Artcolul #5

Fiind si roman si gay, mi-e greu sa cred ca as putea fi obiectiv scriind despre viata gay din Romania. Asa ca o sa recunosc de la bun inceput: am un parti pris important in felul cum privesc lucrurile. Imi place ca sunt roman, iar faptul ca sunt si gay parca imi da chiar aripi.

Sa ma explic. Exista o legatura organica intre a fi gay si a fi roman. In ambele calitati, te afli singur impotriva tuturor. Ca roman, esti unic intr-o tara unica. Nici o tara nu-i ca Romania, atat de frumoasa si atat de urata in acelasi timp, asa incat in aproape orice fel de statistica veti gasi Romania undeva pe la margini – fie la un capat, fie la celalalt. Romania parca nu suporta sa fie la mijloc, in rand cu lumea, iar asta in niciun domeniu. Cert e ca ne gasim intotdeauna, ca natiune, undeva la sectiunea „curiozitati” a statisticilor. Si asta, probabil pentru ca suntem un popor de nehotarati.

Asta imi place. Nici civilizati, nici chiar de tot barbari. Saraci, dar cu masini scumpe. Primitivi, dar in Uniunea Europeana. Europeni, dar tinem cu americanii… si asa mai departe. Suntem inclasificabili si incalificabili. Un fel de „tigani” ai Europei, ghilimelele indicand faptul ca nu tiganii insisi (rromii) ne fac de ras, ci propria noastra tiganiada interna, inclusiv nomadismul de masa, migratia (la scara nationala) in cautarea unor zari mai bune… Asadar, suntem aproape niste discriminati de soarta. Daca nu mi-ar placea discriminarea ca idee, aproape ca ne-as plange de mila. Insa discriminarea e un lucru bun, caci iti da ocazia sa stai in banca ta si sa nu te bazaie nimeni. „Keep a low profile and be safe” pare sa fie deviza noastra. A fi discriminat arata ca prezenta ta totusi conteaza, spre deosebire de situatia majoritarilor care, desi nediscriminati „pe fata”, conteaza doar ca parte inerta a unei multimi amorfe.

Deci ca romani, nu ne prea suporta nimeni. In afara de cateva zambete diplomatice sau de curtoazie aruncate la ocazii, nu se inghesuie nimeni cu elogiile la adresa noastra. Ba mai mult, nici noi nu ne suportam intre noi. Nimeni nu suporta ideea ca e roman; sau dimpotriva, e mandru ca e roman dar ar schimba obligatoriu cate ceva pe ici, pe colo, prin partile esentiale. Asta este, iar pe mine aceasta situatie „me encanta mucho”.

Ca gay, pe de alta parte, situatia e similara. Nu ne suportam intre noi ca gay mai mult decat romanii se plac intre ei. Barfa si invidia tin capul de afis al arenei gay. Posetele in cap si spalatul rufelor in public, la fel. Ca gay, ne plangem de discriminare cu aceeasi aplecare spre fatalism si tragicomic pe care toti romanii o au atunci cand li se pare ca intreaga lume e chitita contra Romaniei. Desi pestriti si veseli, a fi gay in Romania ni se pare a fi un blestem si nu o pata de culoare. Ce sa mai zic de faptul ca societatea gay din Romania se impartaseste din acelasi principiu sfant din care toti romanii se hranesc, acela ca lumea buna si cea „de joasa speta” nu au, cel putin oficial, nimic de impartit.

Cum sa nu-mi placa, deci, spectacolul gay din Romania? Nimic mai seducator. Cate ceva pentru fiecare. Toti diferiti, toti penali (sau „egali” – cum suna sloganul ala pulicitar antidiscriminare?). O superba gradina cu fluturi. Insa fiecare cu fluturii lui, fireste.

Va pup rau pe toti,


Alte articole scrise de același autor (Concurs):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Concurs

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *