Mi se pare potrivit ca acum, în ajun de Crăciun, să lansez o întrebare şi, totodată, o provocare.

Întrebarea e simplă: ce ne face oameni? Provocarea e să medităm mai mult la conţinutul întrebării şi mai puţin la forma ei.

Miza Crăciunului este venirea pe lume. Deşi aşa pare, nu Isus Cristos e personajul principal al acestei poveşti. El nu face decât să ne amintească de propria noastră venire pe lume şi de legătura sfântă pe care fiecare o are, fie că o recunoaşte fie că nu, cu propria existenţă. Naşterea Mântuitorului reprezintă naşterea noastră ca oameni.

Ar fi prea simplu să enumerăm aici o sumă de calităţi care doar definesc statutul de om. A fi bun, generos, drept, a te îngriji de tine însuţi atât fizic cât şi spiritual sunt doar manifestări ale omenescului din noi. Dar, ca să mă împrumut puţin de la Nietzsche (Omenesc, prea omenesc – 1878, 1886), de unde vine prea-omenescul nostru? Cu alte cuvinte, întrebarea mea este nu atât care ne sunt calităţile ce ne definesc ca oameni, ci mai ales de unde ne vin aceste calităţi, sau de ce sunt ele definitorii pentru noi. De vreme ce oameni diferiţi adoptă şi promovează, în sistemele lor de valori, calităţi diferite (şi adeseori chiar opuse), se pune întrebarea dacă există totuşi un element (motivaţional?) care transcende aceste diferenţe, sau care le fondează. De ce ţinem să fim (şi să rămânem) oameni – o facem cu un scop anume (atraşi de viitor), pentru că nu avem încotro (înrădăcinaţi fiind în trecut), sau din pură obişnuinţă (ancoră a unui prezent sordid)?

Un posibil mod de a răspunde provocării mele ar fi cel negativ (ce nu ne face oameni?), acesta reducând mult posibilitatea unor enumerări sterile. Sau, ce diferenţiază omul de neom?

De pildă, eu opun calităţii de om nu unul, ci două posibile antonime (la rândul lor oarecum opuse ca sens!): animal şi maşină (robot). Personal, mi se pare mai puţin jignitor reproşul “eşti un animal” decât scoaterea în evidenţă a anumitor caracteristici de funcţionare “automată” a cuiva. Asta poate pentru că “animal” e doar un fals antonim pentru “om” (un antonim de specie… morală), pe când “maşină” e un antonim veritabil, pentru că pune în discuţie viaţa însăşi.

Deci, ce rămâne din noi atunci când încetăm să mai fim oameni? La ce ne reducem? Şi de ce?

Dacă v-aţi împodobit deja bradul, aţi terminat cu shopping-ul şi v-aţi achitat de toate obligaţiile specifice sezonului, dar mai ales dacă nu aveţi (şi nici n-aţi avut) chef de vreuna din acestea, atunci vă propun să semnaţi condica deschisă mai jos. Cine ştie, dacă Moşul e pe fază, poate se lasă şi cu vreun premiu… ăăă, vreau să spun cu un cadou :) .

8)


Alte articole scrise de același autor (grid):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

grid

Mă captivează frumuseţea care nu sare în ochi, ci se cere descoperită - mai ales dacă nu se lasă descoperită. Mă atrage scânteierea adevărului învelit în minciună. Mă frământă binele pe care îl poate face răul. Îmi place să testez limitele suportabilului şi să iau pulsul câte unei iluzii. Nimic nu e mai fascinant decât să dai piept cu iluzia numită realitate şi să guşti, zi de zi, câte puţin din misterul de nepătruns al fiinţei. Atât cât îţi este dat... Sau atât cât rezişti să-ţi pui şi tu la bătaie propriul tău mister. E doar un joc - între mine şi cel care cred eu că sunt. Miza vieţii este jocul, iar jocul în sine nu are altă miză decât aceea de a fi jucat până la capăt. Adică până acolo unde începe să devină un lucru serios, căci seriozitatea e întotdeauna un lucru funest. Doar copiii se pot juca. Dar astăzi nu mai există copii; există doar adulţi în devenire. Iar adulţii nu se joacă niciodată - ei doar construiesc jocuri. Jocuri cu miză, în care miza e controlul asupra jocului însuşi. Ce uşurare că m-am născut bătrân! Cel puţin am scăpat de grija de a creşte mare. Maturizarea trebuie să fie un lucru extrem de plicticos...

Comments

  1. grid    

    grid~

    zau asa, n-ai altceva mai bun de facut decat sa bati campii? vezi ca deja ma stresezi.

    anyway, daca vrei sa stii parerea mea, om e cel care e om numai atunci cand e cazul.

  2. griddy    

    Sa inteleg ca pentru a fi om, trebuie sa fii neom cu neoamenii?

  3. Paul    

    GRID,

    Pe cat e de simpla intrebarea , pe atat de complicat este raspunsul.

    Sa gandim inainte de a purcede la actiunea fiecarui lucru pe care il dorim sa-l realizam, ne face sa fim oameni.

    Sa ne bucuram de fiecare strop de ploaie care ne uda , atunci cand ne grabim spre servici si nu avem umbrela… ne face sa fim oameni.

    Sa ne bucuram pentru ca traim in mijlocul oamenilor fericiti si sa sa-i ajutam pe cei nefericiti sa ii ajunga din urma pe ceilalti… asta ne face sa fim oameni.

    Sa plangem de fericire atunci cand ne innecam in inocenta si puritatea oceanului de liniste din ochii unui copil… ne face sa fim oameni.

    Sa daruim si sa iubim neconditionat . Sa nu asteptam absolut nimik in schimbul orcarui lucru, fapta sau sentiment, daruite celorlalti oameni…ne face sa fim moameni.

