shadow

Dacă este o condiție specifică care caracterizează starea socială a unor segmente largi a populației LGBTQI din România, atunci aceasta este precaritatea, sub diferitele ei forme. Poate este deja banal să facem referire la precaritate când vorbim de populațiile marginalizate, dar este important să conștientizăm și să reacționăm.

Precaritatea este o constrângere a macrostructurii economice, fiind în directă corelație de cauzalitate cu constrângerile sociale ale structurii culturale a societății în care ne facem veacul. Astfel, nu restrâng înțelegerea precarității la condiționalitatea economică, ci o folosesc într-un sens mai larg, inclusiv cultural și social. Constrângerile culturale ne limitează potențialul și ne impun într-un cadru care tinde să ducă la diferite forme de precaritate, dar asta nu înseamnă că nu putem scăpa constrângerilor și că, la nivel individual nu am reușit să depășim, unii dintre noi, această condiționalitate, către una mai optimală și care să ne ofere un nivel decent de calitate a vieții. Problema este că alterarea structurii și depășirea condiționalităților la nivel macro, pentru întreaga populație marginalizată, este semnificativ mai greu de depășit și implică forțe agregatoare care nu există, cel puțin momentan.

Eu identific mai multe tipuri de precaritate, cea mai evidentă fiind cea economică, dar având și forme de precaritate subculturală (Queer/lgbtqi), educațională, socială și politică, un individ putând să sufere de una sau mai multe forme de precaritate. Precaritatea economică poate cauza alte forme de precaritate, dar nu există o legătură de cauzalitate absolută. Existența variațiilor de precaritate duce la îngreunarea constituirii unei coeziuni între persoanele LGBTQI, condiționează crearea de comunități și limitează potențialul mobilizator a „elitei” mișcării LGBT din România, ceea ce duce la îngreunarea obținerii egalității și combaterea discriminării și ostracizării.

Condiția de minoritate marginalizată face ca persoanele LGBTQI să fie și mai afectate de excluziunea socială, alimentată de structura culturală heteronormativă și de procesele neo-liberale economice. Precariatul cuprinde mare parte din societatea românească, cu prioritate populația rurală, aceasta având un potențial economic limitat, resurse reduse și condiționalități culturale care îi limitează adaptarea la modelul economic neoliberal care este omniprezent în ziua de astăzi. O persoană LGBTQI din acest mediu pleacă din stat cu șanse serioase de precaritate care nu sunt legate strict cu sexualitatea acesteia, dar care se agravează prin ostracizare și discriminare bazată pe orientarea sexuală sau de gen.

Deși nu ne putem aștepta la un panaceu universal și rapid pentru precaritate, mai ales cea a persoanelor LGBTQI, care nu se află printre prioritățile statului, dar pot exista soluții sectoriale și nișate pentru ameliorarea celor mai grave efecte ale acesteia. De la realizarea unei educații non-formale privind cultura Queer, care ar duce automat la reproducerea ei socială și extinderea cadrului în care există, precum și la o reducere a inechității sociale prin diminuarea homofobiei, transfobiei, rasismului și altor forme de discriminare. Precaritatea economică, cea mai importantă, nu poate fi rezolvată peste noapte și nici fără intervenția directă a statului, care nu are nicio dorință de a face acest lucru.

Singura șansă pentru diminuarea stării de precaritate o reprezintă lansarea unei mișcări masive de mobilizare de la firul ierbii, cu sprijin din partea segmentelor non-precare ale populație LGBTQI, în special a elitelor intelectuale și socio-politice. Ieșirea din anonimat, crearea de scandal public și aducerea în atenție a situației actuale este singura șansă pentru amelioarea pe termen lung a condiționalităților actuale. Constrângerile structurale pot fi depășite, dar este nevoie de o mobilizare reală și conștientă. Oare este capabilă mișcarea să facă ceva?

În primul rând ar trebui să vrea și să știe cum să acționeze. Momentan nu prea se vrea să se intre mai adânc în situația socială a populației LGBT (Accept s-a plafonat în mod aproape absolut pe lobby de slabă calitate și proiecte cu impact redus și care asigură fluxul financiar al asociației) și nici nu se știe ce s-ar putea face. Mișcarea LGBT este într-o criză de mobilizare, de resurse și de credibilitate. Există nevoia unei schimbări!

 

 


Alte articole scrise de același autor (MarioG):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

MarioG

Mario G este un tânăr entuziast, pasionat de tot ce ține de „social”. Pe DarkQ publică articole despre discriminare, normativitate, legislație și politici queer, precum și despre construcția socială a identității de gen și a orientărilor sexuale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *