No menu items!

Jocul de-a toleranta

Acelasi autor

Despre noi…

Cu putina vreme in urma ma gandeam la un subiect: suntem noi, reprezentanti ai comunitatii GLBT din Romania, cei care discriminam ori cei care suntem...

Soluția finală

Discriminarea, inclusiv pe criterii de orientare sexuala, determina tot mai frecvent ca gay-ii si lesbienele sa apeleze la sinucidere. Acest material nu doreste decat...

Propuneri pentru respir

Articol scris de Adi V. CYNDI LAUPER - True Colours pentru ca, "acum esti liber!" - asa ar aclama orice individ care priveste dragostea cu...

Un trup apetisant

Articol scris de Adi V. Slabit. Regim. Diete. O dorinta nestapanita de a arata cat mai bine intr-o societate in care, de ce sa nu...

God, ce prostie!!!

Nu am nici timp, nici mood sa pun "Intelligence Service' in actziune, dar poate apelezi tu la "agentziile" tale sa check-aleshti daca este "spam",...
adivantiu
adivantiuhttp://
Ady Vantiu, 30 ani, personalitate predominent extrovert afisata, dar melancolic introverta, ego instrainat, Abel care tanjeste dupa sinceritate si caldura umana neconditionata. Refuza sa accepte orice gen de compromisuri, actionand intr-o maniera metodica, organizata si ordonata. Vrea sa se implice emotional si sa obtina satisfactii pe plan afectiv, gasind posibilitatea esecului dezagreabila, insa foarte tolerant si empatic.

“…autoritatea toleranta este o contrazicere, deoarece autoritatea este tocmai granita pozitiv determinata a tolerantei, si este exterioara acesteia din urma…”

“…iluzia mantuirii de antipatica sila exterioara este doar o iluzie adanca si naiva a asteptarii. Iluzia aceasata este neindoielnic indispensabila pentru lupta pe care timpul nostru trebuie sa o dea ca sa inlocuiasca o suma de constrangeri vechi si tot mai deranjante, cu altele, la fel de vechi, de insuportabile si intolerabile. Utilitatea unei asemenea iluzii ? Ideea tolerantei este o limita dupa care se orienteaza vointa noastra, a celor non- tolerati, fara sa o putem atinge vreodata…”

Asa sa fie…?

Este evident : invocarea tolerantei, in orice domeniu politic ori social al istoriei moderne, este de cele mai multe ori o cochetarie de esenta sau naiva, integra sau ipocrita. Fiindca, in fapt, este omniprezenta relatia dintre putere si vointa, fenomen ce se finalizeaza intotdeauna intr-o intransigenta oarecare, inaccesibila argumentarii logice, si sfarseste tot cu intoleranta. Fiindca intoleranta este dintotdeauna originea tolerantei. In acest joc se afla contradictia elementara a vietii practice – premisele sunt impuse de vointa si sentiment, iar de asemenea premise omul leaga “demonstratii” in forma de “l o g i c a”. Leaga demonstratii atunci cand nu i se permite sa faca altfel, atunci cand este impiedicat – desi perceptand un fenomen – sa inteleaga pe celalalt si sa impuna valoarea “altora”, sa impuna “celuilalt”, pe loc, o vointa ce nu ii este deloc caracteristica nici “lui”, nici “celuilalt”.

Desigur, intre vointa naturala si argumentarea falsa se interpun mereu legaturi deloc sincere. De aceea, nu trebuie sa tratam superficial dimensiunea care deosebeste optica noastra dintre “a intelege” si “a respecta”, cu cea a celor care “respecta” si ceea ce nu “inteleg”. Invocarea termenului de toleranta – idilic, prin farmecul sau – cere, cel mai adesea o prudenta universitara.

Toleranta reprezinta cea dintai conditie pentru ca libertatea sa devina in mod global un “ceva” real si simtit. Acel bun nepretuit la care viseaza de milenii orice fiinta umana capabila de a rationa, de a se relationa si de a trai, ca fiinta eminamente sociala fiind. In mod regretabil, tocmai in aceasta perioada a afirmarii plene a democratiei, a demos-lului, nimeni nu mai poate concepe toleranta fara zidul protector al intolerantei. Este exact asa cum am declina sensul tyrannos-ului in actualul limbaj. Desi, in Grecia secolelor 8-7 i.d.Chr., tiranul nu desemna decat vointa demos-ului de a-si alege un unic conducator in lupta impotriva aristocratiei. Un unic lider ce a ajuns la putere fara sa recurga la violente sau la genocid. Un tiran care a impartit marile averi sarmanilor. Cel care, pentru prima data in istorie, a fost conducatorul si promotorul “clasei de mijloc”.

Paradoxal?

