No menu items!

Cum iți dai seama dacă trăiești sau nu?

Acelasi autor

The Case Against 8 / Dosarul contra Inițiativei 8 (documentar, 2014)

Un documentar excepțional recent difuzat la TV (sau, poate, redifuzat?) - și despre existența căruia nu știam - stă mărturie despre cele câteva calități esențiale pe care trebuie să...

O broșură expirată

Acum câteva zile, când am pomenit de degenerare (răspunzînd unor comentarii imberbe care păreau să banalizeze ideologia crimei), nu mă gândeam că România ne va oferi atât de curând...

Iubire la distanță

Ne știm de-atâta timp și, cu toate că nu ne-am întâlnit niciodată, aș zice că ne cunoaștem pe de-a-ntregul. Însă cum ar putea cunoașterea...

Despre comoția și locomoția sexuală

Comoția sexuală Nu, nu e un titlu de film și nici numele unei afecțiuni din cine știe ce tratat de patologie. Nu știm prea bine...

g r i d

În viaţa de zi cu zi mă ocup cu spălatul geamurilor. Adevărul e că postura de    windows washer mă prinde destul de bine....
grid
gridhttp://www.integralgrid.blogspot.com
Mă captivează frumuseţea care nu sare în ochi, ci se cere descoperită - mai ales dacă nu se lasă descoperită. Mă atrage scânteierea adevărului învelit în minciună. Mă frământă binele pe care îl poate face răul. Îmi place să testez limitele suportabilului şi să iau pulsul câte unei iluzii. Nimic nu e mai fascinant decât să dai piept cu iluzia numită realitate şi să guşti, zi de zi, câte puţin din misterul de nepătruns al fiinţei. Atât cât îţi este dat... Sau atât cât rezişti să-ţi pui şi tu la bătaie propriul tău mister. E doar un joc - între mine şi cel care cred eu că sunt. Miza vieţii este jocul, iar jocul în sine nu are altă miză decât aceea de a fi jucat până la capăt. Adică până acolo unde începe să devină un lucru serios, căci seriozitatea e întotdeauna un lucru funest. Doar copiii se pot juca. Dar astăzi nu mai există copii; există doar adulţi în devenire. Iar adulţii nu se joacă niciodată - ei doar construiesc jocuri. Jocuri cu miză, în care miza e controlul asupra jocului însuşi. Ce uşurare că m-am născut bătrân! Cel puţin am scăpat de grija de a creşte mare. Maturizarea trebuie să fie un lucru extrem de plicticos...

Uneori, am impresia că suntem nişte cadavre vii, condiţionate să respire, să zâmbească şi, evident, să muncească.

Diferenţa între a trăi viu şi a trăi mort, între viaţa adevărată şi viaţa trăită într-o stare de narcoză lucidă, este – cel puţin pentru mine – diferenţa dintre un sărut furat şi unul aşteptat. Sau, poate, e chiar diferenţa dintre normalitate şi anormalitate.

Tot ceea ce e normal, planificat şi predictibil, e un simptom de situare în afara vieţii.

Paradoxal e că această “ieşire în decor” se face tocmai în numele vieţii, tot aşa după cum şi crima e un fel de a forţa viaţa să asculte de legile vieţii, deşi e evident – pentru cine chiar trăieşte – că forţând viaţa înseamnă implicit să-i nesocoteşti legile nescrise.

Deci, pentru ce trăim, dacă trăim? Şi cum pot şti, fără teama de a greşi, că nu sunt decât un zombie scelerat cutreierând această lume? Mă poate ajuta cineva?

8)

34 COMMENTS

  1. Eu cred ca suntem doar o alta specie. Diferentierea de animale este ca suntem inzestrati cu un creier destul de voluminos in raport cu masa corporala, ceea ce a dus in timp la capacitatea de a folosi acel creier.

    Pe plan general, unicul scop pare a fi perpetuarea speciei. Daca e sa luam oameni, punct cu punct, nu reprezinta mare lucru. Fiecare din noi, e o piatra pretioasa. Insa daca e sa ne referim la TOT, nu suntem nimic.

    Ne place sa ridicam fiecare problema minora la rang de situatie de cod rosu, sa analizam, sa concluzionam, sa interactionam cat mai mult… si sa uitam de noi. In existenta noastra efemera pe aceasta planeta ce am facut in afara de a distruge mediul in care traim? S-a exploatat la maxim orice resursa naturala, razboaie penru putere si teritoriu, discriminari, gauri in stratul de ozon, instabilitate climatica, suprapopulatie… in 200 de ani ce va fi? Cat ne va mai “cara” acest pamant in spate? Unde a dus IMENSA noastra, ILUSTRA capacitate de a gandi? Cei care nu au ce manca, ce bea sau ce imbraca, cei care au boli, cancerosii, cei cu HIV, cei orbi, cei fara maini sau picioare… cu ce sunt ei “hraniti”? Cine isi foloseste creierul in folosul lor? Cu ce le-a folosi vreodata faptul ca traiesc?

    Cred ca cineva care nu a vazut lumina, orb fiind, cred o pretuieste mai mult decat noi, cei care stim cum arata lumina. Doar ca noua aceste lucruri se incadreaza in normalitate, e dreptul nostru, insa nu realizam cat de norocosi suntem ca suntem sanatosi, ca putem zambi, ca putem lacrima… si totusi… refuzam sa traim. Preferam un prizonierat, o sedare, un “somn”. Poate ne este frica sa traim si preferam sa stam la caldura, inchisi, imbracati… departe de orice din ceea ce ne-ar putea face rau.

    Lucrurile sunt cat se poate de simple. Nu trebuiesc despicate nici in 4, nici in 8. Trebuiesc lasate asa cum sunt, tolerate, dar nu obligatoriu acceptate.

    Draga Grid, fiecare este un zombie. Fiecare e un sclav. Paradoxal este faptul ca suntem proprii nostrii zombie si sclavi. Uneori suntem asemeni unor animalute inchisi intr-un vagin, intr-o coaja de ou, carapace protectoare… de unde ne scoatem capsorul din cand in cand… dar nu e de ajuns. Viata, e mai mult decat atat.

    Practic, traim ca sa murim. Cel mai grav este atunci cand murim fara a fi trait nicio clipa.

  2. vai ce va place sa vorbiti… 😛 , poate ca asta e un inceput bun,sa iti pui intrebari pornind de la ideea ca nu (mai) stii nimic.

  3. Draga prietene Grid ,

    Viata este ca un S.R.L.cine stie sa-si organizeze viata asa cum trebuie este ok ,daca nu da chics .
    Moartea o avem zi de zi In minte ce se apropie, dar nu trebuie uitat un lucru ca fericirea vieti trebuie sa fie egala cu fericirea morti . 🙁
    Pentru ce traim ?
    Traim ca asa ne-am nascut,cu speranta de mai bine,idealuri concrete,Impliniri mai mult sau mai putin asteptate,dusmanie,ura,invidiosie.
    Vezi tu altii reusesc sa Isi duca socotelile pana capat si pe urma ce face se caieste sa nu moara neavut,nesocotit cu viata In totalitate .
    Zombie ? Adica un pierde vara ? Adica sa traiesti degeba pe lumea aceasta ? 🙁

    Nu esti In situatia aceasta momentan ,si pe viitor sa nu te mai pui In situatia aceasta Pai hai sa Iti explic :
    TU ai niste idealuri care trebuie duse la bun sfarst,te scoli dimineata si zici : frate eu trebuie sa ma duc acolo si acolo,zi de zi la servici,
    familia,prieteni (prieten),te uiti In ochii oamenilor si Iti da-i seama care are viata In el ,te urci In masina (daca ai) si zici eu trebuie sa ajung sanatos acasa si sa nu lovesc (omor) pe nimeni .
    Sa speram ca am fost destul de Inteles ,daca este mai scris care sunt neIntelegerile tale .

    Te pup pe obrajior , 🙂 Florin.

  4. Robert, inchisi intr-un “vagin”, spui? :))) Ouch! Si mai vii si cu poza aia, in care zombi-asii mei se arunca undeva… nu stiu… de pe “buza” in jos… poate in focul lui Mordor?!

    Mmmm, my pre-ci-ous lil’ soul will surely get toasted down there!

    Poate c-ar fi trebuit sa intreb mai intai – “e posibil sa nu despicam firul in cate-si-mai-cate firicele?” Uneopri ma simt vinovat ca o fac, insa de cele mai multe ori imi dau seama ca toti incearca asta, desi numai catorva le reuseste.

    Ar fi minunat sa gandim mai putin, insa din pacate nimeni nu reuseste sa nu gandeasca chiar deloc, asa ca nu ne ramane decat sa gandim din ce in ce mai mult, pana la saturatie. asta daca nu cumva vrem sa ne lasam cuprinsi de iluzia ca putem sa nu gandim si sa transformam gandirea din instrument al eliberarii in instrument al jelaniei eterne.

    micul meu zombie interior zambeste satisfacut. stie ca se afla intr-o companie selecta 🙂 . insa atunci cand are o zi proasta si nu-i mai ajunge celula peste care se stie sef, tanjeste dupa peticul de cer de afara, petic a carui copie o poarta, bine impaturita, in buzunarul de la piept si pe care o scoate din cand in cand la lumina, ca sa-l fereasca de uitare…

    problema e ca, atata vreme cat ne hranim cu crampeie de realitate, cu ipostaze ale adevarului – fie ele chiar si de mare rezolutie -, resimtim acut nevoia de ceva mai mult decat a privi doar posterul ce infatiseaza cerul instelat.

    chiar ne dorim sa fim acolo, sub cerul liber? sau doar ne amagim cu ideea de cer, cand tot la fel de bine suntem miscati si de-o biata imagine?

  5. Florin draga, io nu mi-s bun de manajer la srl. mie socotelile imi dau toate cu rest. cand totusi conduc (masina), ma straduiesc sa nu calc pe nimeni care kiar traeste, si mai ales incerc sa raman cat se poate de treaz.

    pupicul de pe obrajior ma gaseste, in orice caz, mai awake k niciodata :). pupici

  6. viperjack~

    ai dreptate – daca am sti sa distingem intrebarile gratuite de cele adevarate, intrebarea din titlu nu si-ar mai avea rostul. desi atunci ma indoiesc ca am mai deschide gura. cel putin, nu pentru a vorbi. 🙂

  7. astfel de intalniri pe… buza diminetii imi dau senzatia (?!) ca traiesc.

    what the fuck, i’ve got to make up my mind. the abyss in front of me is wide open.

  8. lume, lume, constat ca nimeni nu pune sexul printre lucrurile care te fac sa simti ca traiesti.

    acu’, ori sexul e cel mai bun narcotic, ori sexul nu mai conteaza chiar deloc, odata ce se intampla, asa incat nu ne mai amintim de el. sau poate ca, fiind o experienta… religioasa prin excelenta, e prea profunda ca sa putem vorbi despre ea.

    anyway, since i’m already committed to transgressions, i shall commit one more… 🙂 . how to speak of sex and let it remain nameless? another one of those big questions…

    sexul are virtutea sacra de ne elibera de noi insine, golindu-ne astfel (fie si pentru un scurt moment) de datoria de a trai, datorie care ne face sa traim tot timpul sub gluga grijilor si-a indoielilor zilnice, intepati de miile de ace prin care ni se scurge in vene, picatura cu picatura, “viata” inchisa in flaconul de perfuzie agatat pe stativ.

    nu atat experienta sexuala in sine e eliberatoare, cat potentialul ei, capacitatea de a se intampla. ca si orgasmul, de altfel – partea cea mai frumoasa e ca trebuie sa vina; imediat ce a venit, incepe sa-ti para rau ca s-a terminat. si o iei de la-nceput. just kidding 🙂 . sau ca relatiile – sunt mai frumoase pana nu incep, pentru ca apoi repede devin rutina.

    dar gandirea? organul mental ne provoaca placerile cele mai mari si mai intense, mai intense chiar decat cele sexuale. asta pentru ca gandirea e singura noastra religie. gandind, putem replica divinitatea, sexul, viata insasi. gandind, putem inchide viata in fiole. gandind, ne putem conditiona pe noi insine ca subiecti si ne putem programa ca oameni.

    ce scapa totusi gandirii? ce ne scapa de povara ei? sexul? seductia? sper sa nu aflu niciodata, pentru ca mi-e teama ca atunci nebunia ar deveni permanenta.

  9. as vrea sa stiu, grid, asa, ca un gand ascuns si “dracesc”, care este punctul de plecare al ultimului comment. E o actiune sau o simpla sclipire a cugetului? 😀
    Si daca nu e actiunea cauza, mi-as permite sa iti sugerez o solutie salvatoare… pe care mi-a impartasit-o acu cateva seri un prieten bun… poate prea bun ca sa fie doar prieten:… uite, ca mi-e rusine sa spun… 🙂
    Sa stii ca functioneaza intr-adevar… totul e sa nu devina obisnuinta, ca atunci e mai grav. iti poti gasi “fericirea” all by yourself. 😛 Asta ca un surogat..

  10. …fie sexualitatea ca “experienta religioasa” (banuiesc ca apare mai ales in cuplu, cand sunt sentimente de dragoste si daruire… sau sunt prea femeie, deci prea naiva?!), fie sexualitate ca surogat al fericirii (care e la inde-mana -sic- oricui, sau la sex-shop).
    Astfel, gandirea poate fi izvor de fericire sau de depresie, inafara cuplului; depinde cat de bine esti racordat la Viata in timpul functionarii ei…

  11. lol FireMan : mda! acum imi dau seama de ce nu am fost nicodata adeptul “ness-ului” 😛
    Eu.

  12. Grid : Multumesc pentru raspuns 😛 .

    FireMan : Trebuie sa ne respectam Intre noi 😛 .
    PS. Oricum o sa vina si luna cadourilor si atunci o sa va pup si pe gurita,dar trebuie usor folosite aceste tehnici obisnuite .
    Pupici pe obrajiori la toata lumea .

  13. FireMan~

    e o sclipire… nevinovata 🙂 , datorata in buna parte ultimului film vazut in conditii de luna plina (apropo, stiati ca tocmai am traversat o perioada cu luna plina?). e vorba de “Latter Days” – un film ce t r e b u i e vazut.

    cat despre partea cu surogatu’ – aia tre’ sa fie faza in care organu’ mental bate organu’ sexual. da’ zau asa, merita imaginatia sa faca felatia?

  14. Florin~

    pana de sarbatori… o sa mi se lungeasca urechile. da’ am rabdare. si te avertizez inca de pe acum ca o sa fie mare inghesuiala pentru pupicii tai. stiu cel putin o persoana pe-aproape care o sa vrea sesiuni prelungite… 🙂

  15. “Latter Days” : l-am vazut de vreo 2 saptamani… Fainut, desi cam “american style”, mai ales ca se termina cu happy end.

    Duminica am vazut “Saving face” , care a beneficiat si de ceva mai mult umor…

  16. mim~

    caracterul religios al experientelor de natura sexuala este expresia legaturii sexului cu existenta. orice experienta sexuala (chiar aceea a descoperirii propriului trup din perspectiva sexuala) are un caracter religios, deci nu e neaparat nevoie de experienta de cuplu. satisfactia sexuala contine, in nuce satisfactia existentei (bucuria de a fi pur si simplu, adica bucuria de a trai).

    acum, nu trebuie uitat faptul ca sexul e o inventie umana. animalele nu dau semne ca s-ar gandi la sex, ci doar il practica. oamenii insa, prefacandu-se doar ca traiesc si incercand a se convinge pe sine, prin orice mijloace, de acest lucru, au ridicat sexul pe un piedestal si au inceput sa i se inchine, crezand ca in acest fel respecta insemnatatea vietii, desi venerau doar o simpla imagine a vietii. in felul acesta, sexul a devenit cu atat mai important cu cat viata pierdea teren (prin felul in care se intelegea ca trebuie traita).

    indreptarea instinctului sexual asupra propriei persoane (narcisismul, autoerotismul, masturbarea) e un semn al domesticirii omului, un simptom al vietii traite in carcera socialului, sau in orice caz in capcana unei anume reprezentari despre lume, care ingradeste in mod serios posibilitatile de traire autentica. in mod normal sexul ar trebui sa “curga”, sa se intample, sa aibe loc fara a deveni un interes sau o preocupare, tot asa dupa cum a respira nu este ceva care sa ne preocupe sau care sa ne starneasca pasiuni deosebite. imi imaginez ca daca, cumva, respiratia ne-ar fi ingradita, am dezvolta imediat un fetis din a transforma respiratia intr-o pasiune (aproape sexuala).

    cum si de ce a devenit sexualitatea (comportamentul sexual) supusa conditionariii ramane un mister. un om conditionat (programat spre un anumit tip de comportament) e un om controlabil. dar de ce nu ni s-a conditionat mai degraba, de pilda, gandirea, comportamentul alimentar sau cel social? toate aceastea ne sunt conditionate, insa probabil ca sexul este generatorul primordial de placere, deci pedala instinctuala cu maximum de eficacitate. ceva ne face sa raspundem la stimulii sexuali mai bine (mai repede si mai puternic) decat la cei de allta natura. deci, pe undeva, omul apartine speciei homo sexualis.

    suntem mai “sexuali” decat animalele doar pentru ca traim cu (si intre) imagini ale sexului mai degraba decat putem trai sexul pur, in dimensiunea lui existentiala (si deci religioasa).

    stiu, suna ca dracu’, dar asta numai pentru ca despre asa ceva nu se poate vorbi fara sa “rupi vraja” si fara sa distrugi aura de mister a sexului. probabil ca orice fiinţă, chiar inainte de a fiinţa, trebuie sa fie o fiinta sexuala, ca un fel de garantie a incompletitudinii sale. caci daca nu am fi segregati pe sexe si ne-am naste de la bun inceput asexuali (sau omnisexuali) nu am mai exista.

    sa nu fiu gresit inteles – nu e vorba de procreere si nici de perpeturea speciei aici. dimorfismul sexual e doar una din variantele existente in natura. dimorfismul masculin-feminin pune doar pe tapet, intr-o forma mai explicita, faptul ca niciodata nu ne suntem noua insine indeajuns. acest lucru, oarecum mai evident practic decat teoretic (ceea ce e paradoxal si destul de ciudat), face ca sa ne inconjuram in permanenta de oameni care sa ne reflecte [inapoi] partea din noi insine pe care inca nu o cunoastem si de care avem atata nevoie. insa socializarea nu e inca un raspuns la intrebarea “se poate omul suporta pe el insusi?”. perspectiva socializarii omului e totusi suficienta pentru a ne deschide spre o imagine (cat de cat conturata) a inabilitatii noastre fundamentale de a ne fi propriii stapani, si deci asupra imposibilitatii de a stapani viata in general.

    daca vom ajunge sa intelegem ca “a fi impreuna” presupune, in primul rand, a putea fi cu tine insuti, atunci putem spune ca am invatat ceva de la viata.

  17. mim~

    nu e un film “greu” sau cu miza mare, insa abordeaza o problema cel putin dificila: in ce fel ne putem ridica asupra propriilor noastre convingeri.

    (spunand asta, sper ca nu am taiat nimanui cheful de a vedea filmul, care chiar este adorabil – mai ales personajele, dar si povestea lor.)

  18. Robert~

    nu cred ca mai sunt numere de ordine 🙂 (poate doar la negru – sau cu plata in natura). 😆

  19. Grid: filmul chiar mi-a placut: atnge convingeri religioase, familiale, iertii de atitudine… ca si filmul despre care aminteam io. Desigur, barbati frumusei in filmul “Latter Days” , chinezoaice frumusele si, de asemenea, conceptii diverse despre “lume si viata, in “Saving face” . Acu, ce sa fac, cu scuzele de rigoare, sunt tributara biologiei mele… 🙂

    … si MULTUMESC pentru comentariul amplu de mai sus!!!

  20. Florin. daca imaginatia mea bolnava nu imi mai joaca (inca) feste, sa stii ca si eu astept cu nerabdare luna cadourilor, dar mult mai putin interesat de numarul de ordine de pe lista ta decat acesti nerecunoscatori prieteni care ma acuza inocent de ne-inocenta.
    Cat despre “trezire”, aparentele mereu inseala, chiar si cele care se refera la noi insine. Este mult mai confortabil sa gasim scuze decat sa acceptam ca am trait in moarte. Si asta o spun cu vadita parere de rau.
    grid, sa stii ca si animalele fac cu ochiul. si zau asa, uneori e mai demn sa fac dragoste cu Ionel.
    Ieri , un oarecare ma sfatuia de exemplu pe “romeo” sa imi fac analizele. Acu, ori omu ar trebui sa mearga inaintea mea la analize, dar in alta sectie decat mine, ori nu am folosit prezervativul cand m-am tavalit cu Ionel. Vezi tu ca poate si increderea asta in sine iti poate juca feste vreodata si te poti “capata” cu cate o sida – slabire a sistemului imunitar fata de convingerile proprii, moment in care accepti neconditionat un dominant ionel. Care dealtfel face din mine, astfel, un nevinovat. 😛

  21. Ionel ala e un mare pezevenghi. cum dracu’ face el de pune mana (sau ma rog, dendrita) pe tot ce-i mai bun? 🙄

    bine ca nu e mai multi, ca ar fi urgie (orgie?!) !

  22. eu cel de ieri: sa inteleg ca s-a incheiat cazul Elodia? Astept cu nerabdare un post cu concluzii legate de dansa.

  23. Grid: MULTUMESC inca o data pentru postul asta;

    O remarca, insa. Tu spui:”dar de ce nu ni s-a conditionat mai degraba, de pilda, gandirea, comportamentul alimentar sau cel social? “… iar io: aminteste-ti ca aceste conditionari negative au fost in comunism (si mai exista, inca, subtil: vezi reclamele, ziarele, manipularea din mass media s.a.) . Acum, conditionarea sexuala este una “pozitiva” ( in “libertate / democratie) si negativa (in religie).

  24. mim~

    mi-a facut placere.

    spuneam mai jos, imediat dupa fraza citata de tine “toate aceastea ne sunt conditionate, insa probabil ca sexul este generatorul primordial de placere”. ceea ce am vrut sa subliniez e ca, daca am vrea sa vedem care ne e conditionarea “primordiala”, atunci probabil cea sexuala ar iesi pe primul loc. dovada ar fi ca discriminarile de natura sexuala sunt cele mai persistente – prostia, boala, rautatea, faradelegea, etc, sunt toate prost vazute in societate, insa daca oricare dintre acestea e legata cumva de sfera sexualitatii, perceptia sa negativa e mai severa (de ex. stereotipul e ca prostia a mai grava daca apare la barbati, boala e mai greu de acceptat daca e o boala transmisa sexual sau care afecteaza sfera performantei sexuale, o femeie rea e mai greu de acceptat decat un barbat rau, infractiunile referitoare la viata sexuala sunt mai aspru pedepsite, etc). in general, tot ce e sexual ne marcheaza mult mai tare decat ceea ce e “doar” vital, sa spunem. mi-ar fi greu sa fac o teorie solida din astfel de observatii, dar cam asta era sensul gandurilor mele.

  25. … da, asa este, din pacate… Dar mai avem putin si devenim ingeri, nu-i asa?

  26. caci daca traim pentru Domnul traim,si daca murim pentru Domnul murim..DEci fie ca traim,fie ca murim noi suntem ai Lui.

  27. yo nu inteleg nimic…la ce darq neam nascut daca murim?yo ma simt intr-o cutie knd ma gandesc….defapt viata e un joc…si noi suntem in acel joc:-??

Comments are closed.

Vezi si...

În căutarea unui om

In urma cu vreo 2 saptamani am primit un mail despre acest blog, am intrat si dupa vreo doua zile mi-am facut si un cont si in cele din urma am zis sa "ma bag in seama" lasand un mesaj/un comentariu. Traim intr-o tara prinsa inca in "meandrele concretului", cum ar...

Articole din aceeasi categorie