shadow

Dupa o perioada mai lunga in care nu am mai intrat pe darkq, nu ca mi-as fi pierdut interesul, dar pur si simplu nu am avut timp nici sa deschid pc-ul, am apucat intr-un final sa mai arunc si eu un ochi pe blog. Si ce vad eu aici pe stimatul blog, toata lumea il cauta pe „el”, – cine o fi asta? –  e greu de definit exact, desi majoritatea il descriu ca fiind cavalerul lor, cel mai destept si intelegator om de pe planeta, cel mai iubitor, cel mai romantic, cel mai bine proportionat, cel mai de treaba posibil si daca se poate si cel mai sincer si fara secrete si clar sa arate ca o combinatie intre cei mai buni barbati de pe planeta.

Astea fiind spuse, am inceput sa ma gandesc daca exista o astfel de persoana, o intruchipare a perfectiunii, bine probabil multi o sa zica ca nu l-am descris pe „el” exact cum am scris mai sus, dar din textele cu pricina asta iese la suprafata. Ma roade un gand, oare acest „el” pe care toti il cauta chiar trebuie sa fie perfect? Adica nu e normal ca intr-o relatie sa existe si bine si rau si daca iubesti sau iti place de cineva, sa iti placa si calitatile si defectele? De ce cauta lumea perfectiunea din moment ce toti stim ca ea nu exista? Care e scopul unei cautari daca stim de la bun inceput ca ceea ce probabil o sa gasim nu e ceea ce ne incanta sau ne satisface pe noi?

Nu zic ca nu e ok sa visezi la Mr. Right, dar trebuie sa fii realist ca asa ceva probabil nu exista, bun acum pot sa inteleg si faptul ca in momentul in care iubesti o persoana, poate sa fie cel mai mitocan, idiot, prost, cretin si cu cele mai proaste obiceiuri ca tie tot perfect ti se pare pentru ca-l iubesti.  De aici si paradoxul, cautam omul perfect pentru o relatie, acesta nu exista, dar ne indragostim de un bou/vaca care dintr-o data chiar si daca nu e „el” pe care il cautam, e perfect. Care mai e scopul sa-l cautam atunci pe „el”? Adica ne ferim de toti mitocanii ca sa nu ne ranim si sa ne pastram orizontul deschis pentru cand o sa vina domnul perfect, si dup-aia ne indragostim si ne place de cineva care nu are nici o legatura cu „el”. Asta e un paradox al textelor in care cineva il cauta pe „el”.

Ce ma mai intriga pe mine e faptul ca toti isi doresc o relatie, dar singurul lucru pe care il fac ca sa obtina acest lucru e sa isi faca cont pe site-uri de dating si sa posteze articole pe bloguri (nu e neaparat vorba de darkq aici). Stiu ca generalizez mult problema si poate ca voi primi critici pe tema asta, dar e doar o debitare de idei, deci sa nu se ofenseze nimeni. Sa revin la ideea principala si anume faptul ca desi isi doresc relatii nu iau nici o masura.

Bine acum nu zic sa iasa pe strada cu un semn mare pe care sa scrie doresc o relatie cine ma ajuta, dar ma gandesc ca daca chiar iti doresti sa cunosti pe cineva special, atunci chiar te apuci si cauti si iesi si te distrezi si cunosti lume si iti faci prieteni noi si intr-un final e imposibil sa nu gasesti pe cineva. Bun recunosc ca se poate intampla si sa cunosti din gresala persoana cea mai potrivita pentru tine, dar asta e o sansa la cateva sute si nu se intampla la toti muritorii de rand.

Realizez si eu ca nu e cel mai consecvent text al meu, dar trebuie sa mai astern o idee pe monitorul meu si anume, faptul ca poate totusi ne petrecem prea mult timp sa-l gasim pe „el” si nu mai observam ca exista si omul simplu de langa noi, pe care nu il vedem pentru ca suntem ocupati sa gasim perfectiunea, daca stai si analizezi si privesti problema poate ca perfectiunea e chiar langa tine si tu esti prea ocupat cu ceva imposibil ca sa observi. 

Nu sunt in masura sa dau sfaturi, asa ca nici nu o sa incerc sa fac asta, dar parerea mea e ca ar trebui sa renuntam la a cauta ceva imposibil si sa stam mai mult sa gustam viata, se ne bucuram zi de zi de lucrurile simple si imperfecte, sa ne bucuram de prieteni de oameni de tot ce ne inconjoara si sa mai renuntam sa ne tot autovictimizam ca noi nu il gasim pe „el”si ce naspa si nasoala e existenta noastra si chiar daca intr-un final tot nu gasim ce cautam, insemna ca nu am cautat destul sau poate l-am fost gasit si nu ne-am dat seama, pentru ca eram orbiti de perfectiune.


Alte articole scrise de același autor (serafim277):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

serafim277

Comments

  1. Rhade    

    Nu cred ca ma voi indragosti vreodata ce cineva care nu are legatura cu „el”. Cat despre caracteristicile perfecte mai degraba asocierea lor trebuie sa fie perfecta si nu fiecare in parte.
    Nu cred ca toata lumea il cauta pe „el”, mai sunt si unii ca mine care doar il asteapta 😛

    1. Gaybriel    

      Cred ca serafim de fapt asta zice. Ca toata lumea are impresia ca-l cauta, cand de fapt doar il asteapta fara sa faca nimic practic, activ

    2. RobertG    

      Rhade, adevarul e ca acu’ nici nu poti doar sa astepti, ca n-o sa pice din cer.

  2. Rhade    

    Mi se pare o optiune mai buna decat sa-mi fac cont pe acele siteuri de dating gen romeo. Iar alta metoda nu am descoperit, cel putin pana acum.

  3. CM    

    Prima parte a textului tău m-a dus cu gândul la unul dintre sonetele lui Shakespeare tradus de Ion Frunzetti şi cântat de Nicu Alifantis:

    http://www.youtube.com/watch?v=QeBRYIcVF8o

  4. Non_Lose    

    Pai eu l-am gasit de mai multe ori…nu stiu pe unde cautati voi, da’ nu e locul potrivit!

  5. dual_sim    

    Se pare ca l-am gasit pe El….problema e ca exista si Ea in acelasi timp (de mult timp). Nu simt ca as face ceva interzis…insa sunt prea mult iubit…de ambii….si poate nu merit. Cred ca si eu sunt El-ul altei persoane. Deci exista El…dar oare vrem asta cu adevarat?

  6. TippingWater    

    Ai perfecta dreptate serafim277.

  7. serafim277    

    @Non_Lose, insemna ca exista perfectiunea, daca l-ai gasit de mai multe ori?:)
    @Rhade, poate vine pe un cal alb cu pieptul dezgolit (sau cum era exact in melodia celor de la cassa loco?) :))

  8. alex    

    eu personal nu caut niciun fel de ”el” si nici nu am cautat vreodata, habar nu am daca o s-o fac; toata treaba asta cu iubirea si nu stiu ce mi se pare adolescentina pe alocuri, ca sa nu mai spun ca sunt unii care si la 40 de ani inca il cauta pe ”el”, ceea ce e hilar, dar asta e strict punctul meu de vedere…

  9. Non_Lose    

    Desigur ca exista perfectiunea, doar ca pentru fiecare dintre noi cuvantul asta are o definitie diferita 😀

  10. aserd_tm    

    Cred ca fiecare din noi are in minte un „El” special , un model,ceva imaginar,dar care in 99% din cazuri nu se va realiza in viata reala, si atunci ne ramane sa gasim o persoana cat mai apropiata de ceea ce ne dorim,insa chiar si asa ,cred ca pt unii cautarea asta ar putea dura o viata intreaga si fara sa aduca vre-un rezultat asteptat.

  11. asp.pet    

    Nu știu dacă toată lumea caută manifestarea perfectului în lumea reală. Personal, cred că e doar ca un fel de punct de reper. Să vezi cât de departe sau aproape ești de ceea ce vrei/dorești.

  12. chris92    

    ce tot vorbiti acolo? :O nu exista perfectiune, perfectiunea o gasesti doar cand ajungi sa iubesti persoana respectiva.abia atunci acecea persoana va aparea perfecta in fata ta fiindca ajungi sa iubesti defectele acelui om .

  13. ionut    

    nu stiu cum e la tine ,dar cum sa iubesti defectele? e paradoxal.
    care e scopul cautarii perfectiunii? simplu : perfectionarea.

  14. Rzv    

    Ani buni din viata mi i-am petrecut cautand un „EL” perfect: frumos, musculos, ochi albastri/verzi, inalt, cu situatie financiara buna, cu care sa pot sa discut filozofie, sa ma phoot in draci… sa fie „curva in pat si doamna in societate”.

    Acum 7 ani (fix azi se implinesc) 😛 am cunoscut pe El: subtirel, nebunatic, lipicios. Nici nu am simtit cand a trecut primul „date”: ne-am intalnit la ora 21…. ne-am despartit la ora 6….am petrecut 9 ore hoinarind prin oras si vorbind cate in luna si in stele. Ne-am mutat impreuna inainte de a verifica daca este „curva in pat”…

    Nu, nu are nici muschi, nici ochii verzi/albastri, nici cont dolofan… este un om ca oricare altul. Dar alaturi de el eu am inflorit in ultimii 7 ani… si el a inflorit alaturi de mine. Ne-am construit in ultimii 7 ani o viata impreuna, un camin. Am ajuns sa nu putem dormi bine daca nu suntem in acelasi pat, imbratisati.

    Am ajuns sa pretuim diferentele dintre noi, pentru ca ele ne fac viata picanta. Am invatat amandoi ca omul este o suma de calitati si defecte. Am invatat ca relatia inseamna sa faci compromisuri fara a reprosa celuilalt vreodata compromisul facut.

    Am invatat impreuna ca acel EL pe care il cautam fiecare din noi era doar o himera, o fantezie – si ca de fapt traim intr-o lume reala, in care perfectiunea nu exista. Am invatat amandoi ca aceasta cautare a perfectiunii este sursa dezamagirii, a frustrarii.

    Nu, nu am facut niciun compromis. Nu regret nici ca l-am cunoscut, nici ca am „renuntat” la acele calitati pe care le consideram candva ideale. Pur si simplu am inteles distinctia dintre acele calitati care fac un om dezirabil si cele care asigura succesul unei relatii.

    Pana la urma lucrurile sunt simple: vrei un fuck-buddy, vrei un prieten sau un partener de viata?
    E foarte simplu de aflat…vezi ce fel de calitati primeaza in portretul acelui „el” ideal. Daca e vorba de calitati fizice… nu te mai amagi: iti trebuie un fuck-buddy! Daca nu te intereseaza cum arata…. tu singur iti vei da seama daca e doar prieten sau partener.

    Ah, si inca ceva: in tot timpul in care „cautam o relatie” de fapt nu faceam decat sa las diverse ocazii sa treaca pe langa mine: eram atat de chitit sa il gasesc pe acel „EL” incat nu vedeam „muritorii de rand” care treceau pe langa mine. Nu lasati viata sa treaca pe langa voi in cautarea lui Mr. Perfect!

    Si, inca ceva: nu conteaza unde cunosti pe celalalt… noi ne-am cunoscut pe un site de matrimoniale… unul str8 chiar :)

  15. johnyquest85    

    Eu l-am intalnit pe EL aproximativ acu 2 ani, si i-am furat arhiva de mess si am aflat ca el mai vorbea si cu altii despre relatie si sex.Eu acuma nu stiu ce sa fac, desi el imi spune ca ma iubeste si ca doar a vorbit cu ceilalti si asa se vede si din conversatii.

  16. EMILIAN906    

    fie ca il astepti si va veni sau ca il cauti si-l vei gasi, se ridica una din problemele: este str8, ma place, avem persoane in comun, are pe altcineva …

    inainte de a-l cauta cu totii trebuie sa vedem ce avem in fata noastra, un prieten ce poate deveni iubit, un coleg ce poate fi prieten, oricum „el” nu exista numai noi il putem percepe asa cum vrem (cu defectele sau calitatile inainte) …

  17. Alex P    

    Ok, poate ora tarzie imi face muschiul sensibilitatii mai excitabil, dar, desi este o reprezentare „la obiect” a realitatii, descrierea lui Rzv a reusit sa ma induioseze. Mi se pare ultra-romantic. Ma bucur pentru voi.

  18. itsfriday    

    mie mi se pare foarte greu sa o gasesti pe „ea” atunci cand esti femeie …
    cand vine vorba de „Mr. Righ” mi se pare un subiect „bleah” si sunt de acord cu postarea asta.

  19. Rhade    

    Sunt de acord ca ce a spus RZV legat de principiile in cautarea „lui” este foart e frumos si accesibil dar desi multi sunt constienti de ele din nefericire nu stiu cum si nici nu doresc sa le aplice.
    @serafim nu sunt un fan al cailor si nici al piepturilor dezgolite, poate sa vina si pe o trotineta 😆

  20. georges    

    daca ceri perfectiune, trebuie sa ai ce sa si oferi

  21. Angel    

    Nu are niciun rost sa astepti 1000 de ani. Da, astepti, dar nu toata viata ca nu cade din cer; vorba lui Robert, mai trebe sa cautam si noi :) Eu acum de curand m-am despartit si sincer, caut alta relatie dar, na, mai e… si in plus, intr-o relatie, daca iubesti accepti si defecte si calitati.

  22. oscarW    

    Eu cred ca THE ONE exista unul pentru fiecare dintre noi. Domnul perfect nu exista fiindca nu exista om perfect, insa sunt oameni ce tind spre perfectiune. Eu l-am cunoscut pe al meu THE ONE acum 3-4 ani de zile si a fost o intalnire si atat. Anul acesat l-am reintalnit intamplator si nici nu stiam cu cine vorbesc pana nu ne-am dat web cam. Am vorbit o luna pe mess, skipe, telefon etc si m-am dus in concediu 2 saptamani. Ne-am intalnit, imi era teama ca nu o sa fie ceea ce imi imaginam si totusi am riscat si m-am intalnit cu el. Au fost 2 saptamani superbe si abea astept sa treaca timpul (preavizul) sa ma duc acasa si sa fiu cu el. RAZVAN: ai scris super frumos si crede-ma ca de conceptul ala cu muschi, brunet ochii verzi si super ultra mega inteligent ma agatam si eu si de fapt omul pe care il doresc si vreau langa mine e total diferit, fiindca arata mult mai bine ca cel cu muschi, pe interior…

  23. Rzv    

    AlexP, Rhade, OscarW: dar de data asta nu era literatură… era doar „the real shit”! :p

  24. Rhade    

    Imi rezerv dreptul de a o considera literatura pentru ca e inca experimentala: doar la tine a functionat pana acum 😛

  25. cristymaykei    

    Ah serafim ce simplu si frumos ai spus, dar totusi greu de priceput de unii dintre noi.

    RZV ai moroc draga, scoate subtirelul nebunatic si lipicios, romantismul din tine.

    Ionut, iubirea in sine este un paradox … ce nu lucreaza cu ratiunea.

    AlexP mai grav este cand excitatia sensibilizeaza muschiul … fiindca atunci apare iubirea.

    johnyquest85 bucurate de ceea ce ai, fiindca daca incepi sa cauti scame in sange … sigur ajungi sa ramai fara sange.

    georges ai dreptate intodeauna dai ceva la schimb, doar ca perfectiunea cere mereu tot … fara sa dea nimic in schimb sau da ce nu-i trebuieste, ce arunca la gunoi oricum.

    chris92 ai punctat bine, dar putini inteleg fenomenul de-a iubii si defectele iubitului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *