Adio Zoo
Scris la Tuesday, May 27, 2008 – 11:06 pm | de Robert G. |Te privesc din cand in cand si petele de zapada din jurul tau se arunca in gol. N-ai sa stii niciodata ce poezii frumoase ti-am scris intr-un tramvai batran!
Sapte…
Scris la Monday, May 26, 2008 – 12:59 pm | de Robert G. |Sapte zile au trecut. Sapte vise innodate innotau spre cer. Si-atat. Sapte picuri de dulceata s-au prelins, incet pe ochi. Sapte clipe inchinau mireasma. Numa’ buna de baut. Sapte trupuri goale alergau spre asfintit. Sapte suflete legate cautau un continut. Doar un continut.
Sapte chingi de fier incins alungau trecutul.
Ostenite de-atatea nebune, zadarnice ploi, magnoliile isi nesocotesc uneori menirea si invata sa infloreasca pentru o vreme, disperat, inspre inauntru.
Va urma…
Fără bye-bye…
Scris la Monday, May 26, 2008 – 12:52 pm | de Luxor |N-am chef de cuvinte, aşa că… aşa simt…
Keep it real, honey!
Altă casă…
Scris la Thursday, May 22, 2008 – 1:34 pm | de Robert G. |Azi, o zi splendidă, bineînţeles, ca oricare alta.
M-am trezit după un somn lung şi câteva vise (care au pus un rămăsag, cred…). După ce am trecut în revistă tot ceea ce am de făcut azi (cumpărat cafea, cumpărat un creier nou şi alte mărunţişuri) am măsurat viteza de încărcare a tuturor site-urilor şi am rămas pe gânduri. Puţin.
Am rămas pe gânduri pentru că (deja) sunt mult prea multe query-uri pe server şi având chef să fac ceva constructiv (în afară de a bea o a doua cană de cafea) am “googălit” după un serviciu bun de web hosting în România.
Şi băieţii plâng câteodată…
Scris la Monday, May 19, 2008 – 7:18 pm | de FireMan |Negarea… principala trasatură a “bărbatului”. A bărbăţiei învăţate. Citind câteva rânduri, mi-am amintit de filmul “300″. Şi cum învăţau tinerii spartani să devină bărbaţi.
Erau puşi de mici să se bată, erau învăţaţi să nu aibe milă, să nu ierte, să fie hotărâţi, erau lăsaţi în pustietate ca să supravieţuiască fiarelor sălbatice şi vicisitudinilor naturii. Şi dacă supravieţuiau, erau acceptaţi ca adevăraţi bărbaţi. Nu s-a schimbat nimic.
Societatea educă masculinitatea. Suntem îndobitociţi de mici că un bărbat adevărat nu plânge niciodată. Suntem învăţaţi că un bărbat adevărat nu suferă, nu are emoţii, nu iubeşte (ca o femeie), un reprezentant adevărat al masculinităţii trebuie să fie dur, nemilos, hotărât…
De aici, scuzele pentru lucruri mult mai grave din punct de vedere moral, curg de-a valma… De exemplu, un bărbat dur şi hotărât este îndreptăţit câteodată, spune “morala” societăţii, să pună piciorul în prag în familie… şi să îşi lovească părinţii, soţia, copiii, rudele…
GayFest 2008 - Un mars al jandarmilor
Scris la Friday, May 16, 2008 – 6:09 am | de Robert G. |Desi initial nu nu doream sa scriu nimic despre GayFest 2008 m-am razgandit datorita unui comentariu poastat la un articol mai vechi care apartine unuia din autorii acestui blog. Din cate am citit au mai fost trei editii Gay Fest…
Editia de anul trecut a fost varza, prastie, de doi bani si am ras copios in timpul derularii acesteia. Am ras inca o data dupa ce am vazut fotografiile, desprinse parca din Germania nazista. Culmea, gandul meu a fost: “Asa le trebuie!” si imi mentin acesta parere. Nu am nimic cu GayFest-ul, pana la urma mi se rupe insa sunt anumite suruburi in comunitatea LGBT care am impresia ca nu sunt stranse asa cum trebuie.
Dau un regat pentru un cal. Sau o vioara.
Scris la Thursday, May 15, 2008 – 6:46 am | de Robert G. |E ciudat cata seva poate avea un trunchi de copac. Dar si mai ciudat este spectacolul (fara artificii, ce-i drept) prin care fiecare micron dintr-un neuron reuseste sa se obisnuiasca cu un anumit tablou. Desi stiu ca fiecare clipa care rataceste in alta parte decat aceea spre care era destinata… este una pierduta. Ba chiar imi este impotriva. Clipa e dusmanul meu.
Si totusi fara sa o invit in viata mea, imi invadeaza timpul. Ea, clipa. Oare… stie cine sunt? Ma cunoaste catusi de putin? Cred ca putin ii pasa ca ma deranjeaza… dar continua sa bata la usa. Imi pun perne in cap si ma chinui sa nu aud bataile insa regularitatea si ordinea batailor ma scoate din minti. Intr-un final ii deschid, nu am ce face (geamurile mele au gratii, altfel as iesi pe geam).
nationale si internationale 