Pe acest forum as propune o discutie constructiva cu privire la procesul de emigrare, un studiu comparativ intre trei tari, dar si eventuale hinturi despre procesul de emigrare efectiv ar fi binevenite.

Am sa imi expun situatia pe scurt. Lucrez ca inginer software, salariul este bunicel si vreau sa emigrez din tara. Dorinta de emigrare nu vine neaparat datorita nevoilor financiare, dar nu neg ca nu ar exista. Mai degraba ar fi vorba de o schimbare pe care as dori sa o fac in viata mea, sa evoluez fata de locul in care sunt acum si sa pot sa imi traiesc viata cu adevarat, nu doar sa mimez. In Romania am ajuns deja la o plafonare, iar o resetare ar fi binevenita.

poza

Oscilez intre Germania, Brazilia si Australia. Ideea este ca imi plac tarile calduroase cu mare, cu plaja, cu soare. De asemenea imi plac mult si drumetiile la munte. Daca ar fi vorba de Germania ma gandesc undeva in sud, in zona Munchen – Stuttgart.

Australia imi place ca este o tara toleranta si calduroasa, cu plaja si mare si cu un nivel de viata destul de ridicat. Din lectura anumitor forumuri pe teme de emigrare am citit ca adesea se intampla sa lucrezi pe posturi sub calificarea ta, adica sa plec din RO pentru a fi de exemplu ospatar la un restaurant. In plus se cam confrunta cu probleme economice in urma crizei. Totusi daca intri pe procedura standard de emigrare ajungi acolo cu diplomele echivalate si acea procedura de emigrare la care trebuie sa aplici te face sa te simti intr-o zona de confort.

De partea cealalat Brazilia, este o tara al focului de dinamica si care bubuie la nivel economic. Ma gandesc ca peste 30 de ani cand voi aunge la pensie tara respectiva nu va avea probleme demografice si va putea sa imi asigure ceva decent. Viata in general, si oamenii, te fac sa simti ca traiesti. Ar fi un progres pentru mine, din punct de vedere al experientei umane, sa o iau spre Brazilia pentru a-mi „reface” viata. Sa nu mai vorbim ca oamenii sunt sociabili, te ajuta si se implica. Cel putin asta a fost impresia mea in cele doua saptmani cat am stat acolo. Insa cum orice are si o fata neagra, Brazilia are criminalitatea si infractionalitatea destul de ridicate.

Germania este, din punctul meu de vedere, cam singura varianta viabila de emigrare din Europa. Are un nivel de viata destul de ridicat, salariile destul de competitive, cultural este destul de asemanatoare cu Romania (asta pentru un roman din Transilvania). Oamenii nu sunt foarte sociabili dar sunt sociali, adica daca pot si au posibilitati te ajuta (bine, ideea mea este ca neamtul te ajuta si face destule cat timp nu-l atingi la bani). Este relativ simplu de emigrat, adica „doar cu buletinul” smile.png proceduri de echivalare de diplome si alte  rahaturi de genul nu mai sunt necesare dupa momentul 2014. Germania prezinta avantajul distantei foarte scurte: aprox 1000 km fata de RO, 1-2 ore cu avionul, 12-16 cu trenul, 12-14 ore cu masina, comparativ cu Brazilia sau Asutralia unde faci 14-18 ore cu avionul, escale si trebuie sa iei medicamente ca sa poti dormi smile.png . Din Munchen pana in Alpi faci o ora buna cu masina, iar pana la Mediterana ai ajuns  in 5-6 pe autobanda. Daca ar fi vorba de Germania as prefera undeva in sud Munchen – Stuttgart, aproape de zona montana a Germaniei. Ceea ce nu-mi place acolo este vremea cam ploioasa. N-am probleme cu frigul doar ca nu suport perioadele ploioase.

Un aspect important: in toate cele trei tari casatoria dintre doua persoane de acelasi sex este acceptata. Exceptand unele bande de neonazisti de prin fosta RDG, in toate cele trei tari putem vorbi de o rata mare de acceptare a populatie neheterosexuale. In Brazilia chiar cluburile gay sunt recomandate in defavoarea celor obisnuite.


Alte articole scrise de același autor (MrX):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

MrX

just about life, with passion and adrenaline

Comments

  1. David_88    

    Hey, foarte interesant topicul propus de tine. În ceea ce privește ideea resetului pentru a evita plafonarea, te susțin puternic. Eu însumi sunt emigrant și ador acest statut. De fapt, pe zi ce trece încep să cred că îmi doresc o viață în care să fiu în permanență străin.

    Nu știu dacă accepți opinii de la persoane care nu au fost niciodată în cele trei țări pe care le consideri. Este cazul meu. Tind totuși să cred că o simplă experiență ca turist nu îți dă cine știe ce drept de opinie. Este necesar să locuiești într-un loc, fie doar și pentru 3 luni, ca să înțelegi cât de cât cum functionează lucrurile.

    Eu îți voi vorbi despre Brazilia și despre imaginea pe care o am când mă gândesc la această țară din poziția de vorbitor de portugheză care a ascultat zeci de brazilieni povestind despre țara sa. În primul rând, cred că este foarte important să fii conștient de faptul că acceptarea casătoriei gay din punct de vedere legal nu este singurul element care contează. În Brazilia despre care mi s-a vorbit mie, the gender issue este la nivel de România sau chiar bellow. Femeile care prezintă hăinuțe ceva mai provocante sunt constant agresate (verbal) în public de către bărbați, fizic incomodate în mijloacele de transport în comun și dacă se întâmpla să fie violate, mentalitatea generală este „cine a pus-o să umble cu așa fustă?”. Într-o țară în care masculinitatea este în floare, închipuieți cum se stă la capitol LGBT issues. Din câte am înțeles, dacă ești visibly gay, probabilitatea de a fi agresat fizic este destul de ridicată. Se practică și chestii mult mai urâte. De fapt, Brazilia este campion mondial în ceea ce privește numărul de crime homofobice. Deși nu s-a soldat cu nicio moarte, unul dintre cazurile care m-au marcat cel mai tare este cel al unui tată și fiu care au fost confundați cu un cuplu gay în cadrul unui eveniment oarecare și care au fost atacați cu brutalitate din acest motiv. S-a întâmplat în 2011. And off topic, chiar anul acesta o femeie a fost omorâtă în bătaie de către vecini pentru că se bănuia că practica vrăjitoria (seriously!?).

    O alta problemă care mă preocupă destul de mult este expansiunea rapidă, în Brazilia și nu numai, a unei religii intitulate „Igreja Universal do Reino de Deus”. Pe scurt, este vorba despre o mare firmă, care le solicită „credincioșilor” un procent din salariu pentru a putea face parte din această minunată comunitate și, mă gândesc eu, pentru a-și putea asigura un bun locușor în împărăția „Domnului”. Fenomenul atinge dimensiuni atât de mari încât însăși președinta a asistat zilele trecute la inaugararea unui nou templu în São Paulo, exprimându-și sprijinul și subliniind importanța lui Dumnezeu în cadrul destinului unui popor. Lesne de înțeles că în cadrul acestei biserici, homosexualitatea este considerată vindecabilă. Tot contracost, bănuiesc. În același registru, există câteva municipii din Brazilia care au propus recent proiecte de lege în ceea ce privește crearea și implementarea unui „leac” gay. Presupun că presiunea organizațiilor LGBT a reușit să împiedice concretizarea absurdului dar domnii în cauză par destul de determinați și dornici să „vindece” amărâta populație care s-a născut „anormală”. Ah, zilele trecute am descoperit și că în cadrul mai multor universități braziliene, idea conform căreia homosexualitatea este o devianță este destul de aclamată prin facultățile de psihologie, atât de către studenți cât și de anumiți profesori.

    Că tot ai menționat infracționalitatea, să vorbim despre economie. Din câte am înțeles, faza cu bubuiala este o iluzie destul de bine vândută în afara granițelor. Deși economia stă relativ bine, creșterea nu se face corespunzător iar indicele de „social injustice” crește și el o dată cu creșterea economică (sau poate chiar mai repede). Perspectiva economică pe termen lung nu este nici ea tocmai pozitivă. Infracționalitatea se pare că e de asemenea în creștere, cel puțin așa relatează mai toți brazilienii pe care i-am cunoscut, originari din diverse orașe, care afirmă că se simt astăzi, taman acum când economia „bubuie”, mai puțin siguri în orașele lor decât se simțeau în urma cu câtiva ani. Cauzele sunt clare… presupun că știi că nivelul corupției din Brazilia îi face pe politicienii români să pară niște mici învățăcei. Din acest motiv, nu m-aș baza atât de tare pe pensia de acolo.

    În ceea ce privește oamenii, pe baza experienței proprii, sunt de acord cu tine. Oamenii te fac să simți că trăiești. Sunt foarte foarte simpatici, petrecăreți și prietenoși. Pe de altă parte sunt însă destul de neserioși și cu dificultate reușești să ajungi la o relație de prietenie în adevăratul sens al cuvântului.

    Cu portugheza cum stai? Că ei cu engleza nu stau deloc bine.

    Îmi cer scuze pentru că ti-am pictat un tablou atât de negru despre Brazilia dar este imaginea pe care mi-am construit-o eu, așa cum am menționat, pe baza socializării cu diferiți brazilieni și pe baza faptului că sunt lusofon. Sigur că în ceea ce privește anumite detalii, mai ales cele legate de oameni, nu trebuie să iei ca atare afirmațiile mele. Nu am expus rezultatele vreunui studiu științific ci doar imaginea pe care o am eu, construită exclusiv pe baza generalizărilor. Sunt conștient că este imposibil să tragi concluzii adecvate despre oamenii dintr-o țară pe baza unor zeci ori sute de indivizi cu care ai conviețuit. Dacă este imposibil în cazul unei tări cu 2 milioane de locuitori, cu atât mai greu ar fi în cazul Braziliei care are 200!

    Deci da, all in all sunt pentru Germania ori Australia. Mai mult pentru Australia pentru că Europa s-a dovedit cam idioată în ultima vreme :)

    Boa sorte! 😉
    David

  2. MrX    

    @DAvid
    Mersi de post :)
    Am sa o iau pe rand … desi poate ar fi bine discutate anumite aspecte in alte medii (mess de exemplu).

    Da, Brazilia este o tara a contrastelor mult mai puternice fata de Romania.

    Pentru mine cele doua saptamani petrecute acolo, mi-au dat o cu totul alta imagine. Nu ma refer la cei care trebuiau sa se ocupe de mine la modul serios din partea gazdelor. In ceea ce priveste tipii din lumea gay din Sao Paolo, pe care i-am cunoscut, s-au aratat foarte cooperanti si de treaba.

    Nu arat deloc gay, deci nu imi fac probleme de genul. Chestia cu coruptia sincer o consider un atu, adica as putea sa ma folosesc de chestia asta pentru a-mi rezolva actele de sedere 😉

  3. Tudor    

    Salut Mr. X

    O să-ţi răspund la comentariul de la articolul meu aici.

    Ai făcut o selecţie interesantă de ţări, fiecare cu multe avantaje, cu un nivel de trai ridicat, dar totuşi atât de diferite. 3 continente diferite, 3 limbi diferite. Mie îmi place foarte mult portugheza, bossa nova, spiritul latin al locuitorilor, vremea, vegetaţia foarte bogată şi diversitatea peisajelor din Brazilia. Eu categoric aş alege Brazilia.

    Toate trei sunt ţări federale, aşa că e destul de important ce oraş alegi, pentru că s-ar putea să fie diferenţe de legislaţie de la o provincie la alta. Noua Zeelandă ar fi o alegere mult mai bună decât Australia, pentru că în NZ e legală căsătoria, pe când în AUS căsătoriile şi uniunile civile sunt interzise.

    Germania cred că ar fi mult prea familiară, dar ai avea norocul să trăieşti într-o societate aproape perfectă (după standardele mele).

    E bine să ai opţiuni limitate totuşi, e bine că te-ai oprit la 3 ţări. Soluţia este să vorbeşti cu persoane din ţările respective şi să le întrebi toate curiozităţile tale. Sau chiar să te adresezi autorităţilor, ministerelor de resort, al muncii, al familiei, al justiţiei….din ţările respective.

    Pe site-ul de unde am luat hărţile pentru articolul meu găseşti informaţii despre situaţia fiecărei ţări:

    Australia:http://equaldex.com/region/australia

    Noua Zeelandă:http://equaldex.com/region/new-zealand

    Brazilia:http://equaldex.com/region/brazil

    Germania:http://equaldex.com/region/germany

     

  4. MrX    

    @David
    Salariile in industria software in Brazlia mi s-au parut comparabile cu Germania, ajungi binisor la 3000 de EURO, adica vreo 10.000 de reali.

  5. MrX    

    @Tudor
    In Australia, in disctrictul federal al capitalei, uniunile dintre doi barbati sunt acceptate. Oricum intentionez sa studiez legislatia din cele trei tari in detaliu,ca sa imi fac o viziune desppre acest aspect.
    Noua Zeelanda nu este de neglijat, oricum procedura de emigrare este aproape identica cu cea din Australia. Deci posibil sa imi pregatesc dosarul si pe acolo, daca KiwiLand se arata oportuna din punctele mele de vedere.
    Partea proasta este ca nu am apucat sa ajung in Oz si nici in Kiwiland, si apoi e cam complicat sa-ti faci o ideea asa la modul abstract despre o tara in care intentionezi sa te stabilesti.

  6. Alex    

    Cred ca ești tare singur săracuțul de tine. Îmi pare rău să văd cum există oameni atat de singuri incăt cer păreri pe net de la străini.
    Mă, ai deprimat rău de tot cu faza asta si cu toată mila ce-o am pentru tine, mi-e mai milă de mine la găndul ca oi ajunge si eu la fel de singur odata cu anii.
    Deprimant gand.

  7. MrX    

    @Alex
    Parerile de la persoanele straine sunt de cele mai multe ori cele mai bune, fiindca sunt obiective. De obicei prietenii, sau rudele, nu prea vad cu ochi buni ideea de pleca de langa ei, si ca atare a cere parerea unei persoane care nu vede cu ochi buni asa ceva, mi se pare o inutilitate.