    Toate faptele noastre sa nu aiba ca rezultat decat fericirea celuilalt de langa noi.

    Cam asta ar fi o mica parte din „filozofia mea” despre cum ar trebui sa fim oameni.

    😉

  4. Robert G.    

    Grid: Brad nu am impodobit pentru ca am vrut sa pastram „traditia” anilor precedenti, cadouri nu am cumparat la nimeni insa condica o semnam fie ca vine sau nu. Mosu’.

    Omul e ca si aurul: in stare pura aproape ca nu exista ci doar in diferite aliaje, proportii care ii dau o anumita nuanta, individuala. Astfel omul reprezinta individualitatea insa o individualitate imitabila (fizic si spiritual).

    Intraberea ta: de unde izvorasc, geneza calitatilor/incapacitatilor umane este una cu multe fatete, asemeni unei pietre pretioase supusa unei slefuiri pentru a obtine super-poligoane. Eu inclin sa cred ca o buna parte din ceea ce suntem este rezultatul fricii din noi: frica de datorii/obligatii, de singuratate, de bunastare, de excludere sociala, familiala – duce la o serie de actiuni, mai mult sau mai putin voluntare, care ne face ceea ce suntem.

    Ce actiuni ar fi capabila sa faca o mama daca ar sti ca fiica/fiul ei este pe punctul de a muri? Ideea este ca fiecare are in el un instinct de autoconservare inimaginabil si pentru „conservare” se folosesc extrem de multe E-uri. :)

    Este oare posibila existenta a doua sisteme, unul guvernat de frica (instinct de conservare = lant de reflexe neconditionate) si altul guvernat de iubirea-agape.

    Este posibil, ca pe langa lumea obisnuita (dresata), care-si urmeaza stapanul de frica pedeapsei sau de dragul recompensei, sa existe si o alta lume, unde singura motivatie a actiunilor si a subordonarii sa fie iubirea-agape? Poate fi o asemenea lume plauzibila, realizabila si functionala?

    Raspunsul la aceasta intrebare se poate intersecta, punctiform, cu posibilul raspuns la intrebarea ta.

  5. grid    

    griddy~

    nu, mey, ce drek? nu trebuie sa fii neom cu neoamenii.

    om se numeste cel care poate vedea omul din neom. iar daca poate sa-l faca sa si vorbeasca, cu atat mai bine.

    e adevarat ca si „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” e o solutie, dar trebuie luate in considerare si pierderile :) . ca daca tot trebuie sa vedem dincolo de aparente, trebuie sa pastram aparentele, nu? pe cat posibil…

  6. Robert G.    

    Grid… cine este griddy?? :)

  7. grid    

    Robert~

    noroc ca Mosu’ nu se ia dupa condica, da’ lasa ca i-o var io supt nas Mosului, sa vada cine a fost mai activ :)

    imi place ideea cu super-poligonul :)) . cat despre intersectia posibilitatilor, ma intreb daca are loc in plan real sau in plan virtual?

    problema cu instinctele e una delicata, de la konrad lorenz incoace. aproape orice poate fi catalogat drept „instinct”. mai ales in zilele noastre, instinctul de conservare a suferit o asemenea metamorfozare si degradare incat suntem capabili sa omoram pentru orice ni se nazare ca ar fi un pericol vital. ca doar traim in era simularii si nu mai putem distinge intre real si simulat, simulatul fiind mai real chiar decat realul, in sensul ca simularea are un impact mai mare pe simturi, pe cand realitatea te poate lovi chiar si fara sa simti.

    iubirea-agape, ca si iubirea-eros de altfel, ar putea juca un rol in „deconditionarea” noastra (din starea de „dresati” inspre o mai mare autenticitate), dar numai in masura in care iubirea nu devine un stindard si un ideal de conduita umana care sa uneasca oamenii numai in mod formal.

    ma tem ca iubirea a devenit, de-a lungul secolelor de teoretizare a sa, un concept golit de sens. acum nu mai putem sti ca iubim din cauza faptului ca motivatiile iubirii sunt supra-expuse: iubim „pentru ca”, nu mai stim sa iubim „pur si simplu”. rutina distruge iubirea, iar noi traim intr-un mediu de-a dreptul sufocat de rutina zilnica. de multe ori „iubirile” sfarsesc in plictis, semn ca n-au fost niciodata iubiri adevarate.

    sigur, intrebarea se pune acum daca exista iubire adevarata sau nu. parerea mea e ca exista, dar e aproape imposibil de gasit tocmai datorita faptului ca oameni adevarati (care sa iubeasca adevarat) sunt putini. ceea ce ne intoarce la intrebarea din titlu…

  8. grid    

    Robert~

    De ce ma intrebi pe mine? :roll: E un globber care a fost in vizita pe la mine, da’ acu’ a plecat :) . Nu are mobil, daca asta vrei sa stii 😆

  9. grid    

    Paul~

    Frumoasa filozofie – cred ca i-ai castigat lui Petryk dreptul la tilda (~) mea :) .

    Ramane insa intrebarea lui Robert – sunt fezabile (faisable) toate acestea?

    Mie mi se pare ca excesul de bunatate ne transforma in monstri, bunatatea (si morala) devenind in zilele noastre dictate care, o data ascultate, ne ucid incet pe dinauntru…

  10. Paul    

    GRID,
    In general excesul de bunatate este perceput de cei care nu pot sa asimileze.

    In general exesul este perceput de cineva care nu are posibilitatea de absortie.

    Atunci cand suntem imbibati cu partea opusa binelui, nu avem cum sa absorbim binele in intregimea lui.

    Sti, binele este ca o ploaie care te prinde , exact cum am spus mai sus undeva, fara umbrela. Si te’nervezi ca te uda si ca trebuie sa-ti feresti ochii de apa care cade. Dar ploaia nu-ti face nici un rau, eventual doar iti trezeste niste simtitri legate de senzatia de rece si ud.
    Asa este si cu bunatatea.

    Tot ceea ce trebuie sa faci ca si om este sa o oferi neconditionat.

    Conteaza foarte putin ca nu o poate primi oricine. Dar in schimb conteaza ca ai dat-o si ca exista oameni care au plecat de acasa fara umbrela.

    :)

  11. Andutzu    

    Sa fi om inseamna…
    …sa-i zici unei tipe ca o iubeshti shi sa primeshti replica „Vorbe goale.”.
    …sa nu fii niciodata multzumit de tine shi sa regretzi aproape tot ce ai facut de cand te-ai nascut.
    …sa te trezeshti noaptea din somn, gandindu-te ca n-ai realizat nimic pana atunci in viatza.
    …sa priveshti cum trece timpul pe langa tine shi cum nu potzi face nimic cand tot ce ie frumos shi tot ce pretzuieshti mai mult trece shi nu se mai intoarce niciodata.
    …sa te uitzi cateodata in oglinda shi sa nu recunoshti ochii care te privesc.
    …sa ai impresia ca totul este frumos shi apoi sa tzi se naruie toate idealurile.
    …sa traieshti printre altzii la fel ca tine.
    …sa te uitzi la filmul „Cetatzeanul X” shi sa realizezi ca nu ieshti cu nimic mai bun decat omul ala.
    …sa shtii ca asta vei fii intotdeauna, orice ai face.
    …sa iubeshti.

  12. grid    

    Vezi, Paul, ca am avut dreptate?

    Nu ti-a luat mult pana sa devii un mic terorist – imi spui ca nu pot sa asimilez bunatatea?! Sau ca sunt imbibat cu „partea opusa binelui” 😆 – iaca ca isi gaseste si partea dorsala locul in povestea noastra! :)

    Ia incearca mataluta sa-i faci bine cuiva care nu are nevoie. Sau dimpotriva, nu refuza pe nimeni care-ti cere ajutorul. Sau lasa-te lovit de traznet, asa, din dragoste netarmurita pentru natura dezlantuita. Cat de sublim poate sa fie valul care te striveste de o stanca?

    Eu cred ca nu putem fi buni pana la capat, afara doar de cazul cand avem in plan sa ne sinucidem in final, din prea multa „dragoste” de viata (si de oameni – nerecunoscatori pentru „dragostea” ce le-o puram).

    Nici rai pana la capat nu putem fi, afara doar de cazul in care ne sinucidem din cauza celor care nu ne lasa sa traim.

  13. Paul    

    GRID, nu am spus asta ca sa ma refer la tine.

    In nici un caz nu trebuie sa stam sa ne loveasca traznetul, sau sa stam sa ne loveasca valul.

    Tot ce ar trebui sa facem este binele spre fericirea celuilalt.

    Repet:

    Neconditionat.

    Chiar nu trebuie sa te intereseze ca vrea sau ca nu vrea. Si desigur nu trebuie niciodata sa insisti.

    😉

  14. grid    

    Andutzu~

    Imi pare mie, sau spui ca omul e om atata vreme cat are slabiciuni? Nu mai stiu cine spunea: „Sunt om si nimic din ce e omenesc nu-mi e strain”, dar inclin sa fiu de acord. Perfectiunea ma oboseste. Sau poate e din cauza ca o caut prea mult? Cred ca ar fi cazul sa mai iau o pauza :)

  15. Andutzu    

    GRID***

    Suntem oameni, deci avem si slabiciuni, cum ar veni si astea ne completeaza viata!!!!

  16. grid    

    Paul~

    Pai nu te-ai refert, dar te-ai referit. Eu am zis „Mie mi se pare ca excesul de bunatate ne transforma in monstri”, iar tu ai comentat spunand „excesul de bunatate este perceput de cei care nu pot sa asimileze” (si alte-asemenea). M-ai lovit putin in aripa, desi involuntar. Dar acum nu mai pot sa zbor – fa o fapta buna si da-mi un pupic sa treaca :) . Si vezi sa nu insisti, ca s-ar putea sa-mi placa…

    8)

  17. Andutzu    

    „A fi un om norocos?”

    Americanii sunt de părere că, printr-un anumit tip de comportament, putem atrage norocul de partea noastră. Iată ce ne propun psihologii…

    1. Să ne imaginăm că soarta este de partea noastră. Ca să avem o astfel de atitudine, trebuie să credem tot timpul că ni se vor întâmpla lucruri bune, nu doar din când în când.

    “Dacă sunteţi convins că sunteţi un om norocos, veţi avea un comportament care îi va determina şi pe cei din jur să fie mai receptivi în ceea ce vă priveşte”, susţine Martin Seligman, profesor de psihologie la Universitatea din Pennsylvania.

    2. Să încercăm să ţinem sub control emoţiile negative. Timiditatea, furia şi resentimentele îi fac pe oameni să se întoarcă împotriva noastră. Cum să le reprimăm? Trebuie întâi şi întâi să ne dăm seama ce declanşează aceste emoţii, ca să le înăbuşim înainte să pună stăpânire pe noi. Dacă reuşim, vom avea o părere mai bună despre propria persoană, vom fi mai optimişti şi mai extrovertiţi.

    3. Să fim deschişi la oportunităţi. Nu ştim ce ne rezervă soarta, însă ne putem îmbunătăţi norocul prin antrenament: să fim mai încrezători în oameni şi în faptul că ni se vor întâmpla lucruri bune dacă facem acest lucru.

    De exemplu, unii nu-şi împărtăşesc ideile colegilor de serviciu, de teamă că acestia le vor fura. Dacă vă ţineţi ideile minunate numai pentru dumneavoastră, nu va folosi nimănui la nimic. În realitate însă, cei care spun ceea ce gândesc sunt apreciaţi.

    4. Să ne gândim că lumea este a noastră. Nu vom avea mai mult noroc dacă stăm acasă. Ar trebui să ne bucurăm dacă suntem invitaţi la anumite evenimente. Trebuie să vedem cum le putem exploata să ne îmbunătăţim norocul. Întotdeauna trebuie să fim pe fază, pregătiţi să facem greşeli.

    Vom câştiga mai mult în viaţă dacă suntem dispuşi să învăţăm decât dacă nu ne interesează ce se întâmplă în jur.

    5. Să nu-i invidiem pe alţii. Cei care în mod obsesiv îşi compară viaţa cu a altora sfârşesc prin a fi nefericiţi.

    De exemplu, dacă sunteţi obsedat că cineva are noroc la serviciu şi este promovat pe un post important, vă veţi simţi ca un ratat. În realitate, nimic din toate acestea nu garantează că acea persoană este fericită. De cele mai multe ori, promovările dau mai multă bătaie de cap. Ceea ce este ideal pentru alţii nu este şi pentru dumneavoastră. Ar fi mai bine să vă concentraţi pe scopurile şi visurile proprii.

    6. Cu cât ştim mai multă lume şi cu cât ne facem mai plăcuţi, cu atât suntem mai norocoşi. De ce se întâmplă acest lucru? Dacă interacţionăm cu grupuri de oameni puternici, aceştia ne împărtăşesc anumite informaţii şi ne pun în legătură cu persoane importante.

    Multora dintre noi ni se pare complicat să ne împrietenim cu astfel de oameni şi preferăm să stăm în casă şi să ne petrecem timpul cu prietenii apropiaţi.

    În realitate însă este mult mai uşor să păstrezi legătura cu astfel de grupuri – printr-un e-mail sau printr-o felicitare trimisă cu anumite ocazii. Cu cât ştim mai multă lume, cu atât ni se oferă mai multe oportunităţi. Să fii sociabil, energic şi deschis înseamnă, pe scurt, să devii o persoană norocoasă.

    7. Să vedem partea bună a lucrurilor. Ca să fii norocos, trebuie să vezi trecutul într-o lumină pozitivă, iar prezentul, cu optimism. Studiile arată că oamenii care pretind că sunt norocoşi îşi amintesc mai mult lucrurile bune care li s-au întâmplat în viaţă şi mai puţin pe cele rele.

    Dacă li se întâmplă ceva rău acum, ei compară acest lucru cu cea mai rea situaţie în care s-au aflat şi din care au reuşit să iasă cu fruntea sus.

    Sursa:Psihologia omului.ro

  18. Paul    

    GRID,

    Uite…nu iti dau un pupic,

    iti trimit un link unde se afla pe internet o piesa muzicala care vreau sa-ti bandajeze aripioara. Tot ce imi doresc este sa poti sa zbori din nou.

    http://www.youtube.com/watch?v=Fk5K-eTTkfM&feature=user

    Si te rog iarta-ma . Chiar nu am vrut sa-ti fac nici un pic de rau. ” Mie mi se pare ca excesul…” am luat-o la general.

    :)

  19. Robert G.    

    Precizari:

    1. Andutzu, multumesc ca ai precizat sursa, o clipa chiar crezusem ca a venit Mosu’.

    2. Paul: Daca o aripa din 100 se frange, o pasare adevarata tot poate zbura.

    3. FireMan: Remuneratia alocata pentru a fi cel mai activ dintre activi iti va fi fost recalculata si reatribuita.

    4. Pasare cu aripioara franta: Iubire adevarata si eu cred ca exista. Exista si oameni. Insa trilogia Om – Iubire – Om este un fel de „Stapanul inelelor”, varianta „reloaded” insa mai mult decat atat iubirea cred ca trebuie sa fie perceputa oarecum asemanatori atat de Romeo cat si Julieta si evident… sa fie un sentiment bilateral. Iubirea cred ca esti singurul sentiment care are nevoie de doi oameni pentru a fi un sentiment veritabil. Insa, din pacate nu am intalnit niciun cuplu care sa fie cuplu.

  20. Paul    

    RobertG,
    sunt convins ca orice pasare poate sa zboare din nou, atunci cand i se frange o aripioara.
    Pasarea are mult mai multa putere decat omul. Menirea ei, din start, este sa zboare, de aceea o sa-si ia zborul din nou, ori de cate ori omul o sa incerce sa-i reteze din nou o alta aripioara.

    :)

  21. Andutzu    

    ****Robert****

    ….HO HO HO!!!!!!Fie ca mosh Craciun sa va aduca tot ce va doritzi(vibratoare si papushi gomflabile dupa caz)….moolta sanatate..sa fitzi sanatoshi…cat mai moolte implinirii..baxuri de prezervative..mashini…(de jucarie)….fericire..shi tot ce va doritzi ca nus mama omida sa stiu ce vretzi voi…CRACIUN FERICIT TUTUROR

  22. Robert G.    

    Paul: Pentru „In general exesul este perceput de cineva care nu are posibilitatea de absortie.” ai toata admiratia pe care o pot naste in postura unui nor negru plin de ploaie de toamna.

  23. Robert G.    

    Andutzu: Papusi gonflabile avem deja, Mosu’ fu generos in ultimii ani.

