shadow

Trăim niște vremuri destul de dubioase – nu-i nimic nou sub soare, dar parcă s-a schimbat ceva: percepția celor care participă activ, deși involuntar (în cea mai mare parte, cel puțin), la ce se întâmplă. E vorba despre alegerile prezidențiale – și mă miră faptul că nimeni n-a pus mâna pe subiect până acum. Așa că am zis că am s-o fac eu.

 

De ce să-mi pese de așa ceva?

Perfect legitimă întrebarea. Până anul acesta, nu am votat pentru nimic, niciodată. Nici măcar nu mi-am anulat vreun vot. I-am lăsat pe alții să facă ce vor, fiindcă simțeam că are să-mi fie tot una, indiferent de rezultate. Și personal, mi-a fost tot una. Mi-am zis că nu am să votez niciodată răul cel mai mic, că voi vota abia atunci când voi avea cu cine. Anul ăsta, am avut cu cine. N-a intrat în turul doi, deci nu mai contează.

Dar s-a schimbat jocul la fel cum se schimbă majoritatea lucrurilor în țara asta: înspre rău. Pare că e o direcție pe care o urmăm orbește din simplul motiv că „așa suntem obișnuiți”.

 

Păi și atunci, serios – de ce să îmi pese?

Pentru că de data asta poți face o diferență. O vei face și dacă nu mergi la vot. O vei face și dacă votezi. Dar înainte de a vorbi de asta, haide să ne uităm așa fugitiv la ce se întâmplă de fapt pe scena politică în România secolului douăzeci și unu.

Au mai rămas doi candidați pentru președinție: Ponta și Iohannis. Probabil că toată lumea e familiară deja cu acești doi titani ai politicii de actualitate. Ca să-i poți descrie succint, cel puțin din prisma atitudinii și a principiilor, trebuie să îi pui în comparație pe cei doi, că altfel ți-ar lua mult prea mult să înțelegi totul. Astfel că: Ponta nu e Iohannis; iar Iohannis nu-i Ponta.

Unul (Ponta), consideră că în timp ce lumea întreagă își întoarce sistematic spatele Rusiei, noi să-i sărim în brațe. Asta pentru că nu un morcov, ci o legătură de morcovi îi face aproape imposibilă șederea pe scaun. Asta pentru că așa face un exemplu jalnic de om; se dă în bărci cu toate taberele, se leagănă în direcția bătăii vântului pentru că nu are destulă coloană vertebrală încât să stea drept în fața unei decizii luate aproape în unanimitate de restul lumii civilizate. Lume din care totuși, are pretenția că aparține.

Dar nu-i destul – domnul Ponta merge și mai departe! Ca să-și asigure poziția, nu-i ajunge cât fură voturi prin țară. Face tot posibilul ca și românii din diaspora (undeva între 3 și 5 milioane!) să nu poată vota. Asta pentru că știa clar că acolo va pierde detașat.

Și de parcă n-ar fi destul, se merge mai departe. Domnul Ponta apreciază sistemul comunist al Chinei – lucru care nu poate decât să-i mire până și pe chinezi, care deja sunt obișnuiți ca ‚Vestul’ să îi arate cu degetul și să le reproșeze una și alta. Dar nu Ponta, el e Apreciatorul. El, la 25 de ani de la căderea blocului comunist, încă-și umezește nițel chilotul când e primit cu covor roșu.

Mai trebuie spus că Ponta e considerat cel mai prost șef al guvernului din istoria noastră post-89. N-a făcut mai nimic, decât să sară la gâtul lui Băsescu toată ziua. Și-a dovedit inaptitudinea în repetate rânduri, atât a sa cât și a „colaboratorilor” săi, plasați în funcții cu statut înalt. Și nimic nu exemplifică mai bine zicala „Cine se aseamănă, se adună”, decât coaliția PSD și miniștrii puși de ei ici-acolo în decursul timpului. Sunt, ce-i drept, câteva excepții. Dar nu se datorează sub nicio formă domnului Ponta.

 

La celălalt capăt al curcubeului

Se află Iohannis. Pe care nu-l simpatizez, în mod special. E ok omul, are planuri mari. Promite și pot să cred că vrea multe. Din păcate(?) funcția de președinte nu-ți oferă controlul total. Poți iniția schimbări, dar asta nu înseamnă că vor și ajunge implementate. Dar e bine să ai o viziune. Iar a sa e pro-Europeană, pro-Americană și, implicit, pro-NATO.

