No menu items!

Tu cum ştii că iubeşti?

Acelasi autor
Silviu Andrei
Silviu Andrei
eu si doar eu

shutterstock_256492873Stiu că trebuie să încep printr-o prezentare, urăsc să fac asta din simplul motiv că descrierile sunt întotdeauna diferite, stările de spirit sunt diferite. Numele meu este Silviu sau Andrei. Bun găsit…

V-am citit pe mulți și mi-am spus să vă scriu. Observ în jurul meu oameni triști, suntem în căutarea unui om perfect și realizăm prea târziu că acesta nu există și din proprie experiență vă pot spune că trebuie să lăsăm celui de lângă noi posibilitatea să rămână el însuși. Căutăm iubirea și mă gândeam zilele trecute cum știu că iubesc? Mi-am pus această întrebare și am încercat să-mi răspund. Am iubit și probabil voi mai face asta în viitor, poate în momentul în care voi învăța să nu îmi mai arunc capul înapoi, peste umăr, în trecut… Am să iubesc întotdeauna doar atunci când trăiesc prezentul, sentiment oferit în doze egale în orice moment al zilei.

Tu cum ştii că iubeşti? Te-ai întrebat? Eu încerc să găsesc răspunsuri în fiecare zi și realizez că sunt implicat atunci când reușesc să păstrez primăvara în suflet în ciuda vremii capricioase de afară și învăț să iubesc la mine tocmai elementele de care mă feream în trecut. Foarte târziu mi-am dat seama că nu este un păcat să iubești. În lumea asta la fiecare secundă un bărbat îi spune altui bărbat: Te iubesc. Sau cel puțin asta îmi place să cred, că avem șansa să nu mai punem bariere iubirii.

Am văzut cum mă schimbă dragostea. Am reușit să fiu mai generos, mai cald, m-am simțit mai uman. Am simțit că sunt viu și am acceptat că oamenii din jurul meu sunt așa cum sunt, cu păcate, defecte și poate că ce este mai important… la fel sunt și eu, un “defect” într-o lume care nu este deloc mai bună decât mine. Încerc să cred în egalitate.

Iubirea este completare, sentimentul că nu mai ai nevoie de nimic altceva. Iubești când ai face orice să-ți protejezi partenerul, când ai face orice să-l aduci înapoi de peste mări și tări, iubești atunci când i te dai pe tine în totalitate.

 N-am fost întotdeauna așa cum sunt acum. M-am modelat și remodelat, am devenit creația oamenilor care mi-au trecut pragul, m-au (re)asamblat la loc bucată cu bucată și toate experiențele m-au ajutat să țin capul sus, m-au ajutat să mă ridic în picioare și să mă uit într-o oglindă murdară prin care reușesc să văd un adevărat eu, omul care a rămas întotdeauna cuibărit într-o carcasă umană. Am evitat să mai mimez fericirea și am învățat să mă bucur de ea atunci când o găsesc în drumul meu.
Pentru toate astea am avut nevoie de dragoste. Tu cum ştii că iubeşti? Sunt curios.

Previous article
Next article

10 COMMENTS

  1. Incep acest comentariu prin a spune ca stagnez pe acest site de ceva vreme intr-o postura mai mult “pasiva” … doar citesc si atat. Insa intrebarea ta de final m-a pus un pic pe ganduri si mi-am zis “Hai totusi sa …”.
    Am sa rezum pe scurt “cazul meu” ca sa ma pot face inteles. Sunt tanar, frumos, destept (pana aici inceputul e bine) si am ravnit muuult si bine dupa cineva … acel cineva care exista in capul meu pe post de “barbatul perfect”. Dupa ce m-am fofilit si m-am gandit mult si bine am inceput sa fac si eu ceva, nu doar sa astept … da de pica ceva pe balcon in timp ce mai stau sa fumez.
    Si spre surprinderea si fericirea mea de alminteri … l-am gasit, exact asa cum mi-l doream. La inceput totul a fost frumos si bine, nu ca acum dupa 7 luni n-ar fi la fel de frumos si bine … insa am trecut print-o perioada in care cu cat imi petreceam mai multa vreme cu el si “EU” se transformase in “NOI” … ma sufocam. De-a dreptul. Abia asteptam sa ajung acasa la mine sa stau singur. Eram nebun. Ma gandeam ca poate ma minteam singur si de fapt nu-l iubeam. Si nu intelegeam ce dracu se intampla in capul meu. Va spun sincer, uneori nici sex nu puteam face cu el din cauza ca eram navalit de sute de ganduri despre mine si despre el. Si era stupid … ajung sa primesc in fond ceea ce imi doream de ani de zile, si desi imi place nu-l mai vroiam.
    Bineinteles asta s-a transpus si in bunul demers al relatiei noastre … mai multe certuri, mai multa ura chiar etc etc. Anyway, pe scurt … soarta a facut ca ca sa fim separati vreo 4 saptamani. Prima a trecut ca si cum nu ar fi existat….insa dupa a venit chinul. Vorbeam cu el la telefon insa, ma durea enoorm ca nu-l aveam langa mine. Si atunci mi-am dat seama ca ce fusese in capul meu era doar prostie. Ca il iubeam enorm!
    Abia asteptam sa-l revad, sa rasfat iar cu cele mai marunte chestii, sa-l sarut, sa-l tachinez, sa ma las tachinat de el si apoi sa fac pe suparatul. Am realizat ca … STIU ca-l iubesc!
    Si stii care-i partea cea mai frustranta ca, in viata de zi cu zi, vezi chestii diferite pe strada de exemplu, sau pur si simplu in anturajul tau, pe care le asociezi cu relatia ta. Insa asta se intampla doar in capul tau caci nu poti sa te afirmi asa cum iti doresti. Toti prietenii mei au observat schimbarea radicala a mea de cand l-am cunoscut, insa nimeni nu stie de ce m-am modelat asa tare …. pentru ca din pacate nu pot sa le spun cat sunt de fericit. Asta a fost asa ca o paranteza.
    The point is … eu am un stil tampit de a gandi prea mult si pana nu am invatat singur sa imi fac liniste in cap, si sa-i fac si lui loc cum ar veni, nu mi-a fost bine.
    Nu stiu exact daca asta e un raspuns pe care l-ai fi asteptat dar …no.
    Numa’ bine!

  2. Iubirea începe acolo unde dorința încetează să mai dicteze conștiinței.

    Ne închipuim că iubim atunci când ne dorim asta foarte mult, însă iubirea nu are greutatea lanțului de ancoră numit dorință. Dimpotrivă, iubirea seamănă mai degrabă cu o croazieră – are ceva din plăcerea și confortul sentimentului de plutire, dar și din nesiguranța străfundurilor.

    Cum știi dacă iubești sau nu? Atunci când iubești nu-ți mai pui astfel de întrebări… Poate fi și acesta un răspuns.

    😎

  3. Interesanta intrebare. Nu m-am gandit la asta pana acum.Cand iubesc (nu neaparat la modul romantic)imi doresc ca persoana respectiva sa fie fericita, sa-i fie bine. Cred ca am stiut ca iubesc un barbat cand am dorit sa-mi traiesc viata alaturi de el…mi s-a intamplat o singura data.

  4. Băi Andrei cu iubirea asta e mai greu fiindcă ce nu înțeleg mulți, este că iubirea nu poate fi contabilizată, apoi fiecare Simte iubirea altfel decât celălalt, fiecare după trăirile experiențelor avute, însă chiar și iubirile din aceeași viață ale aceluiași om sunt simțite diferit și rari sunt oamenii care păstrează iubirea unui singur suflet pentru toată viața.

    Însă problema cea mai mare nu vine când iubești, ci când nu ți se răspunde la iubire, ba chiar ești alungat, fiindcă de regulă în realitate ne îndrăgostim de A, care este îndrăgostit de C, care este îndrăgostit de mine B, dar eu nu pot să-l sufăr.

    Însă atunci când iubirea este reciprocă, Ea devine un dar divin și trebuie să avem grijă să ne bucurăm de căldura Ei, dar în același timp să nu ajungem să ne ardem, dar bine înțeles e mai ușor de zis decât de făcut, așa că până la urmă fiecare cu norocul și destinul lui.

  5. Iubirea e ca primăvara, e confortabilă, e caldă, e colorată. Înainte de ea parcă erai un copac gol, şi acum dintr-o dată ai muguri, ai frunze, ai flori….te face să descoperi despre tine lucruri noi. Într-un fel, când iubeşti eşti cea mai bună variantă a ta!

    @Ventress, Aş mai vrea să te văd pe aici!

  6. Eu nu stiu cum iubesc. Nu o mai spun des, cred ca e ceva barbatesc. Ca in melodia aceea stupida a trupei Taxi. Dar in sinea mea, iubesc. Intr-una din noptile trecute, nu prea aveam somn si ma lipisem de el tinandu-l in brate. Desi nu prea pot sa o spun cu voce tare, in mintea mea eram fericit in momentul acela si imi vorbeam singur, “te iubesc pui”. Ca asa-i zic eu, mi-e greu sa-i spun pe nume. M-am invatat sa-i spun “pui”. Dar era atat de bine, parca vroiam sa il trezesc si sa ii spun asta dar stiam ca venise obosit de la munca si nu puteam sa-i stric somnul.

    El imi spune in fiecare zi ca ma iubeste iar cand ma intreaba daca il iubesc, raspund pe un ton rasfatat-copilaresc, “niu”. Dar stie ca il iubesc.

Comments are closed.

Vezi si...

Sapte…

Sapte zile au trecut. Sapte vise innodate innotau spre cer. Si-atat. Sapte picuri de dulceata s-au prelins, incet pe ochi. Sapte clipe inchinau mireasma. Numa' buna de baut. Sapte trupuri goale alergau spre asfintit. Sapte suflete legate cautau un continut. Doar un continut. Sapte chingi de fier incins alungau trecutul. Ostenite...

Articole din aceeasi categorie