    Grid: Unde-ai disparut? Ai plecat dupa globuburi si betele sau sa ii indrumi pe reni catre tine?

  24. Andutzu    

    Robert:..atunci tot ceea ce va dorete inimioara voastra:)…chiar tot:)..(dak va ganditi la ce ma gandesc eu sa va fie rusine:))

  25. Paul    

    Robert G.,

    :)))

    GRID a plecat sa ii spuna lui Rudolph sa il aduca pe Mosu prima si prima data la el acasa ca sa paota sa-i spuna primul o poezie si ii dea lui cel mai frumos cadou. Desigur, in timp ce Mosu se ridica sa puna Stelutza in varful bradului, GRID scotoceste in sac ca sa vada ce cadouri o sa primim noi, ceilalti.

    Rudolph este cel mai celebru ren. Conducatorul celorlalti 8.
    Numele lor sunt: Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer, si Vixen…

    :)

  26. Paul    

    Robert G., nu esti un nor negru plin de ploaie de toamna. Esti doar absorbit de imprejurari.

    Oricum iti multumesc, am umbrela la mine si intotdeauna ma feresc de ploile de toamna.

    Ploaia care o ador este cea de vara, pentru ca este calda si placuta atunci cand simt ca ma uda pana la piele…

    Oricum nu mi-e frica de nici o ploaie.

    :)

  27. FireMan    

    Grid, incep sa cred ca exista un sindrom nedescoperit inca. Sindromul Grid (sper ca asa il vor numi specialistii). Dorinta de ACTIVare si manifestarea dublelor (triplelor) personalitati ma face sa cred asta…
    Robert: imi cer iertare si imi ofer de buna-voie remuneratia concurentei. In ultima vreme (ultimele doua zile) am fost preocupat sa descopar partile bune ale folclorului golanesc din cartierele bucurestene :). incearca si tu… e riscant… dar sper din toata inima ca globul sa isi continuie activitatea …

  28. Andutzu    

    Lumina Sfanta venita in Ajun sa va aduca in suflet un vesnic Craciun.Sarbatori de vis alaturi de cei dragi,si un an nou plin de bucuri cu tot ce va doriti….Craciun Fericit !!!!!!! Alaturi De Cei Dragi !!

    **
    *o*
    *♥*o*
    ***o***
    **o**♥*o*
    **♥**o**o**
    **o**♥***♥*o*
    *****♥*o**o****
    **♥**o*****o**♥**
    ******o*****♥**o***
    ****o***♥**o***o***♥ *
    ____!_!___ La Multi Ani!!! si CRACIUN FERICIT!!!

  29. grid    

    Andutzu~

    „Gandirea pozitiva” si elaborarea strategiilor de succes personal au facut cariera in tara lui „self-made man”. Ce-i drept, pot sa spun ca ambele… functioneaza. Insa eu le percep ca pe niste inlocuitori ce hranesc spiritele slabe, dand nastere unei specii de om plin de sine si dornic de o retributie pe masura efortului depus pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Un fel de „Om Nou” in varianta capitalista – „omul nou” din socialism era o minciuna; tragedia e ca „omul nou” din capitalism are toate atributele realitatii, mai putin cel de a nu putea face abstractie de sine insusi.

  30. grid    

    Paul~

    Ma gandeam eu ca n-o sa capat pupicul virtual :) . Poate ai simtit ca m-am prefacut. Ei bine, da, am simulat un pic. I was baaad. De fapt, nu pot sa zic chiar ca m-am prefacut pe bune. Imi era somn si trebuia sa-mi dau un motiv sa plec la culcare.

    Dar clipul e foarte nimerit – in loc de pupic, un pansament. hmmm. Oricum, a functionat. Pot sa zbor din nou. Am dormit pret de cateva ore bune. :)

    8)

  31. grid    

    RobertG~

    De la departamentul de contabilitate va deranjam. In legatura cu recalcularea remuneratiei lui FireMan: din motive obiective, grila de salarizare nu poate fi modificata, cel putin deocamdata, pana la aparitia unor noi reglementari in domeniu…

  32. grid    

    Paul~

    Rudolph mi-a tras o limba aspra (de ren) pe „obrajior” si mi-a zis ca premiul meu anul asta e un sejur in Laponia. Totul e aranjat si platit, mai putin transportul inapoi, care e pe cont propriu. Drept care, s-ar putea sa am nevoie de o saniuta „a la Flintstones”. Aho, Aho!

  33. grid    

    FireMan~

    Daca omul se joaca putin cu identitatile, gata, e bolnav. Dar cine se joaca cu focul cum e? Golan???

    8)

  34. petryk22    

    Mersy andutzu pentru brad :p

    ~grid
    in general familia ne face sa fim oameni, trebuie definit foarte bine ce inseamna a fi om, a fi neom personal trecutul ma marcat foarte mult dar nu cred ca am ajuns neom sau robot 😆

    Sarbatori fericite la toata lumea :)

  35. FireMan    

    CRACIUN FERICIT TUTUROR. SA VA DEA DUMNEZEU TOT CE E MAI BUN PE LUME

  36. grid    

    petryk22~

    buna observatia cu familia. primul si cel mai de seama „dresaj” social are loc in cadrul familiei. familia e ca un tampon care absoarbe toate socurile, cu dezavantajul inerent ca te si priveaza de anumite experiente tocmai in numele „protectiei”.

    o familie ideala ar fi cea in care, generatie dupa generatie, s-au nascut oameni adevarati, nu simple elemente ale societatii.

    inclin sa cred ca a fi om inseamna a fi un produs al conditionarii sociale, idealul umanist fiind deja de cateva decenii bune pus sub semnul intrebarii. cele mai mari crime din istoria umanitatii s-au infaptuit in numele atingerii unui ideal uman care, in cele din urma s-a dovedit a fi nefericit ales si sursa unor teribile neintelegeri (e.g., modelul nazist al „arianului pur”, modelul socialist/comunist de „om nou, multilateral dezvoltat”, sau modelul capitalist al omului stapan pe soarta sa, acesta din urma fiind un prototip care inca n-a aratat tot ce poate si nici n-a dat sama d elimitele sale).

  37. grid    

    merci FireMan~

    vezi sa nu te pierzi prin jungla, ca va trebui sa venim sa te cautam cu comando-ul globului. :)

    craciun fericit,
    8)

  38. petryk22    

    ~grid

    Tin sa te anunt ca nu am fost privat de nici un soc in numele protectiei chiar deloc… 😉 defineste-mi te rog „un om adevarat” :)

  39. grid    

    petryk22~

    ce am vrut sa spun este ca daca nu ar fi familia sa ne invete ce ce bine si ce e rau, ce e acceptat in societate si ce nu, atunci fara doar si poate copilul s-ar confrunta cu o reactie ostila din partea societatii, pentru ca va incalca reguli pe care nu a stiut ca nu trebuie sa le incalce. de exemplu, daca copilul nu e invatat sa-si stapaneasca nevoile fiziologice si si-ar da drumul in public, atunci s-ar gasi imediat cineva care sa-i aplice o corectie (un „soc” care sa-l invete minte ce nu a invatat din familie).

    deci familia ne invata sa fim oameni, dar cu pretul unei inevitabile conditionari. problema pe care am pus-o eu este ca tocmai conditionarea sociala (bazata pe morala) face din noi niste oameni incapabili sa se desprinda de notiunile de „bine” si de „rau” asa cum au fost preluate generatie dupa generatie.

    in momentul de fata oamenii, educati in spirit umanist, au devenit niste fundamentalisti ai binelui, refuzand cu obstinatie orice forma de „rau”. in aceste conditii, binele se transforma in opusul sau, si a face bine incepe sa devina, la scara sociala, un adevarat dezastru de care inca nu suntem constienti. razboaiele purtate in numele binelui (cu drogurile, cu abuzurile, cu coruptia, cu analfabetismul, cu violenta, cu bolile, etc) ne secatuiesc de energie si ne deschid la tot felul de excese.

    binele social, la modul general, este un bine facut cu forta, un bine impus caruia nimeni nu i se poate sustrage si pentru implinirea caruia toata lumea trebuie sa plateasca, intr-un fel sau altul, astfel crescand nemultumirea generala si generandu-se tot felul de probleme noi care le amplifica pe cele deja existente. acestea, departe a a fi rezolvate prin „razboaiele” duse in numele binelui comun, se multiplica intr-un adevarat cerc vicios, escaladand – incet, dar sigur – intr-o adevarata spirala a fundamentalismelor moderne de tot felul.

    cat despre ce este „omul adevarat”, chiar asta intreb si eu aici. ce inseamna sa fii om ? inseamna cumva sa aderi la principii general adaptate (fundamentate moral) sau sa-ti urmezi propriile principii, incalcand – atunci cand simti este nevoie – normele de conduita socialmente acceptate. impresia mea este ca in ziua de azi, chiar daca ne-am propune sa fim rebeli, rebeliunea si-a pierdut complet sensul, caci orice revolta s-ar isca, nu ar face decat sa urmeze cu strictete codul moral in vigoare. orice act de dizidenta nu face, pana la urma, decat sa sustina si sa intareasca tocmai sistemul pe care isi propune sa-l conteste. sistemul, chiar daca se schimba, o face dupa propria-i lege, aceasta neputand fi alterata atata vreme cat nu se produce un soi de „mutatie” in felul nostru de gandire. chiar cineva care sa presupunem ca ar vrea sa faca ceva rau, ar face-o tot pentru ca asa crede el ca e bine sa faca. pur si simplu suntem incapabili sa ne gandim (si sa ne traim) vietile dincolo de eterna dicotomie „bine/rau”.

    omul adevarat, daca exista, sau daca e posibil, ar trebui sa poata sa depaseasca aceasta capcana a binelui si a raului, concretizata in mecanismul „recompensa-pedeapsa” ce sta la baza oricarei conditionari si a tuturor formelor de „dresaj” social menite sa transforme omul intr-un biet animal domestic, daca nu intr-un robotel dinainte programat sa asculte.

  40. Robert G.    

    Grid: Ma pot inscrie si eu la comando??? Sau is inscris deja? M-ai pus pe lista?

  41. petryk22    

    ~grid

    asta e teoria ta personal cred ca eu, tu, el, ea, ei, ele, suntem oameni adevarati „desi uni chiar nu merita” si nu doar niste elemente, nu trebuie sa iesim in evidenta, pozitiv sau negativ ca sa demonstram ca suntem oameni. take care… :)

  42. FireMan    

    sa nu dea draq sa ma „salveze” cineva ca va omor. imi place jungla :)

  43. Robert G.    

    FireMan: sa nu te mai intorci, da?? Stai in jungla cat vrei ca oricum nimanui nu-i pasa de tine… ti se pare doar.

  44. FireMan    

    stiu ca nu ii pasa nimanui de miine. tocmai de-aia imi place aici in jungla :)

  45. Andutzu    

    Salutare la toata lumea in dimineatza zilei de Craciun, sper din tot sufletul ca a-ti petrecut bine si ca v-a adus mosul tot ceea ce a-ti cerut…(ce am primit eu?..stiti unde sa cititi)…..o zi minunata in continuare si sa ne revedem cu bine…pupici la toata lumea

    andutzu!!!!

  46. grid    

    Robert~

    mai intrebi? cand am luat formularele de la magazie, erai deja trecut! dar se pare ca musteriului nost’ nu-i arde de salvari spectaculoase. ce zici, il lasam pana ‘the savages’ atata bine focul la cazan, si apoi intervenim la fix, chiar inainte sa se-ncinga baita?

    ca parca nu ne putem permite o pierdere asa de mare! si nici nu e bine ca salbaticii sa guste carne de general, ca se invata prost. pai ce, e cum vrea el? doar e militarie, ce drek… singurul lucru interzis unui comandant este sacrificiul de buna voie.

    8)

  47. grid    

    FireMan~

    probabil ti-au dat salbaticii aia ceva ierburi sa tragi pe nas, de nu stii ce vorbesti… tocmai vorbeam p’aci de binele cu de-a sila. cred ca esti pe cale sa ti se faca. asa, in procedura de exceptie.

  48. grid    

    Andutzu~

    Se pare ca de o buna bucata de vreme Mosul lucreaza pentru o multinationala care i-a cumparat biznisul :) . Au aia un „disclaimer” care zice: „Clientul isi asuma intreaga raspundere pentru cererea facuta. Compania nu poate fi facuta raspunzatoare pentru insatisfactia clientului.” La chestia asta trebe’ dat „Accept”, si pe urma intra un robot care spune: „Cererea dumneavoastra va fi inregistrata si va intra in baza noastra de data, care respecta reglementarile privind protectia datelor cu caracter personal.” Asa ca eu mai bine nu zic ce-mi doresc, ca nu se stie niciodata cand intra OTV-ul pe fir. :)

  49. petryk22    

    ca multe altele grid 😉

  50. FireMan    

    grid, binele cu de-a sila nu se mai numeste „bine”. si nici nu face bine. :)

    cat despre jungla, singurele pe care le-am savurat (olfactiv) s-au ofilit… :) iar despre salbatici, sa stii ca au niste vraci foarte buni, care vindeca aproape orice rana… sau o redeschid. Si vreau sa nu plec pana nu deprind arta asta…
    Dealtfel… niste domni de la CFR au incercat sa ma salveze de aici din jungla… si mi-au trimis un tren de care sa ma agatz… ca sa ies de aici. dar se pare ca vraciul respectiv a mai facut o vraja si trenul respectiv a fost anulat de la sursa. Ceilalti salbatici se bucura … e o nebunie aici… parca a venit Mos Craciun.

    Frumoasa poveste… ca si multe altele… sunt convins.

  51. grid    

    petryk22~

    ca multe altele, e unica :)

    baietii astia de la savage garden (darren hayes & daniel jones) au avut totul – succes, glorie, banuiesc (vazand clipul) ca si dragoste… si totusi s-au despartit. darren hayes a continuat sa aiba succes, dar daniel jones nu prea s-a mai auzit. ce mi-a placut in piesa asta („Where You Want To Be”) este grija lui darren pentru fostul lui partener de scena (poate si de viata, nu stiu, dar mai important decat dragostea este ca au fost impreuna o buna bucata de vreme).

    mai mult, imi place faptul ca „where you want to be” nu exprima atat nostalgie pentru ce a fost, ci dimpotriva, afectiunea care a ramas nestirbita de ruperea relatiei. poate ca se simte un pic si o unda de vinovatie neexprimata fata de daniel, insa in orice caz mi se pare induiosator felul in care trecutul vine, din cand in cand, ca un val la tarmul marii, sa spele urmele prezentului…

    piesa e destul de rara, nu a fost inclusa pe albumele „oficiale” ale lui darren, desi a aparut pe un album de mai restransa circulatie „i miss you” si ca „bonus internet track” – o alta gaselnita simpatica, menita sa menajeze incarcatura emotionala din „Where You Want To Be” de orice rezonanta comerciala.

    si daca tot am laudat-o atat, hai sa-i dau si cuvintele:

    Hey there stranger
    Do you remember?
    You were a part of my life
    Early December
    Think I remember?
    Sentiment cuts like a knife
    The seasons are changing
    Life’s rearranging
    Full of good times
    Would have been
    Its all your fault
    And whereve you been
    And how time goes
    And though I dont even know
    How to fill in the spaces
    of the love youve erased in my life

    Are you where you wanted to be?
    Did you get there easily?
    Did I make you sacrifice?
    Did you make a sharp left
    When you should have turned right?
    Are you where you wanted to be?
    Did you sell off all of your gold
    Did you trade it in?
    Did you wait for love
    Or settle for somebody to hold?

    And barely symphonic
    But strangely ironic
    Moments contained in one glance
    Oh how I adored you
    But now I’m ignored by you
    Nowhere a tint of romance
    And now its vaguely familiar
    I think I remember sharing every single intimacy
    It doesnt seem so strange to me that we barely entertained
    Even the politest of phrases
    But sometimes at night
    I conjure you up in my mind

    Are you where you wanted to be?
    Did you get there easily?
    Did I make you sacrifice?
    Did I make a sharp left
    When you should have turned right?
    Are you where you wanted to be?
    Did you sell off all of your gold
    Did you trade it in?
    Did you wait for love
    Or settle for somebody to hold?

    While I was busy
    Perfecting the art
    Of deflecting compliments
    I took it too far
    Now I let a ripple run right through my heart
    Of battle stations we’re building
    You and I just grew apart
    We grew apart

    While I decided
    To make everyone else happy
    I just put aside
    My foolish pride
    I guess I denied
    My own desire
    I was too busy pleasing
    To ever be pleased
    I forgot how to breathe
    Or question anything
    Or ask why?
    Am I?