  8. Alex    

    Trebuia s-o spui citeț, nu să ma deprimi pe mine in halul asta.
    Păna la urmă unde ai ales sa pleci și de ce?

  9. MrX    

    @Alex(8)
    In principiu daca voi pleca singur, va fi Brazilia. Deja pierd noptile discutand cu diferiti amici din Sao Paolo. Daca reusesc sa gasesc pe cineva sa se incumete cu mine, oscilez intre Australia(51%) si Germania(49%). Cel mai mult depinde de oportunitatile de job, de raspunsurile de la angajatori si de cum va decurge procedura de emigrare in Oz.

  10. Alex    

    Dac-o iei ca în poveste sigur dai și de vrăjitor.

    1. MrX    

      @alex da, a fost amuzant :))))

  11. skylerJ    

    E o carte peste care am dat de curând, dacă ai vrea să-ți arunci un ochi. Analizează emigrarea și toate cele, trăită de autor pe propria piele. Poate te interesează:

    http://elementeliterare.files.wordpress.com/2014/08/bucuresti-munchen-sc2a6c5bei-retur-august-2014.pdf

  12. MrX    

    @skylerJ

    Thx Galateanule :)

  13. David_88    

    Hey, cunoști alte titluri de autori români sau străini care povestesc experiența lor cu emigrarea?

  14. Nath    

    Brazilia, zic eu! Iubesc tara, am locuit acolo 5 ani si ma voi intoarce cu siguranta !

  15. L@wrencw    

    Salutare…Iti recomand Germania…Nu stiu cat de mult conteaza parerea celorlati!…Cred ca ALEGEREA si MOTIVATIA depinde de tine.Succes….Cel mai onest este sa LUPTI…Mentalitatile sunt schimbate prin lupta si vointa…

  16. The Dronning    

    You guys, think Nordic! Danemarca, Suedia, Norvegia – impozitele sunt imense, dar pe măsura salariilor (2000 EUR+/lună, muncă de foarte jos). Toleranță dincolo de orice, danezii (și internaționalii) trăiesc cu deviza „fiecare cu aia a mă-sii” în frunte.

  17. cristymaykei    

    Cred că a emigrat MrX, observ că nu mai activează pe blog.

  18. adrian    

    Domnilor, e ciudat cum voi excludeti pur si simplu din discutie o tarisoara mica si necunoscuta, numita USA. Din ce am vazut si cercetat pana acum , chiar cu bigotismul si intoleranta din statele sudice, tot America este cea mai buna pentru gay people… Dati un simplu search pe site-urile de dating online pentru gay si veti descoperi o miriada de optiuni in America, de la tineri la middle age, mai batrani, oameni casatoriti care au venit ‘OUT’ la 50 de ani din refuzul de a se mai minti pe ei insisi… Daca dai un browse pe celebra Olanda pe niste site-uri de dating, la sectiunea man seeking man gasesti doua fire doua paie, si mai asa prin toata Europa , Canada si Australia… Nu conteaza pana la urma cat de liberale sunt legile intr-o tara, ci cat de avansata este cultura sociala gay, cat de complexa este scena gay, ce optiuni de viata ai, cu cine te poti intalni ,casatori eventual, etc… Nimic nu se compara cu scena gay din marile orase americane, complexa, plina de optiuni, de cultura gay… Cand imi spuneti de Brazilia ma apuca rasul… Din ce sa traiesti acolo, economia lor e in boom??? Seriously? Cunosc persoane gay in America, single in jur de 40-50 de ani, care au casa lor, masina, job, comfort personal, sunt „out” de mult in fata familiei, si , cel mai important, „they get laid’ from time to time, pretty often…In Europa, oricat de liberale ar fi legile in Franta sau Scandinavia de exemplu, persoanele gay sunt inca claustrate, traiesc in spatii stramte, sunt privite ca un exotism tolerat, nu ridica prea tare capul… Spatiile sunt mici si inghesuite(acum, pe bune, cat de misto este sa fii gay intr-un bloc romanesc sau european, cand te vede toata lumea cu cine vii acasa si zambeste pe sub mustati). Pe cand in America spatiile sunt desenate in asa fel incat ai intimitate, in oras ai baruri, cluburi pline de optiuni, iar acasa ai spatiu, curte, garaj, gazon, eventual piscina, unde iti poti construi o viata…

  19. cristymaykei    

    Nu a exclus-o nimeni, doar că nu a fost nimeni din noi pe acolo ca să ne putem da cu părerea și sper că nu recomanzi o țară din auzite, ci ai fost fizic acolo, altfel toată mirarea și recomandarea ta nu mai au sens.

  20. Ralph    

    Salut! Eu nu am putut accesa link-ul de mai sus, desi sunt inregistrat pe site. Mi-l poate trimite si mie cineva?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *