No menu items!

Compromis (în tonalitate postmodernă)

Acelasi autor

Care comunitate?

Azi noapte în timp ce mă întorceam acasă de la o ieșeală obișnuită cu niște prieteni am ajuns să trag niște concluzii. Vedeți voi,...

Cine e sinele? (sau o analiză post-structuralistă a homofobiei)

Trăim într-o lume pur axată pe un sistem binar. Adică cei șapte miliarde de oameni își trăiesc viața strict raportați la paradigma Sinele versus...

ManIfest

E destul de târziu, e aproape ora trei, poate că o să fie altă oră când citești sau când se publică. Probabil că n-ar...
Sam
Sam
Iubesc viața, frumosul, tigările, cafeaua, carțile, arta și oamenii. Mă plimb mult, excesiv de mult, zâmbesc și fur priviri. Sunt un om cu mulți monștrii, dar, în cei 25 de ani ai mei, cred că m-am cam împrietenit cu toți.

E foarte ciudat cum toată lumea are pretenții mari când vine vorba de acel cineva. Poate că, de cele mai multe ori, acele pretenții sunt mai mult decat valide, însă nu pot să nu mă gândesc la faptul că. tot ele, pretențiile, nu fac nimic mai bun decât să ne orbească. Ajungem să nu vedem ca în fața noastră se află Mr. Right Now, pentru că ne tot schimbăm ochelarii în speranța că vom da de Mr. Right.

Trei analogii:

A- Mr. Right, nu există. Oferă-mi te rog puțin timp să îți si explic de ce, înainte să arunci cu piatra.

Mr. Right, în orice formă îl ai desenat la tine in sinapse, nu poate exista pentru că existi tu. Sună tâmpit, știu, dar crede-mă că așa e. Mr. Right e ca zâna măseluță. Există doar atâta vreme cât tu nu ai fost expus unei lumi perfid de pragmatice. Ei bine, lumea asta de care îți vorbesc a reușit cumva să ajungă la un monopol mai mult decât terifiant. Știi de ce? Tot din cauza ta. Uite, lumea asta a ajuns într-un stadiu fundamental vizual. Astfel că, dacă vizualul mă/te/ne încântă atunci avem absolut tot ce ne interesează. Restul e secundar. Bun, vizual, așa. Plecând de la premiza vizualului ce tronează viața fiecaruia dintre noi, realizăm încet că Mr. Right nu poate exista într-o paradigmă ce propune ca model fundamental de urmat și însușit tipologia lean-clean-fucking machine (vezi cazul Teixeira).

Desigur, acum îmi vei spune că doar menționand de Teixeira mi-am auto demontat teoria. Ei bine, vezi, iar greșesti. Presupun că de Mickey Mouse ai auzit, nu? Presupun că ești perfect conștient că el nu există, nu? Ha, greșit! El există în imaginarul comun și acceptat de toată lumea. Uite tot în mod asemănător, Mr. Right există doar în imaginarul comun. În alte cuvinte- o imagine pur plastificată, superb de bine editată, idolatrizant de perfectă, există doar în fantasme și în vise umede. Problema intervine în momentul în care, noi toți, refuzăm axioma tipicului și fugim disperați după Mickey Mouși – cu toate că știm perfect că acei Mickey Mouși sunt doar imagini alterate ce ne conferă stabilitate preț de câteva secunde.

Mr. Right nu există pentru că tu îi dai atat de multă putere vizuală, încât orice Mr. Right Now nu poate compensa. Astfel că X e prea mic, Y e prea înalt, Z e prea gras, A e prea (pune tu aici absolut orice altă aberație deghizată în scuză  pentru a nu da lui Mr. Right Now o șansă.)

– intervine aici o pauză de un an în care am stat și am rumegat anumite idei-

La aproximativ un an după ce am început să scriu acest cvasi eseu am hotărât să îl recitesc și să văd dacă mai sunt de acord cu ce am zis. Surprinzător, încă sunt perfect de acord. 

B- Pofta vine mâncând.

Ei, astfel zis, acel Mr. Right, care deja am stabilit nu există, te oprește în a încerca și alte feluri de mâncare. Să zicem că tu esti un mare pasionat de fructe de mare. Te dai în vânt după ele, faci tot ce poți să găsești cel mai nou loc care le servește, dar la un moment dat, rupt de foame fiind, și localul tău preferat cu fructe de mare închis, te oprești, de voie de nevoie, la bodega de la colț care servește croasanți (da, forma de plural e croasanți- vezi DOOM2). Îți zici „Vai, dar cum să mănânc eu așa ceva, nu, nu se poate, e o blasfemie, mie îmi plac doar fructele de mare!”…

Și totuși, foame te forțează, ești super presat de timp, trebuie să ajungi ultra rapid la sauna aia de care vuiește tot internetul, așa că mănânci un croasant.

Surpriză, croasantul ți-a potolit foamea și îți zici „Mda, chiar a fost bun…”

Înțelegi unde bat, stimabile domn cu dorințe aberante?

C- Nimeni nu s-a născut șofer.

Carevasăzică, toată lumea are ceva potențial. Acordă timp cuiva și află-i potențialul. Am să te rog să fii onest. De câte ori ți-ai făcut o impresie despre cineva (bună/ rea) în primele cinci minute? Probabil de cele mai multe ori. În parte asta nu e vina ta, e vina conștientului colectiv de care îți vorbeam în punctul A. Am pus atât de mult accent pe imagine încât, bunăoară, nu mai are nimeni nicio șansă. Mr Right al tău, dacă nu te excită sexual, dacă nu te atrage din primele cinci minute e direct aruncat la coșul de gunoi.

Cineva, îmi scapă acum numele, dar sigur era un cineva, spunea că orice om poate fi o ocazie, o oportunitate. Acum, câte oportunități vezi tu prin camere obscure, sau prin saune? Nu foarte multe! Probabil pleci setat de acasă cu gândul „merg să (fiu) fut(ut)”. Perfect de acord cu tine, sunt unele persoane care asta doresc. Dar, ingăduie-mi să-ți reamintesc că toți, de la o vreme, vrem pe cineva alături de noi. O persoană care să fie acolo day in/ day out, care să tină la noi, să ne înțeleagă, să ne facă mai buni.

Astfel că, dă-i lui Mr Right Now ocazia să devină un șofer bun. Dă-i ocazia să-și ia carnetul, și apoi ai să vezi cât de perfect poate să fie, când, Mr Right Now, te trezește dimineață, și îți aduce micul dejun (care evident va fi alcătuit din croasanți).

 

Spre final, dragi oricine ați fi voi, lăsați înfumurarea, înțelegem că sunteți mega bunoci și aveți o piață restrânsă de desfacere, și serviți un croasant. Nu stiți niciodată ce poate ascunde acel croasant.

Judge Judy o zicea cel mai bine!

 

SAM.

Previous article
Next article

11 COMMENTS

  1. Cred că înțeleg unde bați. Căutăm ce nu există și, în general, ne dorim ce nu ne trebuie… Din fericire însă și paradigma asta e autolimitată. Tipul ăsta de “icon-partner” fie e un item cu preț prea mare, fie e deja epuizat prin supralicitare în mentalul colectiv. Vreau să spun că, în efortul de a deveni iconici cei mai mulți ajung să-și dea sema că nu merită efortul.

    Mr. Right a început prin a fi imaginar pentru că era un ipotetic hibrid între Mr. Beautiful, Mr. Good și Mr. True, dar între timp Mr. Right a câștigat ceva greutate sentimentală și a ajuns să însemne, pentru cei mai mulți dintre noi, persoana care ne convine cel mai mult, sau din cât mai multe puncte de vedere. Poate că e prea mult să-l numim „partenerul-marfă”, dar în realitate cam la asta revine speța achiziției unui partener de cursă lungă: convenienței și comodității…

    Sigur că n-am renunțat încă la vise. Visul cel mai drag multora dintre noi este să fim doriți, să avem trecere și căutare. Face și asta parte din devenirea-iconică a omului mopdern. Din fericire însă, încă ne mai împiedicăm de dragoste, încă mai suntem faultați de iubire. Și se întâmplă să “cădem” în dragoste atunci când ne așteptăm mai puțin, poate tocmai atunci când am luat o pauză din efortul de căutare și când am renunțat să ne mai afișăm ostentativ pretențiile.

    Mr. Right Now e răspunsul la suma slăbiciunilor noastre și dispoziția de a ne lăsa, cel puțin pentru moment, pe mâna destinului. Iar dacă „Mr. Right” încă mai zâmbește unora din postura de delicatesă, el nu mai are în niciun caz strălucirea de altădată, toate atributele sale iconice căzând pradă, rând pe rând, tendințelor iconoclaste.

    Însă, chiar dacă acum preferințele în materie de parteneri s-au diversificat în bună măsură tocmai datorită proliferării necontrolate a imaginilor, orice fetiș relațional fiind o reacție la produsul cu cea mai largă circulație în mentalul colectiv (reacție croită în limita și pe linia iconicității personajului), trebuie să recunoaștem că încet-încet entuziasmul alergăturii după himere s-a mai temperat.

    O fi de vină oboseala pedalatului în gol, ori e vorba pur și simplu de o nouă regulă a economiei de piață a cărnii, dar cert e că sexul și-a mai pierdut din virtutea sa princeps, aceea de cale de acces la domeniul realității. Nu-i exclus ca realitatea însăși să se fi îndepărtat în mod iremediabil de noi, astfel încât devine tot mai greu să-i simțim chemarea, chiar și prin atracția primordială a sexului. S-ar prea putea ca supralicitarea acestei funcții de contact cu realitatea să fi dus, în timp, la epuizarea sa și a noastră, iar singura plăcere notabilă care ne-a mai rămas să fie aceea de… a fi lăsați în pace.

    😎

  2. Nu mă așteptam să mă trezesc și înainte de a-mi fi baut cafeaua să am o asemenea discuție. Pentru asta, mulțumesc.

    Acum, cred că din ce ziceai tu, putem să îl ducem în discuție și pe Baudrillard. În fond, totul se rezumă la dihotomia dintre simulacru și simulare; unde Mr Right e un simulacru, și Mr Right Now e o simulare.

    Practic, Mr Right, ajunge în stagiul trei al simulacrului, astfel marcând lipsa unei realități profunde, dar unde totuși, încă există pretenția că simulacrul este o copie fidelă a realității. Sigur, într-o utopică, acest lucru nu s-ar întâmpla, dar, imaginarul colectiv, și „the thirst” fac din Mr Right o imagine tot mai prezentă, însă, paradoxal, tot mai… unattainable.

    Până la urmă putem vorbi și de gusturi, șau de fetișizări ale realității, numai că atribuirea de calități mistice-sexuale (William Pietz) unor lucruri/concepte nu face nimic bun decât că transformă lucrul dorit într-o comoditate. Altfel zis, ajungem să ne tratăm like a piece of meat; lucru des întâlnit în „comunitate”.

    Orișicum, mă bucur teribil pentru acest virtual semi-obscur tête-à-tête.

    SAM.

  3. Deci, in primul rand, acest articol este foarte bun. Imi place cum ai amestecat unele idei si cum mi-a trebuit cateva minute de citit si recitit ca sa inteleg unde bati. Si da, sunt de acord cu tine, este foarte important sa dam sansa la toata lumea, chiar daca nu s-a nascut sofer, ca sa folosesc sintagma ta. (Unele sintagme sunt atat de bune incat cred ca o sa le folosesc in cartea pe care o scriu acum :))

  4. Sam ~

    Ma întreb ce-ar zice oare Baudrillard de ritualul matinal al cafelei față cu impasibilitatea ecranului ? 🙂

    Oricum, dacă-i vorba de simulacre și simulare, tre’ să-mi pregătesc, așa… cam la vreun termos de cafea :))

    Open ended,
    😎

  5. @George- vezi ca vreau drepturi de autor si cota parte din castig. Ma bucur daca ti-a placut; ma bucur mult.

    @Grid- ah well, I might’ve found myself stuck between the proverbial rock and a hard place. La ora asta nu imi dau seama ce ar zice Mr B, dar stiu ce as zice eu la un termos de cafea.

    Not restrained,
    😉

  6. Deci Baudrillard ăsta mi-a mâncat ficații și mi-a scos perii albi fără să-l fi citit, d-apoi să mai și mușc din fructul interzis; taman m-oi pomeni cu ditamai excrescența pe (lângă) creier, că și-așa pagina de wiki mi-a rămas deschisă la dânsul, întocmai ca o leziune în curs de cicatrizare, de cca o săptămână, acumulând pe o anumită latură a creierașului meu frânturi de idei și umoare siropoasă.
    Promit să pășesc, precum Adam cel păcălit de Eva, pe urmele acestei excrescențe ideologice la care mă îndemnați amândoi, Sam și Grid, nu înainte de a-mi exprima bunele maniere (și intenții) față de nou-venitul autor. Sam, aștept să te mai citesc.

    Cât despre fructul interzis (al fiecăruia), nu pot spune decât că în accepțiunea majorității el se găsește sub forma unui măr, deși metamorfoza sa continuă se manifestă în ochii subiectivi ai privitorului, descoperind în fapt, miezul de necunoscut din el însuși, pe fondul nevralgiei comune. Nici un contur arhetipal nu va rezista în fața dorinței de a descoperi melaguri virgine pe continentul nelocuit al propriei conștiințe. Nici un Mr. Right sau Mr. Right Now nu își va lustrui epoleții în soarele unui necunoscut care aprinde în fiecare focul cunoașterii.
    Mulțumesc pentru lectură.

  7. @FireMan
    Nu stiu cat de nou- am scris putin (doar 2 articole), dar pe site sunt de un an.
    Voiam sa iti multumesc si eu pentru timpul acordat, iar un raspuns mai lung promit sa iti dau in urmatorul articol. 😀

  8. Sam, bine, poate nu ești nou-născut autor, ești nou pentru mine. Nu ți-am citit celălalt articol spre rușinea mea.
    Abia aștept noul articol. 😛

  9. Acum îl scriu. Va fi ceva despre identitate și sisteme binare.
    Până va fi aprobat și publicat ai timp să citești Manifest, poate îți place și ăla.
    Numa bine!

  10. Deci ce articol! Sunt deliciat! Mor dupa sarcasmul tau. Pentru mine deja esti Mister Right :)) Daca ar face toti ceea ce ne recomanzi tu in articol, poate am avea vreo sansa sa nu murim singuri.

Comments are closed.

Vezi si...

Tu cu cine votezi!?

A apărut primul formular tipizat de vînzare/cumpărare voturi. Via Catavencii.

Articole din aceeasi categorie