    Am I where I wanted to be?
    Did I get here easily?
    Did I make a sacrifice?
    Did I take a sharp left
    When I should have turned right?
    Am I where I wanted to be?
    Can I sell off all of my gold?
    Can I trade it in?
    Will I wait for love
    Or settle for somebody to hold
    Oh, oh…

    I’d settle for somebody to hold now
    Oh, oh, oh, oh…

    You know that I’ve been up and I’ve been down
    I’ve been picked up and spun around
    I’d do it all again
    If I could just have somebody to hold now
    I just need somebody to hold now
    Could somebody hold me now?
    I just want somebody to hold me now
    I’d do it all again

  52. petryk22    

    Dargostea bat-o vina 😛

  53. grid    

    FireMan~

    când gara-i pustie
    şi trenu-i pe ducă
    un dor dintr-o mie
    pe data m-apucă

    vagabond să colind
    pe la uşile-nchise
    un foc să-mi aprind
    cu noianul de vise

    să am cerul pe masă
    şi o noapte lungă
    încât dorul de casă
    să nu mă ajungă

    să fiu liber ca marea
    şi uitat precum gândul
    care ţese visarea
    şi îngroapă pământul

    […]

    mă trezesc din delir
    cerşetorii din gară
    vorbind fără şir
    şi trăind ca să moară

    vagabonzi nu mai sunt
    nici sălbatici în junglă
    prezentul e crunt
    pe barbari îi alungă

    câinii toţi vor stăpân
    important e doar preţul
    vagabonzi mai rămân
    până-şi cumpără lanţul

  54. Robert G.    

    Grid despre toate astea am putea cred povesti o viata si tot nu i-am da de capat. Pana la urma urmei toate acestea constituie ceea ce numim noi viata.

  55. Paul    

    Exista Dragoste.

    Exista absenta celuilat…

    Exista obisnuinta de al avea langa tine tot timpul…

    Exista dorinta arzatoare de a nu fi singur nici un moment…

    Exista …

    Sarbatori fericite in continuare!

  56. petryk22    

    Exista sarbatorile fericite Paul :p

  57. grid    

    Mosul a plecat, dar luna cadourilor nu s-a incheiat inca.

    Ma vad nevoit sa apreciez „activ”-itatea comentatorilor dupa cat de tare m-au provocat sa comentez la randul meu.

    Se pare ca, strict pentru topicul de fata („Ce ne face sa fim oameni?”), cel mai mult m-a pus la treaba petryk22, judecand dupa lungimea comentariilor insumate pe care i le-am adresat. .

    Asa ca petryk22 o sa primeasca cartea lui Friedrich Nietzsche (dedicata subiectului zilei): „Omenesc, prea omenesc. O carte pentru spirite libere (I si II) „, Friedrich Nietzsche – Opere complete vol. 3, Ed. Hestia, Timisoara 2000.

    Desi Paul a fost primul care a sarit sa raspunda acestui subiect, tot el fiind si cel mai „activ” in ceea ce priveste numarul si consistenta posturilor, lui Paul ii revine un alt cadou, insa pe topicul deschis de el cu „Istoria Craciunului”. El va primi „Amurgul idolilor (sau: Cum se filozofeaza cu ciocanul)” de Friedrich Nietzsche, editia a III-a, Ed. Humanitas, 2007, precum si aceeasi carte dar in versiune prescurtata, brosata si comentata de la Ed. Antet XX Press.

    Ma gandesc sa-i las lui Robert placerea de a imparti cadourile, dar sunt deschis si la sugestii privind modalitatea in care aceste carti pot ajunge la destinatari. Un mail, ceva?

    8)

  58. Robert G.    

    Grid, intr-adevar mie imi place sa impart insa de asta’ data cred ca tu ar trebui sa faci onorurile.

    Auzi… da’ pentru „bagabondul” nostru nimic, nimic?

  59. grid    

    Robert~

    salbaticul ma are pe mine, ce sa-i dau mai mult??? 😆

    vedem noi cum facem cu festivitatile…

  60. grid    

    Trebuie sa recunosc ca, in mod neasteptat, datorita lui Paul (si, indirect, ramonei) discutia despre „ce inseamna sa fii om” s-a infiltrat si in topic-ul „Istoria Craciunului”. Cred ca va trebui sa fac un update la lista cu cadouri :) .

  61. Robert G.    

    Uite ca nu doarme la ora asta… tz tz tz.

  62. grid    

    S-a decis. Premiile au fost actualizate.

    Castigatorul acestui topic, Petrik22, isi va primi premiul (toate cele trei carti mentionate mai sus) cat de curand posibil.

    Premiul revenind lui Paul pentru „Istoria Craciunului” (constand din aceleasi trei carti) nu se mai atribuie si, conform dorintei posesorului, va fi reportat.

    Si acum, hai, la distractie cu voi ! :)

  63. Petryk22    

    Multumesc frumos Grid 😉 nu ma consider nici un fel de castigator… dar promit sa le citesc cu atentie :)

  64. Petryk22    

    Am mai multe sanse la 6/49 :p

  65. ANDUTZU    

    Eu am pus deja numerele..deci sa-mi tineti pumnii!!!:D

  66. grid    

    nu e loto, mey copii, premiile au fost pe bune :)

    bine ar fi ca premiul sa si ajunga la Petryk22 anul ăsta

    8)
    ps: acesta e cel de-al 69-lea comment :))

  67. Petryk22    

    Andutzule ai numerele?? :) iti facem o vizita 😛

  68. Petryk22    

    A ajuns premiul anu trecut :) mersy grid

  69. grid    

    Petryk22~ l-ai meritat pe deplin :)

    Citeste numai ce te atrage – asa, pentru inspiratie…

    8)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *