Miscarile din ultima vreme mi-au readus in minte tema mea cu a fi sau a nu fi o comunitate. Mi-am dat seama ca nu suntem. Suntem un procent in cercetarile psihologice si sociologice. Am ajuns la concluzia ca nicio asociatie care apara drepturile minoritatilor sexuale nu are o statistica clara.

Ce ma surprinde este ca desi nu au statistici clare, aceste asociatii se adreseaza unei ‘comunitati’, dar nu stiu carei comunitati, majoritatea oamenilor LGBT stau departe de vizibilitate si se feresc de ea. Mai bine zis, o evita. Gandul meu catre aceste asociatii mi-a readus in minte experienta deloc placuta din anii 2000 cand staff-ul singurei asociatii de profil de atunci, nici nu a binevoit sa ne intrebe ce cautam acolo. Sprijin! Asta se cauta. Dar nu se gaseste.

De fiecare data la astfel asociatii dam de aceleasi nume sau, daca nu aceleasi nume, aceleasi tipologii umane. Oameni care vorbesc mult si, in concret, nu fac mare lucru. Aflu ca Accept a facut un studiu cu liceenii LGBT in care nu a implicat niciun institut de cercetare. In acest sens, mai putem discuta de o cercetare serioasa?

Stiu, replica vesnica este aceea a absentei fondurilor. E corect, asa e. Insa nu vad sa fie atrasi si motivati alti oameni, oameni noi si cu idei, care sa fie implicati in proiecte serioase, care sa si dea forma unei comunitati depre care chiar si noi insine, oameni LGBT nu auzim mare lucru. Mi se pare tare trist ca totul sa se reduca la un club (vai mama lui si ala) si date-uri de pe aplicatiile de LGBT-dating.

Aflu ca se doreste un centru LGBT. Cui i se adreseaza? Stim numarul real de LGBT din Bucuresti sau din tara? Nici macar estimativ si acel numar nu se bazeaza pe studii locale, ci are surse externe, serioase, dar nu sunt romanesti, ale vreunui institut de cercetare sau sociolog serios. Oare nu cumva acest centru este nascut din dorinta caragialeasca de a veni la vremuri noi, tot noi?

Cea mai mare temere a mea este insa aceea ca aceasta comunitate sau ce-o fi ea, este alcatuita din mici bisericute, fiecare cu interesele ei f limitate, care insa nu face altceva decat sa deturneze ideea de comuniune si comunicare, nevoie atat de acuta in comunitatea LGBT de la noi. Din ce am vazut, pana si prieteniile dintre oamenii LGBT nu sunt deschise la nou, imi pare ca nu accepta nici pe altii, chiar din interiorul comunitatii. Iar asta mi se pare cel mai trist.

Oare ce ar coagula comunitatea? Cele 3 milioane de semnaturi nu au adus decat si mai multa frustrare si nicidecum comuniunea mult dorita.


Alte articole scrise de același autor (Mihai_Ionescu):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Mihai_Ionescu

early 30's, stong will and character

Comments

  1. Alex P    

    Salut!
    E destul de greu (chiar si pt un institut „serios”) sa obtii o statistica precisa in ce priveste procentul de persoane LGBT in conditiile in care majoritatea se feresc sa isi declare apartenenta la aceasta minoritate. Procentele vehiculate la nivel international cred ca ofera o aproximare suficient de buna.
    In rest parerea mea e ca asociatiile LGBT sunt pe masura comunitatii, ca nici activistii nu au aparut din neant, ci tot dintr-o comunitate invizibila si slab solidara. Cred ca este vorba de un proces in care asociatiile ar trebui sa lucreze la dezvoltarea comunitatii pentru ca aceasta sa poata sustine niste asociatii mai puternice.
    Daca nu e prea personal, as vrea sa te intreb: tu de ce sprijin ai avea nevoie de la o asociatie LGBT?

    1. Mihai_Ionescu    

      La vârsta mea nu cred că mai e cazul de sprijin. Eu ma refeream pt cei mai tineri decat mine care se lovesc de un zid atunci cand apeleaza la asociatii oentru intelegere, sprijin, ajutor.
      In Romania timpului prezent sunt oameni care isi pot pierde slujba daca se afla de orientarea lor sexuala. Asta ar fi un sprijin real. Si nu ma refer la cel legal, ala il rezolva omul si pe cont propriu. Lipsa de vizibilitate vine si din faptul că majoritatea activiștilor fie sunt niste necunoscuți pt lumea LGBT, fie nu inspiră incredere. E o realitate care nu poate fi negată.
      Insă sunt de părere că o mai mare deschidere a activiștilor spre cei care sunt invizibili e mai mult decât necesară. Altfel vom rămâne așa cum suntem , dintr-o bâjbâială în care puțini se văd dar și mai putini fac ceva.
      Este f simplu sa dai vina pe comunitate, dar trebuie mai întâi tu, care ți-ai asumat activismul sa găsești metoda de a stimula comunitatea, mai ales pe cea invizibilă. Odată ce îți asumi să ieși în fata, trebuie să ai și un scop pt care faci asta, nu doar pt lumea ta limitata de prieteni.

  2. Alex P    

    Scuza-ma ca insist, dar incerc sa extrag ceva cat mai concret din ceea ce spui.
    Ce fel de sprijin cautau tinerii pe care ii stii ca au apelat la una din asociatiile LGBT si nu au fost ajutati?
    La ce sprijin real te referi pentru cei care isi pierd slujba din ratiuni disriminatorii?

    1. Mihai_Ionescu    

      Tinerii ce pot căuta oare? Consiliere.
      Iar la ajutorul concret referitor la discriminare la job, cred ca primii care trebuie sa se gândească la soluții sunteți voi, activiștii. Statul cu mâna în sân e f simplu.
      Îmi pare rău, dar sunt dezamăgit de răspunsul tău. Speram sa aveți o viziune de ansamblu asupra a ceea ce se întâmplă în lumea lgbt de la noi. Dar se pare ca soluțiile tot noi, cei invizibili, trebuie sa le propunem. Păcat.

  3. Alex P    

    Mi se pare ciudat sa aud ca au venit tineri la Accept (banuiesc) cautand consiliere si nu au gasit. Asta pentru ca la Accept se desfasoara mai multe feluri de consiliere: grup de suport, consiliere individuala, de cuplu, de familie.
    Credeam ca te gandeai la ceva anume cand ai spus „Asta ar fi un sprijin real. Si nu ma refer la cel legal” si voiam sa aflu la ce. Din punctul meu de vedere, ce pot face asociatiile in momentul de fata vizavi de discriminarea la locul de munca e sa ofere consiliere legala in cazul savarsirii de abuzuri si sa faca sesiuni de comunicare/workshopuri pe nediscriminare in firmele care sunt deschise catre asta.
    As vrea sa fie clar ca nu reprezint si nu vorbesc in numele vreunei asociatii. Doar in nume propriu, deci daca esti dezamagit, esti dezamagit de mine. In general, dezamagirea are ca sursa diferenta dintre asteptari si realitate. Asteptarea ta ca eu sa am o viziune de ansamblu a comunitatii lgbt mi se pare nerealista. Mi se pare nerealista si asteptarea ca o asociatie sa aiba aceasta viziune de ansamblu deoarece vorbim de o comunitate foarte diversa, cu nevoi foarte diverse, iar daca oamenii prefera sa ramana in invizibilitate si sa nu-si vocifereze problemele, asociatiile nu au cum sa le cunoasca si cum sa lucreze la ameliorarea lor intr-un mod macar apropiat de eficienta.
    Nu sunt adeptul mitului eroului salvator. Cred ca solutiile trebuie gasite impreuna.
    Eu nu te-as incadra in grupul oamenilor invizibili, fie numai si pentru ca scrii aici si critici. Din pacate foarte multe persoane LGBT nu comunica nici macar online, iar la acei oameni eu chiar nu stiu cum s-ar putea ajunge.

    1. Mihai_Ionescu    

      Cred că discutăm lucruri diferite. Tocmai diversitatea lumii lgbt de la noi face mai facilă spălarea pe mâini. Ceea ce tu mi-ai descris ca sprijin, mi se pare insignifiant. Dar sigur, poate pierderea unui loc de muncă din motive de discriminare nu e suficient lucru care sa necesite sprijin.
      Revenind, la tema inițială, eu nu descopăr în dialogul pe care aparent îl purtăm decât unul în care fiecare vorbește despre ce știe. Tu, discuți ca se face ceva, iar eu spun că se face mult prea puțin spre a stimula cumva comunitatea si coagularea ei cumva.
      Te-ai întrebat vreodată ce ne unește? Răspunsul e f simplu. Din păcate, atâta timp cât nici scopul pt care o comunitate trebuie să fie mai strâns unită nu e clar, despre ce discutam de fapt?
      Eu rămân la opinia mea initiala, mai ales că am argumente trăite de mine, ca se face prea puțin, raportat la cat s-ar putea face si asta doar pentru că se încurajează în continuare un număr mic de oameni să iasă în față, care oameni poate nici nu reprezintă comunitarea, ci doar asigura o formă de pionierat, fără să facă altceva decât să fie ușor mai vocali decât cei care nu ies în fața.
      Un prieten f bun, gay declarat public a fost întrebat de ce nu participă la marș. El a răspuns că nu îl interesează militantismul si nici sa iasă în față altfel decât prin sine însuși ca openly gay.
      Trebuie înțeles că, dupa cum tu însuți o spui, o asociație, 2 sau 3 nu pot reprezenta comunitatea, tocmai din cauza spectrului larg de opinii. Poti lupta pentru oamenii lgbt, dar nu sa îți asumi opinia acestei comunități. Cel puțin nu la noi.

  4. Alex P    

    In privinta reprezentarii sunt total de acord. Chestia e ca aceasta perceptie a reprezentarii comunitatilor de catre 1-2 asociatii vine ca o consecinta a neimplicarii mai multor cetateni lgbt in scena civica. Este de asteptat ca atunci cand exista doar una-doua voci publice, oamenii sa le considere pe acestea reprezentative. Cat timp persoanele lgbt nu vor realiza importanta autoreprezentarii, orice ar declara asociatiile, cred ca perceptia se va mentine.
    Ma bucur pentru prietenul tau ca poate fi out in cercul de cunoscuti. Din pacate cu resursele individuale e improbabil sa influentezi decizia politica (decat daca ai multi bani), de aici si unul din scopurile asocierii.
    Sunt foarte de acord si cu faptul ca se pot face mai multe lucruri si mai bine. Dar pot spune asta despre orice face oricine. Nu-i ca si cum cineva incearca sa faca o treaba proasta (din cate stiu eu). De asta te-am intrebat ce ai vrea sa se se faca.

    1. Mihai_Ionescu    

      Scopul amicului meu nu e sa schimbe decizia politică. Ci doar sa fie out. Punct. A fi out nu are legătură cu politica, decât dacă ești activist și iți asumi a fi out ca un stil de viata. Nu toti care sunt out sunt activisti, majoritatea nici nu vor sa aiba de-a face cu activismul sau asociatiile de profil LGBT.
      Vocile comunității sunt doar niște voci autoasumate,nu alese și care nu au cum reprezenta vocea comunității numai și pt ca sunt autoasumate. A fi activist nu inseamna sa iti asumi cum ca ai fi intruchiarea mesajului comunitatii ci sa lupti pentru acea comunitate.

  5. Andrei    

    Eu nu cred ca Accept nu isi permite un sondaj facut de profesionisti (Gallup, Ipsos MORI, YouGov, GfK). Are acces la fonduri din programe de dezvoltare externa de la multiple guverne occidentale, ONG-uri, fonduri europene sau donatii. Deci nu cred ca exista motive sa faca un proiect care aduce comunitatea intr-o lumina negativa decat daca managementul e defectos.

    Apreciez foarte mult munca lor si tot ce au reusit in 20 de ani de la infiintare. Dar e timpul ca Accept sa devina mai militanti decat pana acum si mai implicati politic. Si concret: Campanii de informare/ publicitate, Proiecte de lege, Lobby, Actiuni in instanta de notorietate, Proteste etc.

    Nu prea i-am vazut implicati in proiectele de lege a lui Remus Cernea et al. pentru parteneriate civile. E incredibil ca Cernea a reusit sa introduca de trei ori (ultima oara in martie 2016) propuneri legislative pentru parteneriate intr-un singur mandat.

    Ce ar mai putea sa faca Accept:
    – Sa -si asume rolul de leadership in domeniu si sa aiba mai multa initiativa
    – Sa stranga profesionisti cu scopul de a crea o retea nationala de ong-uri LGBTI
    – Sa stranga fonduri mai eficient (online, offline, international, diaspora)
    – Sa organizeze mai multe evenimente cu publicul gay or otherwise
    – Sa protesteze public si vocal iesirile ignorante ale „personalitatilor” publice
    – Sa colaboreze (mai vizibil) cu societatea civila: alte ong-uri, business-uri, multinationale, educatie, sanatate si sport, dar si cu administratia publica.

    Intr-un cuvant: vizibilitate.

    1. Mihai_Ionescu    

      Comunitatea are nevoie de mai multi gay si lesbiene care sa-si faca coming out-ul si asta independent de munca asociatiilor de profil. Cu mai multi oameni out, se va vedea si normalitatea a ceea ce inseamna a fi gay, sa vada si ceilalti ca a fi gay nu te scoate din randul oamenilor si nu esti un ciudat, ci unul ca si ceilalti. Dar, a-ti face coming out-ul nu este sprijinit nici macar de comunitate, care se identifica mai usor cu barfa si cu comentariile legate de altii. Trist este ca la noi inca sunt aratati cu degetul cei care isi fac asuma public faptul ca sunt gay chiar de gay insisi. E simpul sa zici: Fii out! Dar cu ce costuri?! Activistii traiesc ca sa fiu out, lor le e f usor In asemenea conditii, ce e de facut? Nu stiu, dar cred ca e nevoie de o strategie clara si care sa educe mai intai comunitatea la mai multa toleranta si dialog. Iar activistii sa fie mai vocali si mai vizibili.. Asta e absolut necesar.

    2. AlexandruP    

      O vizibilitate crescuta a comunitatii LGBT ar putea rezulta intr-un backlash major. Societatea este inca foarte conservatoare, articolul 200 a fost abrogat ca sa intram in UE. Iar comunitatea este prea mica ca sa aiba un impact major dpdv politic, parteneriatul civil nu poate fi realitate fara sustinere din afara comunitatii, iar Cernea este singur impotriva tuturor. Ce ar fi nevoie? O coalitie de partide socially-liberal, care sa aiba suficienta putere politica incat legea parteneriatului civil sa aiba o sansa de a trece de parlament.

      1. Mihai_Ionescu    

        În baza a ce solicitam parteneriat civil? Relațiile gay de la noi sunt în majoritatea lor închise, monogamie așa cum au susținut în SUA în procesul de legalizare a căsătoriilor intre persoanele de același sex? Pt România , cu o comunitate așa de slab reprezentată, cred e un deziderat mult prea indepartat, nu ca realizare, ci ca scop al comunității.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *