shadow

doublestandard

IMPORTANT: Următorul material prezintă opinia exclusivă a autorului acestui articol. Nici administratorul site-ului, nici alţi editori sau autori nu au adus vreo contribuţie acestui material care a fost publicat independent. Prin prezenta, autorul îşi asumă integral responsabilitatea pentru posibilele reacţii stârnite de articolul care urmează. Articolul de opinie are caracter general şi nu vizează o persoană sau un grup de persoane în mod direct – exprimă doar opinia unui om vizavi de aspecte, situaţii şi prejudecăți mondene. Prin continuarea lecturării, acceptaţi această notă informativă ca fiind punct de reper în secunda imediat precursoare săritului de cur în sus fără niciun motiv.

 

 

Un evreu intră într-un bar, se aşează pe un scaun, îşi comandă un pahar cu apă şi afirmă: Majoritatea evreilor au un nas proeminent şi sunt foarte pricepuţi cu banii.

Un negru intră într-un bar şi întreabă:  Ce fac niggerii mei azi?

Un tip alb, de vârstă mijlocie, intră într-un bar şi repetă ce a spus evreul. Primeşte priviri încruntate şi dezgustate. Dar nu se opreşte acolo şi repetă ce a zis negrul. Capătă bătaie drept răspuns.

 

Dacă faci parte integrantă dintr-un grup social auto-definit ca aparţinător unei majorităţi ori minorităţi, după standardele bunului simţ instituite astăzi, îţi cam permiţi să spui orice ori să te adresezi cum vrei grupului respectiv fiindcă eşti parte integrantă din acel grup. Din afară dacă vii şi exprimi aceleaşi opinii, eşti rasist, homofob, xenofob, sexist… şamd. Şi cumva avem impresia că asta e bine, că e acceptabil şi – poate cel mai important – că aşa e normal.

Mi s-a tot reproşat de ceva vreme că nu-s destul de „politically correct”. Că nu-s destul de empatic. Sau, mai nou, că-s homofob (cu toate că am menţionat în trecut şi menţionez în continuare că aspectul ăsta e adevărat – sunt homofob). Mi s-a mai spus că, atunci când interacţionezi cu lumea, trebuie să porţi mănuşi. Să nu lezezi ego-uri, să nu faci lumea să se simtă prost, să menajezi şi să te abţii de a pune într-o lumină proastă un om sau grup de oameni, chiar şi de-o merită. Şi acum, sistematic, vreau să punctez anumite lucruri vizavi de aceste aspecte.

În primul rând, sunt foarte confortabil cu mine ca persoană. Mă iubesc, mă respect şi mă ştiu aprecia. Nu pentru că oi fi o comoară naţională – nu. Dar pentru lucrurile pe care am reuşit să le săvârşesc până la 26 de ani; unele realizate de mine, singur, fără intervenţii; altele cu ajutorul unor prieteni care-mi au recunoștința eternă pentru sprijin. Aşa că părerea unor anonimi care răsar ca ciupercile după ploaie mă lasă rece.

Evident, punctul forte se rezumă şi centrează asupra relaţiei mele cu comunitatea poponaută. Da, pe partea mea de curcubeu, suntem cu toţii poponauţi. Acum vreo 2 luni, eram prinţese veritabile. Poate în alte 2 luni, ne voi numi şoricobauri. Ce relevanţă are acest lucru pentru tine? Absolut nicicare. Poţi să te numeşti în continuare „Fatăh, gay, homo, popo, Om”, etc. Oamenii cu care stau eu de vorbă râd atunci când fac referiri de genul ăsta, chiar dacă sunt şi ei poponauţi, exact ca şi mine.

Amu, ce-i drept – 80% din poponauţii pe care am avut eu (ne)şansa să-i întâlnesc, sunt poponauţi cu sens peiorativ. Şi mă refer la un număr mare aici, dat fiind eşantionul stabilit de interacţiuni pornite de acum mai bine de 10 ani. Şi pe lângă propriile interacţiuni, se mai numără şi experienţele persoanelor a căror opinie o respect şi o iau în considerare. Mai rămân apoi 10% poponauţi ok, cu care poţi sta de vorbă, poţi sta la o bere şi te poţi distra din când în când. Ultimii 10% poponauţi sunt cei de treabă, oameni normali cu vieţi normale care nu lasă nici măcar o vagă impresie că s-ar da la fund.

Ei bine, aici intervine problema. Cum îmi permit eu să numesc poponautul poponaut? Păi… simplu! La fel de uşor cum un afro-american poate numi un alt afro-american „nigger” şi să scape cu basma curată. Ba chiar să folosească acest cuvânt cu un substrat de respect, drăgălăşenie, ataşament, etc. Au luat un cuvânt urât pe care l-au transformat în ceva al lor. Cam cum au făcut odinioară şi poponauţii civilizaţi cu cuvinte gen „Queen, Girl”, etc. Aş zice, în consecinţă, că dacă mi se dă atât de multă atenţie din acest punct de vedere, aş putea deveni un adevărat poponaut revoluţionar.

În momentul în care nu laşi un factor exterior să perturbe, jignească ori dăuneze membrii unei comunităţi îngrădite din care faci parte integrantă, se consideră că eşti un apărător al drepturilor şi libertăților comunității respective. Dar ce se întâmplă când un membru din comunitate vine cu reproşuri? Când un membru din cercul exclusiv în care aparţii, începe să dea dreptare celor din exterior pe alocuri? Am mai făcut această pledoarie în repetate rânduri, cu repetate ocazii şi n-am să mă mai repet aici integral. Pe scurt – dacă n-ai pic de coloană vertebrală şi nu poţi sta drept nici măcar în faţa unor cuvinte aruncate ici-acolo de un nimeni (eu) pe internet, poate că meriţi sensul peiorativ de poponaut.

Da, admit – dispreţuiesc marea majoritate a poponauţilor pe care i-am întâlnit. Îi apreciez, îi admir şi chiar am iubit câţiva din cei rămaşi. E experienţa pe care am avut-o eu cu lumea asta şi poate prezintă ori nu realitatea concretă. Ideea principală rămâne totuşi că realitatea ta, oricine ai fi tu, nu e aceeaşi cu realitatea mea. Poate tu crezi într-o semi-cvasi-divinitate care a supervizat crearea lumii, pe când eu cred că persoanele cu inflexiuni religioase relativ puternice sunt schizofrenice. O realitate nu e validă decât în mintea celui care o formează în timp, prin prisma experienţelor, contextelor sociale şi propriilor convingeri. Singurele adevăruri concrete sunt reprezentate de legile imuabile după care funcţionează acest magnific Univers în care am avut norocul întâmplător de a ne naşte.

Nu în ultimul rând, am de gând să fac ceva astfel încât să îmbunătăţesc viaţa unor poponauţi din ţara asta, să-mi aduc aportul la progresul comunității din care fac parte – comunitatea poponaută. Dar nu pot face singur lucru ăsta – am nevoie de oameni ok pe lângă mine. Oameni care nu-s îngreţoşaţi de un cuvânt ca poponaut, ci de faptul că trăim într-o lume care încă nu ne acceptă. Ne tolerează doar. De oameni care-s deranjaţi că trăim într-o lume în care există încă şansa să fii bătut, omorât chiar de semeni care nu acceptă că tu iubeşti altcumva (şi altceva) decât ei.

Corectitudine politică? Mă %^$@# în corectitudinea politică şi în idei preconcepute (şi învechite) despre bun simţ. La fel de tare mă !@$% în ideea asta conform căreia dacă faci parte dintr-un grup, câtuşi de puţin exclusivist ori minoritar, trebuie să aderi la o regulă de aur care sună cam aşa: „Ori eşti cu noi, ori împotriva noastră!”. Cine poate aduce inovaţie ori schimbare în bine într-un grup dezavantajat care te limitează din start? Şi nu te limitează oricum – ci cu preconcepţii şi platitudini cel mult ieftine de care se agaţă în disperare fiindcă de altceva nu dispune. Are doar ideea producătoare de fală care-i dictează că un zâmbet fals şi-o minciună fac mult mai mult decât un adevăr care poate îndrepta lucrurile.

Sper că am fost destul de clar şi sper din toţi rărunchii că sunt persoane care au citit acest articol şi se simt jignite de cuvântul poponaut. Înseamnă că trebuie să folosesc în continuare apelativul, până-şi pierde orice urmă de însemnătate, ca mai apoi să trec la altul. Vă las cu o poezie în acest sens:

 

Poponauţii se jucau în felul lor poponaut,

Dar pe poponautul proscris în joc să-l lase,

Nu au vrut. Aşa că proscrisul poponaut,

Neavând ceva mai bun de făcut,

Pe poponauţi a-nceput să-i descoase.

Poponauţii indignaţi c-au fost numiţi poponauţi

În mintea lor poponaută au decis,

Să-l facă bucăţi, bucăţi,

Pe sărmanul poponaut proscris.

Ce nu ştiau poponauţii poponauţi

E faptul că au fost creaţi

În mintea poponautului proscris.

Şi doar de l-or învinge pe proscris cândva,

Vor înceta, poponauţii, din a exista.

Dar asta, vă asigură proscrisul,

Niciodată nu se va-ntâmpla.

 

Notă de final: Sper că am reuşit prin utilizarea exhaustivă a cuvântului „poponaut” să îi înlătur măcar o parte din nou-atribuita stigmă general-peiorativă.


Alte articole scrise de același autor (Roy Cohn):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Roy Cohn

So come, my friends, be not afraid - we are so lightly here. It is in love that we are made; in love we disappear.

Comments

  1. Roy Cohn    

    @cristymaykei

    Fratele meu, esti atat de pe langa subiect (ca intotdeauna, de altfel – asa ca nu inteleg de ce am ramas mirat de comentariul tau) incat ma indoiesc ca te regasesti in aceeasi galaxie cu restul populatiei.

  2. CM    

    Pe rând, cu argumente:
    1 Recunoşti că articolul ăsta va stimula „sărit de cur” (stilistic vorbind, expresia e hidoasă, dar e evident că aparţii hido-fililor, n-am ce-ţi face). Caz în care calificarea intervenţiilor ulterioare ca fiind „fără motiv” o consider efect ieftin. Ca autorul Bibliei (nu sunt incult, vreau să spun ceva cu această licenţă) statuezi „crede şi nu cerceta” sub forma modernă „citeşte şi nu sări de cur în sus”

    1 Dar tu nu faci parte din grupul autodefinit, ci te situezi undeva deasupra. Abia acum spui „noi poponauţii” ca să dregi busuiocul, până ieri cam erai „poponauţii ăştia” şi asta de undeva de deasupra cumva. Dacă am înţeles eu greşit, e cumva şi vina ta. Când decizi să îi spui negrului cioroi trebuie să ai grijă că eşti destul de negru, altfel rişti să-ţi iei o sticlă-n cap.
    Iar ieri (exact momentul când am intervenit eu, şi precis motivul pentru care am făcut-o) erai de-a dreptul cenzorul articolului, situaţie care acum nu mai e atât de clară din moment ce ai şters una câte una dovezile intervenţiilor tale care m-au iritat (şi nu e rău că ai făcut-o, doar am vrut să argumentez, nu te certam pentru asta). Iar această situaţie observ că a sesizat-o şi Crisymaykei, nu e chiar aşa de pe lângă subiect cum spui.

    2 N-am spus că eşti homofob, mă mir că nu reuşeşti să faci distincţia pe care cei mai mulţi cititori reuşesc să o facă, între „remarci homofobe” şi „homofobie”. Asta, sau ai impresia că vorbeşti cu fraieri care nu observă faultul tău…

    3 Nu suntem Chiar atât de mulţi, e uşor paranoic să vezi „anonimi ca ciupercile după ploaie” când te-am deranjat ” decât” io, A S, Crysty şi uşor Castillo.

    4 Oamenii confortabili cu ei înşişi ca persoane nu repetă asta tot la a doua frază, probabil că eşti excepţia care confirmă regula, dar mie repetiţia asta mi se pare obositoare ( da, oi fi şi eu excepţia care confirmă regula). Realizările personale sunt de admirat, dar aşa cum le enunţi par mai degrabă laude. Brâncuşi nu era cazul să spună ” am creat câteva sclupturi pin lumea asta” … Anonimii n-au nicio părere pentru că şi tu eşti la fel un anonim pentru ei. Încă. Şi nu asta e concursul aici, care e mai notoriu, altfel Botezatu ne spărgea pe tăţi…

    LA CHESTIUNE acum Încercarea ta de a desensibiliza lumea la termenul “ poponaut” , asta dacă există una şi nu o dai tu cotită acum ca să fardezi mizantropia iniţială, e sortită eşecului. Înaintaşii tăi au avut succes pentru că adăugau termenului infam “nigga” de exemplu, sau “ pulă” , accente pozitive. Publicul ţintă n-are cum să adopte sugestia ta dacă vine încărcată cu emoţii negative: dispreţ, conflict. Uite şi poezia ta asta spune. Singurul poponaut bun e ăla proscris, Neînţelesu’ adică. Ceilalţi vor să-l facă bucăţi, ‘tui în gură de javre! Mintea lor ( că ei evident, nu au minţi individuale –sunt o turmă amorfă) e poponaută şi nu una proscrisă ci una oarbă, incapabili să recunoască statutul lor de tâmpiţi care taie craca pe care stau. Hmmm şi cu asta vrei tu să-i desensibilizezi? Succes!
    6 N-am nicio îndoială că oamenii cu care stai de vorbă râd, probabil şi eu aş râde dacă ai fi funny rostind “poponaut”. Atunci când am citit fraza ta am fost revoltat , din considerentele expuse destul de clar cred eu, aşa că probabil nu termenul în sine e problema , ci restul comunicării. Acum îmi dă prin minte că e posibil ca asta să fi intenţionat cu articolul ăsta, să ne deturnezi atenţia de la tonul general agresiv, homofob, arogant pe care ţi-ar fi greu să îl justifici, la cuvântul caraghios, derizoriu, victimă perfectă.

    7 Îmi pare rău că ai întâlnit atâţia oameni dezagreabili. Dacă te deranjează statistica asta, ar fi o idee bună să schimbi locurile pe unde îi cauţi. În cazul meu 80 % dintre poponauţii şi poponautele pe care îi întâlnesc îmi sunt dragi. La fel 81,5 % dintre poponauţii şi utele pe care îi citesc.
    8 Tristă şi derizorie revoluţie propui, să înlocuieşti “prieten” “Amic” “pulică” cu “poponaut”. Da’ cine-s eu să te opresc, Viva la …alea, alea ! În plus , imediat ce “poponaut” devine nume de alint , duşmanii tăi poponarofobii vor fabrica un altul, nu cuvântul în sine e baiu, cum am obosit să tot spun, ci tonul şi fraza în care agregă.
    9 Iniţial, am vrut să-l cert pe Crysty pentru poza pe care a ataşat-o mesajului prin care îşi exprima sprijinul faţă de poziţia mea. Citind însă “să-mi aduc aportul comunității din care fac parte”, nu mai sunt aşa de sigur că greşeşte…

    10 Şi eu mă *&%&% în ambele categorii in care te *&%&% tu, mai mult, mă *&%&% şi în mama ideii , aceea că poţi fi cu noi, dar undeva în norii de deasupra noastră şi de acolo să ne spui cum şi ce. NU suntem în măsura de a te limita cumva, dimpotrivă tu eşti cel care exercită cenzură asupra exprimării noastre. Şi nu mă plâng că e aşa, ci doar amendez ipocrizia cu care te plângi tu, neînţelesule.
    11 Blah, Blah, blah, jigniri, jigniri nici măcar nu le mai citesc…
    12 Poezia e de toată jena, apreciez însă forma ei , coloana infinitului, FRUMOOOS!
    13 Sper să nu aud iar că n-ai timp să aia şi n-ai timp să aia. Spune mai bine că nu vrei să , oricum înţeleg acelaşi lucru, nu-ţi convine să contraargumentezi.

  3. CM    

    PS Cred că ai pierdut partea de articol care se referă la dublul standard. Nu prea văd referiri la această noţiune interesantă, în afară de ideea că un poponaut poate să spună poponaut fără a fi considerat poponautofob, pe când un pizdonaut nu. Caz în care titlul eu mai degrabă un autodenunţ decât o acuzaţie…

  4. Roy Cohn    

    @CM

    1. Nu, nu recunosc că articolul va genera „sărit de cur in sus” (lucru la care văd că totuşi insişti să excelezi). Menţionez clar şi direct că nota de început trebuie luată în considerare cu un moment înainte de a începe să sari de cur în sus. Nu am îndemnat pe nimeni să sară, doar să ia nota în considerare înainte de a o face. Dacă mă poţi cita zicând altceva, înghit monitorul. Mai apoi, niciun autor al Bibliei nu a spus vreodată aşa ceva – zicala e atribuită unui critic al creştinismului (parcă Celsus) din secolul II d.Hr. Din nou, dacă am spus „citeşte şi nu sări de cur în sus”, mânc monitorul.

    1 iar – grea matematica asta. Dacă îmi poţi arăta unde am scris „poponauţii ăia, ăştia” sau alte sintagme prin care clar mă definesc a fi deasupra lor, voi mânca un al doilea monitor! Faptul că ai tu o impresie că n-aş fi la fel de poponaut ca şi restul populaţiei poponaute, e strict problema ta. Mai apoi îmi reproşezi ceea ce de fapt mi-a reproşat A.S. Din nou – la fel ca şi el, sari şi tu acum de cur în sus. Nota pusă în articol nu era pusă acolo pentru restul cititorilor. Era pusă acolo pentru autor şi pentru restul autorilor care au de gând să scrie pe blog. Am văzut cereri peste cereri de înregistrare de conturi noi care sună exact ca descrieri de profil de pe Romică şi, alături de Robert, vrem să înlăturăm chestia asta. Peste 70% din cereri le resping pe considerentul ăsta! Iar partea aceea din articol suna exact ca un profil romică. Nota adăugată era acolo ca un warning pentru autor şi ar fi dispărut în scurt timp cu sau fără intervenţia muştelor care nu ştiu decât să se bage. Pentru alţi editori e vizibilă orice schimbare făcută articolului, de la stadiul iniţial până în stadiul curent – deci n-am şters în fapt nimic ca să scap cu basma curată.

    Cristymaykei e, deci, total pe lângă, la fel ca şi tine în aspectul acesta. De acord cu „castillo” care a recomandat că toată discuţia să aibă loc pe privat – lucru cu care sunt de acord, ar fi fost mai bine aşa. Puteai să vii să întrebi frumos, ori tu ori A.S. – „Auzi bă coaie, de ce ai scris acolo chestia aia?”. Ţi-aş fi explicat frumos şi, dacă mi-ai fi dat un argument plauzibil pentru care să nu fac asta, poate că nici n-aş fi schimbat de la bun început.

    2 şi 3. Partea mea preferată. Domnule – habar n-am cine eşti şi să mă ferească inexistentul Dumnezeu de-a avea vreodată ceva de-a face cu tine. Dar cine te-a plasat pe tine centrul Universului? Buricul pământului? Am fost făcut homofob în repetate rânduri de diferite persoane. Nici pentru o miime dintr-o secundă nu mi-a stat capu la remarca ta (a trebuit să mă asigur că ai zis ceva în direcţie, pierzând timp prin recitirea comentariilor anterioare). Ah, şi da, stau constant de vorbă cu fraieri. Până nu-mi dovedesc contrariul, în viziunea mea, toţi oamenii îs de căcat. Sau na, fraieri.

    4. Repetiţie? Unde? Aşa îmi place când oamenii văd ce nu-i acolo de fapt. Eu îi numesc creştini – şi e probabil cea mai mare ofensă pe care o pot eu aduce cuiva.

    5. Ai omis 5.

    N-ai înţeles absolut deloc poezia. Dar, ce-i drept, e nevoie de o anumite inteligenţă emoţională şi sensibilitate ca să prinzi substratul liric.

    Pfoai! M-ai auzit? Zici că fac pe poetul. Ei bine, nu-s poet. Dar ce a vrut să transmită poezia e că „poponautul” ca şi cuvânt nu există decât în mintea mea. Faptul că te deranjează e motivul pentru care te consider acum un poponaut căruia îi place să sară de cur în sus. Cu orice ocazie, aparent. Cum am concluzionat parcă altundeva.

    6. Când citeşti un text care nu are indicaţii scenice ori nu-i prezentat ca un dialog cu adăugiri care să ilustreze starea interlocutorilor „Bla bla bla, poponauţi, a strigat răutăcios Mihai pe DarkQ.”, îl citeşti cu propriile inflexiuni care pot ori ba să genereze adevăratul ton în care a fost prezentat enunţul. Evident, nu mă ascund după deget – prima mea precizare vizavi de poponauţi în comentariile din articolul lui Robby a fost una cu intenţie de jignire. Şi o susţin în continuare. Da, frate – majoritatea poponauţilor din ţara asta abia aşteaptă să sară de cur în sus cu orice ocazie care le sare în cale. Poftim. Dă-mă în judecată. Am să prezint zeci de mii de profiluri de romică care pot susţine nu numai indignarea ieftină a multora (săritul de cur în sus), ci şi conotaţia sexuală.

    7. N-am de ce (şi cum, de altfel) să-mi explic ori motivez experienţa cu lumea poponaută. Ce să zic – eşti fericit în cazul în care ce spui e adevărat. Ce-i drept, e posibil că dacă întâlneşti 10 oameni doar, toţi să fie ok. Şansele scad considerabil când numărul ajunge la trei cifre sau mai multe.

    8. Am venit să-ţi impun ţie să-ţi numeşti prietenii, amicii altcumva decât îi numeşti? Dacă da, am să te rog să mergi să jefuieşti o bancă şi să-mi aduci toţi banii furaţi de acolo.

    9. Ce-i drept, am omis acolo „la progresul” înainte de „comunităţii”. Era târziu, eram obosit, se mai întâmplă – voi remedia acum omiterea. Dacă te referi că sună cvasi-comunist enunţul, cred că ai o problemă.

    10. Şi pledoaria asta am mai făcut-o. În orice comunitate, trebuie să existe elite care să reprezinte comunitatea. Se aplică la modul general, fără excepţii. Unii oameni îs mai răsăriţi şi pot, alţii nu-s şi nu pot. Faptul că vrei cu îndârjire să refuzi acest adevăr, e stric problema ta. Nu m-am plasat in poziţia „răsăritului” – ba din contră, am precizat clar că nu-s.

    11. Am înţeles şi-mi confirmi acum că ai citit articolul pe diagonală. Caz plauzibil în care e posibil să-mi fi pierdut timpul cu un drept de replică la fel de lung precum articolul. E trist totuşi că ai obrazul să vii să critici fără măcar să fii în temă.

    12. Am discutat poezia mai sus pe undeva.

    13. După cum ai văzut, am timp şi am timp. Şi vreau. Doar că n-am cu cine.

    Iar pentru PS. – îţi recomand să citeşti articolul pentru că e clar, din nou, că n-ai înţeles absolut nimic din el.

  5. NikOS    

    @ Roy Cohn – Get a life man!
    Zici ca ai 26 de ani? Ce mari realizari ai frate? Ai terminat o facultate sau doua sau master? Astea le termina 99% din romani pe bani in ziua de azi. Sau poate ca esti vreo somitate recunoscuta la nivel european sau mondial si noi muritorii de rand nu stim. Be serious frate! Vezi-ti lungul nasului si nu mai da tu lectii altora! A fi editor pe un blog/site este exact ca o basina rasuflata (daca exista asa ceva). Prin importanta pe care singur ti-o atribui datorita faptului ca poti modifica sau sterge textele altora nu faci decat sa arati ca ai o viata mica si lipsita de importanta.

  6. Luckyme    

    În momentul în care unul din interiorul unui grup, al unei comunităţi, al unei etnii, al unei minorităţi în general, (în deosebi mulţimi mai restrânse), este ironic sau cinic faţă de semenii săi, i se poate îngădui acest lucru, pentru că se socoteşte drept autoironie. Evident, această favoare nu se acordă şi celor din afara grupului.
    În situaţia în care aceste lucruri se repetă, în mod obsedant, ele nu mai sunt îngăduite, fiind rugat să pleci, iar de nu, eşti exclus.

  7. Roy Cohn    

    @NikOS – Nici n-ar trebui sa-ti onorez comentariul cu un raspuns, dar poftim – sa nu zica lumea ca-s arogant, increzut, samd.

    Pentru mine, o realizare poate insemna si faptul ca am riscat ceva candva si am trait o experienta anume. Ma cac pe facultatiile din Romania – cel putin cele cu profile umane, ca nu aduc niciun beneficiu oamenilor cu imaginatie. Drept pentru care nu am facultati, nu am mastere si nu ma mandresc cu diplome de genul. Si nu, nu voi insira aici ce am facut, realizat si ceea ce ma face mandru de mine. Is strict treburi care tin de mine – ideea paragrafului respectiv era cu totul alta. Dar pentru tine si pentru altii, vad ca scoaterea din context prezinta metoda numarul unu de contra-argumentare aici.

    Dau lectii cui? Unde? Articolul e despre corectitudine politica si dublu standard. E de opinie. Reciteste nota marcata „IMPORTANT” de la inceputul articolului. Mai apoi – unde m-am mandrit ca sunt editor aici? Sau ca, vezi doamne, am privilegiul de a modifica si edita articole? Sau ca mi-as determina importanta in societate prin respectivul privilegiu?

     

    Si dupa, daca spun ca am impresia ca sunteti batuti in cap si sariti de cur in sus fara motive, tot eu is ala rau.

    @Luckyme
    Perfect de acord. Mai putin la partea cu repetatul. Daca nu sunt intentii de a aduce un prejudiciu grupului, daca ceea ce se repeta nu jigneste in mod direct grupul si nu e perceput de majoritate ca fiind o ofensa, atunci cel mult e catalogat acel membru ca fiind ciudat, diferit. Un ciudat diferit intr-o comunitate ciudat de diferita, in alte cuvinte, daca e sa transpunem asta in contextul social al zilelor noastre.

  8. CM    

    1 Pari a fi incapabil să îeşi din literă, nu te mai chinui să înţelegi ce am spus.

    2 N-ai scris asta, dar să analizăm citatul: “Dar voi tine foarte bine minte in ce categorie te-ai auto-inclus cu atata ardoare.”. Înţeleg abia acum că era o categorie pe care o admiri şi în care te identifici, chiar că am sărit de cur în sus aiurea…

    2 şi 3 Îmi pare rău că eşti atât de mult mai bun decât oamenii cu care stai de vorbă. Trebuie că te simţi atât de singur…
    Nu-ţi face griji, nu ne vom întâlni, nici eu nu mi-o doresc. Poate doar oi veni la tine la uşă să cerşesc o coajă de pită, da’ promit să mă prefac că sunt altcineva.

    4 Am auzit de la tine de mai multe ori cât de realizat eşti, cât de bun, cât mândru eşti de ce ai făcut, la aceste repetiţii mă refeream. Şi e bine că eşti aşa, doar că ăia care sunt nu prea spun asta, într-acolo bătea observaţia mea.

    5 Nu am omis, era punctul numit “LA CHESTIUNE”, nu eşti singurul care se joacă cu forma textelor pe care le redactează. Eşti însă îndeajuns de arogant să îţi imaginezi că eşti singurul care ştie că între 4 şi 6 e 5, sau unde anume se găseşte tasta asta.
    N-am spus că o faci pe poetul, ci că poezia ta nu mi-a plăcut. Ăla care a scris o poezie ESTE poet, cel puţin când vine vorba de acea poezie (identificarea speciei literare îţi aparţine, eu aş fi numit-o altfel). Şi am şi făcut un mic comentariu care cred că dovedeşte că am înţeles ce ai scris destul de aproape de intenţiile tale.

    6 Mă refeream la jignirile aruncate aşa în orb: “preconcepţii şi platitudini cel mult ieftine de care se agaţă în disperare fiindcă de altceva nu dispune. Are doar ideea producătoare de fală care-i dictează că un zâmbet fals şi-o minciună fac mult mai mult decât un adevăr care poate îndrepta lucrurile.”
    Na, că m-ai făcut că le citesc încă o dată şi să le citez. Tre să recunosc, eşti tare !

    7 Evident, e vorba despre strategii personale. Dacă luăm ăia 10 aşa la întâmplare, n-are cum statistic să difere procentul de eşecuri de cel obţinut la contactul cu 2000. Cu totul altceva e dacă alegi cei 10 după anumite criterii, aici îţi dau dreptate. Şi exact asta îţi propuneam, să selectezi oamenii care îţi plac din mulţime în loc să încerci să RoyCohnizezi mulţimea.
    Cât despre restul, să-ţi vând un pont: politeţea aia care ţie ţi se pare câh te ajută să minimizezi contactul cu oamenii care nu îţi plac. Dacă erai puţin mai diplomat ieri, nu îţi futeai vremea şi nervii în această discuţie cu mine (care este evident că nu îţi plac.

    8 N-ai înţeles ce am spus, vorbeam despre cât de meschină mi se pare revoluţia pe care o anunţi, şi de inutilă, nicidecum nu-ţi propuneam terminologie.

    9 Era vorba de “să-ţi aduci aportul”, una dintre mărcile înregistrate ale limbii de lemn din perioada comunistă. Şi care speram să fi murit odată cu ea.

    10 N-am refuzat niciodată să recunosc diferenţele intelectuale sau de educaţie dintre oameni. Vorbeşti doar ca să îţi auzi vorbele … Nici nu ţi-am contestat superioritatea , dar nici nu sunt convins că există. Ca apa în această privinţă…
    11 Ai înţeles prost, şi tonul cu care exprimi impresia asta eronată îţi face un mare deserviciu.
    Ai dreptate, dialogul nostru este trist,
    13 Mă tem că aşa e, nu s-a născut omul care să se măsoare cu statura ta.
    ……………lasă-ne să murim proşti….

  9. Adi    

    Sunt trei cuvinte pe care le urasc din tot sufletul: jidan, bozgor si popo(+,-naut). Sunt folosite cu scopul de a transmite sentimente de repulsie si ura, de catre oameni care nu se identifica cu grupurile respective.

    Am observat insa ca acum cateva zile, cand Roy a folosit cuvantul, nu m-a deranjat absolut deloc si asa descopar ca pentru mine e ok folosirea lui in cadrul comunitatii. Repet, pentru mine. Probabil m-ar fi deranjat daca simteam ca imi e adresat, dar nu mai mult decat m-ar deranja sa il vocifereze vreun homofob (hetero/in the closet). Intr-un fel il inteleg pe CM, cand nu poti dialoga civilizat cu heterosexualii care utilizeaza termenul, caci stim cu totii ca astfel de cuvinte reprezinta alerta rosie care denota ca nu va duce nicaieri discutia, nu se astepta ca tocmai un alt „frate” de comunitate sa il utilizeze. Dar ma intreb, care e diferenta dintre poponaut si diversele descrieri negative care au avut loc pe blog in privinta utilizatorilor Romeo, impotriva zuzoilor imbracati in femei care apar la tv si fac circ, etc? Nu e una si aceeasi chestie?

    Cred ca s-a facut mare tam-tam pentru prea putin si nici nu trebuia ca Roy sa isi consume timpul si sa-si oboseasca intelectul pe asa ceva.
    @Nikos, scuze dar ce ai spus tu a fost… prea ca la tara. Nu asa se constituie un dialog constructiv.

  10. CM    

    Adi, nici eu nu sunt vreo ingenuă, mai mult practic şi apreciez joaca cu vorbele. M-a deranjat contextul şi ulterior atitudinea omului. Ideea asta de 80% sunteţi nasoi. Mie mi se pare mare lucru, nu pentru mine. Eu, vorba amicului, sunt realizat, ştiu exact cât valorez şi nu mă face să mă îndoiesc de mine o vorbă. Dar nu pot să nu reacţionez când vine cineva şi spune Poponarii sunt panarame (80 % din ei, na). Îi am în faţă pe amicii mei din carne şi oase, văd slovele celorlalţi din pixeli şi mă simt dator să spun NU …

  11. Roy Cohn    

    @Adi

    Iti multumesc, in prima faza, pentru adaugiri. Si sunt foarte fericit ca se poate, totusi, discuta pe subiect. In schimb, nu am pierdut timp scriind articolul – era in plan de ceva vreme. Faptul ca s-a centrat fix pe „poponaut” e partea a doua care e mai mult sau mai putin relevanta. Cum spui si tu, circarii pot fi numiti oricum in cadrul comunitatii fiindca, din punctul meu de vedere, merita. Si la o adica, am tot dreptul sa o fac, indiferent de prejudiciile socio-morale care (pare-se) mi le-ar aduce aceste afirmatii.

    Acum o afirmatie generala: Revenind la circari – poftim unul din multele exemple de dublu standard prezentate in articol.

    @CM

    1. Daca nu prin ceea ce scriu, prin ce ma pot identifica eu, scriitor fiind? Daca am precizat ceva acolo, inseamna ca e asa cum am precizat ca e. Faptul ca-i dai tu conotatii de vreun fel, n-are nicio relevanta pentru mine. Dar pot intelge ca are pentru tine. In orice caz, nu asta e problema – problema e ca I always say what I mean and  I mean what I say. Imi pare rau, dar in romana nu gasesc ceva la fel de puternic si concret.

    2. Categoria in care te-am inclus, te includ inca si te voi include in continuare e aceea a „poponautilor care sar de cur in sus”. Iarasi iti dai cu firma in cap scotand lucrurile din context.

    3, 4, 5. Desi discutam despre articolul asta, hai sa zicem ca trecem in sfera „intregii culturi” instituite de mine, despre mine, pe acest site. Arata-mi, te rog, unde anume mi-am cantat singur in struna doar de dragul de a-mi canta singur in struna? Iar despre poezie, nu stiu – e atat de neclar faptul ca nu se vrea a fi o poezie demna de luat in considerare ca si poezie? Transmite o idee si, precum am punctat in ultima fraza, un mod de a suprasolicita un oarecare cuvant.

    6. Iar, scos din context si tras concluzii aberante. Unde-i jignirea, ma rog? Ca numesc oameni sensibili fara motiv, oameni sensibili fara motiv? Partea asta intra in aceeasi categorie cu muierile secretare care acum sunt „assistant manager” sau cum dracu le-or numi. Pentru mine insa, e muierea care aduce cafeaua si stabileste intalniri.

    7. Imi pare rau – dar imi retin dreptul de a-mi selecta oamenii care-mi plac dupa bunul meu plac, nu dupa standardele tale.

    8. Revolutia asta, clar nu te include pe tine. Revolutia asta nici macar nu-i revolutie. E dreptul meu la opinie si la exprimare. Si tine STRICT de mine. Nu vrei sa fii numit de catre mine intr-un fel ori altul? Simplu, nu interactiona cu mine sub nicio forma si vei scapa de poreclele mele.

    9. N-am avut sansa sa prind perioada comunista. Deci sa fiu influentat direct de ea, sanse mici. N-am stiut ca acel cuvant denota un iz comunist si nici pe departe nu mi-a fost aia intentia cand l-am folosit. In continuare, trebuie sa ma repet cu ce am spus deja – daca preferi sa crezi opusul precizarii facute acum, ai o problema cu care nu pot empatiza.

    10. Nu prea inteleg ce relevanta (ori continuitate) are segmentul asta vizavi de ce am spus eu.

    11. 12? 13. Daca nu mi se aduc contra-argumente clar conturate, clar nu am cu cine sa port o discutie. Si pana acuma, n-am avut parte decat de chestii scoase din context si sentimentalisme din randul „Ma jigneste opinia ta!”. Si cu sentimentalismele astea, pe baza lor chiar, se vrea contra-argumentata opinia. Clar, din nou, n-am cu cine in cazul asta. Dar nu pentru ca-s eu mai bun ca altii (desi, din 7 miliarde de oameni, ma gandesc ca oi fi ceva mai destept decat barem cativa din ei). Ci pentru ca nu poti argumenta ceva cuiva, ca mai apoi sa ti se raspunda cu „Maro, bicicleta ma enerveaza. Pentru ca motive si emotie.” Nu am cu cine pentru ca nu are sens.

    Cat despre ultima interventie din comentariul tau:

    ……………..Nu vreau!………. ..!.. ………

  12. CM    

    Ultimul era referire la ultimele secvenţe din ” De ce trag clopotele, Mitică” a lui Lucian Pintilie

  13. CM    

    Şi după ce au fost rostite cuvintele, cadrul se lărgea şi părea că lumea începe să strângă echipamentul de filmare

  14. Roy Cohn    

    @CM – Inainte sa uit – poftim, inca o dovada de dublu standard. Tu te poti auto-pronunta asupra propriei persoane cu apelative la feminin. Si asta e ok. Ba chiar normal sau amuzant. Ma intreb atunci, daca as fi formulat astfel: „Majoritatea homosexualilor romani sunt fete carora le place sa sara de cur in sus”, te-ar fi deranjat au ba?

  15. CM    

    Să-ţi expliiic, să nu-ţi expliiic?

    Foloseam categoria „ingenuă”, nu exprimă acelaşi lucru dacă îl pui la masculin. Nu mă identific la feminin decât în context autoironic şi extrem de rar. Şi nu consider asta o calitate, am cunoscut gay efeminaţi extrem de curajoşi, chiar cred că Stonewall vine din curajul acestora, doar că nu e genul meu. Şi da, autoironia mi se pare ok.

    N-aş fi aprobat fraza ta, dar cu siguranţă aş fi reacţionat mult mai soft, sau poate deloc. Şi asta pentru că sună cu totul altfel decât suna remarca ta atunci când ai făcut-o. Nu e dublu standard, ţine de cumularea mai multor ingrediente: moment, context, ştii la fel de bine ca mine …

    Şi n-aş fi avut vreo reacţie dacă ai fi proiectat categoria poponauţilor care sar de cur in sus asupra ta.

  16. Roy Cohn    

    @CM

    FYI – Era o intrebare retorica.

  17. NikOS    

    @Adi – scuza-ma dar dialog constructiv cu cine? cu autorul articolului?
    Si da…am pus in mod expres totul ca sa fie „ca la tara” ca sa fie pe intelesul CUI TREBUIE.
    Si nu…nu imi doresc un dialog constructiv…mai ales cu autorul/editorul Roy Cohn.
    In rest …peace bro!
    Blogul devine din ce in ce mai nasol de cand cu anumite schimbari administrative.

  18. Roy Cohn    

    @NikOS – Daca nu-ti doresti, rogu-te, nu porni unul. Sau iti place sa te faci de rahat in fata unei intregi comunitati? N-ar fi nicio problema, dar spune-ne daca ai un fetis care necesita sa fii considerat ignorant.

  19. NikOS    

    @Roy Cohn – toata stima pentru cel/cei care au creat acest blog initial, insa tu esti departe de ei in directia negativa.
    Si pe aceasta cale rog a mi se anula userul pe acest blog.
    Multumesc!

    Orice alte replici ale tale nu merita timpul si atentia mea sau raspunsul meu. 😉
    Cat despre aceasta comunitate…daca e constituita din entitati ca si tine…chiar nu are rost sa mai dezbat pe aici…

  20. NikOS    

    @cristymaykei – toti cei pe care ii enumeri au o viata si lucruri mai bune de facut …asta e…

  21. Adi    

    Ei, Cristi, nu a venit apocalipsa, stai linistit. E o treaba intre Roy si CM, nu trebuie sa suferi atat de mult. Stiu ca poate suna sarcastic, nu asta e intentia.

  22. CM    

    Adi, n-am nimic cu Roy, Credeam că ţi-am explicat.

  23. CM    

    Revin cu o întrebare:
    Ce fel de atmosferă se plănuieşte a fi p-aici? Pentru că dacă rămân lucrurile aşa cum sunt acum, nu ştiu, zău…

  24. Roy Cohn    

    JUR ca nu m-am distrat ATAT de copios de ceva vreme :))

  25. cristymaykei    

    Nu Adi te inseli, aici nu mai e vorba doar de atat.
    Stiu de prietenia ta cu Roy Cohn, asa ca voi incerca din rasputeri sa te menajej si sa nu te aduc in discutie sub nici o forma, iar asta o fac pentru simplul motiv ca imi esti un coleg vechi drag cu care am impartit destule bune si rele pe DarkQ.

  26. Adi    

    Cristi, ai acelasi nivel de prietenie virtuala din partea mea cum are si Roy. Nu am nimic rau de impartit cu careva de aici momentan, nici nu as vrea. Nu stiu la ce te-ai referit cu „menajarea”, a sunat asa… amenintator. Daca ai ceva sa-mi spui, fa-o. Aici, in privat, cum vrei tu. Dar sa citesti inca odata ce am postat.

  27. Roy Cohn    

    Oameni buni – am scris un articol. Atat. Cei care il puteti pricepe, bine. Cei care nu, iar ii bine. N-ai cum, efectiv, sa multumesti pe toata lumea.

    Nu stiu cine si de ce s-a ambalat in ultimul hal. Dar clar n-am sa stau cu mainile in san fara sa fac nimic atunci cand mi se aduc reprosuri pe care stiu ca nu le merit. Consider ca e de datoria mea sa imi apar punctul de vedere. Iar, cum a fost cazul cu NikOS, pot raspunde in „taranisme” ieftine, daca doar asa pare ca pot ajunge la creierasul persoanei in cauza.

    Cu CM am avut o dezbatere, ce-i drept, antrenanta. Care pe de-o parte a fost trista, pe de alta a fost ok. Mi-a placut sa fiu pus la zid si sa-mi pot argumenta opinia. Nu inteleg, deci, intrebarea lui vizavi de „Ce fel de atmosfera se vrea aici?” Pai clar nu e vreo agenda care se vrea urmarita. E atmosfera pe care o cream noi, in creierasul nostru. Daca frustrarile unora cad la mijloc, evident ca vor fi transmise pe ici, pe colo si se vor face resimtite. Eu unul am scris si raspuns foarte relaxat. Cum sunt si in momentul de fata.

    Cat despre reparatii si dezamorsari, nu-s nici mecanic, nici urmatorul UnabomberNu consider ca ceva a fost stricat. Ba din contra – ceva a prins viata. Sunt peste 7000 de cuvinte pe aceasta pagina, excluzand comentariul acesta. Si asta la un articol care a fost publicat acum mai putin de 24 de ore (la momentul in care scriu comentariul, cel putin).

    Tensiunea de care tot palavragiti nu exista, decat daca o plasati voi acolo.

  28. cristymaykei    

    Este un inceput pentru orice si ma bucur ca ai reusit Roy Cohn.
    Consider subiectul incheiat cu speranta ca situatii de gen sa nu mai apara.

  29. cristymaykei    

    Of mai Adi, a menaja nu inseamna nimic altceva decat ce spune sensul cuvantului din DEX,

    MENAJÁ, menajez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu înțelegere; grijă și îngăduință, a se purta bine cu cineva.

    Daca exista si-o alta interpretare, cu consideratiune adumi-o si mie spre cunoastere, poate eu nu stiu si gresesc.

  30. CM    

    Adi, mi-aş dori şi eu să mă ameninţe cineva că mă menajează…
    Secundo, suntem invidioşi că eşti prieten cu Roy, acum aflăm că şi cu Maykei, eu ce am, îs chiar aşa respingător?

    Maykei ameninţarea ar putea suna cam aşa ” acum te menajez, dar aş putea să nu te mai…” . Am dreptate, Adi? Când menajezi pe cineva, o faci fără să spui tutror, menajatul e pus astfel într-o situaţie de inferioritate pe care nu prea are cum să o contracareze decât ieşind la atac. Şi pe care nu a cerut-o, şi care e foarte posibil să îl jignească.

  31. CM    

    Nikos #21 această comunitate e construită din tot felul de entităţi. Eu cred că dacă trei (la sută, na, că tot de la procente ne-am luat) sunt drepţi, merită efortul. Nu 3, 2%. Şi dacă nici 2, 1% să-ţi fie pe plac şi tot merită. Da’ merg mai departe decât pilda creştină şi spun: dacă 1% din vorbele a 1% nu te mai satisfac gândeşte-te că poate mâine (când tu spui că nu vei mai fi p-aici) unul din noi ar avea nevoie de o propoziţie anume şi tu ai fi putut să fii cel pe care o spune.
    Ei?

  32. cristymaykei    

    CM este posibila si afirmatia Ta, nu te contrazic, poate in subconstient exact asta am si facut, desii nu asta imi era intentia si sigur nu asta imi doream sa aplic.

    Insa aproape cu certidutine nu la acest lucru se referea Adi, iar asta pentru simplul motiv ca el a incurcat cuvintele.
    El a folosit cuvantul, “menajarea”, foarte apropiat de cuvantul amenajare, cuvant care in locul unde a stat Adi o perioada de timp, are un sens schimbat decat cel din DEX si este o amenintare, dorit elevata.
    Este prelungit sensul cuvantului de la lucruri, la fiinte umane, iar acest fenomen se intampla si altor cuvinte.

    ex;
    – Lasa ca te menajez eu pe tine, desfigurez eu viata ta!

    Insa jur ca nu am dorit sensul dat de tine CM, poate cel mult doar o mica jena si aceea ca intre vechi colegi ce se simpatizeaza si doresc sa treaca cu bine pentru amandoi, de un episod nefericit.

  33. Adi    

    Mi se paruse ca suna asa: „Adi, te menajez, dar ai grija ca pot sa-ti zic vreo doua, de nu te vezi!”. Am inteles ca nu asta era intentia in vorbele tale si nu mai e nevoie de completari. Totu-i bine cand se termina cu bine. The end. :)

  34. RobertG    

    @cristymaykei (20)

    Sorry, da’ aberezi si n-ai inteles esenta postului, asa cum n-ai inteles-o de nenumarate ori, dar am zis ok.

    De acum, fara alte lamentari si discutii, o sa ma implic personal in ceea ce inseamna in primul rand DarkQ pentru mine, chiar daca nu prea am vreme.

    Cei pe care i-am facut admini (grid, fireman, AlexP si RoyCohn), au dreptul sa faca orice. sa sterga orice comentariu, orice articol, sau chiar user care o ia razna.

    Imi pare rau, dar altfel vad ca nu merge, si cu asta am incheiat subiectul. Oricum in ultima vreme DarkQ s-a transformat intr-un rahat din varii motive.

    Roy, poti sterge orice comentariu care e pe langa subiect, daca nu, o fac eu.

  35. No name requiered    

    Întradevăr, site-ul ăsta și-a pierdut toată credibilitatea și nu mai e ce a fost odată.
    Autorul acestui articol și-a exprimat un punct de vedere, PERSONAL, nu a atacat pe nimeni și a expus o REALITATE!
    Săriți toți de cur în sus că vă sunt atacate drepturile, că vă lezează personalitatea ș.a.m.d
    Da domle, poponarii sunt de căcat. Poponarii știu doar să se atace, chiar dacă nu îi privește în mod direct.
    Nu știți să acceptați faptul că alți oameni au alte păreri decât cele general valabile.
    V-ați luat de Roy că a specificat că e mândru cu ce a realizat. De ce? El nu a zis *uite lume ce am făcut eu și voi sunteți de căcat*
    Îl criticați pe Roy că e nu știu cum, că face, că drege, wtf? Voi realizați că prin tot săritul ăsta la gât sunteți mai de căcat decât căcatul? Realizați asta?

    PEREREA PERSONALĂ E PĂRERE PERSONALĂ, ATÂTA TIMP CÂT NU LEZEAZĂ PE NIMENI ÎN MOD DIRECT!
    COMPRENDE AMIGOS?

  36. sicmarin    

    Nu intenţionez să intru în polemica de aici şi nici să critic ideile cuiva. Fiecare poate să şi le păstreze şi să fie mândru de ele. Faptele însă le critic.

    Ştergerea comentariilor cuiva dar păstrarea răspunsurilor date acestuia este un fapt şi nu o idee. În măsura în care faptul nu este datorat lipsei de atenţie el este un fapt mizerabil.

  37. Non_Lose    

    „cu toate că am menţionat în trecut şi menţionez în continuare că aspectul ăsta e adevărat – sunt homofob”

    Nu o să repet argumentele de bun simț aduse deja și cred că citatul de mai sus descalifică forma de viață care l-a scris din orice discuție de la egal la egal între două persoane elevate. Aici e mai mult ca la clasa I.

    Și eu obișnuiam să folosesc (între prieteni) termeni precum „poponar” ca autoironie cu ceva timp în urmă. Mi se părea amuzant, nu de altceva. Era pentru prima oară când îmi făceam prieteni gay iar ei foloseau foarte des apelativele pe care le cunoaștem cu toții. Însă, de vreo doi ani am renunțat la folosirea acestor termeni lor pentru că mi-am dat seama că sunt degradanți.

  38. RobertG    

    Sunt 100% convins ca s-a referit la sensul metaforic al cuvantului „homofob”. Cum sa zic… mie poponarii nu-mi plac, dar homosexualii da… :)

  39. FireMan    

    Eu cred că tocmai certurile sunt un semn bun pentru blog. Tocmai tăcerea de până acum în fața inepțiilor publicate mă lăsa rece, fără reacție. Bine, la mine a mai fost și o problemă fizică, pentru că nu reușeam să îmi fac timp să mai citesc, iar când reușeam, citeam o mare tâmpenie.

    Eu cred că s-a greșit de la început prin „deschiderea porților” către noii autori, însă asta are mare legătură cu faptul că autorii de calitate se înmulțiseră, iară Robert a considerat de cuviință (și cred că și eu aș fi procedat la fel) să permită oricărui autor nou înscris, să publice.

    Astfel că micii scriitorași au pus mâna pe condei și au scris, și au scris, fără a se gândi o clipă doar că cei care citesc pot avea și reacții adverse de la pilula literară. Ceea ce nu cred că ar fi mare problemă, dacă s-ar tria cumva articolele de început. Schimbarea asta e necesară pentru că, hai s-o luăm și pe-aia dreaptă – Maykei o fi el cum o fi, dar măcar are ceva de spus într-un stil aparte, ceea ce pentru mine, unul, e atrăgător, până la urma urmei.

    Că omul crede că el este ceva sau cineva anume și că realitatea (altora, din jurul lui) este cu totul alta, asta e o altă poveste. Ei bine, deci, cred că s-a greșit în primul rând adoptând toleranță maximă în cazul unor texte care nu comunicau nimic. Dar asta se poate îndrepta.

    La fel se poate îndrepta și disperarea asta după toleranță. Ei da, te-a făcut poponar! SO WHAT? Asta ești… Dar contează să fii mai mult decât atât până la urma urmei, nu? Ei, și dacă iese puțină bălăcăreală pe net, asta e. De ce să strâmbăm din nas, când noi, cei vechi, nu am ridicat nici un deget să atragem atenția sau măcar să ignorăm apelurile disperate cu trimitere la pulă ale noilor scriitorași nebunatici. Asta e!

    Scriitorași noi am vrut, asta am avut! Oricum toată „puterea” stă în mâna gazdei, care e liber să facă ceea ce dorește cu acest blog. Mai mult de-atât, nimeni nu este obligat să frecventeze non-stop blogul. Îmi pare doar rău că după ieșirea de la Păltiniș chiar am crezut că gașca va mai câștiga în țară câte un adept-doi. Urmăresc ca la vară să fiu cababil să organizez următoarea ieșire. Dar pentru asta trebuie să ne canalizăm un pic și să ne susținem părerile fără sărituri de cur în sus, să eliminăm indezirabilul, banalul, prostia, cât de cât și fiecare din editori cred că are dreptul să facă lucrul ăsta, fără a da foarte multe explicații. Repet, îmi pare rău că nu mai am timp să urlu pe blog, ca să sperii oițele.

    Dar promit că de-acum încolo o să caut să-mi fac!

  40. grid    

    Hmmm… N-am apucat să intervin înainte să se producă ireparabilul. Se pare că nici mediul virtual nu-i suficient de versatil, de vreme ce cuvintele-s uneori sâmburi prea greu de înghițit așa, pe sec. Ecranul e un mediu destul de ostil și inflexibil, replicând și amplificând probabil ego-ul fiecăruia și tendința de a nu accepta compromisul. Probabil că zicala „unde dai și unde crapă„, menită a caracteriza dialogul surzilor, se pretează foarte bine comunicării virtuale, acolo unde cuvântul are masă zero și impuls infinit.

    Legat de ștergerea comentariilor, atâta vreme cât există sistemul de numerotare a acestora, ar fi bine să nu transformăm o măsură strict necesară din punct de vedere administrativ într-o simplă manevră infamă, aspirând la crima perfectă. Cadavrul o fi dispărând, dar urmele crimei nu dispar. Pentru a păstra o justă măsură și a ne feri pe noi înșine de tentația abuzului cred că ar fi normal ca autorul comentariului să rămână vizibil, alături de numărul de ordine atribuit inițial (la care se face uneori referire directă și în răspunsurile adresate comentariului respectiv, anterior ștergerii sale). În loc de textul șters ar trebui să apară un soi de „timestamp” indicând atât data și ora moderării, cât și autorul ei. (Între noi fie vorba, același lucru ar fi normal să se întâmple și legat de simpla editare a comentariilor și articolelor – atât la autoeditare, cât și la editarea textelor altora.)

    Referitor la mărul discordiei, e adevărat că etichetele îndeplinesc – într-o anumită măsură – o funcție de imunizare a deținătorului lor împotriva progresiunii discriminării. Ostracizarea de orice fel reprezintă o separare, o delimitare de tot ceea ce este perceput ca diferit sau anormal, iar asta creează în mod inevitabil o insulă a proscrișilor în interiorul căreia se instituie un soi de libertate formală. Însă odată aplicată, eticheta funcționează ca barieră în ambele sensuri: nu stăvilește numai diseminarea anormalității (declarate și carantinate prin etichetare) în afară, ci previne și infuzia în interior a normalității instituite afară.

    Așadar, eticheta are o funcție dublă – îi izolează pe unii, dar adevărata presiune normativă e asupra celorlalți, care trăiesc cu teama de a nu fi și ei etichetați. Prin aceasta, purtătorii de etichetă se simt întrucâtva mai liberi (sau măcar mai puțin constrânși să adere la norme care nu le sunt proprii), dar uită adesea că eticheta nu le aparține decât formal. În măsura în care o iau de bună, speculându-i efectele, eticheta se răzbună cimentând o separare care nu este reala. Acceptând sau chiar asumând eticheta (prin încercarea de a o desprinde de sine și de a o reatribui altcuiva) nu facem decât să internalizăm o separare care nu ne este proprie și care nu ne privește decât pieziș.

    Nu e nevoie de acceptare; acceptarea e chiar mai rea decât tolerarea. Tolerarea încă mai păstrează umbra aceea de indiferență de care e nevoie pentru a putea trăi. Cu acceptarea e mai greu – se obține numai atunci când dai dovezi clare de benignitate și normalitate. Ori, cred că tocmai aspirația la normalitate e problema – benignitatea normalității a sfârșit prin a deveni o povară.

    Nu de normalitate e nevoie și nici de acceptarea sau tolerarea anormalității. Viața are mecanisme suficient de bine puse la punct prin care normalul și anormalul se ajută și se completează reciproc. Pur și simplu nu e nevoie să căutăm o limită care nu există, sau care nu ne este accesibilă decât cu un preț întotdeauna prea mare. E nevoie să privim realitatea cu alți ochi. Nu cu ochiul frigid și înșelător al suprafețelor, al ecranelor și rețelelor, ci cu ochiul antrenat să perceapă adâncimile, umbrele și absențele. Nu va fi nevoie atunci nici să acceptăm inevitabilul, nici să tolerăm posibilul, nici să ne resemnăm sau să ne prosternăm în fața evidenței. Cel mai probabil, nici măcar de respect nu va fi nevoie. Vom învăța, poate, să trăim cu uimire, mânați de curiozitate și mirare, dincolo de interesul imediat al clipei. Nu vom mai încerca, atunci, cu atâta cerbicie și ardoare, să stăpânim nestăpânirea existenței. Vom zâmbi sau ne vom încrunta fără a mai fi nevoiți să rezolvăm în permanență ceva. Și, mai ales, vom ști să nu ne atingem de lucrurile care nu ne privesc.

    😎

  41. cristymaykei    

    Asta o sa fie activitatea ta de acum inainte? Sa urmaresti orice comentariu ca sa-l poti sterge?
    Cred ca simti multa bucurie Roy cand imi stergi comentariile.
    Spor la sters Roy, o sa mai iti dau din cand in cand cate-o bucurie de-a imi mai sterge cate un coment, nu de alta dar sa te mai poti racorii si tu ca prea multa ura intra in pielea ta.
    Sti ca felul asta de comportamnet ascunde lacune grave de caracter?

    Constiinta ta ce zice?

  42. sicmarin    

    @All
    Off topic

    În urmă cu o săptămână, după ce îmi făcusem cunoscute nemulţumirile legate de noua orientare a blogului atât în comentarii pe blog cât şi pe grupul de discuţii aferent şi constatarea că ele n-au avut efecte am decis să mă retrag atât de pe blog cât şi din grupul de discuţii aferent.

    De pe grup m-am retras fără a lăsa posibilitatea re-adăugării. Am setat ca adresă de e-mail pentru blog noname.yahoo.ro, am şters arhiva PM şi m-am dezabonat de la anunţarea noilor comentarii pe blog.

    După acestea mai rămânsese un singur lucru de făcut pentru a rupe orice legătură cu blogul, întrucât nu-l puteam face singur, şi anume anularea posibilităţii de a mai putea scrie pe blog. Pentru asta i-am solicitat lui RobertG, în data de 19.01.2014, schimbarea parolei mele pe blog, eventual dezactivarea ori banarea contului (deşi ultima variantă nu mi-ar fi plăcut). După cererea lui RobertG de ai da explicaţii şi repetarea lor, sintetică, văzând că parola este încă activă, în data de 22.01.2014 l-am anunţat, prin PM, că voi pune parola pe blog. Văd că încă am parola activă.

    A trecut destul timp în care se putea da curs solicitării mele de aceea pun acum parola pe blog. Oricine citeşte acest comentariu este liber să intre pe contul meu şi să pună o altă parolă pe cont. (Contul îmi permite editarea articolelor şi comentariilor tuturor utilizatorilor cu excepţia administratorilor.)

    Am scris acest text aici pentru ca să nu poată fi şters sau modificat decât de către un administrator. Acesta are apoi posibilitatea de a face ce vrea cu contul, inclusiv să-l baneze. Ce face altcineva cu contul şi parola mea, până atunci, nu mai este treaba mea.

    În cazul în care acest comentariu va fi şters şi încă mai am acces pe blog o să pun ID-ul şi parola în alte locuri pe net.

    Parola mea pe acest blog este: Azi2001?XY.

  43. Alex P    

    Such drama… Sicmarin, nu stiu ce ai discutat cu robert, dar oricum iti mai restrictionasem din acces atunci cand ai anuntat ca te retragi. Sper ca acum esti fericit, desi doleanta ta imi aminteste de un om dependent care trebuie legat de pat ca sa nu recidiveze. Cat despre efectele „asteptate” de tine, daca te-ar fi interesat atat de mult directia blogului ai fi asteptat mai mult de o zi-doua de la semnalarea nemultumirilor, sau poate ai fi incercat o alta abordare, erau destui dispusi sa te asculte. Nu am inteles ce te-a facut sa alegi aceasta cale. Succes! sper sa te intelegi mai bine cu popii de la razboi intru cuvant.

  44. cristymaykei    

    Sicmarin este unic, este acel model ce facea si tacea, nu astepta laude, linguseli, perii, ci el chiar le ura din adancul sufletului, pentru ca stia un secret, un secret ce nu o sa-l divulg eu acuma.
    Sicmarin chiar este o pierdere pentru DarkQ. Pacat!

  45. Alex P    

    Intr-adevar, si mie mi-a lasat o impresie foarte buna de-a lungul timpului, iar in ce priveste gradul de documentare mi se pare neegalat pana acum in istoria blogului.
    Desi nu agreez abordarea lui in acest caz, e dreptul lui sa se retraga, sau sa revina (in ciuda noilor proceduri de inregistrare, nu cred ca este atat de greu sa creezi un nou utilizator).
    Asta e, autori valorosi s-au mai retras, au mai aparut si altii noi, si lucrurile au mers inainte. Nu e nicio tragedie si nu e cazul sa ne agatam de trecut.

  46. grid    

    sicmarin ~

    Ar trebui să presupun că acest comentariu îți aparține într-adevăr, numai după stil și făcând abstracție de greșeala de ortografie care nu-ți este caracteristică („a[-]i da explicații”). Mărturisesc că ingeniozitatea găselniței cu expunerea datelor de administrare (ca metodă de dezavuare publică a unor politici administrative discutabile) este surprinzătoare. Retragerea este una, trădarea este alta. Nu mi se pare o atitudine responsabilă să-ți așterni parola pe net, mizând pe buna credință a cuiva că nu va abuza în mod grosolan de așa o pleașcă. 

    Îți înțeleg supărarea (și chiar ți-o împărtășesc), însă nu cred că o simplă răbufnire de orgolii a fost de natură să schimbe „orientarea” blogului (presupunând că a existat vreodată așa ceva). Ceea ce face un act de trădare incalificabil și impardonabil din orice perspectivă morală este ipocrizia din spatele unei asemenea declamate aderențe la principii, pentru că de fapt trădarea ascunde întotdeauna o răzbunare, iar răzbunarea este în primul rând un act de revoltă îndreptat împoriva propriei persoane, izvorât din nemulțumirea de a fi fost atras într-o capcană.

    Însă ideea că identitatea în spațiul virtual are vreo legătură cu persoana proprie mi se pare falsă. Orice postare (și chiar numele de utilizator sub care aceasta este făcută) aparține în fapt nu ție ca persoană reală ci site-ului web respectiv. Nu te poți revolta că nu ți se șterge contul, pentru că acesta nu îți aparține în primul rând. Ideea de a-ți șterge în primul rând mesajele private (care nici acestea nu-ți aparțin și care-i implică totodată și pe cei cu care ai conversat în privat) denotă faptul că vrei să scapi de o identitate care crezi că-ți aparține și să ascunzi urmele trecerii tale printr-un spațiu în care urmele contează oricum mai mult decât urmele lăsate în viața reală (de vreme ce internetul nu este mai mult decât un coș plin de urme și semne).

    Eu, unul, tot mai sper că o să-ți schimbi parola și că o să o folosești în continuare. :)
    😎

  47. cristymaykei    

    Grid, felul lui Sicmarin poate fi asociat cu o pherae margaritifera despre care stim ca se deoache la cea mai mica atingere.

    Cred ca esti prea dur cu el si ai dezavuat efectele, iar mai putin cauza ce le-a produs.

    Cuvantul tradare e prea mult spus, tradarea este tot ce spui tu acolo si peste ce-ai zis tu, cu mult mai mult.

    Percep ca ai fost foarte dur cu cine merita cel mai putin, iarta-ma, insa asa simt.

    Tradarea este abjecta, iar tradatorul dispretuit de toti. Nu cred ca imaginea aceasta voiai a o lasa despre Sicmarin.

  48. cristymaykei    

    Mai oameni buni, chiar nu putem lasa deoparte rautatile astea?

    Chiar e mai importanta „superioritatea” in oricare forma se manifesta ea, decat faptul ca suntem oameni si colegi si un colectiv ce avem aceeasi pasiune, dragoste? Ma refer la DarkQ.

    DarkQ este spatiul unde interactionam toti si pe care sunt sigur ca-l iubiti la fel de mult ca si mine si unde doriti sa va simte-ti bine cu totii.

    Hai sa nu ne mai balacim in ape mocirloase si sa redevenim acele spirite libere de acele lanturi nedemne, sa redevenim acele spirite ce se combat, si nu se bat aiurea ca prostii in gara.

    Hai sa lasam deoparte injuriile, jignirile pentru ca nu cred ca acelea ne caracterizeaza si chiar daca trecem prin greutati in viata reala sa incercam sa nu afecteze asta DarkQ-ul.

    Hai sa stergem cu buretele orice „neintelegere” de pana acum si sa ne combatem in idei cu generozitate ca pana nu demult.

    Hai ca putem face asta.

  49. grid    

    cristymaykei ~

    N-am vrut să fiu dur, ci doar tranșant. Nu cred deloc că trebuie răscolite cauzele și menajate efectele. Nu e vorba de a găsi și de a pedepsi vinovați. Dimpotrivă, cred tocmai o asemenea atitudine conduce la derapaje incontrolabile.

    Deși mi-am făcut cunoscută simpatia cu „cauza” celor care nu au fost de acord cu un anume discreționarism editorial, ceea ce i-am reproșat lui sicmarin a fost abuzul de încredere (probabil involuntar, dar prin asta cu nimic mai puțin periculos). Când părăsești, chiar scârbit fiind, casa în care ai locuit împreună cu alții o bună bucată de vreme, nu arunci cheile pe fereastră și nici nu ameninți că le vei oferi pe tavă oricui ar fi interesat să le folosească. O asemenea delimitare răuvoitoare nu face decât să sporească „mizeria” pe care tocmai o constatase. Sunt sigur că sicmarin are arme mai bune la îndemână decât răzbunarea și tertipul.

    😎

  50. cristymaykei    

    Grid tocmai ce-am facut apel la umanul, umanismul ce-l avem fiecare dintre noi, asa ca nu o sa fiu eu cel care la momentul actual de situatie indreptata, sa stric ceea ce cu inversunare am aparat.
    Departe de mine orice actiune care ar duce catre „derapaje incontrolabile”, tocmai de aceea am sugerat stergerea cu buretele, dand posibilitatea unui nou inceput in care fiecare dintre noi sa incercam sa fim, daca cu dragoste fata de colegi[ideal}reusim mai putin, macar omenosi, sentimente pe care cred cu tarie ca le avem toti in adancul nostru.

  51. RobertG    

    Ce mai pot zice, e adevarat ca uneori oamenii intelepti pot fi si cei mai prosti. Scuze de expresie dar cam asa e.

    In fine. O repet pentru a mia oara:

    Nu am timp suficient sa am grija de voi ca la gradinita sa nu va certati samd.

    Nu stau sa imi verific mesageria de 1000000 pe zi ca am alte chestii pe cap.

    Amenintarile astea cu „o sa imi pun userul si parola nush unde pe net” le asteptam de la un copil de 17 ani, nu de la sicmarin. Da’ nu conteaza.

    In fine. E liber sa plece cine vrea, sa faca cu userul si parola (ACORDATE PE INCREDERE – ceea ce se va schimba de acum incolo). La ce sa ma astept maine, poimaine? Sa nu ii convina ceva lui Fireman sau AlexP si sa stearga tot site-ul?

    Daca asta simtiti ca trebuie facut, faceti-o.

  52. Alex P    

    Haha, nu-mi da idei! (cea mai neamuzanta gluma pentru tine in momentul asta)
    Pe scurt, „with great power comes great responsibility, bai!”

  53. RobertG    

    Alex, oricum am backup-uri zilnice, asa ca nu s-ar pierde nimic, 😀

  54. cristymaykei    

    Robert, Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais a spus asta cu inteleptul, cred ca apare pe undeva in piesele Figaro si care este preluata si accentuata de Lion Feuchtwanger in cartea lui, Vulpile in vie, carte ce merita citita daca te gandesti ca un scriitor german scrie despre un scriitor francez, scriitor francez ce participa activ la revolutia Americana.
    Oricum, Beaumarchais a fost un tip fascinant care a facut in viata lui mult mai multe decat un om de rand si care nu este popularizat, chiar multi dintre noi au auzit de Figaro, dar nu si de autor. Pot spune ca personajul este mai popular decat autorul.

    Asa ca este adevarat, orice intelept e prost cateodata si e bine ca este asa, altfel unde ar mai fi farmecul vietii?

    Viata este plina si de bune si de rele si doar de noi depinde sa facem cumva sa echilibram balanta, pentru ca asa cum raul extrem ne poate produce suferinta pana la cedarea si moartea sufletului, tot asa si binele extrem poate duce la beatitudine cu coruperea sufletului pana la smintire.

    DE asta e bine sa facem tot ce depinde de noi sa pastram acel echilibru ce face derularea vietii pe pamant mai usoara.
    Bineinteles ca e mai usor de zis decat de facut.

    ps

    E jenant sa astept sa-mi apara un comentariu ca oricare nou cititor, ca sa nu mai amintesc de faptul ca nici un articol nu mai pot scrie.
    Nu este un repros ci doar expunerea unui fapt concret ce pe mine ma jeneaza si-mi creeaza o stare de nedumerire in care apare mereu intrebarea „de ce?”, intrebare de care as dori sa ma dezpovarez.

  55. Adi    

    Cristi, pentru ca, deoarece, fiindca așa vrea Robert. Stiu ca te deranjeaza situatia dar daca vroia sa iti explice, o facea pana acum. De fapt cred ca explicatia exista intr-un comentariu de mai sus (#34). Acum, putem sa terminam odata cu toata șarada asta inainte ca juma de utilizatori sa renunte la frecventarea blogului? Putem. Ne ingroapa zapada. Hai, mânuțele pe lopeți.

  56. cristymaykei    

    Asta voiam sa aud Adi, o atitudine pe fata, directa, la obiect, ce era asa greu?

  57. Adi    

    Stai linistit Cristi, nu am nicio atitudine speciala față de tine, daca nu iti place ce ai citit nu inseamna ca-mi esti antipatic sau ca trebuie sa ma etichetezi in vreun fel in mintea ta. Incercam sa spun ca nu se pot calma spiritele daca tot ceri explicatii care au fost date mai mult sau mai puțin exact cand se credea ca s-a terminat dezbaterea. In final o parte din autorii dragi tie au revenit (Grid, F. Man), toata lumea a inteles ca putem critica părți ale comunitatii gay in fel si chip dar să evitam cuvantul controversat. Si nu glumeam despre datul cu lopata, eu chiar asta am facut vreo doua ore. Cred ca Robert sau alt admin ar trebui sa inchida sectiunea de comentarii la acest articol.

  58. Alex P    

    Haha, ce bine suna F. man!

    De ce sa o inchida? ca sa izbucneasca din nou la un alt articol? Lasa oamenii sa se exprime atat timp cat discutia ramane la un nivel civilizat.

    Moderarea comentariilor mi se pare ok, cat timp acestea apar in timp util. Ce nu inteleg e de ce cristi nu mai poate scrie articole. Adi, iti amintesti vreun motiv? Pana la urma, articolele trebuie si aprobate, deci mi se pare o masura exagerata.

  59. Adi    

    Alex, nu stiu de ce, treaba asta o poate discuta in privat cu Robert, desi cred ca nu are timp pentru astfel de explicatii. Din cate imi amintesc, au mai fost cazuri cand odata inchisa sectiunea de comentarii, lumea a trecut mai departe si a lasat in urma dezbaterea conflictuala.

  60. FireMan    

    Din partea mea poate să scrie cine ce vrea, Alex P.!  Însă dădeam un exemplu, pe mine, al unui cititor/autor care intră din când în când să mai citească/scrie câte ceva și… nu îți prea mai arde când citești aproape numai despre ultimele poluții ale unui autor relativ nou. Mie în situații ca asta nu îmi vine să comentez mai nimic. Și cred că sunt mulți ca mine. Sunt împotriva cenzurii, dar sunt pro în menținerea unui „club” exclusivist al autorilor, așa cum a fost DarkQ de la început. Cercul autorilor valoroși s-a mărit, s-au mărit și pretențiile, așa că nu văd de ce am pune anunț la intrarea în magazin că vindem produse de lux, când de fapt vindem mere degerate. Eu frecventez DarkQ din pricina autorilor pe care i-am cunoscut și nu am de gând să încep să îl frecventez pentru puțoi cărora li se ridică prepuțul și au impresia că li s-a trezit darul scriitoricesc…. Poate că greșesc.

  61. cristymaykei    

    O sa raman in coltul impus, important este ca DarkQ revine la formula ce l-a facut atat de indragit, iubit de catre aceia ce au gasit in acest spatiu un loc eliberat de concepte infame, prejudecati perimate, constrangeri totalitare, cult al personalitatii si au gasit in acest loc un spatiu virtual, unde te poti exprima liber, dar cu decenta, singura confruntare fiind cea a mintii ce se combate cu argumente dupa putinta fiecaruia.

    Am aparat exact sloganul acestui site ce se refera la „orgasmul mintii”, care dupa parerea mea este de multe ori mult mai placut decat o simpla partida de sex.

    Cred ca lucrul mintii este una dintre cele mai benefice activitati ce-o poate desfasura un om, cu conditia sa se pastreze in sfera umanului, de la om pentru om, de la suflet pentru suflet cu iubire sau macar cu atentie, daca nu se poate altfel.

    Stiu ca nici un om nu este perfect, nici eu, sunt departe si am destule vicii, dar asta nu inseamna ca nu putem macar incerca.

    DarkQ este acel spatiu pe care e bine sa-l pastram Curat de toti pentru toti, pentru ca ne apartine noua tuturor si in acelasi timp fiecarui coleg de DarkQ in parte.

    Toti ne-am pus o particica din noi aici, de ce sa stricam asta?

    Robert are bineinteles dreptul practic de a face orice cu acest site, in fond El este administratorul, dar sa nu uite ca din acel moment cand a facut blogul colectiv, practic a impartit cu ceilalti.
    Iar de cand a impartit cu noi, DarkQ s-a transformat intr-un loc special, un loc unic, un loc de o importanta ce transcede necesitatile comune ale vietii, iar moral, Robert ar trebui sa respecte acest aspect, asa cum fiecare dintre noi avem aceeasi datorie morala sa facem la fel.

    Atat am avut de spus, mai departe, repet, voi sta in coltisorul meu, interactionand cu voi doar la acele articole care consider ca merita si cu specificatia ca voi interveni categoric indodeauna cand DarkQ este pe panta pierderii integritatii, atat cat ma tin puterile sau voi fi acceptat. Punct.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *