No menu items!

Biserica atacă. Cum reacționează comunitatea LGBTQIA+?

Acelasi autor

Răspuns Mitropolitului Banatului

Asociaţia MozaiQ condamnă implicarea Bisericii Ortodoxe Române în chestiuni ce ţin de organizarea laică a statului român. Declaraţiile recente ale Mitropolitului Banatului, Ioan Selejan,...

Retrospectiva anului 2015 pentru persoanele LGBTQIA+ din România

Anul 2015 a fost un an cu bune şi cu rele pentru comunităţile LGBTQIA+ din România. Pe de o parte, când vine vorba de...

Mişcarea gay din România. Un scurt istoric. Conflicte, strategii, proiecte, comunitate

Mişcarea gay din România nu s-a construit, cum ar crede unii, într-un mod structurat, unificat, şi unilateral. Din conflict se naşte progresul. Aşa cum...
Vlad Levente Viski
Vlad Levente Viski
Președinte al MozaiQ din luna octombrie 2015. Absolvent de științe politice, specializat în mișcări sociale și istoria mișcării gay din România după 2001.

Citesc aici despre posibilitatea ca ultimele acţiuni ale Bisericii Ortodoxe Române să se întoarcă împotriva acesteia, să genereze o mişcare pe termen lung care să avantajeze comunitatea LGBTQIA+. Ipoteza lui Mario nu este inimaginabilă, cazul Poloniei fiind elocvent. Acolo, imediat după accederea în Uniunea Europeană, biserica şi partidele politice de dreapta s-au coalizat şi au pornit o campanie agresivă împotriva persoanelor LGBTQIA+. În vara lui 2004, imediat după aderarea la UE a Poloniei, primarul conservator al Varşoviei, Lech Kaczyński (ajuns şi preşedinte la un moment dat, mort într-un accident în 2010), interzice parada gay, pe motiv că “promovează homosexualitatea”, lucru repetat şi în 2005. În anii aceia mici manifestaţii au avut loc, iar parte dintre participanţi au fost arestaţi. În anul 2006 parada a fost aprobată de municipalitate, înregistrând un număr record de participanţi, peste 20.000. Mare parte dintre aceşti oameni care au ieşit pe străzile Varşoviei erau persoane heterosexuale, aliaţi ai mişcării LGBTQIA+, erau ultragiaţi de faptul că unor cetăţeni le este încălcat dreptul la liberă exprimare în spaţiile publice. Aşadar, cum spuneam, există antecedente în UE, într-o ţară extrem de conservatoare, în care acţiunile bisericii şi ale politicienilor de dreapta au rezultat într-o reacţie adversă celei dorite de oponenţii persoanelor LGBTQIA+.

 

O analiză mai amănunţită a cazului polonez ne poate sugera câteva posibile strategii pentru activiştii de la noi. În primul rând, nu putem rămâne pasivi la acţiunile BOR. Trebuie să răspundem la fiecare pas al oponenţilor nostri, trebuie să fim pregătiţi să îi confruntăm, trebuie să venim cu contra-argumente, trebuie să fim vizibili, să fim agresivi, să ne asumăm un anumit discurs public. A sta deoparte, sperând ca fie Curtea Constituţională, fie Parlamentul să ucidă proiectul în faşă poate fi fatal pentru mişcarea noastră. Mişcările sociale se construiesc în timp şi se construiesc printr-o confruntare deschisă cu adversarul.

 

În al doilea rând trebuie să activăm toate reţelele de suport pe care le avem. De-a lungul a două decenii de activism LGBTQIA+ în România, am reuşit să construim, mai bine sau mai rău, o serie de alianţe cu societatea civilă, cu lumea politică, cu presa. E momentul ca aceste alianţe să fie activate, să fie folosite la maximum. De la feministe la apărătorii pentru dreptul la liberă exprimare, de la vedete media la avocaţi, vorbim de oameni care sunt dispuşi să se solidarizeze cu noi, atâta timp cât văd în noi nişte aliaţi serioşi, coerenţi, capabili să ducă o bătălie până la capăt, capabili să creioneze un discurs clar, simplu, inclusiv, viabil a fi transmis mai departe.

 

Mai apoi, avem nevoie să utilizăm la maximum reţelele formale şi informale la nivel internaţional pe care le avem, fie că e vorba de Parlamentul European, de organizaţiile pan-europene ale persoanelor LGBTQIA+ sau de ambasadele străine favorabile cauzei LGBTQIA+. Acest lucru presupune o muncă de persuasiune şi o disponibilitate de a bate la numeroase uşi şi a accepta cu demnitate şi refuzuri.

 

Un alt lucru important are a face cu solidaritatea în rândul comunităţii. Din nou, trebuie să strângem rândurile. Da, în mişcarea activistă există numeroase frustrări privind felul în care anumiţi lideri sau anumite organizaţii şi-au înţeles şi exercitat rolul, însă în aceste momente de maximă tensiune trebuie să lăsăm deoparte diferendurile şi să lucrăm pentru cauza mai largă ce ţine de propriile interese. Trebuie să ne aşezăm toţi la masă şi să imaginăm cele mai bune soluţii la criza actuală.

 

Soluţiile la criza actuală trebuie să fie implementate având o viziune cât se poate de realistă asupra condiţiei actuale a societăţii româneşti. Vorbim, pentru prima dată după 1989, despre o puternică contestare a rolului BOR în societate, ca urmare a reacţiei slabe a acesteia după incendiul de la Colectiv şi a nesimţirii cu care se îndestulează de la bugetul de stat. Bisericii îi este frică, iar noi trebuie să profităm de acest lucru, trebuie să accentuăm principiul separaţiei dintre stat şi biserică şi trebuie să lovim exact în aceste puncte vulnerabile. Pe acest teren putem vorbi, cu calm şi logică, unei mase de oameni care nu se mai simte reprezentată de BOR, o masă de oameni heterosexuali, din mediul urban, de clasa mijlocie.

 

În fine, discursul nostru trebuie împachetat şi distribuit într-un anumit fel, trebuie să accentuăm importanţa europenizării, a progresului în materie de drepturi pentru persoanele LGBTQIA+. Noi suntem europenii progresişti, BOR reprezintă anacronismul. În plus, trebuie să ne reinventăm discursul, să accentuăm nevoile comunităţii noastre, anume sărăcia, discriminarea, faptul că avem numeroase grupuri vulnerabile, cum ar fi romii, persoanele HIV+ sau persoanele LGBTQIA+ cu abilităţi diferite. Trebuie să ne asumăm faptul că avem numeroase probleme, iar multe dintre ele decurg din discriminarea sistemică cu care ne confruntăm. A venit momentul să resetăm activismul LGBTQIA+ local, să-i ataşăm feţe noi, să arătăm solidaritate şi gândire strategică.

 

PS: Luni, 18 ianuarie 2016, ora 18:00, la Tranzit, pe strada Gazelei nr. 44, MozaiQ va aşteaptă la o discuţie comunitară privind posibilele strategii în perioada următoare.

6 COMMENTS

  1. Lucrul cel mai supărător (și cu adevărat anacronic) în demersul BOR este insistența cu care se încearcă impunerea legislativă a unei distincții între bărbat și femeie. Nu știu dacă, în afara Codului Civil, mai există alte prevederi legislative care să instituie o diferență între cetățeni pe baza diferenței de gen (respectiv, pe baza sexului înscris în actul de identitate). Probabil că acest argument trebuie contrapus ofensivei BOR, fiind singurul având cu adevărat șanse de a fi auzit (și speculat în consecință).

    Chiar dacă [aproape?] toate religiile lumii plasează femeia pe un loc inferior față de bărbat, aducând diferite argumente dogmatice în acest sens (între care două sunt cele mai importante: primatul bărbatului în actul Creației și “necurățenia” femeii), Biserica Ortodoxă are un parti-pris binecunoscut în acest sens, stabilind în mod clar anumite interdicții femeilor (toate având justificări ritualice).

    Cu toate acestea, în lumea modernă menținerea stării de segregare între bărbați și femei nu mai este deloc justificată, iar statul laic modern respinge chiar și motivele religioase în baza cărora anumite culte perpetuează discriminarea ritualică a femeii în fața bărbatului.

    Unul din argumentele care pot fi aduse în favoarea respingerii propunerii BOR este și cel că schimbarea de sex este legală în România, un bărbat putând deveni în mod legal femeie și invers, în condițiile în care din punct de vedere reproductiv schimbarea de sex nu este niciodată funcțională.

    În al doilea rând, familia este un spațiu de ocrotire a existenței sociale, având în primul rând funcții economice și educative, înaintea celor reproductive tradiționale rezultate din căsătorie (existând atât familii fără copii, cât și copii în afara căsătoriei). Statul trebuie să consfințească și să ocrotească o uniune liber consimțită între două persoane, atâta vreme cât această uniune reprezintă un angajament reciproc de conviețuire în baza unor sentimente (și nu a unor interese).

    Nu în ultimul rând, BOR trebuie trasă de mânecă și combătută cu propriile sale argumente. Dacă există preoți ortodocși, sau licențiați în teologie care să analizeze legitimitatea propunerii BOR din chiar punctul de vedere al dogmelor ortodoxiei, ei trebuie încurajați să se exprime. După cum am mai spus, mistica ortodoxă este o resursă extrem de fertilă pentru accesul la un nivel foarte înalt de spiritualitate, cu nimic mai prejos față de tezaurul spiritual al religiilor necreștine orientale (de exemplu: budismul, hinduismul sau confucianismul). Din păcate însă, mercantilismul ultimilor ani a transformat BOR într-un soi de macro-S.R.L. care are prea puțin de-a face cu spiritualitatea.

    Unitatea creației (și, implicit, transcenderea diferențelor de gen) trebuie recunoscută dogmatic de cei care se pretind a fi apărătorii credinței creștine. Nu în afara, ci tocmai pe teritoriul credinței ar trebui purtată bătălia pentru a fi câștigată. Cu adevărat, cel mai mare câștig ar fi ca BOR să-și retragă propunerea ca fiind neavenită tocmai din punct de vedere spiritual și dogmatic.

    😎

  2. BOR-ul asta de ce nu vrea sa inteleaga ca pana la urma tot se va ajunge la casatoria sau parteneriatul civil intre gay? Atata taraganare a problemei in loc sa fie de acord ACUM sa trecem peste ”problema” asta si sa se ocupe de alte probleme REALE.

  3. Sunteti dusi fratilor, nu trebuie sa introduca in constitutie, insusi Mantuitorul Iisus Hristos a spus ” Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu feleia sa si vor fii amandoi un trup” Nu poti da o lege care sa bata o alta lege, si una a lui Dumnezeu, nu a oamenilor.

  4. Hei, daca hartia poate bate piatra, cred ca putem bate si o lege de-ale lui D-zeu cu o lege normala 🙂

  5. Apropo de legi, o poezie de Alfred Edward Housman:
    The laws of God, the laws of man,
    He may keep that will and can;
    Not I: let God and man decree
    Laws for themselves and not for me;
    And if my ways are not as theirs
    Let them mind their own affairs.
    Their deeds I judge and much condemn,
    Yet when did I make laws for them?
    Please yourselves, say I, and they
    Need only look the other way.
    But no, they will not; they must still
    Wrest their neighbor to their will,
    And make me dance as they desire
    With jail and gallows and hell-fire.
    And how am I to face the odds
    Of man’s bedevilment and God’s?
    I, a stranger and afraid
    In a world I never made.
    They will be master, right or wrong;
    Though both are foolish, both are strong.
    And since, my soul, we cannot fly
    To Saturn nor to Mercury,
    Keep we must, if keep we can,
    These foreign laws of God and man.

Comments are closed.

Vezi si...

1000

Dragilor, iaca DarkQ, după fix 4 ani de existență a ajuns la al 1000-lea articol. Fără voi toți DarkQ nu ar fi ce este azi și sper că din moment ce citiți aceste rânduri sunteți conștienți că acest... blog colectiv este dovada faptului că pentru comunitatea gay din România...

Articole din aceeasi categorie