Mult mai bizara mi se pare actualitatea. Da, timpurile noastre asa- numite “civilizate”, cu apucaturile ei dictatoriale, care face victime ori pune in situatii adeseori ingrate pe “apostolii” sustinatori, pasionali si naivi, ai acestui ideal al tolerantei. Cata vreme lupta de interese intre grupari, clase ori elite – deci, “un pumn de oameni” – va ramane atat de aspra si impasibila la nevoile “celor multi”, toleranta va intampina, in viata de zi cu zi, la orice pas, doar ofense ironice sau brutale. Se pare ca, in anno 2002, ideile umanitare, conceptul de umanitarism par desuete. Sau cum spunea, naiv si ursuz, acum un veac, Flaubert : “…tout ce qui est pouvoir est stupide…”. Deci expresia cu “stupid people” a d-lui “profesor” Brucan (unul din putinii care isi permitea sa publice concomitent cartile sale atat in America cat si la Moscova -e vorba de anii dizidentei sale!!!) nu este chiar atat de originala. Om fi noi, romanii saraci lipiti pamantului, dar deloc saraci cu duhul, domnule Brucan. As incerca sa propun o traducere mai eleganta a metaforei flaubertiene: fundamentul puterii este, in esenta si prin definitie, irational: orice putere constituita (indiferent de motivatii, abnegatii sau deziderate) exclude orice forma de toleranta. Adica, orice forma de a “intelege” masele prin inteligenta.

Toleranta, pentru cei care au dobandit o anumita forma de putere, este o ideee pur regulativa, declarativa, cu ajutorul careia se critica orice. Nici pe departe un principiu care sa pericliteze soclul puterii!!! In aceasta practica politica, intrebuintarea sau jonglarea cu idei si termeni este comoda – azi e alba, maine este non-alba. Dar niciodata neagra! In functie de cum sufla vantul (FMI-ului, Parlamentului European, UE sau NATO…). Politicienii sunt maleabili. Si dispusi sa sacrifice. Chiar si toleranta, la o adica…

Principiile, insa, chiar si cele ale politicienilor, au datoriile lor de strictete, eleganta si verticalitate. Conflictele de putere intind luarilor de pozitii curse si le compromit prin contraziceri cand triste, cand comice. Eu nu imi pot permite si nici nu doresc promovarea si cultivarea ideii de toleranta cand trista, cand comica! Toleranta nu are intensitate sau coloratura politica! Toleranta nu este un termen alterat de o banala limbutie politica pseudo-idilizata! Toleranta nu este un joc al nici unei puteri lipsite de controlul unei teorii impuse si clar-definite de altii! Toleranta este ABC-ul fiecaruia dintre noi de a ne accepta asa cum suntem, de arespira in alb sau negru, de a crea gay sau straight, de a comunica mozaic sau crestineste…

Iata un aspect al Romaniei in care mi-ar placea sa traiesc!

6 COMMENTS

  1. Imi pare rau dar Silviu Brucan a murit de mult… Ori textul asta e vechi si scos dintr-un raft prafuit, ori nu sunteti la curent. Expresia asta…”Om fi noi, romanii saraci lipiti pamantului, dar deloc saraci cu duhul, domnule Brucan.” mi se pare deplasata.

  2. Si sisterea asta in care ne complacem, resemnandu-ne cotidian la prostie, mediocritate, ipocrizie si snobism, respectiv minciuna pe care ne-o inoculam, cica, traind si respirand doar aromele melancoliei patologic-adulmecate ale lui Kafka, cromatica blue a lui Van Gogh,sau aria Violettei din verdiana “La Traviata” sa fie tot …minciuni…???

  3. pompieristicul meu frustrat si deeply angoasat masochist…, probabil itzi produce auto-flagerarea un sentiment de fals-confort…dar, ma intreb, cand ai avut ultima data curajul (si potentza) sa fi tu insutzi…??? fara sa apelezi la scuze sau “culpe’ exterioare tzie insutzi…

  4. Cica “ghei” =))=)) Cat de tembel poti sa fi sa faci un site de asta cu titlu mare “Gala premiilor Gay 2008″. Lumea asta se duce de rapa baaa:O:)):))):)). Si pt stiintsa voastra: Nu’mi pasa ce o sa comentatsi mai departe daca comentariul va fi afisat. De ce nu’mi pasa? De tot:X. Dar trebuia sa ma simt si eu bine cumva:>. Hai cu mata acuma:*. Oops! Eroare:”>. Parca vad ca scrie ca se va afisa dupa ce va fi citit de Nea Pasvante Chioru @-). Ce lume ba:|. Imi place de Romania asta. Daca se baga in kkt macar sa se bage pan’ la fund. Hai cu mata Base acuma:*…

Comments are closed.

Vezi si...

Vai, dar ce este fericirea!? (What the fuck is wrong with you, people!?)

Acum doua zile, bocete pe casa scarii. O batrana, pe care dragii ei copii au mutat-o din apartamentul ei intr-o chirie, murise. Cam asa, de vreo doua saptamani. Tanti Maria, un fel de Tutankhamun al blocului T25 (in plus are si o voce din aia pe care o auzi...

Articole din aceeasi categorie