crossdresserAparent pe astia care ne invartim la un +/- 30 de ani, ne apuca asa o panica din aia cum ca daca n-am pus inelul pe dejtu’ barbatului pana la varsta asta, o sa murim scarmanand pe burta un pechinez batran si o sa ne descarcam saptamanal de pe net pornache cu tipi cu 50 de ani mai tineri ca noi. Altfel nu-mi explic panicile accentuate cum ca lumea nu e cuplata de Craciun si de Revelion.

Exact ca babele care sunt mai evlavioase in preajma sarbatorilor, asa si lumea single in general, nu doar bulangii, se caca pe ea de depresii la momente d-astea in care e nasol sa nu fii cu cineva. Ma rog, chestia e ca nu-mi explic altfel graba prietenilor care pana mai ieri traiau spontan si isi faceau planuri  „on the go”.

S-au gasit in 2013 sa-si faca programari si rezervari si bibileli haaaat din toamna pentru Revelion 2014, care pe unde, cu inelu’ si cu jumatatile obligatorii. N-ati avut impresia ca pe masura ce trec niste ani, lumea odata cuplata uita de prieteni? Te vezi cu sacii in caruta si te doare in cur de aia care ti-au fost alaturi la bine si la rau cu adevarat. Dar bine ca le dam telefon tot plansi, cu rimelu’ curs si cu balonase de muci sub nas noaptea la 3:00 atunci cand ramanem cu buzele umflate dupa vreunu’! In fine, sa nu divagam :) Am zis ca nu-mi bat capul prea tare, mai ales ca 2013 a fost, pentru mine, un an la turatie redusa. Am calatorit mult. Am revazut locuri vechi si am vazut locuri noi. M-am reintalnit cu oameni dragi si am cunoscut altii noi. N-am umblat atata in toti anii cat eram la job, asa ca a fost intr-adevar un an sabatic. Revenind la noaptea dintre ani, la propunerea unui amic vechi am zis „da” unui Revelion intr-un club din Timisoara.

Nu mai calcasem p-acolo de cativa ani buni. Nu-i bai, mai calcasem intre timp in alte n cluburi, dar am ramas cu radiografia exacta de atunci a clubului respectiv. Fata de alte locuri, tineam minte ca avea un aer distinct. Nu intr-un sens rau, nu intr-un sens bun. Pur si simplu un mix de oameni care in mod normal nu s-ar fi salutat pe strada, adunati la un loc de faptul ca, vorba aia, tuturor ne place pula si cam toata lumea si-a pus-o cu toata lumea.

Un mix intre low-class si high-class gays, whatever that means, ca la noi in tarisoara nu e prea clar. In sensul ca stiu oameni cu bani, cu facultati, studii, joburi ok si masini de neam prost, dar cu inteligenta emotionala a unuia de 14 ani. De la sat. Din Congo. Apoi, am cunoscut oameni simpli, dar absolut geniali in sinceritatea si bunatatea lor. Asa ca linia reala dintre high and low, se estompeaza de cele mai multe ori, acoperita de o toala mai buna sau un parfum superior calitativ. Stiam clubul respectiv ca pe un loc unde intalneai din prieteni, muzica buna, desi ingramadeala si caldura era ca in tramvaiele vechi vara.

Erau oameni de toate felurile. Nimic iesit din comun. Toate astea fac parte din peisaj si vor mai face. Cine nu vrea decat bulangii culti si curati, sa mearga doar la Starbucks sau eventual Carturesti la agatat. Dincolo de astea, intamplarea face ca in ultimii ani, gasca cu care mergeam eu, sa se cam risipeasca prin lumea larga, care prin ce tari a considerat, iar ceilalti au devenit „de casa” si – ca niste babe la bingo – ne mai strangem la un film, un gatit, o mima, un vin, chestii d-astea de oameni responsabili, pana mea… Plus panica cu „avem o varsta…” :)

Cu sperante mari, am zorit barbatu’ (homosexual inadaptat stereotipului si asta, ca mine, si mai ca l-am desprins cu forta de pe tavan la cat era de incantat de mers in club) si am pornit pe la 23:00 de acasa. Intr-un fel ciudat, ma asteptam sa ma intalnesc cu oameni cunoscuti, de demult, cu care m-am mai vazut intre timp oricum, sa schimbam amabilitati, o maslina, o atentie. Ma asteptam sa fie muzica buna, un mix de vechi si nou, dar din care sa stii totusi ca esti intr-un bar. Ma asteptam la zambete si la distractie. Asta tineam eu minte despre Sauvage. Nu stiu daca s-a schimbat lumea si clubul sau perceptia mea. Sau amandoua. Punctual, insa, a fost cam asa…

– multa lume venita ca din piata. Treningul bun, spray-ul spray, vorba aia… Mi-a parut rau ca am pierdut dupa-masa de 31 calcand camasi cand puteam sa vin direct in tricoul si pantalonii de trening cu care m-am trezit dimineata. Si mai ciudat era ca unii au venit atat de gatiti incat era o discrepanta de n-ai vazut asa ceva.

– al dracu de multa lume intepata de parca era parada sobrietatii. Bai frate, un zambet n-au schitat. Nimic. Cateva moace cunoscute se preumblau enervant pe toate axele posibile, impreuna cu 2-3-4 sateliti dupa ei, cu aceeasi lipsa de expresie, doar ca sa fie observati. N-au prea fost bagati in seama, asa ca s-au carat destul de repede.

– muzica de rahat. Si sa mor de nu, capitolul asta ar fi salvat orice alt deficit din clubul ala! Dar pana la urma trebuie sa pui muzica potrivita audientei, ca altfel ramai cu barul gol si sticlele pline. Am tot asteptat pana la plecare (vreo 4:00 sa fi fost) vreo schimbare in bine in playlist. N-a fost. Cand am ajuns, se producea eternul menaito, in care m-am infipt, cu gandul ca vor urma chestii faine si seara e inca tanara. Apoi, la scurt timp, dansul pinguinului (cica prima piesa pe 2014 din club, deh, trenulet…). Apoi o pleiada de piese de muzica populara si sarbeasca de ar fi facut de ras orice nunta din Banat. Dupa treaba asta rusinoasa, 2-3 piese straine unde mai puteai misca putin chiftelutele din stomac, apoi muzica romaneasca pana la refuz. Nimic electro, nimic gay themed, nimic disco, nimic dansabil sa zici ca nu mai stii de tine. Sigur am eu o problema, pentru ca lumea in trening era in extaz, deci e clar ca sunt un inadaptat si un autist.

– cateva personaje eterne, de acum hat ani, inca mai bantuiesc prin club, incercand sa agate ceva proaspat. Poate mai pica naivi uneori, altfel nu-mi explic. Am fost oarecum uimit sa constat ca timpul chiar nu mai are rabdare uneori si cat de nasol au imbatranit unii. Am vazut si cativa cu pustimea dupa ei, pustime care se uita vinovata in jur ca nu cumva sa observe moshu’ ca nu’s incantati de el. Cateva cupluri str8, bucuroase ca nu e chiar asa plin, facandu-si poze in clubul „ala”. Gagicile pazeau ca la armata la buda cand tipul le pleca la un pishu scurt, cum altfel.

– mancarea, pe platouasele alea mici, a fost decenta. Adica suficient de rontait pentru 2 persoane/platou, daca totusi ai fost inspirat sa mananci normal acasa peste zi. Noi am fost sase persoane la masa.

Am scufundat seara banala in suficient alcool ca sa devina o seara mai zglobie. Daca e clientul dezamagit de atmosfera din club si cauta sa uite asta, sigur gaseste ceva la bar, din punctul asta de vedere chiar e ok. Nu m-am simtit nici castigat ca m-am dus, nici ca am pierdut ceva. Ca stateam si ma uitam acasa la Stela si Arsinel sau in club, tot aia ar fi fost. Nu mi-a lasat nici gust amar, nici ca m-as mai duce. Am plecat cu gandul ca lucrurile mediocre (gen fite, curvasarai, prostituate, mosuleti) au fost si vor fi mereu, asta e. Dar lucrurile faine (gen oameni faini, zambete, distractie sincera, libertate inteleasa corect) se prea poate sa se fi pierdut. Eu inca sper ca oamenii pe care nu i-am regasit in noaptea de Revelion sa fi facut petrecerea in alte companii si doar atat, si ca intr-o sambata normala e cum m-as fi asteptat eu sa fie. Dar nu risc sa mai fac alta incercare. Si pana la urma, oamenii in trening nu vor sa fie deranjati de prezenta unora care nu inteleg ei ce se intampla acolo, asa ca mine, ingamfatii naibii ce suntem.

 

Later edit: Incep sa regret din ce in ce mai mult ca am creat acest blog colectiv. Nu mai e ce era candva. In afara de ce obisnuitele poponareli, certuri, mailuri idioate etc… (de care nu-mi pasa si n-am timp) prea rar mai vad posturi care sa aiba un scop.

 

 


Alte articole scrise de același autor (Decadent):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Decadent

Pe aici.

Comments

  1. RobertG    

    O sa fiu foarte scurt ca n-am timp de labarii de genu’:

    Eu usor, usor incep sa cred ca aveti prea mult timp liber care s-ar putea investi in altceva. Poate un sport, sah sau mai stiu eu ce. Bon.

    1. Nu imi mai trimiteti mail-uri aberante pentru ca imi consuma 5 minute sa le citesc in zig-zag si alte 15 ca sa ma mir cat de labila e vasta majoritate a lumii gay.

    2. Nu ma intereseaza absolut deloc cine ce e, ce face, poze, descrieri, samd.

    3. Editorii, va rog, nu mai aprobati articole care aduc injurii la adresa altor persoane, cluburi samd. Cu toate ca un articol e o opinie personala, dar mie imi vin mail-uri cu te miri ce cacaturi si sincer nu mai am nervi de din astea.

    4. Evident, fiecare e liber sa isi exprime opiniile, asa cum vrea si poate insa sa fie clar ca in momentul in care apasa pe butonul de trimitere este direct raspunzator de ceea ce scrie conform

    http://www.darkq.net/termeni-si-conditii-darkqnet/

    ====

    Nu ma amestecati in disputele voastre ca nu am vreme de ele. N-aveti decat sa va omorati unii pe altii ca oricum ma lasa total rece. Pe unii va stiu, pe altii nu, dar oricum mi se rupe pula de ce face fiecare.

    Acelasi lucru il astept si eu. Nu are de ce sa va intereseze unde, cum, cu cine mi-am petrecut eu revelionul sau unde am ciocnit un nenorocit de pahar de sampanie, ca era moet sau nu. Este viata mea si procedez exact asa cum vreau eu. Da, am preferat sa stau cu 2-3 apropiati in casa si sa ne uram sanatate unul la altul decat sa stau sa zambesc vrand-nevrand in orice alt loc si sa fac schimb de transpiratie cu fiecare in parte.

    Dar asta este strict problema mea si nu va priveste.

    =====

    De acum incolo, nu conteaza cine, daca are chef sa opineze la adresa unui club/persoane, nu are decat sa o faca, dar sa o faca fara sa aduca injurii ca la usa cortului.

    Nu-mi trimiteti mesaje private si mail-uri, pentru ca le sterg direct, jur ca nici nu le mai citesc.

    =====

    Daca nu ne putem comporta civilizat, o sa readuc blogul la nivelul de blog personal si cu asta basta. DarkQ avea si are un alt scop, unul cu total diferit fata de ceea ce e acum. Cine nu se poate conforma, zboara – unul cate unul. Certati-va pe Facebook, in parc dar nu aici.

    luv ya all.

Comments are closed.