. In buzunarul de la piept am o fotografie cu sufletul tau, iar atingerea ei e sarata ca lacrima si freamata ca marea in furtuna cand pescarusii nauci zboara dulce-amar peste stanci ascutite ce miros a cremene.

Stiu ca poti citi printre randuri, asa ca nu mi-e teama sa tac. In orice Inceput doarme incifrat Sfarsitul, asa cum orice inmugureste in primavara isi afla rostul si implinirea in toamna care va urma. Povestea asta nu difera prea mult de toate celelalte. Daca o citesti in lumina, e previzibila… Daca o citesti in intuneric, iti poti ascunde chipul si sufletul in spatele unei tigari aprinse. Vei simti atunci cum cuvintele au gust de scrum, iar ecoul lor miroase a vant dinspre Apus si a uitare.

Citeste acest articol in intregime »

8 Comentarii

O zi 100% gay de 1 Mai

Ieri fiind 1 Mai, la 9 fix 10 si ceva, am plecat (mai multi si unii dintre noi) spre Moneasa Sag. Am ajuns. Am ancorat masina cu becurile pozitiile aprinse. Neintentionat. Uitaram ca eram plin de emotii si alte incercari.

Dupa ce am facut focul am asezat carnurile pe gratar, ne-am intins la o poveste… pana ce carnea se ardea. Aproape. Ce-i drept eram foarte ocupati, concentrati… dar mai ales atenti la mediul inconjurator. Si era un mediu…. mama, mama.

Am facut si carnaciori picanti, inveliti in staniol, pe jar (0,2% grasime, bineinteles…).

Citeste acest articol in intregime »

3 Comentarii

Rânduri fără poze

E ciudat. Parcă ar fi blocul meu. Casa mea e lumea. Cumva interiorul seamănă cu blocul 28 de pe Avenida del Mar. Dar, ciudat, nu e, căci nu mai locuiesc la 8ºC. Cumva am în minte etajul 2. Acolo stau eu. Pe măsură ce păşesc în casa scărilor totul se schimbă in jurul meu. Ajung repede la lift. Sunt un pic speriat. Nu ştiu dacă sunt singur în lift sau nu… Parcă mai e cineva. Locul e mic şi înghesuit. Aşa! Cred că într-adevăr mai e cineva, căci liftul nu se opreşte la etajul 2

Culmea! Niciodată n-am locuit la etajul 2. De ce locuiesc acum la etajul 2? Liftul urcă încet. Nu obişnuiesc să-l folosesc, dar cu toate acestea ştiu că acum urcă prea încet. Ah… Da… Îmi era teamă. De aia am luat liftul. Într-un final se opreşte la etajul 9. Uşile se deschid şi cineva iese în întuneric. Ies şi eu. Miroase urît. A umezeală, a întuneric. Duhoarea sărăciei mă îngrozeşte. Privesc scările cufundate în beznă şi pun mâna pe balustrada care începe să se clatine. M-am speriat. Aş fi putut să cad. Privesc agitat, speriat în jur. Nu văd pe nimeni. Doar liftul deschis şi lumina de un gălbui palid. Simt un fior şi păşesc din nou, şi mai speriat, în lift. Apăs butonul pe care scrie 2.

Citeste acest articol in intregime »

5 Comentarii

Tu! Nu mai ai dreptul sa te bucuri si sa speri.

Vorbea cineva odata despre diamante in nisip. Farame de lumina in neantul absolut. Niciodata nu am fost un cautator bun, mai degraba am fost doar un simplu privitor din multime. Am vazut mai mult decat mi-as fi dorit sa vad vreodata. De fiecare data, asa cum spunea altcineva, am ajuns sa ma regasesc intr-o carapace din ce in ce mai mare, mai tare.

In seara asta am fost pe malul Timisului cu niste suflete care au ratat mingea din careu. Mi-as fi dorit sa aud o voce cand am strigat in noapte: “Sa vina cineva sa ne ia de aici! Oricine!”, facand semne disperate cu o lanterna catre cerul fara fara stele si fara Luceafar. Hainutele noastre petecite incep sa nu mai suporte ata si acul. Chiar si maratonul a luat sfarsit insa unii mai rezista pe traseu, alergand pe o pista stearpa.

Citeste acest articol in intregime »

10 Comentarii

God, ce prostie!!!

Nu am nici timp, nici mood sa pun “Intelligence Service’ in actziune, dar poate apelezi tu la “agentziile” tale sa check-aleshti daca este “spam”, sau o kestie pe bune. Exista asemenea experientze worldwide (de ex. in “capitala-gay” San Frisco, sau in Elvetia - la Montreaux, sau in A’dam), insa ar fi utopie o asemenea actiune “la Romania”…

Tocmai am primit pe romeo kestia de mai jos.

From: colegdecamera Chat At: 29.Apr. 13:42

Citeste acest articol in intregime »

4 Comentarii

Un strop de primăvară

După cum spuneam înainte, miercuri seara am ajuns în locul unde am văzut lumina zilei. Ne-am pus şi eu şi sister să ne îndopăm de parcă n-ar mai fi existat a doua zi. Apoi am dormit destul de bine, chestie rarisimă în ultimele luni, iar a doua zi, vineri adică am ieşit la plimbare cu fetiţa mea lătrătoare. Mi-a fost ciudă că am uitat aparatul de fotat, cum îi zic eu.

Sâmbătă dimineaţă am aterizat cu mezina familiei la veterinar. Nu prea ştim dacă s-a rezolvat problema, dar măcar suntem mai bine acum. După aceea ne-am dus prin grădină, să luăm nişte lalele. Atunci am avut inspiraţia necesară să iau aparatul cu mine.

Mă gândeam că mai lipseşte un strop de primăvară, dar odată acasă l-am găsit rătăcind prin vitrină cu semenii lui. L-am luat şi l-am aşezat în razele calde ale soarelui. Modul în care a absorbit cu nesaţ lumina, pentru a o reda ochilor mei mai vie şi mai frumoasă, m-a încântat.

Citeste acest articol in intregime »

21 Comentarii

Despre răstignire şi înviere

N-aş putea spune exact de ce sărbătorile de Paşti mi s-au părut întotdeauna foarte triste… Poate pentru că, spre deosebire de Crăciun, când lumea aşteaptă cu sufletul la gură Naşterea celui ce va să fie The One (Alesul, Mântuitorul) sărbătoarea Învierii este lipsită de lumina unei naşteri adevărate şi pure. Fiecare înviere poartă, înainte de orice altceva, marca unei răstigniri prealabile, spectrul unei morţi anunţate.

Învierea nu te aduce la viaţă, aşa cum se întâmplă prin naştere, ci te împiedică să mori, ceea ce mi se pare un lucru destul de trist având în vedere că nu există viaţă adevărată decât atâta vreme cât putem privi în depărtare, undeva la orizont, spre un semn al sfârşitului. Intensitatea trăirii vieţii e dată tocmai de frica de a nu ne trezi cumva din vis… Căci, la capăt de drum, împlinirea oricărui vis înseamnă totodată moartea acestuia.

Crăciunul e o poartă deschisă spre viaţă, visare şi speranţă. Paştile prevestesc, în schimb, intrarea într-o lume vinovată, a tăcerii depline şi a bucuriilor mute, o lume în care mântuiţi fiind de păcate am fost absolviţi şi de bucuria de a trăi. Lumea “ce va să vie” nu e una paradisiacă în sensul în care am fost obişnuiţi să gândim Paradisul; dimpotrivă, e o lume post-apocaliptică, în care preţul fericirii e oricum prea mare pentru a putea fi vreodată plătit. Lumea de apoi e o lume în care viaţa e trăită pe credit.

Citeste acest articol in intregime »

6 Comentarii