Iar acum cârcotașilor care își spun deja că Europa și SUA nu-s chiar cele mai bune exemple de urmat, în anumite instanțe: fraților, mergeți pe dincolo puțin și experimentați ce înseamnă viața într-o țară civilizată. Dacă încă mai considerăm noi, românii, că americanii-s proști și ca Uniunea Europeană ne face mai mult rău decât bine, suntem pierduți în ceața ignoranței și a trufiei nefondate. Naționalismul ăsta instigat de comunism încă n-a murit, și îi va mai trebui câteva decenii până să piară complet. Dar la nivel global, suntem un nimic. Cel mult, suntem o potențială valoare – dar dacă nu ne ridicăm singuri la acel nivel, n-are să ne ajute nimeni, pentru că nimănui nu i se rentează. Scoateți-vă din cap că ați conta ca și popor la nivel global. Jocurile politice internaționale nu ne includ din simplul motiv că noi nu ne-am bătut capul cu învățarea regulilor. Nouă ne place să stăm deoparte și să spunem că ceilalți participanți nu știu să joace cum trebuie sau că sunt proști de-a dreptul.

Iohannis promite ca va schimba asta. Nu știu dacă să-l cred, deși pot spune că stimulentul e acolo: domnul se trage din nemți. Are o agendă cu accentul pus pe Vest.

Mai mult, nu se pretează la jocurile josnice cu care deja suntem atât de obișnuiți în timpul campaniilor electorale. Nu promite marea și sarea tuturor inepților care se lasă cumpărați cu 50 de lei, sau cu o pungă de făină și un litru de ulei. El amenință cu Schimbare. Un cuvânt care produce nu o licărire de speranță, ci crispare. Ceea ce mă aduce la ultimul punct din acest articol:

 

Dezgust. Sau lipsă de.

Ceea ce mă face să merg la vot e lipsa dezgustului. E obișnuința. Mulți oameni votează cu un om a cărui lucrare de doctorat e considerată plagiat. Cu un om care împarte promisiuni pe care nici în timpul mandatului de prim-ministru nu a reușit (vrut) să le îndeplinească. Vezi Roșia Montană, de exemplu, unde ca să câștige simpatie a dat voios asigurări că nu se va întâmpla. Doar ca mai apoi să încerce să demareze proiectul, crezând că oamenii n-au să observe. Ei bine, se pare că trebuia să fie ceva mai subtil, pentru că s-au sesizat mii care au ieșit în stradă și l-au oprit.

Imparțialitatea asta la adresa unui rău atât de bine conturat, atât de concret – indiferența în fața unui dezastru pe cale să se dezlănțuie e ceea ce mă face să merg la vot. Nu mai pot accepta, date fiind opțiunile, să las un ghiolban să decidă pentru mine. Da, șansele-s mari ca votul ghiolbanilor să valoreze mai mult decât al meu și a altora care-mi împărtășesc convingerile. Dar nu și dacă pentru 20-30 de minute ne mișcam fundurile până la secția de votare în 16. Doar așa putem să ne asigurăm că avem conducătorul pe care-l merităm, indiferent care va fi.

Înainte să închei, mai vreau să punctez o chestiune: Ponta poate câștiga alegerile. Șansele sunt mari. Dar nu va câștiga mare lucru. Sâmbătă voi ieși și eu în stradă să mă asigur că, alături de ceilalți, ne vom face auziți cum ne-am făcut auziți și în cazul Roșiei Montane. Pe atunci mi se spunea că merg degeaba, că nu vom rezolva nimic. Același lucru se va întâmpla (și se întâmplă deja) și acum. Ies în stradă fiindcă de data asta a mers prea departe, acest domn Ponta, și nu va scăpa ușor cu basma curată. Iar dacă votezi contra unei sume de bani promise, pentru un litru de ulei sau un kilogram de zahăr, fii pregătit să plătești, ca de fiecare dată, înzecit alegerea făcută.

 

Și pentru că se potrivește contextului și atmosferei:


Alte articole scrise de același autor (Roy Cohn):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Roy Cohn

So come, my friends, be not afraid - we are so lightly here. It is in love that we are made; in love we disappear.

Comments

  1. grid    

    Cristian Tudor Popescu constata într-un recent editorial că în România, din 1946 încoace un singur partid a câștigat în mod constant alegerile: Partidul Comunist. Un singur câștigător politic, purtând însă de fiecare dată un alt chip a făcut legea în țară. Există, se pare, un apetit insațiabil al populației autohtone pentru puterea de tip hidră, mereu acaparatoare și devoratoare în moduri tot mai surprinzătoare. Caracterizată printr-o totală lipsă de scrupule și dovedind o versatilitate aproape neverosimilă, hidra comunistă renaște mereu sub alte forme, insinuându-se în mod pervers în mentalul colectiv. Persistența neîntreruptă la putere a unor organisme politice cu vocație de mașină electorală se datorează, probabil, exersării continue a unei capacități de exploatare la cote maxime a naivității colective – o perenă coardă sensibilă, a cărei stimulare chiar subliminală atrage reacții reflexe ușor de anticipat, urmărit și controlat. Pe scurt, odată ce te-ai obișnuit să fii dus de nas, cu greu mai poți să-ți găsești singur calea…

    Mărturisesc că mie mi-a plăcut Crin Antonescu, omul care a ieșit din cursă înainte ca aceasta să fi început. Nu știu dacă verbul său inalterabil, atu-ul său de necontestat, a fost totodată și spina iritativă care l-a propulsat în poziția de indezirabil în rândurile propriului partid, sau dacă nu cumva inadecvarea sa la arta compromisului l-a scos din cursă. Cert este însă că plecarea lui a lăsat loc unei lipse de entuziasm politic de natură a favoriza expansiunea liberă a hidrei.

    E greu să nu observ că versatilitatea politică extremă a lui Victor Ponta aduce foarte mult cu machiavelismul lui Traian Băsescu, de care în mod formal se desparte dar al cărui succesor de drept este. De aceea cele două personaje nici nu se suportă – pentru că sunt la fel. Un Traian Băsescu mai tânăr, ba încă și fost procuror, este cumva ceea ce-i lipsește acestui popor? Petele de pe CV nu-l recomandă, dar ce-i pasă românului de CV-uri? N-are tot omul pete și găuri de acoperit? S-ar prea putea ca tocmai această proastă și impertinentă disimulare să fie elementul care-l face simpatic în ochii alegătorilor. Doar dacă nu cumva umbra Hydrei, lungindu-se mult în spatele său, nu l-o speria cumva, în ultima clipă, pe cel închis în cabina de vot și înarmat cu o biată ștampilă…

    😎

  2. Adi    

    Pana acum, nu am fost omul care sa se duca sistematic la vot, dar cu ocazia intrarii Monicai Macovei in cursa am descoperit ca am pe cine vota, pentru prima data, nu am avut de ales intre rele mici si mari. Era de asteptat ca nu va intra in turul doi, din trei motive principale: nu a avut supraveghetori in sectiile de votare (partid), nu a avut timp suficient pentru a fi vazuta si auzita de catre romani si… e femeie (iar asta cam conteaza pentru nea’ Gigel si ‘nea Vasile). Si totusi, nu a obtinut o cifra rea.

    Trecand peste turul 1, evident ca majoritatea voturilor ei se va duce catre Iohannis. Nu sunt nici eu convins de fermitatea si acuratetea actiunilor si vorbelor sale. Multi spun ca marea lui realizare e Sibiul, iar daca nu ai fost in Sibiu, nu prea ai de unde sa stii ce a facut, ce ar putea realiza in continuare. Dar momentan reprezinta raul cel mai mic, si prin prisma contracanditatului care reprezinta un rau nu mare, si enorm, trebuie sa votez Iohannis. Momentan mi-e de ajuns sa stiu ca e pro-occidental.

    Ponta: era sa scriu o serie de injurii si jigniri la adresa lui dar m-am abtinut. Om mai incoerent si nepregatit profesional care aspira la o asemenea functie, nu am mai intalnit pana acum. Problema cea mai mare, lasand la o parte furturile voturilor (care se practica masiv in PSD), omul asta manipuleaza si baga frica in anumite categorii sociale incat iti vine sa dai foc fiecarui panou publicitar cu imaginea lui.

    Dependentii de ajutoare sociale/alocatiile copiilor/muncitorii sezonieri- majoritatea inca in putere de munca, sunt prea mediocrii ca sa isi dea seama ca Ponta ii joaca pe degete, daramite sa se mai intrebe de unde are el bani sa mareasca X si Y. Pentru fiecare asistat social, noi, tinerii care refuza sa stea in baza ajutorului de la stat, constienti ca viitorul ni-l facem singuri, responsabilitatea statului fiind grija bunei functionari a justitiei, crearea unui mediu favorabil investitiilor, sanatatea si educatia, trebuie sa ne ducem la vot.

    Pensionarii- sunt multi, si Ponta a baga rau frica in ei. Pentru o secunda m-am pus, in gandul meu, in pielea unui pensionar care nu mai are putere de munca, are nevoie si de ceva bani pentru pastle, vine iarna, intretinerea mare, etc. Recunosc ca si eu as vota cu orice om care promite pensii mai mari. Ce sa faca amaratii aia? In mintea lor, Ponta a plantat gandul ca ceilalti candidati nu vor avea grija de pensiile lor, iar ei sunt prea batrani, bolnavi si obositi pentru a risca ceva, nu risca nici macar de dragul tineretului care ii ocoleste pe strada sau nu ii respecta.

    Manipularile lui Ponta sunt prur si simplu gretoase.

  3. Tudor    

    Ce e nedrept, e că tot ce se discută în online-ul românesc, toate argumentele, toate call-to-action-urile, toate scrisorile, toate mesajele mobilizatoare şi de bună credinţă nu ajung la oamenii vârstnici care votează cu conştiinciozitate la toate alegerile.

    Jumate din români au acces la internet. Dintre ăştia, 15% sunt analfabeţi, sunt cei care scriu la căutare Google „te rog gasestemi o nevasta” sau „de ce este oana zavoranu rea?”. Pe internet ai puterea să conteşti orice mesaj, cu contrargumente, cu poze, cu înregistrări şi aşa mai departe. Dacă Ponta minte de la o zi la alta, demonstrezi frumos tuturor prin înregistrări. Dacă te uiţi la televizor, brusc, e o altă lume. Dacă eşti din opoziţie, nici măcar nu te mai vezi la TV.

    Într-o democraţie evoluată acest circuit al informaţiei nu este blocat de moguli, lumea ştie, are informaţiile  şi poate decide în cunoştinţă de cauză. La noi jurnaliştii au ajuns să fie extrem de perverşi şi să transforme ţara asta într-o telecraţie sau TVcraţie, cum vreţi. Şi se întâmplă ca cel care difuzează informaţia să aibă putere, şi nu cel care o deţine. Cum poate dreapta, intelectualitatea, mediul academic, ong-ist să ajungă cu adevărul la pensionari, la oamenii fără internet, la ţară? Când vom răspunde la această întrebare şi vom găsi o soluţie lucrurile vor sta altfel.

    Câştigarea alegerilor de către Iohannis ar fi ceva absolut miraculos, aş începe să cred că cineva cu o putere mai mare ca a noastră are grijă de noi.  Poate la un sfert de secol după „Revoluţie” o finalizăm şi noi cum trebuie!

    Oricum, va fi o atmosferă urâtă după alegeri: după ce oamenii s-au acuzat unii pe alţii de prostie, de furt, de minciună, şi şi-au aruncat cele mai urâte jigniri, vor trebui să trăiască mai departe împreună în aceeaşi agora. Şi măcar dacă ne-ar fi învăţătură de minte!

    Mă bucur că ai scris despre subiect  @RoyCohn

  4. cristymaykei    

    Pe pariu, Monica Macovei era preferata voastră, de fapt singura care ar fi adus schimbare exact unde trebuia mai mult tării ăsteia … în justiție.

  5. Adi    

    Evident ca Macovei :)

  6. AROND    

    N-am mai intrat pe acest blog cred ca de vreo 2 ani. Am asteptat sa mai cresc…
    Dintre userii de atunci doar pe Cristymaykei și Grid ii mai regasesc si am ramas cu impresia ca au o anumita varsta si experienta.
    Desi nu e specificul acestui blog, as dori cateva lamuriri, daca se poate si nu va suparati.
    Stiu de la tv ca Monica Macovei era procuror pe vremuri si raspundea de zona Garii de Nord din Bucuresti. Este o minciuna? Un unchi al meu imi spunea ca era teroare in gari si pe litoral. Tinerii erau efectiv vinati pentru ca nu aveau voie sa intre in contact cu turistii straini. Nu mai spun de cei cu alta orientare sexuala! Tot Macovei a spus in Parlamentul European ca s-a fraudat referendumul de demitere cu 2 milioane de voturi. Daca ar fi fost adevarat, s-ar fi demonstrat ulterior, nu? Eu nu pun problema ca a mintit, pentru ca toti mint, ci ca a facut-o in favoarea uneia dintre parti. Ca ministru al Justitiei, a schimbat legea astfel incat sefii procurorilor, ma rog, ceva in acest sens, sa nu mai fie propusi de CSM, ci de ministrul Justitiei, adica de ea, si numiti de presedintele tarii, adica de Basescu. Am retinut eu gresit? Atunci, de unde afirmatia lui Cristymaykei că Monica Macovei este singurul garant al Justitiei, cat timp este implicata politic? Sau era ironic!? Cum a devenit aceasta idolul tinerilor de acum?
    Am vazut niste articole foarte documentate scrise de Grid pe alte teme. Ar putea sa-mi explice si mie, pe scurt, ce inseamna comunism? Dar nu blablauri despre libertate, sau din dex, adica proprietate privata sau comuna. Vreau sa inteleg si eu de ce Macovei si Basescu nu sunt considerati comunisti, desi au trait si slujit in perioada aceea, iar Ponta e considerat comunist. Am inteles, totusi, ca e vorba de conceptie, dar cum ar putea Ponta sa desfiinteze proprietatea privata? Cum ar mai putea fi comunismul un pericol? Si eu vad ca tara se duce de rapa, dar nu vad unde e comunismul! Nu de alta, dar la anul va trebui sa votez!

  7. AdyAlexander    

    @Arond Ai inteles foarte bine. Nu zice nimeni ca Ponta e un sfant. Insa e o mare diferenta intre Ponta care avea 17 ani la revolutie si un procuror comunist sau Basescu, un favorit al sistemului cu privilegiul de a lucra tocmai in Franta la Anvers.

  8. cristymaykei    

    Arond este greu de înțeles pentru că lucrurile nu sunt albe sau negre ci se află într-o zonă gri spre negru.
    Macovei este în primul rând un om al datoriei care nu ține seamă de altceva. Acum depinde de cine stabilește fișa postului. Pe timpul comuniștilor respecta fișa postului stabilită de comuniști. Apoi de ceilalți șefi care s-au perindat la conducere. Însă a venit un moment când a realizat că este la fel sau mult mai inteligentă decât șefii și a cochetat cu ideea prezidențială.
    Datorită percepției de om care dorește să pună justiția pe locul ei, justiție care să-și facă datoria corect, să judece faptele oamenilor, oarbă la oameni, exact așa cum trebuie să fie o justiție, mulți oameni și-au pus speranța în Macovei și au votat cu ea, în speranța unei justiții corecte care să judece fără să mai poată fi influențată de oamenii politici.
    Frica de o justiție corectă de care nu mai poți scăpa, frica de pușcărie ar fi făcut pe oricare om politic să se gândească bine înainte de-a mai fura ceva.
    Ori această frică de o justiție corectă ce te poate trimite la pușcărie dacă ai furat, ar fi devenit un factor de început de normalitate pentru viața românilor.
    Pentru că dacă ai o justiție corectă, ai și o societate care e nevoită să devină corectă. De asta au voit-o mulți pe Macovei și cred sincer că ar fi reușit să facă o justiție corectă.

    Despre comunism Grid este mult mai indicat să-ți vorbească și sper s-o facă dacă o v-a face, să scrie pe înțelesul tău.

  9. AROND    

    Cristymaykei, m-ai bagat si mai mult in ceata! Cum gri?! Justitia, adica dreptatea e ori alba, ori neagra! Ori ai dreptate, ori nu! Cum adica sa depinda de fisa postului? Si cum adica ar fi putut pune justitia la locul ei? Unde e justitia acum, nu de Macovei e pusa? Eu tocmai asta spuneam, poate nu m-am facut inteles! DNA este infiintat de Macovei, am vazut-o eu intamplator la tv, ca nu ma uit prea des, cand spunea ca DNA este mandria ei. Si toate celelelte, si vad ca nimeni nu m-a contrazis. Adica Justitia de acum functioneaza dupa cum a stability Macovei cand avea fisa postului semnata de Basescu. Si a ramas pe fisa aia, d-aia spuneam ca ar fi ultimul om care sa faca justitie. Poate ai alte argumente, dar ca a votat-o multa lume, cu toata neimplicarea mea in domeniu, stiu ca a luat doar cateva procente, fata de Iohannis sau Ponta! Tot intamplator, sau poate nu, ca s-a tot reluat, l-am vazut pe Basescu spunand : nu e bine, domnule chestor, nu e bine. Mi se pare mie ca eu v-am facut chestor! Adica chestorul ii era dator! Asa DNA ii este dator Monicai Macovei si ii baga la puscarie numai pe cei care o injura pe ea, și pe cei care nu au cotizat la partid. Asta nu e justitie corecta, cred eu!

  10. AdyAlexander    

    „Macovei este în primul rând un om al datoriei care nu ține seamă de altceva. Acum depinde de cine stabilește fișa postului. Pe timpul comuniștilor respecta fișa postului stabilită de comuniști.”

    E adevarat, i-a fost mai usor sa fie animal decat sa fi avut dumneaei suficienta coloana vertebrala incat sa nu-i chinuie pe altii. Insa vezi tu, cei care au facut asta pe vremea comunistilor, adica au refuzat sa indeplineasca ordine mizerabile, au fost torturati practic in inchisori. Si pentru madam Macovei a fost, cum bine spui si tu, mai usor sa faca mizerii ca sa-si scape pielea. Desi hai sa fim seriosi, cred ca i-a facut o deosebita placere. Ca doar si Visinescu spune ca si-a facut „datoria”.

    Vai si acum brusc a descoperit ca e mai inteligenta decat sefii ei. Oaaaa.

    Multi au votat-o? Care multi? Tu te-ai uitat pe procente? Pe vremea lui Ceausescu era deci un lacheu care chinuia oamenii si acum e buna de presedinte si e avatarul justitiei corecte? Hai las-o ca macane.

  11. puckthefairy    

    Macoveaica n-a facut nici pe dracu’.

    „Reforma” in justitie a fost facuta de UE si ambasada SUA. Daca nu exista interesul ca in zona asta sa existe un stat „credibil” si rusofob, se continua la fel ca pana in 2005. Oricine ar fi la putere, justitia va avea acelasi trend.

  12. grid    

    AROND ~ (re: #7)

    N-aș vrea să personalizăm prea mult discuția în jurul unor nume de politicieni. Dincolo de faptul că discuțiile pe teme politice nu au deloc darul să lămurească ceva, necum să ducă la convergență de opinii, riscăm totodată să derapăm pur și simplu în invective, ori editarea acestora nu-i o treabă prea plăcută pentru moderatori.

    Afirmațiile potrivit cărora înainte de 1989 nu aveai voie să interacționezi cu străinii sunt fără îndoială exagerări. Eu țin minte că vorbeam cu străinii și nu m-a vânat nimeni. Sigur că, dacă te lansai cu ei în discuții contra sistemului aveai toate șansele să dai socoteală, dar lumea de-atunci (atât cât mi-o amintesc eu) n-avea preocupări așa de subversive. Or fi fost unii excesiv de preocupați de schimbarea orânduirii, așa cum sunt și astăzi, dar majoritatea oamenilor nu se îndeletniceau cu politica la colț de stradă și n-aveau probleme.

    Se vorbește despre comunism ca de o lume ștearsă, fără libertăți și fără bucurii, însă n-a fost deloc așa. Aparențele înșeală întotdeauna. Comunismul a fost precum Zion-ul din The Matrix, gri-cenușiu, însă tocmai acea lumea gri era cea reală. Atunci, acolo încă mai puteai simți. De partea opusă, adevărata societate plină de constrângeri și libertăți exclusiv formale era luminoasa Matrice. Acolo simțirea era contrafăcută. Comunismul n-avea jurisdicție asupra simțirii, ci doar asupra manifestărilor.

    Lumea nu era foarte preocupată pe atunci de situația politică și, chiar dacă mai toți se pricepeau la produs omagii, acestea rămâneau ieftine–simple mostre de obediență fără valoare reală. Prin contrast, în capitalism nici nu este nevoie să ți se impună ceva, pentru că simțirea e dresată să răspundă în mod reflex la comenzi, iar manifestarea e programată să corespundă așteptărilor sociale. Obediența adevărată, grea, covârșitoare, abia astăzi o simțim, atunci când până și libertatea de conștiință este acaparată de sentimentul datoriei. Împotrivirea își pierde sensul într-o lume în care până și împotrivirea își are rolul său bine determinat. Dacă nu există, opoziția trebuie confecționată, altfel sistemul face implozie.

    Aș putea spune că înainte de revoluție n-am trăit altceva decât un simulacru de comunism, așa după cum astăzi avem de-a face cu un simulacru de libertate. Comunismul, așa cum a fost preconizat el de Marx reprezenta stadiul ultim (inevitabil) în evoluția societății capitaliste a liberului schimb, așadar ceva mai aproapiat de ceea ce trăim noi astăzi decât de situația erei „pre-capitaliste” pe care am cunoscut-o noi ca „Epoca de Aur”. Îmi amintesc că, imediat după revoluție, am rămas siderat de tendința inexplicabilă a oamenilor de a uita complet de sine, de a adopta atitudini și valori noi cu un entuziasm demn mai degrabă de „făurirea omului nou” al socialismului decât de o gândire liberă autentică. De unde înainte nimeni nu credea prostiile și minciunile debitate de propagandă, în noile condiții post-revoluționare propaganda tocmai își găsise un făgaș autentic de dezvoltare: pentru prima dată, era crezută.

    Întreaga societate plonja într-un nou limbaj de lemn, care însă de data aceasta aducea beneficii imediate utilzatorului. În comunism, contrar celor afirmate de dizidenți, nu erai nici măcar băgat în seamă dacă lingușeai Partidul, darmite să mai fi fost și recompensat pentru asta (poate doar cu foarte puține excepții, care țineau mai mult de pile decât de lingușeala în sine). În schimb, după 1989 noul limbaj de lemn (de esență democratică) prinsese cheag la popor și era aducător de bunăstare–cine îl stăpânea, avea beneficii de pe urma folosirii lui competente.

    E interesant de remarcat totuși că, la atâția ani după revoluție, în campaniile electorale încă mai apar acuzații de comunism, ba încă mai și sunt crezute de unii. Băsescu și Macovei nu de comunism au suferit, ci de deprinderea fără greș a doublespeak-ului capitalist. Dacă sub comunism una spuneam și alta se făcea, acum orice am spune, facem cum trebuie și iese ce trebuie să iasă. E OK să controlezi justiția atâta vreme cât scopul rămâne unul nobil (recte, anticorupția).

    După Hannah Arendt, la originea oricărei forme de dominație totalitară stă înrolarea populației în numele unei idei, ridicată la rang de principiu absolut și implementată apoi în toate domeniile realității, aducând atingere în cele din urmă și vieții private. Ideea unei Justiții oarbe se pretează foarte bine la un asemenea proiect de dominație totalitară, cu atât mai mult cu cât cineva se pretinde a fi chezașul unui astfel de înalt ideal.

    😎

  13. AROND    

    @Grid,
    Multumesc pentru interventie, dar pe mine ma intereseza si nume, fara invective, desigur, pentru ca votam oameni, si problema pe care mi-o puneam era cu cine voi vota si mai ales de ce? Macovei iese din discutie, dar Ponta si Iohannis raman!
    Eu am citit articolul initial atunci cand a fost postat, credeam ca va iesi Ponta, acum l-am cautat sa vad ce se spunea atunci si ce se spune dupa.
    Autorul spunea ca e bine sa votam, ca sa nu hotarasca altii in locul nostru. Da, dar sa votam in cunostinta de cauza. D-aia cred eu ca e bine sa facem schimb de pareri, nu sa ajungem la convergenta de opinii!
    Revenind la Macovei! Spui că Justitia este OK sa o controlezi! Sa „o controlezi”… cine?!
    In niciun caz Macovei! Sa o controleze CSM! Sau Parlamentul, nu stiu! Dar nu un individ!
    Ca om politic, Macovei poate fi aplaudata de ai ei, dar din punctul meu de vedere a depasit cu muuult limita bunului-simt, pentru ca a implicat de la tribuna Parlamentului European „tara si poporul”, nu numai adversarii ploitici! O astfel de persoana nu poate fi in veci „presedintele tuturor romanilor”!
    Comparativ cu ea, Ponta este un om de mamaliga. Nu numai ca nu si i-a sustinut pe ai lui, dar a implicat si el „tara si poporul” luand hotarari in contra. A acceptat cvorumul de 50%+1 impus, in loc sa-si dea demisia! Nu s-a consultat nici cu partidul sau!
    Pe Iohannis, dupa parerea mea, cateva milioane bune nu l-au votat in cunostinta de cauza. Asa imi explic eu ca in primul tur nu l-au bagat in seama.
    Eu am inteles ca Ponta nu e comuinist si că Iohannis nu a vandut copii, a fost numai propaganda murdara de campanie, dar ma surprinde cate sperante isi pun unii in el!
    Faptul ca l-a luat pe MRU consilier fara sa tina cont de parerea nimanui si ca da apa la moara liberalilor sa schimbe Guvernul, cand el spunea ca nu e buna o singura culoare politica la conducere, ma face sa spun ca nu-si va aduce aminte de electorat decat cand va dori al doilea mandat!
    D-aia ziceam, eu pe cine voi vota?!

    Era sa uit!
    Daca nu te-a urmarit Securitatea, sau nu ai stiut ca, nu inseamna ca acela care a trecut prin asa ceva exagereaza! Nu trebuie sa generalizeze, ce-i drept! Poate asta a dat impresia cand am spus ca era „teroare”. Stiu si eu de la altii! Depinde si de perioada la care ne referim! De exemplu, baiatii se duceau in gara sa cumpere carti de joc de la straini. Mai ales… cu femei goale! Nu inseamna ca infundai beciurile securitatii pentru asta, dar daca afla diriginta sau directorul scolii, riscai exmatricularea. Asta pentru ca, din cand in cand, venea „cineva” si ii instruia in acest sens!

  14. grid    

    Macovei are o fixație pe justiție, de asta nu cred că este un om politic complet, sau măcar complex. Capitalizează semnificativ și excesiv din nemulțumirile populației în legătură cu fenomenul corupției, care însă este în mod organic legat de mentalul colectiv. Lumea ar vrea să-i bage la răcoare pe toți cei care iau, dar în același timp nu ezită să ofere o atenție ici-colo ca să capteze bunăvoința culpabilului mituit.

    Eram ironic spunînd că e OK să controlezi justiția dacă scopul e… just. Evident, nu cred acest lucru. Justiția trebuie controlată numai de lege, prin mecanismele de aplicare a legii, adica de chestiuni impersonale. Sigur, influențele nu vor fi niciodată excluse (media, politicul, opinia publică, slăbiciunile omenești, intimidarea în fața autorității etc.), însă acestea acționează punctual, nu global; în plus, există și influențe de sens contrar care le contrabalansează pe primele. Dar nu faci justiția să fie oarbă scoțându-i ochii, ci educându-i percepția. De aceea metodele imperative, punitive și constrângătoare nu cred că vor putea forma o justiție dreaptă și imparțială. Mai degrabă procesul de educație și selecție a magistraților ar putea conduce la un real progres în justiție.

    Referitor la securitate, pornografia era ilegală pe vremea aceea, deci dacă te săltau pentru acest motiv era pe bună dreptate, dar atunci nu te lua securitatea ci miliția. Exmatriculările erau o raritate pe atunci (scăderea notei la purtare era mai obișnuită), pentru că școlarizarea era obligatorie, iar pentru înfăptuirea educației existau chiar și metode de constrângere. Eu tot cred că rolul securității a fost supralicitat; existau multe mituri despre ce făceau securiștii, însă rolul acestor mituri era mai mult să sperie și să producă obediență. Cred că, deși au existat mici și inerente excepții, activitatea securității era totuși în limitele legilor de atunci (și nu putem judeca azi ca și cum legile de atunci n-ar fi fost legitime, pentru că nu ar fi drept), iar atribuțiile le erau precis definite (nu se implicau în tot soiul de gunoaie mărunte și nu ieșeau în față pentru orice). Mai degrabă milițienii pozau în securiști (dădeau de înțeles că au această calitate), dar milițienii tot milițieni erau. Abuzurile apăreau pentru că organele puterii de stat își luau uneori libertatea interpretării legilor după bunul plac.

    În comunism abuzul era întotdeauna implicit, niciodată explicit. Oamenii se temeau pentru că nu doreau să intre în dizgrația sistemului, care era aidoma unei pușcării din care, dacă ieșeai erai un proscris, iar dacă rămâneai în interior erai la fel cu toți ceilalți.

    😎

  15. AROND    

    @Grid,
    Am mai discutat cu unchiul meu, si, intr-adevar, nu era vorba intotdeauna de Securitate. De exemplu, la poarta intreprinderii statea secretarul de partid care ii nota pe tinerii cu plete, sau cu barba! La scoala, insa, se lasa cu exmatriculare, ca liceul nu era obligatoriu. A fost obigatorie mai intai treapta intaia. La gara se duceau cei mari, nu cei de-a cincea! Cartile de joc erau cu „femei goale” nu neaparat porno. Intr-adevar, revistele porno erau interzise.
    Cand liceul nu era obligatoriu, practic toti luau bacul, si, cu foarte putine exceptii, urmau o facultate. Deci depinde la ce periuoada ne referim!

    Initial nu am facut referire la ce mi-ai spus despre comunism si capitalism, pentru ca am vrut sa mai recitesc. Textul este destul de alambicat, cel putin pentru mine, desi Cristymaykei spera sa-mi explici pe intelesul meu.
    Rezulta ca la noi nu a fost chiar comunism și ca nu a fost chiar asa de rau. Desigur, nu ne referim nici la perioada de inceput, nici la cea de sfarsit! Se pare ca ambele cu cartele si ratii alimentare, dar nu din aceleasi motive!
    Chiar si eu am observant ca acum se discuta numai in sens acuzator, nimeni nu are curajul sa spuna ceva favorabil despre perioada aceea!
    Spui ca te surprinde ca mai prinde la noi amenintarea cu comunismul… Pai aceasta prinde si in tarile cu democratie consolidata! Inca extrem de eficace! Comunismul este sperietoarea extrema, acuzatia cea mai grava! Am vazut asta in multe filme credibile.
    Am inteles ca in capitalism nu mai sunt oameni, ci niste roboti programati sau dirijati de la distanta.
    Unul, Moise Guran, spunea la tv ca somajul e bun, pentru ca il face pe angajat sa-i fie teama ca-si poate pierde locul de munca. Adica sa te duci in fiecare zi la munca cu frica asta, li se pare unora libertate? Asta e capitalismul? Asta ma asteapta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *