Societatea Românească. Condusă de o scenă politică pestriță, formată în principal din 5 partide relevante care se vor a avea fiecare o ideologie și doctrină politică complexă și care să constituie fundația partidului, dar oare este așa?
Partidul Social Democrat, cel mai mare partid din România, cel de a cărui destin depind toate celelalte. Atunci când PSD crește, restul scad și invers.
Partidul Social Democrat este un partid de stânga, progresist și se vrea cu vocație europeană, membru al Partidului Socialiștilor Europeni și al Internaționalei Socialiste. PSD susține un stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme […] apără drepturile și libertățile omului, respectă dreptul la identitate […] recunoaște valorile și principiile promovate de Partidul Socialiștilor Europeni și militează pentru aplicarea acestora în viața social-politică românească. [extras din Statutul PSD]
Atât în Manifestul PES din 2009, cât și în Statutul PES, printre altele, valorile demnitatea, libertatea și egalitatea în drepturi, precum și egalitatea în drepturi indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen sunt fundamentale pentru social-democrații europeni.
Partidul Național Liberal este un partid de dreapta, liberal și istoric, este unul dintre principalele partide politice ale momentului.
Prin Statut, Partidul Național Liberal afirmă că promovează valorile liberale, apărarea drepturilor omului și ale familiei […] combaterea tuturor formelor de discriminare, precum cea bazată pe rasă, naționalitate […] sex, convingeri sau apartenență la o categorie defavorizată. De asemenea național-liberalii sunt membrii ai Alianței Liberalilor și Democraților Europeni și își declară susținerea pentru valorile și obiectivele ALDE.
Printre prioritățile din Strategia 2009-2014 ALDE se află combaterea homofobiei și promovarea drepturilor comunității LGBT. Pe lângă faptul că susțin egalitatea în drepturi, libertatea căsătoriei, lupta împotriva homofobiei, liberalii europeni au susținut sau inițiat mai multe directive europene referitoare la discriminare sau drepturile cuplurilor LGBT.
Partidul Democrat Liberal, partid provenind din FSN, organizația de bază a lui Traian Băsescu și parte a Popularilor europeni.
Deși mulți zic că PDL nu are o doctrină politică reală, aceștia se asociază la nivel social și economic cu neoconservatorii și popularii europeni, ei se consideră de centru-dreapta. Un exemplu este politica economică neoconservatoare dusă în perioada guvernelor Boc și Ungureanu. Și ei, prin statut susțin libertatea și egalitatea în drepturi a cetățenilor, cât și combaterea discriminării de orice tip. Sunt parte a Partidului Popularilor Europeni.
Partidul Popular European este cel mai mare partid european în acest moment, cu lideri de tipul Angela Markel sau Jose Durao Barroso, președintele Comisiei Europene. În platforma politică adoptată anul trecut (2012), PPE declară că apăra ca valori demnitatea și egalitatea fundamentală a oamenilor, indiferent de ce, inclusiv de orientare sexuală și luptă împotriva homofobiei.
Având în vedere orientările doctrinare și ideologice ale principalelor 3 partide din România și a celor 3 cele mai mari partide europene, din care cele românești fac parte, am putea face o comparație între ce scrie în programul doctrinar și ce cred cu adevărat liderii politici din cele trei partide.
Partidul Social Democrat
Majoritatea liderilor se declară aderanți ai valorile stângii europene, dar cu o singură și notabilă excepție, nu o arată în acțiunile sau inacțiunile acestora.
Excepția notabilă este Victor Ponta, prim-ministru și președinte PSD este singurul care, fără a lua apărarea comunității LGBT în mod explicit, a solicitat și a reușit să elimine amendamentul constituțional care definea expres căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie. Chiar dacă o dată cu aceasta s-a eliminat și paragraful constituțional referitor la apărarea drepturilor cetățenilor indiferent de orientarea sexuală.
Fost ministru al educației naționale în mai multe mandate, Ecaterina Andronescu, pe care o cunosc personal, s-a arătat ca fiind extrem de bigotă și oarecum homofobă în cazul modificării constituției și a proiectelor de lege propuse de către Remus Cernea. În 3 mai 2013, Aceasta a afirmat într-un interviu că „…este dat natural prin căsătoriile dintre bărbați și femei. De aceea, dacă ne-am duce cu mintea mai departe, am înțelege că la un moment dat omenirea se termină dacă lucrurile acestea proliferează excesiv de mult, de aceea eu personal nu cred că aceasta este o soluție, deși sunt de acord că trebuie să respect decizia fiecărui individ în legătură cu răspunsul la întrebarea <>”, inducând ideea că specia umană ar înceta să existe dacă cuplurile LGBT au dreptul la căsătorie. Să înțelegem deci că cuplurile LGBT, care oricum nu procreează în mod uzual, cu sau fără a fi căsătoriți, afectează procreerea cuplurilor heterosexuale.
Pot afirma de asemena că la nivel micro, majoritatea social-democraților din organizațiile județene sunt cel puțini homofobi. Halal social-democrație!
Partidul Național Liberal
Hoho, începem cu președintele partidului, un om pe care eu îl consider mai degrabă cu valori populare/iste decât un liberal autentic. Crin Antonescu, președintele Senatului României și președinte al Comisiei de amendare a Constituțuiei s-a exprimat clar și răspicat drept un homofob, tradiționalist și bigot. Probabil pentru a obține sprijinul Bisericii Ortodoxe Române, acest domn a sprijinit, contrar valorilor liberale, definirea căsătoriei între un bărbat și o femeie.
Dar există un liberal care i-a luat fața domnului Antonescu, parte a nucleului tare liberal din PNL, domnul senator Puiu Hașotti, liberal de sânge, acesta afirma anul acesta că „îi consider doar nişte oameni bolnavi [n.m. pe homosexuali]. Homosexualitatea nu este o stare firească, nu este o relaţie naturală, motiv pentru care nu are absolut nicio şansă”. ACCEPT l-a reclamat la CNCD.
Norica Nicolai și Alina Gheorghiu, ambele euro-parlamentari și membre a grupului ALDE din PE, au declarat că nu susțin proiecte legislative care să ofere drepturi egale pentru cuplurile de sex diferit.
Majoritatea liberalilor pe care i-am întâlnit sunt ori neinteresați de subiect ori susțin acordarea unor drepturi pentru comunitatea LGBT, există totuși o bază solidă de homofobi în PNL. Este totuși partidul cu cei mai multe persoane care sunt gay-friendly.
Partidul Democrat Liberal
Începem cu actualul (sau fostul, după unii) lider spiritual al PDL, domnul președinte Traian Băsescu, acesta a evitat să discute subiectul, dar atunci când a făcut-o, a arătat o poziție favorabilă comunității LGBT, atât în campania din 2004 când susținea dreptul la căsătorie pentru cuplurile LGBT, cât și în 2013, când afirma că nu este treaba statului de ce se întâmplă în dormitorul cetățeanului.
Raluca Țurcan, deputat PDL, afirma printr-un comunicat de presă din aprilie 2013 că „căsătoria este între un bărbat și o femeie, iar acest fapt ar trebui să fie în Constituție.
Restul liderilor s-au abținut.
PS: Liderul Mișcării Populare spunea de curând că „mai târziu” se pot acorda dreptul egal la căsătorie, dar fără dreptul la adopții.
Scurte concluzii
Societatea românească este extrem de bigotă și homofobă, iar clasa politică se mulează pe crezurile electorilor, fără a dori să progreseze social sau politic. Se gândesc doar să câștige un nou mandat, nu îi interesează de libertate și drepturi egale.
Doctrinele poltice și principiile fundamentale ale partidelor nu prea contează pentru politicieni români, mulți nici măcar nu știu diferențele doctrinare dintre partide.
O altă cauză a lipsei de sprijin pentru comunitatea LGBT este faptul că comunitatea nu este nici organizată și nici unită.
Mă bucur în mod deosebit că ai redactat acest articol deoarece m-am gândit recent destul de mult de ce comunitatea LGBT nu este privită în România ca entitate cu potențial electoral.
Pentru a putea lupta pentru drepturile sale, comunitatea ar trebui înainte de toate să:
(A) se facă remarcată pe scena politică cu un scop clar definit (de exemplu, ne dorim “parteneriate civile/căsătorie”).
(B) să înceapă să aibă o poziție coerentă de negociere cu partidele politice (ideal, fiecare partid ar trebui să poată spune fie “Da, sprijinim cauza voastră.”, fie “Nu, nu o sprijinim.”).
(C) să voteze corespunzător și să își facă simțită prezența în timpul alegerilor.
Momentan, nici un partid politic nu adresează problemele de discriminare LGBT deoarece ar pierde mai multe voturi ale cetățenilor homofobi decât ar câștiga din partea cetățenilor progresivi (în România, politica nu se face în funcție de doctrină, ci în funcție de putere). În alte țări, recensăminte repetate au descoperit în jur de 5% din adulți ca fiind LGBT. Dacă la asta adăugăm familiile și prietenii lor, cred că ajungem rapid la 20% (să zicem că fiecare dintre noi are cel puțin 4-5 oameni straight dispuși să ne sprijine politic). Ori, 20% deja nu mai este un număr care poate fi ignorat, mai ales că absenteismul la vot în jurul comunității LGBT ar fi aproape 0 dacă s-ar pune pe masa politică problema drepturilor.
Motivul pentru care lucrurile nu se urnesc momentan în România este că extrem de mulți LGBT nu sunt “out” față de familiile lor, sau sunt resemnați/intimidați.
Ca să închei, cred că primul pas trebuie să vină din partea ONG-urilor de profil, care trebuie să formuleze un scop clar, să intervieveze personajele din politica Românească, și să raporteze înapoi în comunitate cine ne sprijină și cine nu.
Al doilea pas trebuie făcut din partea fiecărui Român LGBT/straight, și anume: un vot coerent, o prezență fermă la urne, și o cerere de sprijin clară din partea apropiaților noștri – prieteni și familie.
Am câteva observaţii.
În cazul lui Băsescu nu aş evalua declaraţiile (omu’ e notoriu pentru neglijenţa cu care le face, spune orice îi ajută pe moment şi nu pare să se considere dator să acţioneze conform promisiunilor). Aşa că l-aş defini homofob, sau nu după acţiunile sale, fiind unul dintre cei care ar fi avut ocazia să influenţeze atitudinea guvernamentală sau cea parlamentară. A şi făcut-o de nenumărate ori în domeniile care îi slujeau intereselor. Judecând aşa, nu prea l-aş pune pe TB în lista prietenilor…
În cazul lui Antonescu, nu ştiu să fi avut o exprimare “clar şi răspicat” homofobă. Dacă ea există, mi-a scăpat şi te rog să mă ajuţi să o aflu. Tradiţionalist da, ştiu că s-a exprimat.
Cred că noi nu avem conducători ci poiliticieni, adică carierişti. Dar aceştia nu au nicio carieră pentru că nu au nicio pregătire.
Îmi amintesc sfaturile lui Ion C. Bratianu către fii săi de a avea o pregătire într-o profesie, înainte de a intra în politică. Ionel Bratianu, care a avut în mintea sa şi sub conducerea sa soarta ţării, pe care a slujit-o şi a împlint-o, a fost inginer la căile ferate, atunci când România şi-a construit reţeaua feroviară, pe care o are şi astăzi (aşa cred), sub conducerea lui Anghel Saligny.
Şi în partidul lui se găseau parlamentari slabi şi miniştri puşi pe căpătuit, însă astăzi pervertirea este la cote maxime: 1 din 5 parlamentari a fost “traseist” în legislatura 2008-2012; un preşedinte de partid cu prezenţă absolută la voturile finale de 6,1 procente; parlamentar de Prahova, Guran pe numele lui, condamnat pentru corupţie, scăpat cu certificat de nebun şi ales la Cameră în 2012. Dacă ai fost trimis la puşcărie, dar nu ai făcut nicio zi, pentru că eşti nebun, locul tău este în parlament!
CM eu nu contest ca TB a avut declaratii politicianiste pe multe subiecte DAR in privinta homosexualitatii si-a mentinut parerea chiar si dupa aproape 10 ani! In 10 ani se schimba MULTE si el putea sa isi schimbe radical pozitia in raport cu aceasta PROBLEMA dar NU a facut-o. Cat despre Crin Antonescu… aici sunt TOTAL de acord cu exprimarea lui MarioG: liberalul s-a exprimat ferm IMPOTRIVA CASATORIILOR. E dreptul lui sa aiba astfel de opinii, ca si individ, dar SA NU UITE ca este intr-o oarecare masura LEADER al acestei tari iar parerile personale trebuie imbracate intr-o nuanta permisiva pentru populatia ce o conduce. Nu cred ca Traian Basescu ar fi fost cel mai fericit sa afle (ipotetic) ca are vreun copil gay, mai ales din perspectiva de presedinte intr-o societate romaneasca dar a fost CAPABIL sa isi modereze declaratiile.
Castillo
Eu nu mă refeream la ce a spus TB (sau dacă vrei la părerea pe care şi-a declarat-o. Spuneam doar că nu prea e relevant ce spune Băsescu, important ar fi să vedem ce a făcut în aceasta privinţă, pentru că avea ocazia şi mijloacele necesare să facă ceva. Şi răspunsul e zero, nici pentru, nici împotrivă. Mă interesează prea puţin cum ar reacţiona dacă EBA s-ar declara lesbiană, aia e treaba lui şi a Mariei, iar a-şi modela atitudinea politică în funcţie de detalii ale vieţii private nu mi se pare o caracteristică dezirabilă la un politician.
Cât despre Antonescu, ai scăpat nuanţa. Ştiu că s-a pronunţat împotriva căsătoriilor (asta înseamnă din punctul meu de vedere un punct de vedere ferm tradiţionalist). Eu întrebam când s-a exprimat el clar şi răspicat homofob, asta fiind o chestie pe care nu o ştiam şi pe care a adus-o în discuţie Mario. Şi cum mă interesează foarte tare subiectul, ceream lămuriri suplimentare.
Tabloul expus de Mario este uşor incomplet.
Eu i-aş număra în tabăra “dreptei” ,termen abuziv ataşat lui TB, pe ultra (răspicat şi agresiv) homofobii Neamţu şi Papahagi. Pupile (am avut mari dificultăţi să tastez decent acest cuvânt) ale Băsecului, sau ciraci, îi furnizează acestuia o ambianţă pseudointelectuală, o imagine de forţă proaspătă. Întrebarea mea este, un prieten al LGBT, un politician cu vederi moderne, se face că nu aude zumzetul homofob al colaboratorilor apropiaţi?
De partea cealaltă, aş menţiona prezenţa lui Remus Cernea în tabăra condusă de Ponta şi Antonescu. Cernea este singurul politician pe faţă şi fără ezitări în favoarea noastră.
Cred că discuția ar fi mai productivă dacă fiecare dintre noi ar face abstracție de sentimentele politice personale vis-a-vis de persoana lui Traian Băsescu, Crin Antonescu, sau partidele din care aceștia fac parte.
Replici homofobe am auzit din partea liderilor TUTUROR partidelor. Greșiți dacă credeți că definirea căsătoriei între bărbat și femeie în constituție nu ar fi reprezentat homofobie – ar fi fost un amendament cu un mesaj clar de discriminare și umilire (și o lege MULT mai greu de schimbat decât Codul Civil). La fel se poate argumeta că legea împotriva propagandei LGBT din Rusia nu este homofobă, dar în practică acea lege nu a făcut decât să deschidă drumul pentru violența împotriva homosexualilor (vezi aici[0], de exemplu).
Eu unul nu m-aș grăbi să iau apărarea nici unui politician care face promisiuni gratuite cu impact negativ asupra comunității LGBT. Mai mult, sunt de părere că DarkQ nu este locul potrivit pentru politica de partid, și nu știu dacă vrem să ne coborăm la nivelul la care insultăm politicieni, oricât de homofobi sau incompetenți ar fi ei, pentru că ar fi o pierdere din timpul nostru și nu ne-ar aduce nici un beneficiu.
Mai degrabă ar trebui concentrată discuția către oameni precum Remus Cernea, care au apărat egalitatea de drepturi, și formarea unui capital politic în jurul lor.
Ceea ce vreau să spun este: decât să ne concentrăm pe cine NU ne ajută, am investi mai bine timp și energie în cei care ne ajută. Sper să nu fiu greșit înțeles.
[0] – http://www.pinknews.co.uk/2013/08/08/the-20-most-shocking-anti-gay-news-stories-from-russia-so-far/
Martin, mă văd nevoit să insist. Eu puneam la îndoială exprimarea “clar şi răspicat… homofob”. Clar şi răspicat înseamnă ceva de genul abordării lui Hasotti, sau a lui Iulian Urban.
Că unii dintre noi putem să tragem spre homofobie, cu un uşor efort, definirea căsătoriei ca relaţie între bărbaţi şi femei doar, că alţii o trecem în dreptul tradiţionalismului, e dreptul fiecăruia dintre noi.
Mie Darkq mi se pare locul perfect pentru orice fel de discuţie ne trece prin cap, iar o asemenea temă, politică de la titlu şi până la punctul final, nu are cum evita abordările politice. Eu încerc să-mi argumentez opiniile, reuşita depinde atât de talentul meu de a mi le exprima clar, cât şi de puterea ta de a le înţelege şi de bunăvoinţa amândurora şi de respectul pe care ni-l acordăm.
Ai mare dreptate, ar trebui să ne identificăm prietenii şi să încercăm să ne strângem alături. Mai ales că vin alegeri.
Mi-am amintit încă o scăpare a descrierii iniţiale. Nu este menţionat singurul gest oficial de prietenie la adresa noastră, anume abrogarea articolului 200. Adrian Năstase, este singurul politician care a asumat o iniţiativă în favoarea noastră şi Guvernul PSD a dus-o până la capăt. Mă întreb şi vă întreb, ne-a trecut asta prin minte când am avut de ales între el şi Traian Băsescu? Mie nu. Atunci de ce ar mai risca vreunul azi să facă un asemenea gest?
Pana se maturizeaza politic tara asta, gayi nu ar trebui sa faca nici un compromis cu politicienii homofobi. Remus Cernea poate sa fie si nazist ca tot l-as vota daca ar sustine egalitatea gay-hetero. Cand nu l-as mai sustine? Cand propunerile lui pro-gay ar fi mainstream. Atunci as putea sa ma gandesc daca il votez pe conservatorul pro-gay sau socialistul pro-gay.
Eu nu sunt afiliat politic, dar cu siguranta exista gay care sunt. Cunosc. Sustin cu atata inversunare pe x sau y pentru ca x sau y o sa le dea pita sa mance. Dar la sfarsit, dupa ce tragi linia, nu ramai cu nimic. Pita ii de mult mancata, regimul se schimba si tu ramai cu mana in cur.
@CM: Ai dreptate, A. Nastase a fost singurul care si-a asumat o decizie pentru comunitate, insa aceasta a venit prea tarziu si doar pentru a confirma drumul european al Romaniei.
@CM: PRESEDINTEle (nu Basescu, Iliescu, Constantinescu) reprezinta o functie cu puteri limitate in Romania – printre cele mai importante: seful CSAT… Ce poate un om cu functia de presedinte sa faca atata timp cat el NU poate da legi si mai ales pe homosexualitate… OK, zici ca Basescu isi influenteaza PDL-istii sa initieze o lege in acest sens… … cum crezi, chiar si in postura lui de LEADER, sau a oricui (Ponta pentru PSD etc) ca POATE INFLUENTA parerile INDOCTRINATE din generatie in generatie cu referire la homosexualitate… si unde mai pui ca acestor convingeri li se adauga politicianismul lor de rahat care le “spune” ca nu e momentul sa pactizeze cu homosexualitatea nici macar de forma… Uiti ca in Romania nu e ca in America
Nu cred că abrogarea articolului 200 a avut vreo legătură cu susținerea noastră: a fost un gest făcut de partidul aflat atunci la putere sub presiunea Uniunii Europene la care eram în curs de aderare, și a Statelor Unite, care l-au trimis în România pe ambasadorul gay Michael Guest. Susținerea prin coincidență nu este susținere.
În plus, Adrian Năstase a fost primul politician român pe care acuzațiile de corupție l-au trimis în pușcărie. Probabil condamnarea sa a fost un gest disperat de a câștiga credibilitatea sistemului judiciar românesc în fața Uniunii Europene, vis-a-vis de aderarea la spațiul Schengen. Dar chiar și așa, Adrian Năstase și-a spulberat ultima urmă de credibilitate prin show-ul sinuciderii pe care l-a făcut ulterior.
Aș zice că episodul politicii românești numit “Adrian Năstare și Articolul 200” îl putem da liniștiți uitării — nu face cinste nimănui.
Singurul lucru care mă deprimă acum, și pe care mi l-a amintit CM, este că românii LGBT vor sfârși prin a trebui să aleagă democratic între homofobie și homofobie, iar comunitatea va fi mai departe carnea de tun a goanei populiste după suport electoral (după modelul “Eu voi interzice prin constituție căsătoria gay. Toți pensionarii nostalgici după comunism și mâncătorii de semințe la scara blocului să voteze cu mine!”).
Martin, coincidenţă sau nu, este singurul gest concret. La vremea respectivă au fost multe presiuni împotrivă, partidul i-a mârâit, opoziţia la fel, ar fi putut sa n-o facă. Sunt convins că şi acum se fac presiuni externe şi uite, tradiţionalismul şi homofobia se ţin tare pe poziţii…
Dacă discutăm de homofobie şi contrariul ei, e musai să amintim episodul articolului 200 şi să recunoaştem ce e de recunoscut.
Despre condamnarea lui Năstase, prefer să nu discut aici, la articolul ăsta mi se pare absolut nerelevantă. La fel despre episodul guvernării Năstase.
Castillio, daca nu putea face nimic, ce rost ar fi avut să discutăm dacă ar fi vrut sau nu? Eu cred că ar fi putut, ştim cu toţii că ani buni a făcut tot ce a vrut. Cu mâna lui sau cu mâna unor colaboratori apropiaţi (sper că apreciaţi cu toţii eleganţa cu care mă exprim legat de un regim pe care ştie toată lumea că îl detest)
Pe de altă parte, eu cred că vremea lui băsescu apune încet. Aşa că, dacă e să vorbim despre ce e de făcut, ar trebui să ne îndreptăm atenţia către oameni relevanţi în următorii ani.
Nu aş discuta în termenii “dreapta”-“stânga” pentru că nu cred că politica românească are vreo legătură cu asta. La noi nu contează nici măcar personajul , darămite partidul. Suntem condamnaţi să evaluăm poziţia de moment. Acum şi aici, asta trebuie să discutăm dacă suntem realişti. Vin alegeri europarlamentare, probabil că trebuie să îi evaluăm pe fiecare în parte şi să decidem . Sunt sigur că discuţiile vor deveni pasionate, subiectul de dispută va fi mereu arzător, eu sper să ne păstrăm calmul. Pot să pun pariu că se va vorbi , aberant evident, despre Adrian Năstase liber sau la puşcărie, plagiate, comunism vs dreapta, băsism versus poporul oprimat . Noi va trebui, vorba lui Andrei, să evaluăm cum vor vota ăia când se va pune pe tapet una dintre problemele care ne interesează. Cum o să facem asta, e încă vreme să ne dăm seama, dar nu prea multă.
Deşi bine documentat şi argumentat politic articolul tău mă lasă nedumerit. Ce relevă el este normal şi absolut benign. In oricare partid exista homofobi şi simpatizanţi ai drepurilor homosexuale.
Dacă vrei mai mult decat simpatizanţi fondeză tu Partidul Poponar Român. Pun pariu că fără prezervative gratis nu prinzi mai mult de cinci cucuvele la partid.
Ca student, ce studiaza politica, nu pot zice “viitorul suna bine”. Ca gay, sper si imi doresc din suflet, ca si la noi in tara sa poata exista posibilitatea, ca doua persoane de acelas sex, sa se casatoreasca si sa duca o viata “cat de cat” normala.
bun articolul
@Pederanger, atunci cand te inscrii intr-un partid politic, se presupune ca esti de acord cu ideologiile si doctrinele impuse, nu? Ce mai cauti in partidul X care sustine egalitatea in drepturi si tu nu esti de acord cu asta? (Retoric).
Partidul, ca entitate, are ideologiile dar membrii sunt problema pentru ca nu si le asuma in totalitate.